Acasă Blog Pagina 3247

A condus băut și s-a răsturnat în afara carosabilului

    de
    Comunicat de presa
    -
    etilotest

    La data de 03 martie a.c., în jurul orei 15:30, polițiștii au fost sesizați depsre fatul că o autoutilitară s-a răsturant în afara carosabilului, pe raza comunei Blăgești.

    Din primele cercetări efectuate de polițiști la fața locului a rezultat că un bărbat de 44 de ani, din comună, în timp ce conducea un autoturism pe strada Cantonului, din comuna Blăgeşti, jud. Bacău, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a neadaptării vitezei la condiţiile de drum, a pierdut controlul autoutilitarei şi s-a răsturnat în afara părţii carosabile.

    În urma producerii evenimentului nu au rezultat victime omeneşti.

    Conducătorul a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat concentrația de 1.05 mg/l alcool pur în aerul expirat.

    Acesta a fost condus la Spitalul Orăşenesc Buhuşi, unde i-au fost recoltate mostre biologice de sânge, în vederea stabilirii alcolemiei.

    În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

    Talhar la drumul mare

      de
      Comunicat de presa
      -

      La data de 03 martie a.c., polițiștii au luat măsura reținerii față de un bărbat de un bărbat de 49 de ani, bănuit de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

      Din cercetările polițiștilor a rezultat că la data de 01 martie a.c., în jurul orelor 20:00, bărbatul de 49 de ani, în timp ce se afla pe drumul sătesc Bălcuţa, prin violenţă şi ameninţări a deposedat doi bărbați de 27 și 34 de ani de un atelaj hipo şi o cabalină pe care le-a introdus în curtea locuinţei sale.

      Cel în cauză va fi prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău cu propunere de arestare preventivă.

      Bacaul are un nou prefect

        de
        Andreea Gavrila
        -

        Noul prefect al judetului Bacau este Ioan Ghica. Fost subprefect de Neamt, acesta a fost numit pe 2 martie sa ocupe aceasta functie in Bacau.

        Acesta a depus juramantul in prezenta lui Constantin Mihard, directorul Directiei pentru Relatiile cu Prefecturile.

        „Pot sa va spun doar ca stiu care sunt provocarile lucrului intr-o prefectura. Sunt emotionat si nu va pot spune multe”, a spus noul prefect Ioan Ghica.

        Cel mai important eveniment din acest an este supravegherea alegerilor locale care vor avea loc pe 5 iunie.

        [wonderplugin_gallery id=”456″]

        Povestea cofetariei care spune povesti

          de
          Petru Done
          -

          Casuta din povestea „Hensel si Gretel” a fratilor Grimm s-a mutat intr-o cofetarie din Bacau. Nu la propriu, pentru ca acolo, in poveste, casuta era din turta dulce, ci la figurat, pentru ca la noi e vorba de o cofetarie in care te simti ca in casa copilariei pe care ai trait-o sub mirajul povestilor. Si ce alt nume putea avea aceasta cofetarie decât unul care sa evoce povestile, adica Story. Cofetaria Story este unica in felul ei, este locul in care intelegi ca viata trebuie privita ca o prajitura: ca rezultatul amestecului tuturor ingredientelor. Iar o prajitura e buna daca are toate ingredientele. Despre povestea acestei cofetarii de poveste am stat de vorba cu cea care o scrie, la propriu, de trei ani incoace si care isi creioneza astfel, zilnic, propriile visuri dintr-o copilarie si tinerete traite deseori in lumea delicioasa a cofetariilor de poveste din Timisoara, pentru ca Timisoara insasi este un oras de poveste. Ea este Roxana Chelmu, managerul Cofetariei Story de lânga Piata Sud.

          Pe toti cei care au venit la noi din toata tara si din toata lumea ii intreb, doamna Roxana Chelmu, dupa o cunoscuta sintagma, „cum de si-au gasit Bacaul?”.

          Am ajuns in Bacau acum circa 13 ani. Mi-am urmat sotul. Avem aici un business pentru care am muncit foarte mult, dar nu e singurul si, iata, acum sunt trup si suflet dedicata unei afaceri cu valente dulci, intr-o cofetarie care vreau sa reprezinte Bacaul.

          Despre acest business vreau sa discutam, de fapt. Pornind de la numele cofetariei, „Story”. Ati venit cu aceasta pasiune din Timisoara?

          Intr-un fel s-ar putea spune si asa. Dar nu tocmai. In fapt, eu am invatat primele taine ale meseriei la ceea ce se numeste acum Colegiul Economic „Saverio Nitti”, din Timisoara, la sectia Alimentatie publica, patiserie, cofetarie.

          Deci, acolo v-ati format profesional.

          Da, dar nu am practicat. Am urmat cursurile universitatii si de meserie sunt contabil. Noi, familia mea, mai avem un business pe lânga cofetarie, o afacere inceputa in 2009, in Bacau. Pâna atunci eu am lucrat in vânzari. Coincidenta a facut ca odata mutati in Bacau primul job pe care l-am gasit, cu toate referintele pe care le aveam in meseria de contabil, sa fie cel de vânzatoare intr-o cofetarie. Si ulterior am lucrat in vânzari, la o firma multinationala, pâna când am inceput noua afacere, in cofetaria mea. Lucram la nivel zonal, apoi regional. Un loc de munca frumos, din care am invatat multe, dar din 2009 am deschis, cu sotul meu, propria noastra afacere. Tot oportunitatile au facut sa prindem niste contracte externe. Astfel, am avut si avem si acum colaborari cu magazine românesti, din Occident, pe care le aprovizionam cu produse autohtone.

          Ati adus in Bacau retetele banatene?

          Da, de exemplu prajiturile cu miere si cu magiun, cum se fac mai ales acolo. Sunt prajiturile copilariei mele. Iar aici merg foarte bine. Este o prajitura de casa, foarte buna. In Banat oamenii au o traditie: sa mearga la cofetarie cu familia, mai ales duminica. In Timisoara ne adunam de pe la orele 10.00 – 11.00 toti copiii si mergeam la cofetarie.

          DSC_7859

          Cine erau, atunci, cofetarii orasului? Nemtii, turcii, altii?

          Acolo sunt foarte multi sârbi. Dar cei mai vestiti cofetari erau români. Erau oameni obisnuiti, nu iesea cineva in evidenta. Nu erau masterchefi, ca acum. Erau simpli angajati, dar meseriasi. In schimb, erau angajati la nunti, cu predilectie, unde faceau prajituri. Acolo, la o nunta daca nu ai prajituri cum trebuie te faci de rusine. La nunta mea am avut cel putin 30 de sortimente de prajituri, iar torturile erau asezate din metru in metru pe masa. Nu era doar tortul miresei. Erau torturi de câte cinci feluri. Ce ramânea nemâncat acolo se lua acasa.

          Cu Lepa Brena pe masa

          In Timisoara retetele erau luate de la nemti, de la sârbi, de la bulgari sau de la oricare alte minoritati?

          Erau si le-am luat si noi: retete nemtesti, unguresti, sârbesti. De la sârbi s-a luat acolo vestita reteta a prajiturii „Lepa Brena”, care poarta numele vestitei cântarete din Serbia, foarte iubita in Timisoara. Era o prajitura blonda, ca Lepa, cu frisca. Si acum se cauta acolo. As aduce si aici reteta, dar nu stiu daca ar avea succes.

          Faceti o diferenta intre prajiturile si patiseria din Bacau si cele din Timisoara? Ce ati gasit aici?

          DSC_7927

          Dar am lucrat chiar intr-o cofetarie din Bacau! Gusturile de aici sunt un pic altfel. Eu n-am stiut pâna aici de prajitura Boema. E buna. Sunt si aici multe retete minunate. De exemplu, cele de invârtita, de cozonac, de cornete, care acolo nu se fac. Si producem si noi, acum, invârtita cu nuca.

          Ce ati adus din Timisoara in Bacau, in materie de retete de prajituri?

          Putine retete, dar sunt câteva. Iata, de exemplu, prajitura Pingui, cu frisca si cu miere, pentru copii. Imita putin prajitura sârbeasca kinder-pingui, pe care toti o apreciem.

          De ce asa putine?

          Pentru ca si aici sunt multe retete locale, traditionale, care sunt apreciate. Nu puteam eu sa vin sa inventez cofetaria de aici. Ne-am adaptat pietei locale. Dar, promovam si noul si ne informam clientii.

          Pe vremuri cofetariile se aprovizionau din laboratoare specializate. Cum e acum?

          Fiecare cofetarie isi cam are laboratorul ei. Laboratoarele erau o traditie, dar care s-a stins. Nici noi nu furnizam marfa altor cofetarii, doar unui punct de vânzare pe care il avem tot aici, in Bacau. O cofetarie de cartier, pe Aprodu Purice, cu acelasi nume – Story.

          Povestea cu valente dulci

          De ce Story?

          E o poveste. In limba engleza chiar asta inseamna: poveste. Inainte de a deschide cofetaria am facut o schita, sa vedem cum va arata cofetaria. Eu o vedeam imensa, cu saloane, cu terasa. Reproduceam un model din Timisoara. In Bacau, mi s-a spus, nu functioneaza cofetariile cu vânzare la mese. Am ajuns la modelul de acum, dar cu servire la mese si iata ca merge. Ambientul este deosebit, ceva care face placere. Voiam un nume scurt pentru afacerea noastra, care sa fie retinut usor.

          Aveti deja un produs „de poveste” aici, in Bacau?

          Avem prajitura „Love Story” – poveste de dragoste. Ne-am dorit o prajitura care sa fie mâncata cu totul. Sa nu ramâna nimic din ea. Ca o cupa de inghetata. Astfel, am facut o cupa de ciocolata, plina cu de toate, cu frisca si cu multe fructe. Numai la noi se gaseste. Evident, se da mai ales la ocazii anume. Este prajitura iubirii, o iubire de dulce, de fructe, de produs fresh.

          Teatrul din cofetarie

          Ati ancorat cofetaria si in viata spirituala a orasului.

          Am deschis Atelierul pentru briose, de exemplu, care aduna copii. Ei se simt foarte bine aici, unde ne jucam, practic, cu martipan, cu alte ingrediente. Vin clase intregi de elevi, in actiunile „Scoala altfel”, vin si cu parintii. Invata sa orneze briose, dupa imaginatia lor. Dar organizam si concursuri, cu diplome, cu câstigatori. Deschidem atelierul când avem solicitari. Aici copiii mai uita de calculator, de scoala. Proiectul a fost inceput anul trecut. Chiar si angajatii nostri isi aduc copiii aici.

          DSC_7948

          Dar vin si la „Teatrul de papusi”.

          Da, am deschis si un veritabil teatru de papusi. Angajatii nostri si copiii lor au prioritate la astfel de actiuni, precum si familiile. Vine la intâlnirea cu ei doamna Alina Neagu, actrita la Teatrul Bacovia. Am lansat actiunea de curând. Copiii nu se cunosc intre ei, dar se obisnuiesc, se incalzesc. De la o ora planificata, s-a ajuns si la trei ore. Nu se mai dau dusi. Chiar copiii manevreaza papusile, compun povesti, intra in pielea personajelor. Toti spun ca vor reveni, iar teatrul se transforma intr-o petrecere.

          Produceti pentru orice eveniment?

          Da, dar trebuie sa va asteptati la orice surpriza buna, pentru ca suntem un Story. Ne tinem si de farse, acolo unde este cazul si se permite. Pentru distractie. Ne adresam tuturor copiilor. Am avut petreceri si la gradinita. Dar si aprovizionam gradinitele cu prajituri proaspete. Suntem, de altfel, singura cofetarie din Bacau certificata pentru calitatea si siguranta alimentelor.

          Unic in Bacau: certificatul pentru siguranta produselor de cofetarie

          In cât timp ajunge la raft un produs nou?

          Cam doua luni sunt necesare, de teste de laborator, de incercari. Iar designul produsului e la libera inspiratie a celor care il fac. Respectam trendul, ornam si glazuram dupa inspiratie, dar si dupa cerintele clientilor.

          La ce sa ne asteptam de la Cofetaria Story in vara care urmeaza?
          Cred ca vom veni cu oferte de gelaterie cum nu a mai avut Bacaul. Noi deja avem, la raft, un profiterol de poveste, facut dupa o reteta din Timisoara. Clientii mi-au spus deja ca in el gasesc gustul de altadata al profiterolului. Am fost in Italia si am vazut, dar am si gustat, tot felul de sortimente de inghetata. Iar in aceasta vara vom deschide, la noi, o veritabila gelaterie si vom produce pe sortimente.

          Cofetaria Story este situata in Bacau pe Calea Marasesti 94. Click pentru harta.

          Bataia nu-i rupta din rai

          de
          Deșteptarea
          -

          Radu Rosetti povesteste, in volumele sale de memorii, o intâmplare petrecuta pe la jumatatea veacul al XIX-lea, undeva pe lânga Roman.

          „Pe la prînzul cel mare am ajuns la o posta a carei casa si grajdiuri erau lînga biserica, iar cînd ne-am oprit, se vedea strînsa înaintea bisericii o multime de tarani si, în mijlocul lor, un gulerat, cu sabie la sold, si mai multi «cazaci», cum li se zicea atunci slujitorilor care, putin mai tîrziu, s-au numit «dorobanti» si, mai tîrziu, cînd acest nume s-a rezervat infanteriei teritoriale, au primit acel de «calarasi».

          Din acea gramada se auzeau tipete sfîsietoare si vaiete. Mama a poroncit Arnautului sa mearga sa vada ce este. Dar, mai degraba decît el, ne-a adus lamurire Anica, care schimbase cîteva cuvinte cu sotia capitanului de posta:

          «Maria-voastra, povestit-a ea, taranii de aici s-au burzuluit în saptamîna trecuta împotriva posesorului care-i grozav de jacas si-i încarca cu munca. Ei au batut pe un fecior boieresc, iar acuma o venit privighitorul cu zece cazaci, cu poronca de la ispravnic sa puie pe cei mai obraznici din ei jos si sa le traga cîte cincizeci pana la o suta de nuiele sau de bice.»

          La auzul acestei vesti, frumoasa fata a mamei s-a facut deodata alba, ochii i-au scînteiet si a tacut o miscare ca si cum ar fi vrut sa se deie jos din trasura, dar s-a asazat îndata la loc si au podidit-o lacrimile. Iubeam peste tot pe frumoasa, buna, blînda mea mama; vazînd-o ca plînge, am izbucnit si eu în lacrimi si am vrut sa ma arunc la gîtul ei, dar acea miscare pricinuindu-mi o durere cumplita la piciorul beteag, am cazut înapoi pe genunchii ei cu un tipet de durere.

          Mama, plecîndu-se asupra mea, a început sa ma sarute, iar eu, apucînd-o de gît, mi-am lipit fata de fata ei; vreme de o clipa buna am plîns amîndoi în tacere. Apoi mama mi-a asezat iar capul pe genunchii ei si, mîngîindu-ma, mi-a zis:

          «Tu, daca ma iubesti, cînd îi fi mare, niciodata sa nu bati si nici sa pui sa bata pe tarani sau pe slugi, sau pe orice om mai slab decît tine. Bataia este un mare pacat si o mare miselie.»

          Avînd destul de des parte, de la tata, de certari, dealtmintrelea binemeritate, n-am nevoie sa spun ca eram un adversar convins al bataii si ca din fundul inimii am facut mamei fagaduinta ce mi-o cerea.

          «De-am pleca mai rapede de aici, zise atunci mama. Anico! spune chehaiei ca dau bacsis îndoit daca înhama caii mai rapede!»

          Dar în acea clipa tipetele au încetat si s-au vazut, venind spre trasura noastra, privighitorul, urmat de Arnautul nostru, dupa care se luase vro douazeci sau treizeci de tarani: barbati, femei si copii. Privighitorul s-a oprit dinaintea oblonului deschis al caretei si, scotînd sapca din cap, s-a închinat adînc, rostind un rasunator:

          «Sarut mîinile, lumînarea-voastra!»

          Mama raspunse cu o închinaciune de cap care numai amabila nu era. «Lumînarea-voastra, nu ma mai cunoasteti?» mai întreba guleratul.

          «Nu», raspunse mama scurt.

          «Am fost paj la înaltimea-sa: numele meu este Danii.».

          «Îmi aduc acuma aminte de dumneta, dar nu în bine, raspunse mama cu un aer de adînc dispret. Ai fost dat afara de la curte fiindca aghiotantul de jurne, care banuia ca esti un spion în slujba dusmanilor domnului si te urmarea de aproape, te-o prins scociorînd în hîrtiile de pe biuroul lui voda. Ai fost rasplatit de acei pentru care tradai pe stapînul a carui pîne o mîncai cu slujba de privighitor, si acuma te-ai facut calaul ocolului în capul caruia ai fost pus. Rusine sa-ti fie!»

          Si mama a închis oblonul cu putere, mai tragînd în sus si geamul care era scoborît. Iar zgomotul facut de oblonul si de geamul ce s-închideau au împiedecat sa s-auda raspunsul privighitorului, care a ramas în fata trasurii, cu sapca în mîna si cu un aer din cele mai plouate.

          Arnautul si Anica se suise pe capra si am plecat aproape îndata.”

          Radu Rosetti

          Creanga, universalul din prispa casei

          de
          Ion Fercu
          -

          Ion Creanga ne-a intrat atât de mult in suflete, incât il percepem ca pe un prieten care nu tradeaza niciodata. Imi este drag sa spun ca el este particica acea minunata de universal care se afla mereu lipita de prispa casei noastre. Unele dintre scolile si strazile noastre ii poarta numele. Atunci când alearga catre copilarie, catre lumea povestilor si basmelor, fericit, gândul nostru este asediat de cel nascut in prima zi de Martisor, Ion Creanga… El a scris istoria fabulosului din noi si ne-a amintit ca realul poate fi mai cuceritor decât fantasticul… Mos Craciun ne ajuta o singura data pe an sa redevenim copii.

          Creanga a deschis un alt orizont: cu el putem evada in copilarie atunci când avem chef; chiar si in fiecare zi. Cu el, purtarea mastilor copilariei este o minunata aventura a spiritului, nu o povara. Creanga este Martiorul pe care, cotidian, il purtam la butoniera spiritului. Moldoveanul, ardeleanul, munteanul sau banateanul trec lesne de granitele genelor lingvistice si se desfata laolalta in graiul acestui om care putea lesne izvodi un tratat filosofic al bunului simt netrucat. Creanga n-a inventat nicio roata lingvistica. N-a facut altceva decât sa ne lase limba sa zburde fermecator prin hârtoapele sale naturale. Cuvintele sale au puritatea acelui bob de roua care n-a fost atins decât prima raza dumnezeiasca de soare. Alteori, ecoul lor aduce aminte de clinchetul zurgalailor adorati de prunci. Sunt si zile in care mi se pare ca Ion Creanga foloseste in loc de cuvinte doar tulburatoare povesti de dragoste. El este Disneylandul nostru lingvistic.

          Ion Creanga nu putea fi inventat. El a existat dintotdeauna in noi, dar, intr-o buna zi, pentru ca trebuia sa se intâlneasca neaparat cu prietenul sau bun, Eminescu, s-a ivit in lume. Si nu oricum, ci primavara, pentru ca spera sa-L lecuiasca de pesimism pe celalalt geniu, cu doftorii distilate din optimismul reinvierii naturii. Nu l-a putut lecui, dar stim ca zilele in care Eminescu avea in preajma sa o umbra de fericire care-l curta imperial erau cele in care Creanga il poftea sa intre in marele joc al zburdalniciilor netrucate ale spiritului. Apoi ne-a deschis si noua calea catre leacurile sale miraculoase travestite când in ,,Harap Alb”, când in ,,Capra cu trei iezi”, când in capra cea râioasa si fudula a Irinucai… La inceput de martie, daca niciun suflet nu-ti va lipi un martisor asteptat lânga inima, nu uita ca ai deja un Martisor care nu tradeaza niciodata, ca o poveste a povestilor care-si deapana firul cel fara de sfârsit: Ion Creanga, miracolul care locuieste in noi asa cum locuiesc in greci legendele Olimpului.

          Bricolaje / Îngeri de otel

          de
          Carmen Mihalache
          -
          Carmen Mihalache
          Carmen Mihalache

          Bon, a trecut luna iubirii, si a venit cea a femeilor. Asadar, subiectele se învârtesc, inevitabil, în jurul eternului feminin. Multe dintre acestea îmi sunt cunoscute, si ma plictisesc sa le vad reiterate, în fiecare an, fix la aceeasi data. Nu mai spun din ce motive, fiindca sunt prea multe, ma oboseste sa le însir. Dar se întâmpla sa am si surprize placute. Cum a fost saptamâna asta, când pe un canal de televiziune am vazut programat un film pe care-l stiam, mai demult, dar pe care chiar am vrut sa-l revad. Iar impresia nu a fost mai putin puternica decât la prima vizionare. Filmul se numeste „Îngeri de otel”, si este despre miscarea feminista din America, de pe la 1920. În rolul principal este Hilary Swank, cu o interpretare intensa, stralucitoare. Actrita pe care cred ca o stiti, nu aveati cum sa o uitati dupa rolul ei, coplesitor, din „Million Dollar Baby”, excelentul film al lui Clint Eastwood. Rol pentru care a fost rasplatita cu un binemeritat Oscar. „Îngeri de otel” e foarte realist, lucid, critic, cu scene virulente, de o duritate extrema. Pare aproape incredibil, în zilele noastre, sa vezi cât de mult au luptat niste tinere femei pentru drepturile lor civile, pentru dreptul la vot, în principal. Prin ce încercari inumane au trecut, dispret, insulte, brutalitate, cruzime din partea semenilor si a oraganelor de represiune. Scenele din închisoare, cele în care detinutele faceau greva foamei, fiind hranite fortat, printr-un tub, erau de-a dreptul terifiante. Dar acele fragile, în aparenta, doamne si domnisoare, au învins. Si, din pacate, multe dintre urmasele lor de astazi, din lumea libera, desi au multe drepturi, nu stiu sa se foloseasca de ele, au ramas în umbra, apatice. Ce sa mai spun despre conditia femeii, în secolul XXI, din unele tari ale lumii? Va imaginati, de pilda, ca, în unele tari musulmane actorii si actritele nu au voie sa se atinga pe scena? Dupa cum acolo nu ai sa vezi, niciodata, o fata si un baiat la plimbare pe strazi, tinându-se de mâna, pentru ca asta le este interzis. Iar femeile nu au voie sa cânte si sa danseze în public, mai mult chiar, actritele nu pot sa faca asta într-un spectacol. Trupul, vocea unei femei sunt considerate simboluri erotice, de unde si interdictia de care aminteam. Numai ca în arta nimic nu este interzis, teritoriul fictiunii, al sugestiei este infinit, de aceea mi-a placut solutia la care a recurs o actrita iraniana (am citit asta în relatarea unui dramaturg calator în acel spatiu) care a jucat într-un spectacol de teatru gândit a se desfasura… într-un cort. Asadar, ea era acolo, înauntru, si dansa, iar spectatorii îi vedeau doar umbra. Iar altadata, nu a putut sa faca rolul unei cântarete, pâna la capat, neavând voie sa cânte în public. A mizat însa, din nou, pe puterea sugestiei. În momentul în care avea de cântat, venea în fata publicului, spunând: acum eu cânt, chiar daca tacea. Iar spectatorii întelegeau si se emotionau cu adevarat în acele momente în care o actrita gasea mijlocul de a transmite sentimente, avea credinta în arta ei, si din acea credinta extraordinara venea si puterea de a misca suflete. Minunate femei, nu-i asa?, niste îngeri de otel, când e nevoie.

          Vrabia tot pui apare

            de
            Ioan Bîșcă
            -

            Sunt in masina impreuna cu doi biologi ce combina, unul tineretea si entuziasmul, celalalt anii de experienta si intelepciunea. Am plecat duminica de dimineata, la o „partida” de observatie stiintifica, in lunca Siretului – zona Ariilor Protejate – Situl Natura 2000.

            „Orice iesire in natura isi are frumusetea ei. De fiecare data descoperi altceva, pentru ca natura este in continua miscare si schimbare. Este aproape imposibil sa vezi doua zile la rând acelasi lucru. Exista si o lume vie, fascinanta, nevazuta cu ochiul liber, care are farmecul ei.” Lasând DN2-ul in spate, pornim de la Sascut spre Bacau, pe drumuri de tara presarate cu hârtoape. Urmam indeaproape albia inundabila.

            Facem opriri dese. Binoclul apropie distantele. Ochii specialistului descopera detalii pe care eu nu le-as fi bagat in seama, fotografiind prin teleobiectiv. Lebede, rata mare, rata de ghetar sau polara, egrete, pescarusi, un uliu. Mai apare prin lentile o barca de braconier, pitita in stuf, si urme ca de dimineata au mai trecut si altele. Cu tot vânticelul rece, sunt multi oraseni pescari, veniti cu vergi si lansete. Mai in amonte, dupa ce paznicul de la baraj ne-a descuiat lacatul, pe la mijlocul lacului dam peste o dubita, parcata putin inclinat, sa nu obtureze accesul. In cabina, la caldurica, doua persoane.

            Au urcat de pe un drum de tarina noroios, pe digul de protectie de la Racaciuni, inchis cu bariere. Pe mal, o padure de lansete ce dormitau, aruncate una lânga alta. Numai a pescuit sportiv nu arata. Am trecut grijuliu cu rotile din dreapta pe lânga ele. Biologul Carla Paragina a numarat saptesprezece. Comenteaza pe un ton jos.

            „Aceeasi specie, dar nu aceiasi indivizi”

            Nu a vrut sa faca referire la caracterul atât de diferit al celor din specia umana, ci la stolurile de lisite pe care le vedem in zare, inotând linistite. Vin, stau doua-trei zile, se hranesc si pleaca. In locul lor ajung altele, dând impresia ca aceasta aglomeratie de trupuri cu pene inchise la culoare are de gând sa-si faca veacul aici. Abia peste vreo doua saptamâni va incepe pasajul la pasarile migratoare.

            DSC_0372

            Vor sosi berzele, cormoranii, rândunelele. Acum doi ani, profesorul Catalin Rang a numarat mai multe zile la rând, pe lacul de la Galbeni, intre trei zeci si cinzeci de mii de exemplare zilnic. Daca iei in calcul ca un cormoran manânca cel putin… o jumatate de kilogram de peste pe zi, realizezi ca braconierii sunt mici copii in a devaliza lacurile intr-un timp atât de scurt si cu o cantitate atât de mare de peste.

            Discutiile curg libere. Carla, Paragina dupa numele de familie al sotului, este bacauanca. Ii place ceea ce face. Se catara cu agilitate pe dâmburile mai inalte, scrutând orizontul. Credeam ca abia a terminat facultatea si aflu ca are baiat in clasa a unsprezecea. „Ei! Vrabia tot pui arata!” Glumeste! Nu-i politicos sa intrebi o doamna ce vârsta are. Dar se poate deduce. „Prenumele Carla mi-a fost pus de o matusa de-a mea, sora tatei.

            Prin anii saptezeci erau la moda filmele italiene. Era un personaj principal pe care-l chema asa. Daca e sa ma iau dupa zodiac… cred ca mi se potriveste data de sapte aprilie. Nu stiu daca sunt cel mai tipic reprezentant. Berbecului ii este caracteristica incapatânarea. Când eram mai mica, fiind cea mai mare dintre cei cinci frati, eram capul rautatilor. Acum am devenit mai inteleapta… ca sa zic asa. Adica nu ma mai incapatânez aiurea, dar fac tot cum vreau eu. Nu mai infrunt omul in fata. Il las sa se convinga singur. Important e ce ma intereseaza.” A terminat Scoala Generala Nr. 28, acum „Miron Costin”.

            „La liceu am intrat in optzeci si sase, la «Vasile Alecsandri». Eram doua clase atunci, A-ul si B-ul de chimie-biologie, iar dupa treapta a doua a ramas doar una. Daca nu luam treapta riscam sa nu termin liceul in nouazeci. Dar am intrat in acelasi an la facultate, la Universitatea Bacau. Se infiintase atunci prima sectie mixta de biologie-ecologie.” Eram curios de unde a aparut pasiunea, chemarea.

            „Discutam recent, am avut o intâlnire aniversara cu fostii colegii din liceu. Când eram cum sunt acum copiii nostri, noi stiam exact ce vrem. Pe când ei au atâtea surse de informatie si atâtea oportunitati si posibilitati, care la un moment chiar ii depasesc. Nu se pot hotari. Noi nu prea aveam de unde alege. Eu am stiut ca vreau sa fac biologie din clasa a sasea, din scoala generala. Lumea vie ma fascineaza. Are ceva aparte. Simti suflul acela de viata. In orice floare, in orice insecta exista o frumusete aparte.

            DSC_0786

            Si mie mi-a placut de mica tot cei frumos! Intre biologi se mai glumeste! Va plac florile? Sunt superbe, sunt parfumate? Dar de fapt noi mirosim organele sexuale ale plantelor.” A terminat in prima promotie, nouazeci si cinci. Se faceau cinci ani de facultate atunci. Nu ca acum cu sistemul de credite, când tot sa itiamâni examenele.

            Ochii unui animal iti spun ce-i in mintea lui

            „Primul job a fost de muzeograf la Muzeul de Stiintele Naturii, unde am lucrat un an. Apoi s-a ivit un post la Fabrica de bere. Erau atunci peste o mie de angajati. Iesise la pensie doamna care se ocupa de protectia mediului. Ma ocupam de tot ce putea contamina aerul, apa solul. Am lucrat acolo cinci ani. Asta pâna ce ingineriile financiare au adus-o in colaps.

            In prezent lucrez la Agentia pentru Protectia Mediului, la Serviciul Calitatea Factorilor de Mediu, din cadrul compartimentului Arii Protejate, impreuna cu doua colege. Noi trebuie sa ne asiguram ca in ariile protejate din judet se iau in calcul cele mai bune masuri pentru protectia si conservarea obiectivelor pentru care au fost create.

            Habitate, specii de pasari, animale, unele pe cale de disparitie. Vin tot felul de proiecte, investitori care ar vrea sa faca o activitate, sa construiasca, si noi trebuie sa ne asiguram ca nu contravin legilor care reglementaza statutul acestor arii.”

            Când intreb de doctorat primesc un raspuns la fel de transant: „Un animal nu face niciun efort daca, la capatul efortului, nu recupereaza energia consumata. Privindu-l in ochi, simti cum gândeste. O caprioara, daca e prinsa iarna in zapada mare, la treizeci de metri de hranitor, nu se mai zbate sa ajunga. E constienta ca chiar daca ajunge, nu mai are puterea sa manânce. Prefera sa moara linistita in zapada. Deocamdata, doctoratul nu il am in plan. Nu vad de ce as cheltui timp, bani, daca nu am unde sa valorific efortul.”

            Priviri spre viitor? „Merg pe regula pasilor mici. Ma gândesc sa valorific orice oportunitate se iveste. Poate pe proiecte, am ceva experienta… pe evaluari. Voi vedea in functie de ce va aparea la momentul respectiv. Dar tot in domeniul meu, pe mediu. Aici vreau sa ramân. Iar când vreau sa ma rup de absolut orice, ajung acasa si intru in bucatarie.

            Codrin, baiatul, imi da comanda. El vine tot timpul cu idei. Sotul e pe principiul «gateste ce vrei». Denisa, pisica de doisprezece ani, imi tine companie.” Ca o concluzie, ajunsi in Bacau, tine sa puncteze zâmbind: „Viata frumoasa e-n mâinile fiecaruia!”

            ,,Istoria vietii mele se toarce ca o declaratie de dragoste fata de creatia lui Eminescu”

            de
            Ion Fercu
            -

            Convorbire cu prof. univ. dr. Stefan Munteanu, membru al U.S.R.

            Continuați

            Puterea unei majuscule sau „Cum sa fii Om cu O mare”

            de
            Ioan Dănilă
            -

            Am spus si alta data ca Solomon Marcus (n. 1 mart. 1925, Bacau) este o constiinta a epocii în care traim. Sa cobori din turnul de fildes al Academiei Române în arena scolii generale (în sensul cuprinderii), sa te muti în mintea copilului/ preadolescentului/ adolescentului elev pentru a vedea din interior lumea si sa strigi adevarurile în presa scrisa ori pe internet (Hotnews-Contributors) sunt raritati absolute. De ceva timp mi-a trimis o poezie (tiparita ulterior în „Tribuna învatamântului”), din care am asezat un vers în titlul acestor notatii. Ai zice ca e parafrazarea celebrului „Daca…” al lui R. Kipling, dar de fapt e o povata si pentru elevi, si pentru dascalii lor. (Ioan Danila)

            MACAR O DATA PE ZI

            Macar o data pe zi,/ Ca te misti si ca privesti,/
            Ca pe mari evenimente/ Sa înveti sa le traiesti./
            Precum trupul în miscare/ E ferit de-anchilozare,/
            Mintea trebuie si ea / Mereu a se-mprospata./
            Fiecare dimineata –/ Un nou început de viata./
            Nevoia de-a-ntelege/ Sa-ti ramâna mereu lege./
            Întrebarea si mirarea / Sa-ti fie pâinea si sarea./
            Cuvântu-n carte citit / Sau de oricine rostit,/
            Cu-atentie sa-l judecam,/ Cu respect sa-l suspectam:/Spunem nu? Îl acceptam?
            /Avem dreptul la-ndoiala/ si acasa, si la scoala! /
            Ce înseamna „a-nvata”?/ Oare doar a memora /
            Fara dreptul de-a-ncerca,/ De-a gresi, de-a esua /
            Nu cu mintea altuia,/ Ci cu judecata ta?/
            Tu nu vei avea sa stii / Ce înseamna „a trai”,/
            Iar ce crezi ca-i viata ta / Va fi viata altuia./
            Numai astfel înteleasa / Învatarea-i serioasa,/
            Pentru ca e loc în ea / Pentru joc, pentru visare /
            (Joc de-a v-ati ascunselea,/ Ca-n copilaria ta)./
            Care-i locul tau în lume?/ Nu doar nume si prenume,/
            Ci român si-european,/ Chiar planetar cetatean./
            Cum sa fii Om cu O mare, / Dincolo de-orice hotare?/
            Cum sa te-mbeti de cultura,/ Arta si literatura,/ stinta, filosofie ,/ Muzica, tehnologie?/ si peste toate-aceste/
            Tot mai înalte creste, / Sa simti o adiere de vânt cald /
            În preajma sufletului tau înalt!
            Acad. Solomon Marcus

            Locuinte scoase la vânzare in contul datoriilor la intretinere

              de
              Ramona Ionescu
              -
              Mirela Stânga, administrator la Asociatia de proprietari nr. 52

              * administratorii asociatiilor de proprietari joaca rolul recuperatorilor

              Neplatite de ani de zile, datoriile unor bacauani care locuiesc la bloc au atins cote greu de imaginat. Reprezentantii asociatiilor de proprietari spun ca nu vor mai fi deloc toleranti cu cei care nu isi achita obligatiile si sunt hotarâti sa recupereze anul acesta datoriile de la populatie.

              In plus, rau platnicii sunt in pericol de a-si pierde locuintele din cauza datoriilor acumulate la intretinere. In unele cazuri, executorii au pus in vânzare locuintele si asteapta cumparatori. La rândul lor, asociatiile spera ca din vânzarea locuintelor sa recupereze datoriile din fisa. Printre asociatiile care se lupta cu locatarii rau platnici se numara si Asociatia de proprietari nr. 52. Administratorul Mirela Stânga spune ca la inceput de an, impreuna cu presedintele asociatiei, si-au propus sa recupereze debitele restante.

              Chiar daca au aparut piedici de la primele demersuri, conducerea asociatiei spune ca va face tot ce este posibil pentru a recupera banii datorati de locatarii problema. Suma se ridica la aproximativ 80.000 de lei. In topul datornicilor se afla o femeie cu 16.000 de lei datorie, secondata de un barbat care a acumulat facturi neplatite in valoare de 12.000 lei.

              In primul caz, proprietara este plecata din tara, iar in al doilea caz sunt probleme de natura succesorala, iar instanta a respins dosarul. Problemele legate de neplata facturilor se rasfrâng asupra tuturor locatarilor.

              “Femeia care detine un apartament in blocul nr. 10 de pe strada Neptun are in fisa datorii de 16.000 de lei. Cu toate demersurile facute in instanta, dosarul a fost respins pentru ca s-au intors toate instiintarile de plata. Vom apela la toate resursele noastre ca sa o gasim pe proprietara si sa-i punem in vedere ca are de plata aceasta suma. Apoi, in blocul nr. 8A locuieste un barbat care a acumulat datorii de 12.000 de lei. Ultima plata a fost facuta pe aceasta adresa pe 16 decembrie 2015, insa, s-a ajuns cu debitul abia la nivelul lunii februarie 2011”
              – Mirela Stânga, administrator la Asociatia de proprietari nr. 52

              La mâna altora

              de
              Dan Sion
              -

              Calcule, griji, sperante. Dar mai ales calcule. Sub aceste auspicii se desfasoara lupta pentru ocuparea locului 4, ultimul care permite accesul in play-off-ul Diviziei A1 la volei feminin. Miercuri, in etapa a 19-a, Stiinta Bacau a pierdut cu 0-3 meciul de acasa, contra Albei Blaj, fiind egalata la puncte de Medicina Târgu-Mures, autoarea unui sec 3-0 impotriva lui Dinamo, cea de-a treia echipa care trage la ultimul loc de play-off. „Lucrurile sunt clare in ceea ce priveste modul in care putem termina pe locul 4”, a explicat antrenorul Stiintei, Florin Grapa: „Noi trebuie sa câstigam toate cele trei jocuri ramase cu 3-0. Inclusiv pe cel cu Dinamo. Iar Dinamo trebuie sa mai piarda cel putin inca un joc. Dar pericolul nu este Dinamo, ci Medicina, care, daca ar ajunge 42 de puncte, câte am face si noi, ne-ar intrece la set-averaj. Prin urmare, Medicina ar trebui sa piarda un set pe undeva. Poate la Iasi, poate la Piatra…”. Pâna la derby-ul de sâmbata viitoare, de acasa, cu Dinamo, bacauancele isi vor face sâmbata mâna cu ultima clasata, Rapid.
              Programul etapei a 20-a (5 martie): U Cluj- Unic, CSM Lugoj- SCM U Craiova, Penicilina- Medicina, Dinamo- CSM Bucuresti, Rapid- Stiinta, Alba Blaj- CSM Târgoviste (se joaca pe 7 martie, la ora 18, Digisport).

              Dinamo, locul 4, 39 puncte, set-averaj: 43-27. Program: cu CSM Bucuresti (acasa), Stiinta (deplasare), CSM Târgoviste (acasa).
              Stiinta, locul 5, 33 puncte, set-averaj 41-29. Program: cu Rapid (deplasare), Dinamo (acasa), Penicilina Iasi (deplasare).
              Medicina Tg. Mures, locul 6, 33 puncte, set-averaj 38-27. Program: cu Penicilina Iasi (deplasare), CSM Lugoj (acasa), Unic Piatra Neamt (deplasare).

              Cu prima sansa

              de
              Dan Sion
              -

              Aerostar- Inter Dorohoi (vineri, ora 15.00, stadion „Aerostar”)

              Start in returul Ligii a III-a. Prima etapa din 2016 gaseste Aerostarul acasa. Asteptând vizita penultimei clasate, Inter Dorohoi. „Ne confruntam cu probleme de efectiv, dar asta nu ar trebui sa ne impiedice sa incepem sezonul de primavara cu o victorie”, a declarat antrenorul Florin Otelita facând referire la accidentarile suferite de Petrache, C. Matei, Leonte (toti trei cu sanse minime de a evolua in retur), Padovei, S. Ichim si Pavel. Ultimii doi pot fi recuperati, insa, pentru jocul de vineri. Clasati pe locul 6, cu 18 puncte la finalul turului, „aviatorii” se prezinta in sezonul de primavara cu un lot remaniat. Au plecat Darie, Belecciu, Apostu, Homneac si Tismanaru, au venit Savu, Strugariu, Chirila si B. Lupu. Celelalte jocuri ale etapei a 14-a: Bucovina Radauti- Atletico Vaslui, Sepsi OSK Sfântu-Gheorghe- Metalosport Galati, Stiinta Miroslava- CSM Pascani, Sporting Liesti- CS Panciu, Petrotub Roman- Olimpia Râmnicu-Sarat. Meciul Cetatea Târgu-Neamt- FC Zagon nu se disputa, cele doua formatii retragându-se din campionat..

              Meci de sase puncte

              de
              Dan Sion
              -

              ACS Berceni- SC Bacau (sâmbata, ora 11.00)

              E cel mai important meci al mini-returului pentru Sport Club. A spus-o antrenorul Cristi Popovici, a repetat-o atacantul Catalin Vraciu, autorul hat-trick-ului prin care SC-ul a invins-o cu 3-0 pe Otelul, etapa trecuta. „O victorie a noastra la Berceni ne-ar asigura, practic, accederea in play-off. E un meci de sase puncte deoarece vom intâlni principala noastra contracandidata la ocuparea locului 6. E adevarat, avem sase puncte fata de adversarii nostri de sâmbata, dar ei au un meci in minus”, a declarat Popovici, care a atras atentia asupra dificultatii jocului: „ACS Berceni s-a intarit considerabil in iarna si nu intâmplator s-a impus la Suceava, in prima etapa din mini-retur”. Vraciu, in schimb, nu uita ca Sport Clubul are de luat si o revansa: „In tur, Berceniul ne-a invins acasa. Acum mergem sa ne luam punctele inapoi”. Puncte cu valoare dubla.
              Celelalte jocuri din etapa a 19-a: Farul Constanta- Buovina Pojorâta (se joaca vineri, la ora 12.00), Rapid Bucuresti- Dunarea Calarasi (se joaca vineri, la ora 18.00), Otelul – Gloria Buzau, CS Balotesti- Rapid Suceava, Ceahlaul- Dacia Braila.

              Cursuri pentru bacauanii care vor sa se faca agricultori

              de
              Florentin Radu
              -

              Camera Agricola Bacau a inceput noi cursuri de pregatire profesionala, destinate celor care vor sa activeze in domeniul agriculturii. Unul dintre acestea este profilat pe ocupatia de agricultor in culturi vegetale.

              Pe parcursul a trei luni cât va dura cursul, cei inscrisi vor invata despre tot ce inseamna culturi vegetale, de la legume, vita de vie, pâna la pomicultura, cultura mare, chiar fluoricultura etc. O prima etapa in derularea acestui curs a avut loc zilele trecute, dr. ing. Florin Acatrinei, consultant la Camera Agricola Bacau facând o demonstractie practica pe plantatia proprie de pomi fructiferi.

               

              „Am profitat de vremea frumoasa de afara si am inceput cu lectia practica de taiere a pomilor. Mai ales ca multi dintre ei nu au avut legatura cu pomicultura, le-am oferit notiunile primare legate de ramurile de rod, de principiile de taieri etc. si, s-a vazut, i-a incântat pe cursanti care cred ca au inteles ceva”, a declarat Florin Acatrinei.

              Cursul are competente in aproape toate ramurile agriculturii, diploma pe care o vor primi cei inscrisi putând fi folosita inclusiv pentru a putea accesa proiecte cu finantare europeana. Petrica Raileanu este unul dintre participantii la acest curs.

              Reintors acasa, dupa 19 ani de munca in Grecia, tânarul are planuri mari in satul unde s-a nascut „Este mai mult decât interesant cursul, având in vedere ca noi ne retragem din strainatate si vrem sa pornim activitati in agricultura, in zona nostra de bastina. Am cumparat, deja, un teren de peste 30 de hectare in zona Ardeoani si, daca tot a venit criza asta in Grecia, vrem sa infiintam, pentru inceput, vreo 3 hectare cu livada, in principiu cu fonduri europene pe masura 6.1 destinata tinerilor fermieri”, a spus Petrica Raileanu.

              Cursurile si atestatele obtinute la absolvire sunt obligatorii pentru fermierii care doresc sa acceseze fonduri europene. Acestea au o durata de trei luni si se vor incheia cu un examen de tip test grila. Pentru participarea la aceste cursuri sunt necesare doar o cerere de inscriere, o copie dupa actul de identitate si una dupa ultimul act de studii.

              Plopana: Batrâna tâlharita in propria locuinta

                de
                Geta Panaite
                -

                – doi indivizi au intrat noaptea peste ea in casa, au amenintat-o si i-au furat suma de 1.600 de lei

                Intâmplarea a avut loc intr-una din serile trecute. Dorina Lovin (77 ani), din satul Straminoasa, comuna Plopana, s-a trezit pe timpul noptii cu doi indivizi care au dat buzna peste ea in casa. Unul dintre ei i-a pus plapuma pe fata si a inceput sa o ameninte ca o omoara daca nu le da toti banii pe care-i are.

                De teama ca ar putea sfârsi in mâinile tâlharilor, biata femeie le-a spus sa caute sub un fotoliu ca are acolo banii strânsi din pensie. Erau in jur de 1.600 de lei, insa indivizii ar fi vrut mai mult.

                „Unul a venit la mine si mi-a acoperit fata cu plapuma, altul era in camera de alaturi, ca i se auzea vocea mai subtire. Spunea sa le dau banii aia multi. Unde sunt banii multi, intreba. Eu am avut un baiat care a vândut apartamentul si a venit aici. El intre timp a murit si cred ca ei s-au gândit ca eu am banii lui in casa. Dar de unde”, spunea tanti Dorina.

                In cele din urma, cei doi au plecat doar cu suma de 1.600 de lei, insa batrâna nu-si poate reveni nici acum din soc. A mers in puterea noptii pe ulita sa ceara ajutor de la o vecina, iar când s-a luminat de ziua si-a sunat fiica la Bacau sa vina sa stea cu ea. „Este foarte speriata. Orice umbra vede, crede ca vin iar peste ea. Nu reusim sa o linistim. A venit si cumnatul meu de la Bucuresti si stam cu ea aici, dar se teme.

                Politia a inceput ancheta, isi face treaba si speram ca o sa-i prinda”, spunea si Maria Sion, fiica batrânei. Oamenii din sat spun ca asemenea cazuri, sa intre peste ei in case, sa-i jefuiasca si sa-i ameninte nu au mai fost la ei in localitate. „Se mai fura, ca peste tot, dar asa sa vina sa te strânga de gât in casa, nu s-a mai intâmplat. Vecina s-a speriat foarte tare”, spunea o localnica. Politistii din localitate au inceput verificarile pentru prinderea suspectilor.

                Cosmin Necula face plângere penala vizavi de “Muntele toxic”

                  de
                  Silvia Patrascanu
                  -

                  Candidatul PSD la functia de primar al Bacaului, deputatul Cosmin Necula, va face plângere penala cu privire la modul in care a fost preluata halda de fosfogips de catre municipalitate. “Cu multa vreme in urma, un mare fruntas liberal, Mircea Cancicov, dona municipiului Bacau si cetatenilor sai câteva zeci de hectare de teren pe care s-a construit un parc.

                  Cuplul toxic Luchian-Stavarache le lasa cadou un munte toxic”, a declarat Necula, in conferinta de presa organizata joi, lânga halda de fosfogips. El acuza autoritatile locale ca au preluat halda de la Ioan Niculae fara conditii: “Proiectul de ecologizare s-a transformat, mai ales sub pixul domnului Luchian, intr-o acceptare fara sarcini, cu toate obligatiile in sarcina exclusiva a Municipiului Bacau. Practic, nu mai exista niciun fel de obligatie de mediu a celui care a detinut-o, desi in contractul de privatizare scria foarte clar ale cui sunt obligatiile de mediu.”

                  Sa fiti sanatosi!

                  “Cuplul toxic Luchian-Stavarache nu a fost niciodata preocupat de sanatatea cetatenilor municipiului Bacau desi, sa nu uitam, in campania din 2012, exista un mare slogan liberal ca vor sa ne stie sanatosi”, afirma Cosmin Necula. Deputatul s-a referit si la “faimosul proiect” de extragere a mâlului din jurul Insulei de Agrement si depozitarea acestuia pe halda de fosfogips:

                  “Exista posibilitatea ca acel proiect de curatare a albiei Bistritiei sa fi fost doar o metoda de inselare a CL Bacau si acoperire a unor chestiuni de natura penala, pentru ca nu se poate justifica de ce vrei sa preiei, fara niciun fel obligatie din partea a celui care a detinut-o, o halda de fosfogips care are componenta toxica certa.”

                  Dr. Ioana Dinu, medic pneumolog si consilier judetean PSD, a explicat ca oxidul de azot, oxidul de fosfor etc., care intra in compozitia haldei de fosfogips, pot determina aparitia unor afectiuni respiratorii, a alergiilor si astmului. Din pacate, nu exista studii stiintifice care sa arate, in mod clar, ce boli pot provoca acesti compusi anorganici.

                  Fostii consilieri nu vor fi pe lista PSD

                  Cosmin Necula a declarat ca in echipa lui nu se va mai regasi niciun consilier local care a luat parte la “acest proiect monstruos” pentru Bacau. “Voi depune plângere penala, eu, personal, cu privire la acest subiect in scopul gasirii celor vinovati de faptul ca municipiul Bacau are in proprietate si in obligatie acest munte toxic.

                  Voi solicita in fata instantei rezilierea tuturor contractelor de donatie care au avut ca unic scop ramânerea in proprietatea exclusiva a municipiului Bacau, cu obligatia de ecologizare, a acestei monstruozitati toxice din spatele meu”, a anuntat social-democratul. La conferinta de presa s-a autoinvitat si Vasile Neculce, consilier juridic la societatea Amurco, care a afirmat ca muntele de fosfogips “apartine statului român”, nu firmei.

                  Intrebat despre solutii, deputatul Cosmin Necula a explicat ca pasii sunt aducerea haldei in parametrii juridici legali, gasirea resurselor si ecologizarea zonei: “1. Nu putem discuta despre faptul ca exclusiv municipiul Bacau are aceasta obligatie, de ecologizare. 2. In 14-16 martie voi fi la Bruxelles si, in perspectiva in care obligatia de ecologizare ar ramâne municipiului Bacau, voi discuta cu factorii europeni cu privire la solutiile financiare. 3. Eu consider ca este obligatia domnului Niculae, personal, sa-si asume aceasta ecologizare.” Solutiile tehnice vor fi date de specilistii in problemele de mediu.

                  PMP racoleaza primari in functie de la PNL si PSD

                    de
                    Ovidiu Pauliuc
                    -
                    De la stânga la dreapta: Constantin Burca, Ioan Osolos, Ion Vrânceanu, Iulian Durlan si Irina Balan

                    Organizatia Judeteana a Partidului Miscarea Populara se afla in plina ofensiva de atragere in rândurile sale de candidati pentru alegerile locale din iunie 2016, cu sanse cât mai bune.

                    Dupa cum a declarat Ion Vrânceanu, liderul judetean al organizatiei, sunt vizati primari in functie, in primul rând din partea PNL si PSD, iar tratative se duc in acest moment cu 7-8 primari. Ultimele “achizitii” au fost prezentate joi, in cadrul unei conferinte de presa.

                    Este vorba despre Ioan Osolos, primarul din Oituz (PSD), Iulian Durlan, primarul din Caiuti (PSD), Irina Balan, candidata la Primaria Onesti, nou intrata in politica si prezentata drept o viitoare Margaret Thatcher a municipiului de pe Trotus, precum si Constantin Burca, viceprimarul din Odobesti (ALDE).

                    La Oituz si Casin, noii candidati PMP se declara increzatori ca vor câstiga din nou alegerile, iar alaturi de ei trec la PMP si majoritatea organizatiilor PSD. SI ceilaltI doi candidati prezentati au planuri mari. Ion Vrânceanu a declarat ca PMP Bacau si-a desemnat in jur de 95% dintre candidatii la viitoarele alegeri locale, iar pâna la finele lunii listele vor fi completate, pentru primari, pentru consiliile locale si pentru Consiliul Judetean.

                    S-a inaugurat Centrul pentru Sanatate „OXIGEN”

                      de
                      Florin Ștefănescu
                      -

                      Asociatia „Stop Drog” si Asociatia „Sprijin in Dezalcoolizare”, au deschis in Bacau, pe str. Depoului nr. 6, printr-un proiect cu fonduri europene, un centru rezidential, de tip comunitate terapeutica, ce isi propune recuperarea si reintegrarea sociala a persoanelor dependente de alcool, droguri si alte substante psihoactive. Valoarea eligibila a proiectului a fost de 9.215.249.00 de lei, finantarea nerambursabila 9.030.944.00 de lei iar contributia beneficiarului a fost de 184.304.00 de lei.

                      Centrul pentru Sanatate „Oxigen” este dotat cu 10 dormitoare moderne cu câte 3 paturi (in total 30 de locuri de cazare), un cabinet de consiliere individuala, doua sali de terapie de grup, o sala de intretinere fizica, o sala de terapie ocupationala, o sala de relaxare, grupuri sanitare moderne si o bucatarie complet utilata.

                      Personalul centrului este compus din: un director de program, 4 psihologi,4 asistenti medicali, un terapeut ocupational, un instructor de fitness, un kinetoterapeut, o bucatareasa si personal administrativ. Inuaugurarea Centrului pentru Sanatate „Oxigen” a avut loc joi, 3 martie, de la ora 11.00, la eveniment fiind prezenti personalul centrului, reprezentantii unor O.N.G.-uri, autoritati locale si alte persoane reprezentante ale unor beneficiari de astfel de terapii.

                      „ Acest centru este destinat adultilor, celor peste 18 ani, fiindca pentru copii sunt alte proceduri. Cei care vor dori recuperare si tratare de dependenta de alcool si drog, vor veni si se vor interna aici timp de o luna sau doua, dupa caz. Aici vor beneficia de programul terapeutic Minnesota «Tratamentul in 12 pasi», program recunoscut pe plan mondial, cu cele mai bune rezultate. Fondurile pentru functionare vor fi atrase din sponsorizari, donatii, activitati lucrative care se fac in cadrul centrului cât si prin co-participarea beneficiarilor. Deja avem inscrisi sase beneficiari care vor intra in centru de luni, 7 martie.”
                      pr. Liviu Burlacu, director de proiect

                      S-a inaugurat Centrul pentru Sanatate „OXIGEN”

                      Posted by Desteptarea de Bacau on Thursday, March 3, 2016

                      „Astazi daruim comunitatii un centru care va avea drept rol rezolvarea unor probleme grave din societatea in care traim. Scopul principal al acestui proiect a fost crearea acestor structuri de economie sociala, si demonstram ca astazi economia sociala poate fi o varianta viabila in ceea ce inseamna dezvoltarea societatii românesti si rezolvarea problemelor grupurilor vulnerabile, care, din pacate, in zilele noastre si-au extins foarte mult aria. Din cauza lipsei locurilor de munca, din cauza lipsei pregatirii profesionale si din cauza fenomenului de multiplicare al saraciei.”
                      Gabriela Fotache, manager de proiect

                      Comanesti: Centru pentru femeile care au nevoie de sprijin

                        de
                        Ion Moraru
                        -

                        In Comanesti a fost amenajat Centrul „Rose”, un loc pentru integrarea femeilor aflate in nevoi, a celor care au infruntat diverse situatii triste ale vietii si nu au unde se adaposti. Acestea sunt asteptate, in cartierul Zavoi, pe strada Liceului.

                        Aici ele se pot ocupa de aprovizionarea si de pregatirea hranei, de curatenie si intretinerea bunurilor, isi pot completa si consolida cunostintele dobândite in scoala. Carmen Juncu, directoarea Centrului „Rose” al Asociatiei „Robert Cole” din Comanesti ne-a declarat:

                        „Aceasta asociatie a dorit foarte mult sa infiinteze centrul si in sprijinul sau a venit Primaria orasului Comanesti, care a asigurat un spatiu. Aici, cu multi ani in urma a fost o gradinita iar in timpul inundatiilor din 2005 au locuit mai multi sinistrati.

                        Pentru amenajarea sa actuala a fost nevoie de refacerea instalatiilor electrice si sanitare, de modernizarea fiecarei incaperi a cladirii. Noi ne adresam tinerelor peste 18 ani care provin din centrele de plasament si care au nevoie de sprijin, de sustinere.

                        Pentru o perioada de doi ani acest centru poate fi casa lor, noi pe lânga sustinere le vom indruma si in a obtine o calificare in meserie, un loc de munca”. Centrul „Rose” are o capacitate de 14 locuri. (

                        1...3.2463.2473.248...5.869Pagina 3.247 din 5.869

                        ULTIMELE ȘTIRI