Situatie fara precedent la Directia pentru Agricultura a judetului Bacau. De mai bine de doua saptamâni, institutia bacauana a ramas fara conducere, dupa ce directorul interimar Cristinel Nita (foto) a decis sa renunte la functie, optând pentru nou-infiintata Directia generala control si antifrauda din cadrul Ministerului Agriculturii.
Pe surse, am aflat ca ar exista un specialist in agricultura care ar fi dispus sa preia temporar frâiele Directiei Agricole. Reamintim ca la inceputul anului, structurile din teritoriu ale ministerului de resort au intrat intr-o severa reorganizare. Astfel, structurile de inspectie ale Directiei Agricole, precum si unitatile fitosanitare au trecut direct în subordinea Ministerului Agriculturii.
Neoficial, s-a avansat ideea preluarii, in viitor, în cadrul operatiunii de descentralizare, a directiilor agricole in subordinea consiliilor judetene. Din totalul de 28 de salariati ai Directiei Agricole, câti existau la inceputul anului, in prezent, au mai ramas doar 10. Total insuficienti in conditiile in care institutia inca mai are atributii de implementare a politicilor agricole la nivel de teritoriu, de realizare a situatiilor operative, a statisticilor agricole, autorizare fond funciar etc.
Pe de alta parte, si activitatea celor 6 inspectori de la Directia Agricola care au fost detasati / transferati la Directia Antifrauda si Inspectii este cumva blocata, in conditiile in care transferul de personal s-a legiferat inca din data de 20 mai, dar nici pâna la aceasta data nu au fost emise noile legitimatii, ceea ce face imposibila desfasurarea in deplina legalitate a activitatii de control. La inceputul anilor ‘90, la Directia Agricola Bacau figurau 365 de angajati.
Sistemul „nurse call” a devenit functional in toate sectiile prevazute in proiectul demarat inca de acum doi ani de catre Spitalul Judetean de Urgenta (SJU) Bacau. Este vorba despre un buton amplasat lânga patul pacientului si este destinat urgentelor.
Daca bolnavul se simte rau nu trebuie decât sa-l apese iar semnalul este transmis in camera de garda a asistentelor care raspund la solicitare. „Acest sistem ajuta pacientul in situatii deosebite sa beneficieze de asistenta cât se poate de repede prin avertizarea in camera de garda. Cuprinde un numar de 300 de paturi din pavilionul medico-chirurgical, pentru ca ne-am axat, in principiu, pe sectiile chirurgicale, si cred ca eficienta este dovedita”, a declarat Adrian Popa, managerul SJU Bacau.
In momentul internarii, pacientului i se explica la ce foloseste acest buton, astfel incât sa nu fie utilizat excesiv. „Este mult mai bine si pentru noi pentru ca suntem avertizate imediat de cei care au nevoie de ajutor iar pacientii au invatat când sa le foloseasca”, spunea Iuliana Serban, asistent medical principal in cadrul Sectiei de Endocrinologie.
Bolnavii pot cere ajutor nu doar din salon ci si de la grupurile sanitare. Tot in cadrul proiectului a mai fost implementat si un sistem digital al radiologiei. „Toate investigatiile radiologice care se fac sunt automat scanate si transferate intr-un server in asa fel incât fiecare medic sa poata urmari in timp real sau de pe orice calculator imaginile fara sa mai fie nevoit sa mearga la radiologie”, a mai spus managerul Popa. Valoarea investitiei depaseste 2 milioane de lei si sunt bani europeni atrasi pentru a creste calitatea serviciilor in unitatile medicale cu ajutorul tehnologiei.
Absolventii de liceu care s-au inscris la examenul de Bacalaureat din acest an trec, de luni, 8 iunie, prin emotiile primei probe – evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala în limba româna (proba A) ce se va incheia pe 10 iunie. In perioada 10 – 12 iunie are loc evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala în limba materna (proba B), intre 15 – 19 iunie, evaluarea competentelor digitale (proba D), iar, intre 22 – 26 iunie, evaluarea competentelor lingvistice într-o limba de circulatie internationala (proba C). La probele orale, candidatii nu primesc note, ci calificative.
Probele de foc, la sfârsitul lunii
In data de 29 iunie, incep probele scrise la examenul de bacalaureat, sesiunea de vara, cu cea la limba si literatura româna (proba E), urmata pe 30 iunie de limba si literatura materna, pe 1 iulie de proba obligatorie a profilului, iar, pe 3 iulie, proba, la alegere, a profilului si specializarii. Primele rezultate vor fi afisate in data de 6 iulie, pâna la ora 12.00, iar, in aceeasi zi, se pot depune contestatii, dar nu mai târziu de ora 16.00. In perioada 7 – 9 iulie, se vor rezolva contestatiile, urmând ca, pe 10 iulie, sa se afiseze rezultatele finale. Pentru a promova examenul, elevii vor trebuie sa treaca fiecare proba cu cel putin nota 5, dar media probelor scrise trebuie sa fie de cel putin 6.
Absolventii care nu promoveaza Bacalaureatul in sesiunea iunie-iulie, pot participa la a doua sesiune a examenului va avea loc in perioada august – septembrie, inscrierile fiind programate din 13 pâna in 17 iulie.
Când am ajuns in Valencia, prima dorinta a fost aceea de a-mi intersecta pasii cu urmele celebre ale pasilor lui Cervantes, Picasso, Dali sau El Cid. Dorinta realizata… Cervantes fusese pe-aici prin 1580, prin lunile octombrie/noiembrie, dupa ce fusese eliberat dintr-o inchisoare din care incercase de trei ori sa evadeze. L-am reintâlnit mai ales prin librarii, unde este prezent in editii minunate, inclusiv in tiraje destinate copiilor. Pe Picasso l-am intâlnit la Museo de la Ceramica, in vreme ce spiritul lui Salvador Dali m-a curtat chiar si de pe frontispiciul unei cofetarii nonconformiste care-i purta numele. El Cid, celebrul conducator al Reconquistei, miscare care a incheiat cei 700 de ani de ocupatie a Peninsulei Iberice de catre mauri, a murit in Valencia, in 1099, când orasul era sub asediu. Ranit grav, constient de faptul ca vestea apropiatei morti va slabi moralul ostenilor sai, a ordonat ca trupul sa-i fie urcat pe saua calului sau, Babeica. In armura, cu sabia legata de mâna fara viata, in miez de noapte, si-a condus ostasii catre tabara maurilor. Aparitia fantomatica a Cidului, pe calul sau alb, i-a inspaimântat pe mauri, care-au crezut ca El Cid a inviat. I-am simtit prezenta spiritului aici. Si mi-am mai dorit sa inteleg si mai bine spiritul spaniol, intrucât protagonistul ultimului meu roman este un spaniol… metafizic.
Fireste, Valencia nu rivalizeaza cu Parisul, Venetia sau Barcelona, de pilda, dar are o istorie care impresioneaza. Valencienii te pot ajuta mult sa-l intelegi pe Don Quijote, celalalt mare inocent al lumii, alaturi de Miskin. Au spiritul plin de vise, proiecte/traditii pe care nu le poti pricepe decât dupa ce vezi morile de vânt care torc istorii seculare pe dealuri, ca niste armii puse pe hârjoana care-l tot asteapta pe Sancho Panza, traditii precum celebrul festival La Fallas sau zamisliri arhitectonice de vis. Pragmatici in afaceri, cuceriti de spiritul multiculturalismului, ospitalieri cu ochii pe… proceduri si profit, putin mioritici, uneori, in gestionarea mizeriei de pe strazi, ei au, mai ales in cultura, arte si stiinta, in domeniul educatiei si respectului pentru istorie, un aer occidental care poate fi invidiat de o metropola precum Bucurestiul. Esti un ciudat aici, daca nu te declari fan al luptelor cu taurii, al traditionalei paella sau al vinului sangria, dar nu esti sanctionat decât cu un zâmbet ingaduitor…
Grabit, ca aproape orice român, in Valencia te asediaza oportunitatile culturale, istorice. Ca peste tot in Spania, la fiecare pas se intâmpla ceva important, semnificativ. Orice amanunt istoric este transformat de spanioli intr-un eveniment. Stiu atât de bine sa-si promoveze istoria, traditiile, incât pâna si o cofetarie sau un restaurant pot fi pentru un ghid repere turistice, fara a-l putea acuza de patriotism desuet. Catedralele sunt superbe. Cladirile unor institutii publice, precum cea a primariei, sunt, simultan, monumente arhitecturale si veritabile muzee. Parcurile, locurile de joaca respira uman. Daca pleci din Valencia dupa ce-ai vazut doar Orasul Artelor si Stiintelor si câteva catedrale si muzee, nu-ti ramâne decât sa te dai cu binisorul pe lânga destin ca sa mai poti reveni, caci te asteapta multe provocari pentru spirit… Te asteapta Institutul Valencian de Arta Moderna, cu peste 7.000 de lucrări ale secolului 20, Muzeul Valencian al Iluminismului si Modernitatii iti va face sinteza gândirii occidentale din Evul Mediu si pâna astazi.
La Museo de Bellas Artes te poti intâlni cu vreo 2.000 de lucrări semnate, intre altii, de Francisco de Goya, José de Ribera, El Greco, Diego Velázquez si Joaquín Sorolla. Museo de la Cerámica acopera cu exponate toate epocile. Muzeul de Istorie Valencia, cu o tehnologie ultramoderna, este un univers interactiv in care poti pricepe istoria intr-o maniera atractiva. Un spaniol mi-a spus ca daca ratezi Muzeul de Las Fallas si Arena de Coride (Plaza de Toros) esti tare sarac, in ordine valenciana. Muzeul de Las Fallas, găzduit într-o cladire in care a fost un ospiciu, apoi o cazarmă militară şi o închisoare militară, are o colectie fascinanta de lucrari, unele datate 1934, specifice celebrului festival pirotehnic, unic in lume.
Arena de Coride, construita intre 1850-1860, intr-un stil arhitectural neoclasic, are o inaltime de 20 de metri si o anvergura a ringului de 52 de metri. Luptele cu taurii sunt aici un fel de religie… pagâna, dar vie de tot. E greu de priceput prapastia care se afla intre inocenta lui Don Quijote si suferinta taurului aflat pe moarte care este ucis de matador, la cererea insistenta a publicului, intr-un stil de-a dreptul barbar. Trebuie sa fii spaniol, nu spectator venit de-aiurea, pentru a pricepe filosofia acestei cruzimi ridicata la nivel de estetica. Dar mai ales trebuie sa revii in Valencia pentru ca ti s-ar putea face dor de oamenii ei care cauta obsedant bucuriile spiritului, fara a fi obsedati (mioritic?) de opulenta seifurilor, conturilor. Si ar trebui sa revii aici pentru a asculta in tumultul civilizat al strazii glasul cel mare a lui Don Quijote care-i spune sublim lui Sancho Panza: ,,Libertatea, Sancho, este unul din darurile cele mai de pret pe care cerul l-a daruit oamenilor: cu ea nu pot fi asemuite nici bogatiile pe care le ascund pamântul şi marea; pentru ea, ca si pentru cinste, poti si trebuie sa-ti dai si viata; iar pierderea ei este cel mai mare rau ce ti se poate intâmpla”.
Vinerea e ziua care-mi place, pentru mine vinerea e dulce (nu joia, ca într-un cunoscut roman a lui J. Steinbeck), pentru ca mi se pare ca pot sa fac o multime de lucruri pâna sa vina iarasi luni. Iar lunea e mereu antipatica, si nu-mi reuseste mai nimic. Vinerea trecuta chiar a fost una speciala, pentru ca am vazut un spectacol interesant, un melanj de genuri care era foarte expresiv. Era dans, stand- up comedy si muzica lautareasca, într-un tot armonios.
Ei, da despre „Saraiman” este vorba, spectacol prezentat la Teatrul Bacovia, si facând parte din programul de dans contemporan de la Centrul de Cultura George Apostu, mai precis din proiectul numit „E-Motional: re-thinking dance”. Stiam câte ceva despre spectacolul de la Teatrul Odeon (un captivant mix de dans contemporan, stand-up comedy si muzica lautareasca), si eram curioasa si dornica sa-l revad pe Razvan Mazilu, findca m-au încântat întotdeauna spectacolele sale sau cele în care aparea doar, si ma gândesc la fascinantul „Portret al lui Dorian Gray”, unde a colaborat, în cel mai fericit chip, cu regizorul Dragos Galgotiu. Mi-am amintit, cu acest prilej, ca Razvan Mazilu a declarat, în mai multe rânduri, ca-l atrag noile experiente, senzatiile noi pe care le poate încerca prin dans. Dans în care vede o cale de evadare din cotidianul vulgar, o forma de spiritualizare prin care se poate ajunge la Frumusete.
Un lucru e cert, mai spune artistul: pe scena îmi place sa seduc. Neîndoielnic, a reusit asta în toate spectacolele sale, si te-ai astepta sa auzi ca se bucura de succesul sau. Dar, nu, Razvan Mazilu, ca orice natura autentica de artist, nu cunoaste starea de multumire, fiind bântuit de întrebari nelinistitoare si de câte un gând care-i da frisoane. Un gând rece, pe care ai vrea sa-l alungi repede, dupa cum marturiseste dansatorul, aducând cu el senzatia ratarii unor evenimente din viata mea, a noastra, a celor care am ales sa traim în România.
Despre un specific românesc, atât de bine cunoscut, despre lasa-ma sa te las, bascalie, descurcareala, haz de necaz, râsu’-plânsu’, stropit din belsug cu bere, în fumul gratarelor cu mititei, despre harababura acestei nesfârsite perioade de tranzitie etc., etc. vorbesc si textele lui Dan Badea, care are un umor inteligent, stenic, cu doar câteva, atent cântarite, alunecari mai deocheate. Actorul, un experimentat reprezentant al genului stand- up comedy, a intrat într-un sustinut dialog scenic cu dansatorul Razvan Mazilu, si, foarte empatic fiind, a cucerit publicul. E o adevarata delectare sa-l vezi dansând pe artist, sa-i urmaresti miscarile energice, ritmul sacadat sau unduirile feline, sa-i urmaresti expresia fetei, privirea, întreaga plastica a unui corp care transmite stari (bucurie, tristete, vulnerabilitate, singuratate, spaime, neîmpliniri, zbucium), emotii.
Mazilu dansând, tandru sau pasional, sensibil, senzual, cu un tors de femeie, o jumatate de manechin de plastic, deschizând o valiza plina cu trandafiri, pe care-i împrastie pe scena, sunt imagini puternice, extrem de sugestive, care-ti ramân în memorie. Totul se petrece pe cântecele Romicai Puceanu, cu refrenul acela enigmatic, sunând ca o incantatie, Saraiman si Saraiman, cu patima, cu dulceata amara a tânguirilor: aa aaaa, aa, aaaa… Dar ce frumos, si ce trist suna versurile din Omul bun n-are noroc sau din Trece timpu ca nebunu’, si ma trec si eu. Iar eu, de vreo saptamâna, tot fredonez Saraiman si Saraiman, si nu-mi trece. Asta pâna când nu ma seduce altceva.
Costache Popa, din Scorteni, fost primar al comunei, om nascut in sat, crescut acolo si intors, dupa o viata de munca prin alte parti de tara, tot in satul lui, a ajuns ieri acasa, din Bacau, dupa doua zile de tratament medical, necesar si benefic. Ne-am vazut si am schimbat câteva vorbe prietenesti. Dar n-am putut ocoli, cum o fac toti cei care au fost sau mai sunt oameni de la tara, subiectul zilei: seceta. Costache Popa are pamânt cât poate munci, cam cât are fiecare om fara pretentie de afacerist. Adica nu atât de mult cât sa se numeasca „ferma”, dar suficient cât sa cultive ba una, ba alta, trebuitoare traiului diurn. De circa doua luni se uita, insa, ca fiecare din aceasta parte de tara, cu mare ingrijorare la porumbul de-o schioapa, cam galbejit, la rasadurile obosite din gradina, la pamântul tare ca piatra, la cerul pe care norii se mai razbuna, dar ploaie ioc. E seceta si e doar un inceput al ei.
La fel de ingrijorati sunt si arendasii a zeci si sute si chiar mii de hectare de teren agricol, dar si proprietarii de pamânt. Adica unii mai chivernisiti. Grijile lor sunt chiar mai profunde, la ei seceta inseamna pierderi enorme sau, Doamne fereste, chiar faliment. Am stat o zi intreaga printre ei si i-am auzit pomenind, din ora in ora de calamitate, de lipsa de ploaie, de lipsa de apa in general, pentru ca nici de irigatii nu se mai poate vorbi cu incredere in România. In ziua aceea, adica acum vreo doua saptamâni, plecati cu noaptea in cap la Bucuresti cu totii, ochii fermierilor erau numai pe câmpurile care defilau prin fata noastra. De pe la Buzau au aparut tot mai multe balti pe marginea drumului, chiar prin margine de lanuri. Plouase binisor pe acolo. Parca si in ciuda moldovenilor batuti de seceta. La intoarcere ploase iar, baltile erau si mai mari si mai multe. Plouase si prin Bacau, doar in oras, mai putin peste câmpuri si sate. Telefoanele s-au inrosit pe aceasta tema, fiecare voind sa afle cum e pe acasa.
N-a fost sa fie ploaie si, se vede treaba, nici nu pare sa fie curând. „Sa fie ploaie – vorba unui cântec -, sa fie pâne”. Sau, cum spunea unul dintre fermieri, la despartire, sa ude un pic „macar sa nu ramânem datori”. Adica datori pe la banci, pe la prieteni, pe la furnizorii de seminte si de inputuri agricole.
Toti vrem ploaie. Unii sa ploua cu bani multi, altii macar cu liniste si pace financiara, altii macar sa aiba ce pune pe masa.
Puţini dintre cititori cunosc faptul că multe dintre bisericile de lemn din Moldova nu se mai află pe locul unde acestea au fost ctitorite. Cauze motivate social, economic sau de lipsa lor în anumite sate. Acestea au făcut ca să fie strămutate la o distanţă variabilă, mai mică sau mai mare, la noua destinaţie. O asemenea mutare fost suportată şi de „Biserica din Câmp”, aflată astăzi pe teritoriul comunei Parincea.
După cum rezultă din pisania dăltuită cu slove chirilice în lemnul dur de stejar deasupra intrării, aceasta pune în temă pe vizitator: „Să se ştie de când am făcut această biserică: leat 7210 (a1702).”
Tradiţia spune că această biserică a fost construită în satul Cucuieţi-Tamaşi de unde a fost transportată cu carele trase de boi pentru satul Zlătari. Vremea nefiind prielnică, carele s-au împotmolit, n-au mai putut ajunge în satul Zlătari, rămânând pe câmp. De atunci s-a păstrat în memoria localnicilor sub numele de „Biserica din Câmp”.
Din cercetările făcute rezultă că înainte de a fi demolată, se făcea denumirea încăperilor (pridvor, pronaos, naos, alatar), numerotarea pereţilor cu cifre romane şi a bârnelor de la bază, pe verticală cu cifre arabe. Tot inventarul bisericii trebuia încărcat cu cea mai mare atenţie pentru a proteja pictura pe lemn, iconostasul cu coronamentul fragil, pictura pe pânză, uşile împărăteşti şi cele diaconeşti, decoraţia lemnului sculptat etc.
Adusă pe locul stabilit, se trasa tipul de plan pe care l-a avut iniţial şi un mic soclu din piatră, pe care se puneau tălpile de stejar. Deasupra lor se aşezau cununile de bârne suprapuse, în ordinea acestora, pe încăperi, după cum fuseseră numerotate, de la bază spre acoperiş.
Încă din anul 1890 publicaţia “Biserica Ortodoxă Româmă” făcea aprecieri cu privire la acest sfânt locaş: “Această biserică numită a Slătarilor este cea mai veche de pe valea Răcătăului”.
Monumentul acesta face parte din categoria cu cea mai mare răspâdire în Moldova, având planul în formă de navă, cu absida altarului pe cinci laturi, decroşată, iar pronaosul poligonal. La acest plan i s-a adăugat în anul 1894 un pridvor cu un turn-clopotniţă deasupra. Asemenea construcţii din bârne de stejar la vedere aveau acoperiş în şarpantă de răşinoase, cu învelitoare din şindrilă bătură pe 3-5 rânduri şi cu model în formă de “floare în colţ, solz de peşte sau coadă de rândunică”.
Meşterii lemnari care au trudit la ancadramentul uşii de la intrare s-au întrecut pe ei înşişi. Pe spaţiul delimitat de chenare motive reprezentând “dinţi de ferăstrău” şi “unghii” ei au reprezentat lumea cosmică sculptând vechi simboluri astrale: soarele cu opt petale, rozeta solară înscrisă în cerc, steaua cu şase colţuri tăiate şi luna. O astfel de sculptură, excutată în manieră populară, se întâlneşte în întreaga biserică, fiind amplasată pe bolţile încăperilor cu chei de boltă, cu nervuri crestate în zig-zag.
Se remarcă în mod deosebit colţarele sub formă de triunghiuri împodobite cu încrustaţii de la bazele bolţilor, sprijinite de console sculptate cu motive zoomorfe de capete de cal. Pricepuţii meşteri tâmplari, cu uneltele lor obişnuite, au cioplit minunate acolade de o parte şi de alta a stâlpilor ce marchează intrările din pronaos şi naos.
Ne atrage atenţia în mod deosebit masa de lemn din Sfântul Altar cu obiectele de cult pentru sfânta liturghie. Pe piciorul gros al unui trunchi de copac au fost cioplite cele opt faţete înclinate, strânse parcă de o funie sculptată de jur împrejur. Blatul de lemn de deasupra este împodobit la colţuri cu chipul celor patru evanghelişti.
Biserica din Câmp a fost înzestrată cu un prea frumos iconostas din secolul al XVIII-lea, aparţinând ca stil barocului moldovenesc. Bogatul decor sculptural în lemn a fost realizat în tehnica reliefului. Frunza de vie cu ciochini de struguri, sculptati pe vrejuri ce se unesc şi se despart formând mandorle de un splendid decor executat artistic în lemn.
Stilul de arhitectură în lemn, împodobirea cu motive sculptate în manieră populară, dar şi în manieră cultă, splendida pictură pe lemn a iconostasului din secolul al XVIII-lea, tipologia planimetrică moldovenească, toate au contribuit la acordarea calificativelor pentru înscrierea acestei biserici pe lista monumentelor istorice din 2004.
Se spune că bunul Dumnezeu s-ar fi indurat şi ar fi ajutat pe măicuţele care au trudit cu suflet şi credinţă, sub conducerea maicii stariţe, să înjghebeze în jurul acestei biserici singuratice din Câmp o Mănăstire de toată frumuseţea cu hramul bisericii de acolo “Sf. Nicolae”.
Pentru cei ce doresc şi alte importante amănunte despre acest monument istoric de arhitectură, recomandăm cartea intitulată Monumente de arhitectură din judeţul Bacău – Bisericile de lemn, autor Dorinel Ichim, tipărită cu binecuvântarea A P. S. Episcop Eftimie Luca, Eparhia Romanuluui şi Huşilor, Bacău, 1984.
Procesul unui suedez acuzat de terorism pentru ca a luptat in Siria a incetat brusc, la Londra, dupa ce au inceput sa apara dovezi cum ca acuzatul a luptat de partea unei formatiuni antrenate si aprovizionate de serviciile secrete britanice.
Acuzarea a abandonat cazul – scrie The Guardian – pentru a nu pune intr-o situatie stânjenitoare serviciile secrete.
Cu câteva zile in urma, un barbat a primit o sentinta pe viata sub acuzatia de terorism dupa ce s-a demonstrat ca a detonat un dispozitiv exploziv care a ucis un militar american in Irak.
„Rezistenta armata in fata unei invazii ilegale nu constituie un act de terorism sau crima, conform conventiei de la Geneva”, noteaza ziarul care concluzioneaza, insa, ca incadrarea sau nu a unei actiuni ca teroriste se face in functie de interese.
Un document recent declasificat al serviciilor secrete americane, datat 2012, prezicea formarea unui principat Salafist in estul Siriei si al unui stat islamic controlat de al-Qaida in Siria si Irak.
In contrast puternic cu declaratiile occidentale din acea vreme, documentul formulat de Defense Intelligence Agency identifica al-Qaida din Irak, devenita ulterior ISIS si pe salafisti drept forte conducatoare ale insurgentei din Siria si afirma ca tarile occidentale, Turcia si tarile din regiunea Golfului Persic sprijina eforturile Opozitiei de a prelua controlul in estul Siriei.
Evocând posibilitatea stabilirii unui „principat Salafist”, raportul Pentagonului merge mai departe: „acest lucru este exact ceea ce se doreste: ca Opozitia sa izoleze regimul sirian”. Doi ani mai târziu acest lucru s-a si intâmplat.
„Asta nu inseamna ca SUA au creat ISIS desi unii din aliatii sai din Golf au jucat un rol important, dupa cum insusi vicepresedintele american Joe Biden a recunoscut anul trecut. Dar nu a existat al-Qaida in Irak pâna la invazia americana.
Iar SUA au exploatat, cu siguranta, ISIS impotriva altor forte din regiune ca parte a unei politici mai largi de a mentine controlul occidental in zona”, scrie The Guardian.
Exista, cum se stie, diferite tipuri de colectionari, cei mai multi interesându-se de obiecte, de regula vechi. Avantajul (operatia e aproape mecanica: se preia obiectul purtator de o anume semnificatie tematica si se inventariaza) este de luat în seama, chiar daca este mai mic decât dezavantajul (se sacrifica spatiu, din ce în ce mai mare, din proprietatea cuiva). Eugen Bulai (n. 7 iun.1955, Bacau) a ales optim varianta privind spatiul de depozitare, chiar si modalitatea de selectie si catalogare a materialului.
Inginerul (de telecomenzi feroviare) colectioneaza cuvinte care bat la poarta lexicului românesc sau le organizeaza tematic pe cele existente. A dat la iveala pâna acum un „Dictionar de termeni cromatici” (Bucuresti, Editura „Viitorul românesc”, 1997), cu peste 450 de nume de culori, o „Mica enciclopedie a bauturilor” (Bucuresti, Editura „Miron”, 2004) si un mic lexicon de interes pentru cei ce si-au ales un hobby: „Colectii – colectionari – pasiuni” (Bucuresti, Editura „Miron“, 2003). Am lasat la sfârsit cea mai însemnata aparitie editoriala a sa – „Dictionar de cuvinte si sensuri noi” (Bacau, Editura „Egal”, 1998) -, pentru ca lucrarea are fatalmente un caracter deschis. Sunt înregistrate aici mai mult de 1200 de cuvinte neexplicate în alte dictionare generale sau de specialitate, ceea ce face ca autorul sa merite eticheta de „lexicograf al limbii române contemporane” (Eugen Budau, în „Bacaul literar”, Iasi, Editura „Universitas XXI”, 2004, s.v.). Intre timp, vorbitorii au apelat la alte si alte cuvinte, multe din limba engleza, iar colectionarul le-a înregistrat constiincios, împreuna cu întelesurile lor. Acestea vor face parte dintr-o editie revazuta si îmbogatita a dictionarului din 1998.
Invitat la „Sfertul academic” din cadrul cursului de lexicologie (disciplina limba româna contemporana – anul I, Litere, mai 2015), Eugen Bulai i-a fermecat pe filologii bacauani cu pasiunea sa insolita, completând fericit prelegerea noastra. Din lunga lista a „cuvintelor neexplicate în niciun dictionar uzual” prezentata studentilor, am retinut câteva care surprind prin neconcordanta dintre frecventa folosirii si absenta din lucrarile lexicografice: a anualiza „a da periodicitate anuala”; a customiza „a personaliza”; a panota „a amenaja un panou”; beculet „bec mic”; clipitor „care clipeste”; drona „vehicul de monitorizare”; ghena „loc pentru gunoiul menajer”; gliterat „stralucitor”; holsurub „surub pentru lemn”; postac „persoana care posteaza pe internet”; predictibil „care poate fi prevazut”; sclipici „luciu”, sustenabil „care poate fi sustinut”; xilografil „colectionar de gravuri în lemn”; xiloteca „colectie de mostre de lemn” s.a. Dupa cum se vede, nu e vorba de xenisme, ci de compuse, derivate sau împrumuturi destul de vechi pentru a primi legitimitate lexicografica. Eugen Bulai se arata a fi un util observator al dinamicii limbii române, ceea ce l-ar îndreptati sa… anualizeze aparitiile sale editoriale.
In semn de recunoastere a valorilor locului, Teatrul Municipal „Bacovia” a initiat programul „Identitati”. Primul omagiat si sarbatorit va fi actorul Stelian Preda, la implinirea a 80 de ani de viata si peste 50 de ani de teatru. Cu aceasta ocazie, luni, 8 iunie, de la ora 19.00, de ziua actorului va avea loc evenimentul aniversar „Stelian Preda – 80”, in cadrul caruia sarbatoritul va prezenta recitalul extraordinar „Vietile visului meu”.
Un om care nu si-a tradat niciodata crezul: teatrul inainte de toate. Un om cu o vointa de otel. Nu a cedat nici in viata nici pe scena. A interpretat pe scenele teatrelor din tara si strainatate, la televiziune si in filme, peste 200 de roluri. 80 de ani de viata, peste 50 de ani dedicati Thaliei, Stelian Preda a absolvit IATC „Ion Luca Caragiale“ in 1959, dupa un examen de admitere la care s-au inscris 1500 de candidati, pe 15 locuri, fiind coleg cu Florin Piersic, Leopoldina Balanuta, Margareta Pogonat, Ion Dichiseanu, Adela Marculescu etc., având ca profesori pe titanii Al. Finti, Ion Sahighian, Marieta Sadova. Debuteaza la teatrul din Botosani, in acelasi an. Acolo a infiintat teatrul profesionist “Mihai Eminescu”, cu cele doua clase, cea a lui Ion Sahighian si clasa maestrului Finti. “Gorjean fiind, m-am dus acolo unde se pune harta in cui, pentru a face teatru. Era entuziasm, era tinerete, erau vise.
SAHUL (Ion Sahighian – n.s.) mi-a incredintat cel mai drag rol al carierei mele – Eminescu, in piesa lui Mircea Stefanescu, cel mai longeviv spectacol din cariera mea, cu peste 1000 de reprezentatii. Acelasi rol l-am jucat si in „Porni Luceafarul“, de G. Chirila, alaturi de Stefan Ciubotarasu, in rolul lui Creanga”, ne spune cu emotie, dupa atâtia ani, actorul si regizorul Stelian Preda. Intre 1966-1970 este director al Teatrului “Mihai Eminescu” din Botosani, perioada in care monteaza Trilogia lui Delavrancea, “Apus de Soare” (rol- Petru Rares), “Viforul” (rol-Stefanita), in regia Soranei Coroama, si “Luceafarul” (rol- Petru Rares).
Dupa peste 40 de roluri in Botosani, in 1970, se transfera la Teatrul “Bacovia” din Bacau, unde joaca 31 de personaje, multe dintre ele din capodopere ale dramaturgiei românesti si straine. Turnee in tara, turnee in tari europene, toate cu deosebite aprecieri din partea criticii. Este solicitat in mai multe roluri in filme, la TVR merge cu “Musatinii”, cu rolul Bolos, iar in 1977 il regasim la Botosani, ca actor si director de teatru. 1983 – din nou in Bacau, actor si director, dar si regizor, “Porni Luceafarul”, un rol memorabil, dar si Trilogia “Soarele Moldovei”. Urmeaza o perioada fructuoasa ca director si regizor (1996-1997) la Teatrul de Animatie. Vremurile nu sunt prielnice, in 1989 este schimbat din functie, insa ramâne pe scândura teatrului pâna in 1999, când este pensionat fortat.
„Teatrul este locul in care se vindeca sufletul, singurul loc din lume unde, odata cu vibratiile lui, incep alte vibratii spatiale. Eu cred ca un artist nu poate, nu trebuie sa fie pensionat. Actorii sunt responsabili de destin, ei nu trebuie alungati, trebuie lasati pe scena, pentru ca singuratatea ucide. Ei mai au multe spus, dar si de invatat. Sunt profund impresionat de gestul actualei conduceri a teatrului pentru onoarea ce mi-a facut” – Stelian Preda
A fost primul vicepriar al Bacaului, pâna in februarie 1990, când s-a intors la teatru. Este membru fondator al Asociatiei Revolutionarilor 22 Decembrie „Fratie si Dreptate“, membru fondator al UNITER. Am primit numeroase premii, distinctii pentru rolurile jucate. Am fost de patru ori director in trei teatre, in perioade foarte grele. La implinirea vârstei de 80 de ani, vor fi alaturi de prestigiosul actor bacauan fosti colegi de scena, prieteni, membri ai familie, critici de teatru, jurnalisti, dar si publicul care l-a iubit si apreciat.
Lecția lui Stelian Preda
În această lume dezmembrată, noi, românii, am descoperit sărbătorile, căi de acces pe drumul cunoașterii de sine și a cunoașterii celuilalt.
Sărim de la o sărbătoare la alta cu un entuziasm derutant, încercând să întreținem viața acelei părți din noi înșine care se uită.
Le așteptăm cu neliniști. Acestea vin. Se întâmplă. Ne adună, ne readună mereu împreună pe tărâmul acesta pe care vremelnic ne aflăm. De fiecare dată cu întărită bucurie.
Nimeni nu ne întreabă, însă, ce facem între sărbători.
Nici noi nu ne întrebăm.
Stelian Preda ne predă, de atâta amar de ani, lecția care vorbește despre acestea și care încearcă să răspundă la multe, inevitabile întrebări.
Lecția lui Stelian Preda este despre viață, teatru și iubire.
El este învățătorul, el ne transmite învățătura, încercând să transforme necunoscutul în cunoscut.
Astăzi, aici și aiurea în lume, el, un ziditor, seamănă bine, mult mai bine cu Don Quijote decât cu ”managerul” (se scrie cu ”a”, se citește cu ”e”), cuvânt ”inventat” pentru a ascunde neputința, frustrările, derizoriul.
El este ”războinicul”, adică cel conștient de faptul că este muritor.
De aceea gestionează, ca nimeni altul, CLIPA.
El se dăruiește, îndrăznind.
Se bucură, iubind.
La el totul este firesc.
Chiar și atunci când ne spune, ”certându-ne”, că suntem prea puțin fără cei care au fost, fără înaintași.
Lecția despre viață, teatru și iubire este lecția despre zidire.
Greu de crezut, dar adevărat.
Junele prim, Stelian Preda, împlinește 80 de ani.
La mulți ani, Stelică! Gheorghe Geo Popa,
Subaltern, coleg, prieten
Bacău, 8 iunie 2015.
“Ar trebui ca fiecare actor ajuns la o anumita vârsta sa se bucure de un asemenea moment, in care el sa poata sa-si faca o retrospectiva. Stelian Preda este un mare talent, dar l-am pretuit nu numai ca actor dar si ca director de teatru. A stiut sa atraga oameni de valoare. Pentru toate acestea ii multumesc si ii aduc un cald omagiu din partea Iasului” – Stefan Oprea, critic de teatru si film
“Stelian Preda, oltean prin nastere si moldovean prin vocatie, face parte din istoria vie a teatrului bacauan… fericit este orasul si Teatrul care are actori de talent ca Stelian Preda…de la el au «furat» meserie generatii intregi de actori, multi ii datoreaza cariera…” – Gheorghe Balint, regizor, fragment din discursul de la aniversarea a 75 de ani ai actorului.
O nealterată tinereţe lăuntrică
Am o lungă poveste de prietenie, de preţuire şi afecţiune cu Stelian Preda. Ne cunoaştem de mult timp, am lucrat împreună, la Botoşani, la Teatrul „Mihai Eminescu”, unde domnia sa m-a angajat ca referent literar, a avut încredere în mine, schimbând ceva foarte important în viaţa mea. Şi, întotdeauna, s-a purtat cu o desăvârşită gentileţe faţă de mine, aşa că am cele mai frumoase amintiri din perioada romantică a Botoşanilor.
Ca director (unul de vocaţie reală), Stelian Preda (care a condus trei teatre în patru intervale diferite de timp) ţintea mereu sus, spre lucruri de valoare şi de rezonanţă. Repertoriul teatrelor pe unde a trecut îi datorează multe premiere absolute şi premiere pe ţară din dramaturgia originală şi străină (cum au fost „Demiurgul” de Vasile Voiculescu, „Coloana infinitului” de Mircea Eliade, în care Stelian Preda a şi jucat, „Vânătoarea de raţe”, de A. Vampilov, etc.), colocvii, manifestări, festivaluri de prestigiu. Stelian Preda e un oltean ambiţios, cu un orgoliu cât casa. E talentat, plin de cutezanţă, îndrăgostit pătimaş de teatru. Care a fost, dintotdeauna, principala sa raţiune de a fi. Dar iubeşte la fel de mult şi poezia, pe care ştie să o rostească pe scenă. Cutezanţa şi puterea de a visa îi menţin nealterată tinereţea lăuntrică.
Acum la ceas aniversar, îi doresc mulţi ani fericiţi lui Stelian Preda, şi-mi place să-l văd cum trăieşte şi respiră prin marea lui dragoste pentru scenă, pentru teatru. La mulţi ani, cu noi vise, cu alte proiecte, cu noi împliniri!
Carmen MIHALACHE, critic de teatru, director al revistei „Ateneu”
Ieri, pe str. Calea Romanului din Municipiul Bacau, un tânăr de 32 ani, din com. Margineni, care conducea o autoutilitară nu a pastrat o distanta suficienta fata de autoturismul din fata sa, condus de un bărbat de 43 ani, din Bacau, intrand in coliziune cu acesta.
În urma coliziunii dintre cele doua autovehicule a rezultat vatamarea corporala a bărbatului de 43 ani, și a unei femei de 45 ani pasageră în autoturismul condus de acesta, care au fost transportati la Spitalul Judetean Bacau, iar în urma investigatiilor medicale s-a stabilit diagnosticul de fractura coccis cu palga delabranta, pentru femeia de 45 ani, rămânând internata in cadrul Spitalului Jud. Bacau, sectia Ortopedie si respective de traumatism cranio-cerebral minor, traumatism coloana cervicala, fractura apofiza transversa C7, contuzie gamba stanga cu escotiatii, pentru conducătorul auto de 43 ani, fara a ramane internat.
Cei doi conducatori auto implicati in evenimentul rutier au fost testati cu aparatul etilotest rezultatele fiind 0,00 mg/l alcool pur in aerul expirat si la Spitalul Judetean Bacau le-au fost recoltate mostre biologice de sange in vederea stabilirii alcoolemiei.
În cauza se efectueaza cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare corporala din culpa.
Ieri, in jurul orei 20.20, un sofer de 72 ani, din municipiul Bacau, a surprins şi accidentat un bărbat de 46 ani, domiciliat în mun. Bacău, care s-a angajat în traversarea străzii Garii prin loc nepermis şi fără să se asigure.
Victima a fost transportată la Spitalul Judeţean Bacău, unde în urma examinării medicale a fost diagnosticată cu: fractură epifiză distală ambele oase antebraţ drept, traumatism şold drept, traumatism gambă dreaptă, rămânând iternată sub supraveghere.
Conducătorul auto şi victima au fost testaţi cu aparatul etilotest, rezultatul conducătorului auto fiind negativ, iar aÎ victimei de 0,75 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Au fost recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Un autoturism lasat de proprietar pe marginea drumului, din cauza unei defectiuni, a ajuns sa fie vandut la fier vechi de localnicii din comuna Stefan cel Mare.
Polițiștii de combatere a criminalității organizate din Iași și procurorii D.I.I.C.O.T. au destructurat un grup infracțional organizat, format din cetățeni români și moldoveni, specializat în punere în circulație de valori străine falsificate. Trei bărbați au fost reținuți și ulterior arestați .
La data de 2 iunie a.c., polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Iași și procurorii D.I.I.C.O.T. – S.T. Iași, cu sprijinul polițiștilor rutieri, au depistat, la intrarea în orașul Târgu Frumos, doi bărbați, unul de 28 de ani, cu dublă cetăţenie română şi moldovenească și altul de 20 de ani, cetățean moldovean, care se deplasau cu un autoturism, spre Vama Sculeni.
Asupra celor doi au fost găsite 25 de bancnote de 20 de euro, cu aceeași serie, 28 de bancnote de 50 de euro, cu aceeași serie, precum și o bancnotă de 100 de euro, pe care aceștia le-ar fi achiziționat de la o persoană din oraşul Buhuşi, județul Bacău, pentru a îi introduce în circulație în Republica Moldova.
Din cercetări a reieșit că șase bărbați, cetățeni români și moldoveni, ar fi constituit un grup infracţional organizat specializat în punere în circulaţie de valori (monedă) străine falsificate.
Față de trei dintre membrii grupării, cei doi depistați în flagrant delict și cel de la care ar fi achiziționat bancnotele false, a fost luată măsura reținerii sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat şi punere în circulaţie de valori (monedă) străine falsificate. Instanța de judecată a emis pe numele lor mandate de arestare preventivă.
Prezenta cauză a fost instrumentată de o echipă comună de anchetă formată din autorităţi judiciare din România şi Republica Moldova.
La activități au participat și polițiști de la brigăzile de combaterea a criminalității organizate Bacău și Târgu Mureș, precum și polițiști ai Inspectoratului de Poliție Județean Iași.
Acțiunea a beneficiat de suportul de specialitate al Direcției Operațiuni Speciale – Inspectoratul General al Poliției Române.
Vecinii au fost cei care au auzit un zgomot puternic si au vazut-o pe fata de 24 de ani pe trotuarul din fata blocului. Era dezbracata si nu a mai apucat sa spuna decât câteva cuvinte. Oamenii au sunat la 112 iar o ambulanta a transportat-o la spital.
A fost agitatie mare in aceasta dimineata, in fata unui bloc de patru etaje de pe strada Ardealului, din municipiul Bacau. In jurul orei 3.00, o fata de 24 de ani a plonjat de la ultimul nivel, dar nu se stie inca daca s-a aruncat, a cazut sau a fost impinsa de la geamul garsonierei unui tânar, se pare iubitul ei.
Cert este ca dupa acest episod, barbatul s-a baricadat in casa. Doar mascatii de la politie au mai putut pune mâna pe el, dupa ce au spart usa, si l-au dus la audieri pentru a se stabili ce s-a intâmplat intre cei doi.
Tânara a fost si ea preluata imediat de un echipaj de salvare care a transportat-o la spital pentru ingrijiri medicale si a ramas sub supraveghere la Terapie Intensiva.
Avea mai multe fracturi insa urma sa fie supusa mai multor investigatii.
Astazi, in jurul pranzului, barbatul a iesit liber de la audieri. El ar fi declarat politistilor ca tanara s-a aruncat de la etaj, fara ca el sa poata interveni.
Ieri, in jurul orei 17.00, Serviciul de Ambulanta Bacau a fost sunat de un trecator aflat in zona Metro, pentru a interveni de urgenta, deoarece, a spus acesta, a vazut cazând un parasutist fara… parasuta.
Omul a crezut ca avea sa fie martorul unei tragedii.
„Am intervenit imediat, cu o ambulanta tip C, cu medic si asistenta medicala, având in vedere gravitatea apelului. Am constatat insa ca parasutistul in cauza era clinic sanatos si apt sa-si continue activitatea”, ne-a declarat dr. Adrian Colibaba, directorul medical al Serviciului de Ambulanta.
Parasutistul a ajuns si la Urgentele Spitalului Judetean, unde a fost investigat medical, fara sa i se identifice vreo problema de sanatate.
De altfel, acesta a si refuzat o eventuala internare. Surse militare au explicat ca a fost vorba despre un exercitiu de antrenament si care implica folosirea parasutei mari si a parasutei de rezerva.
In cazul de fata, probabil trecatorul care a alertat echipele de interventie a observat tocmai un parasutist care executa antrenamentul cu parasuta de rezerva.
– printre sutele de bacauani care cer sprijinul specialistilor pentru a scapa de vicii precum alcoolul sau drogurile se numara magistrati, profesori, functionari de top, angajati de la politie sau SRI, dar si multi boschetari – unul dintre putinele locuri unde acestia gasesc sprijin specializat este Centrul „Izvorul Tamaduirii” – prin mâinile preotului Liviu Burlacu, coordonatorul Centrului, au trecut peste o mie de bacauani in ultimii patru ani
Zilnic ne ies in cale, aproape la orice pas. Majoritatea dintre ei au aparenta unor oameni normali. Trecem cu privirea nepasatori peste ei, fara sa banuim ce drame ascund, fara sa stim ca traiesc intr-o lume tenebroasa, din care cauta scapare cu disperare. Sunt multi, foarte multi, iar cei dispusi sa le dea o mâna de ajutor sunt extrem de putini.
Dependenta de alcool si de alte droguri, caci despre cei afectati de aceste vicii vorbim, le-a distrus familiile, insa de cele mai multe ori nu le ucide si ultimul licar de constiinta. Iar atunci când constiinta lor mai pâlpâie plapând, cauta sprijin.
Unul dintre putinii care le intinde o mâna de ajutor fara rezerve este parintele Liviu Burlacu, coordonator al Centrului pentru consiliere, recuperare si reabilitare a persoanelor dependente de alcool si alte droguri „Izvorul Tamaduirii” din cadrul Fundatiei „Episcop Melchisedec” – filiala Bacau a Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului.
Centrul s-a mutat de curând de la Complexul Lazaret in Cartierul Serbanesti (Calea Romanului 37, in vecinatatea Clinicii Regina Maria). Oricine poate merge acolo, cu garantia anonimatului, fara bani, fara sa fie supus nici unui fel de discriminare.
E necesara doar vointa. Sedintele grupului de suport au loc in fiecare marti si joi, de la ora 18. Cam in acelasi fel in care vedem in filme ca se deruleaza astfel de sedinte, beneficiarii sunt supusi unui program de tratament ce urmareste recuperarea individului, printr-un program denumit Minnesota, in 12 pasi, folosit in toata lumea in grupurile alcoolicilor anonimi. „Ne gândim la latura biologica, psihologica, sociala si spirituala, cea care este încununarea omului ca persoana. În serviciile centrului nostru avem în vedere preventia, interventia, tratamentul si integrarea sociala a persoanelor dependente de alcool si alte droguri.
În ceea ce priveste activitatea centrului nostru, o parte importanta se refera la spiritualitate. Aici avem în vedere dimensiunea spirituala a eliberarii din dependenta”, spune preotul Liviu Burlacu.
O mie de beneficiari
Ajutat de un psiholog si doua voluntare, parintele Burlacu a reusit sa elibereze din intunericul adictiei sute de bacauani care au apelat la sprijinul Centrului „Izvorul Tamaduirii”. „De patru ani, de când exista Centrul, prin mâinile mele au trecut peste o mie de oameni. Nu mai fac fata, din lipsa de personal. Unii s-au vindecat complet, altii au revenit sa ceara sprijin. Ma ocup in special de cei cu probleme legate de alcool, dar am succes si la dependentii de jocuri de noroc. Mai sunt si cei cu droguri.
Preotul Burlacu s-a ingrijit de peste o mie de bacauani afectati de tot felul de adictii
Cei mai multi sunt cei cu etnobotanicele, heroina, cannabis. In Bacau predomina etnobotanicele (incep de la 14 ani si sunt adusi de parinti), marijuana sau ecstasy. Intre 18-25 d ani sunt studentii, adusi de parinti sau singuri, care ajung la abandonul scolii. Peste 30 de ani nu au apelat, sunt deja «profesionisti», cu droguri de mare risc, heroina. Dependenti de etnobotanice sunt o multime. Nu exista o statistica, e greu de facut. Mai exista si dependenta de sex, inclusiv la adictia fata de site-urile porno”, spune parintele Burlacu.
Beneficiari: magistrati, profesori, un SRI-ist, o angajata CJ, boschetari
Printre beneficiari se numara profesori, magistrati, un lucrator SRI, o angajata a Consiliului Judetean, boschetari si tot felul de alti oameni.
Cât despre provenienta beneficiarilor, acestia au sosit din Craiova, Onesti, Tazlau, Zemes, Neamt, Focsani si multe alte localitati. „Am avut retineri initial, mai ales din jena fata de altii. Am crezut ca am sa intâlnesc doar boschetari si am fost surprins sa intâlnesc si oameni importanti, pe care ii cunoaste multa lume”, ne-a spus unul dintre beneficiarii Centrului „Izvorul Tamaduirii”.
Un caz deosebit a fost al unui cadru didactic ce nu isi putea satisface sexual sotia si s-a crezut ca este o disfunctionalitate biologica. In realitate, insa, omului ii disparea disfunctionalitatea atunci când viziona site-uri porno, iar el se autosatisfacea, ceea ce deja era un viciu. Sotia a descoperit si nu dupa multa vreme a intervenit divortul. Un alt caz de dependenta a fost al unui tânar care nu se putea desprinde de aparatele automate de joc, de „pacanele” cum s-ar spune. De asemenea, a fost si cazul unei femei alcoolice care a urmat programul de recuperare, l-a abandonat, iar apoi a revenit la Centru grav bolnava. A continuat sa primeasca terapie si acum este recuperata complet si din punct de vedere al viciului si al sanatatii. De altfel, dupa cum spune parintele Burlacu, femeile sunt mai incapatânate, dar mai ambitioase, tin cont de sfaturile si solutiile pe care le primesc.
Alcoolul, un drog social, cel mai periculos
In cadrul sedintelor de suport se formeaza grupe de 10-14 oameni. Numai anul trecut au fost in tratament 150 de persoane, limita maxima. Programul este bine sistematizat, pe doua luni: consiliere individuala, consiliere psihologica oferita de un psiholog voluntar sau din centru, consiliere de adictie (se analizeaza cauza dependentei, tipul alcoolului, pentru ca alcoolicii beau pâna se imbata, dar fiecare are felul sau de consum, preferinte pentru tipuri de alcool, tipuri de comportament, de la violent la sociabil). Exista apoi terapia de grup, unde fiecare isi marturiseste experienta, temerile si sperantele privind situatia lui, exprimate doar la persoana I. In terapia de grup se cristalizeaza ce se face in terapia individuala si unde se invata cum se scapa de frica, de rusine, de temerile proprii.
La un dependent, vointa nu mai are valoare, fiindca toata vointa sa este canalizata spre obsesia consumului: cât sa consume, când sa consume, de unde sa plateasca ceea ce consuma, cum sa se ascunda fata de altii, cum sa salveze aparentele fata de familie, fata de locul de munca, fata de comunitate, iar tot acest proces epuizeaza vointa individului. „Toate acestea trebuie gestionate de catre persoana cu dependenta si necesita mult consum de energie. Eu ii spun cum sa se lase, ii ofer toate metodele, el este de acord, dar uneori creierul sau refuza. Alcoolul este peste droguri, mai periculos, fiindca ofera o gama foarte larga de senzatii. Este un drog social, un drog permis”, spune parintele Burlacu.
Au fost voluntari care au abandonat, fiindca nu au facut fata la confruntarea cu un alcoolic. Alcoolicul minte, prin autoamagire, prin omisiune, prin minimalizare, trebuie o anumita experienta sa realizezi când minte. El gaseste motiv de a bea in orice, iar majoritatea realizeaza când ajung in situatii de risc. Alcoolicul vrea sa isi vada de viciu, dar sa primeasca si sprijin in acelasi timp. In Centru ar fi nevoie de inca un consilier de adictie, cu studii de rigoare (psihologie) si eventual sa fie un dependent recuperat.
Dependentii din Penitenciar
O componenta foarte importanta din activitatea Centrului este activitatea de preventie. Parintele Burlacu si colaboratorii sai merg periodic in scoli, unde le explica elevilor ce riscuri presupune consumul de alcool si droguri, mai ales ca exista cazuri de dependenti inca de la vârsta de 14 ani.
De asemenea, sedinte au loc si la Spitalul TBC sau in Penitenciar, unde sunt gazduiti tineri pâna la 21 de ani si femei. „Anul acesta vreau sa rezolv dependenta de etnobotanice si alcool, care patrund inca dupa gratii. Cei condamnati au ajuns acolo, in proportie de 90%, din cauza alcoolului. Facem tot posibilul sa ii scapam de drog, ca sa nu se reapuce de consum. De aceea s-a interzis si introducerea ceaiurilor in Penitenciar, sa nu fie confundate cu etnobotanicele. Exista un grup de suport in Penitenciar, unde dependentii isi impartasesc secretele, au sentimentul de comuniune, de grup. Deocamdata sunt zece, dar mai vin si altii”, spune preotul Liviu Burlacu.
Din pacate, nu exista vindecare, asa cum ar vrea alcoolicul, ci doar recuperare, care transforma un om din punct de vedere fizic si psihic. Alcoolismul inseamna frica, rusine, ura, mânie spre deosebire de omul liber, relaxat linistit, cu stima de sine. Unul dintre marile vise ale parintelui Burlacu este infiintarea unei pensiuni special destinata dependentilor, a unui centru stationar, unde sa se faca tratament o luna, doua luni, si unde beneficiarul are sansa sa iasa din mediul de stres, care concura la consum. Si, astfel, sa devina un om nou, eliberat de intunericul adictiei, cu respect fata de el insusi si util societatii.
Cei care au nevoie de ajutorul oferit de Centrul „Izvorul Tamaduirii” pot apela numarul de telefon 0744/156.183
Pe 28 mai, „Desteptarea” anunta ca Bacaul risca sa piarda Centrul Regional de Excelenta pentru Juniori in favoarea Sucevei, care elaborase, la initiativa primarului Ion Lungu, proiectul de hotarâre privind asocierea de principiu cu FRF. Pe 29 mai, viceprimarul Bacaului, Radu Ababei, a initiat un proiect asemanator, care va fi supus votului in sedinta extraordinara a Consiliului Local de mâine, 5 iunie.
N-aduce anul ce aduce ceasul! Pe 28 mai- joia trecuta, adica- viceprimarul Radu Ababei a citit in „Desteptarea” ca Suceava a luat-o inaintea Bacaului in privinta Centrului Regional de Excelenta pentru Juniori la Fotbal care urmeaza sa se infiinteze in 2016.
Primarul sucevean Ion Lungu initiase un proiect de hotarâre privind asocierea cu FRF care urma sa fie votat chiar in acea zi. Stirea era nasoala si se latea pe jumatate din pagina intâi! Iar primul intertitlu al reportajului din „Desteptarea” multiplica belelele: „Lungu-Stavarache 1-0”. Stiti cum sunt ziaristii: pricinosi.
Dar pentru ca ai de ne conduc sunt toleranti si „open-minded” (sigur citeste si Stavarache), viceprimarul Bacaului nu a lasat ca o stire nasoala sa compromita un proiect bun. Asa ca, a doua zi, pe 29 mai, Ababei a initiat un proiect de hotarâre similar, iar vineri, 5 iunie, consilierii locali pot vota asocierea de principiu a Municipiului Bacau cu Federatia Româna de Fotbal in vederea infiintarii Centrului Regional de Excelenta pentru Fotbal Juniori in Bacau.
Spuneam ca n-aduce anul ce aduce ceasul! Proiectul de hotarâre a fost initiat de Ababei intr-un ceas bun. Numai ca edilului i-a trebuit jumatate de an si zece sedinte de CL (numarati-le si voi, fratilor!) pâna sa faca un pas catre asocierea cu FRF; asta da, promptitudine!
Anul trecut, in decembrie, bacauanii din fruntea Federatiei, presedintele Razvan Burleanu si secretarul general Gheorghe Chivorchian vorbeau pentru prima oara despre posibilitatea ca Bacaul sa gazduiasca unul din cele doua Centre Regionale de Excelenta care vor fi infiintate in 2016 pentru cei mai buni 50 de juniori ai tarii nascuti in 2001.
In ianuarie, Chivorchian si Burleanu au deschis usa Primariei bacauane la propriu, intretindu-se cu oficialitatile locale pe tema infiintarii Centrului. In martie, la dezbaterea „Strategia dezvoltarii sportului bacauan”, Radu Ababei isi umfla muschii limbii:
„In proportie de peste 90 la suta vom avea Centru Regional de Excelenta la fotbal in Bacau, in parteneriat cu FRF. Acest proiect va permite modernizarea bazei ‘Lucretiu Avram’, acolo unde Federatia va investi 250.000 de euro”. Dincolo de vorbe, nimic! Iar dincolo de Bacau, unii au facut din vorbe, fapte.
Cei din Suceava, de exemplu, care, dupa deschiderea santierului de la LPS, destinat viitorului Centru, s-au grabit sa voteze si asocierea cu FRF. Prin votul de maine, din CL, Bacaul va fi, scriptic, egalul Sucevei. Numai ca, atunci când va desemna gazdele celor doua Centre Regionale de Excelenta ce-si vor intra in pâine in 2016, conducerea Federatiei va tine cont de toate elementele, incepând cu infrastructura. Iar aici, buba!
Pe final, un ultim considerent. Tot in Extraordinara CL-ului de vineri, se va lua act de inlocuirea lui Vasile Jâmbu cu Bogdan Milon in functia de presedinte al CS Stiinta Municipal (fostul CSM 2010). Aici, trebuie sa recunoastem, insa, ca „Desteptarea” nu mai are niciun merit.
Ca daca Stavarache si compania ar fi tinut cont de articolele noastre si in privinta lui Jâmbu, il destituiau inca din martie, anul trecut. La doar o luna dupa ce il instalasera in locul unui alt mare om de sport si de stat, Gabriel Stanica Lupu!
