Pe Calea Moinesti, peste Podul Trebes, toata saptamâna trecuta, o banda de circulatie a fost obturata de o macara de mari dimensiuni si o remorca. Mai multi muncitori erau coborâti cu o nacela in aval de pod, la nivelul apei, inarmati cu furci, lopeti, costume de cauciuc.

Timp de cinci zile au muncit ca la ocna, opt ore pe zi, pentru a aduna si incarca, manual, sute de tone de resturi menajere, copaci, radacini, animale si pasari moarte, aduse de pârâul Trebes, involburat in urma ploilor care au cazut peste Bacau. Cum s-a ajuns aici?

Cu doar un an si jumatate in urma, a fost inaugurata, cu participarea oficialitatilor locale, a constructorului si a presei, investitia (mult laudata) „Modernizarea Podului Margineni, Calea Moinesti si a Podului Trebes“.

Nu vorbim acum de importanta acesteia, ne vom opri doar asupra lucrarilor de la Podul Trebes, largit la patru benzi, asigurând un debit mai mare, cu intentia de a elimina pericolul ca urmare a obturarii podului si formarii unui baraj, cu tot ce aduna pârâul de pe versanti, asa cum s-a intâmplat in mai multe rânduri, provocând, prin deversare, inundatii in mai multe cartiere ale municipiului. Bacauanii puteau fi linistiti: Trebesul nu mai putea iesi din matca.

Podul a fost largit, insa albia nu a fost adâncita, iar in aval, la mai putin de 10 metri de pod, a ramas o conducta de canalizare, de mari dimensiuni, aproape de nivelul apei. La ploile recente, pârâul si-a facut datoria, a maturat totul in calea lui si le-a dus direct in conducta de canalizare, de data aceasta, in aval, formând un baraj de peste trei-patru metri.

Pentru a elimina imensa cantitate de resturi adunate, ar fi fost necesar si suficient un graifer (macara dotata cu un cleste hidraulic), insa proiectatul, constructorul nu au prevazut un spatiu pentru ca utilajul sa-si poata cobori bratul pâna jos, de aceea s-a montat, la capatul bratului, o nacela construita din plase de sârma, cu ajutorul careia au fost coborâti si ridicati muncitorii si tot cu ea au fost scoase, zile la rând, manual, tot ce a adus vâltoarea la vale.

Acesta ar fi un aspect al maretei lucrari. Al doilea, si cel mai important, ramâne conducta „uitata” de proiectant si constructor, când, normal, ar fi trebuit ridicata pâna la nivelul podului. Este la indemâna si unui novice sa inteleaga ca este o mare omisiune, o greseala tehnica.

Munca de ocnasi

Am asistat mai multe minute la efortul extraordinar al acelor oameni, la conditiile foarte grele de lucru, in apa pâna la brâu, cu bratele incarcau nacela si apoi o descarcau intr-o remorca, de sute de ori pe zi, cinci zile, când lucrarea se putea finaliza intr-o zi, daca cineva ar fi gândit proiectul de „modernizare” a podului.

Pentru a reda si mai bine dimensiunea omisiunilor, trebuie spus ca nu a fost prevazuta nici construirea unei scari pentru coborâre si urcare, pâna la baza canalului, in caz de urgenta sau pentru interventii curente.

„Uitati-va cum ne chinuim aici! Ca in iad! Scoatem cu mâinile animale moarte, copaci, bidoane de plastic, radacini, crengi. Cineva parca a lucrat in bataie de joc. Teava trebuia ridicata, era necesara o scara, un loc apoi pentru a putea intra graiferul. Nimic din toate acestea”, ne spune un muncitor, ingropat in mocirla de sub pod.

S-a adunat multa mizerie sub pres

Facem poze, revenim la redactie si primul telefon este adresat viceprimarului Constantin Scripat. „Ma intrebati de vinovati. Pâna acolo, in primul rând, si rapid, am luat masuri pentru a scoate de sub pod, din aval de pod, acel munte format in calea apei, acea mizerie adunata acolo. Pe caldurile astea a inceput sa miroasa ingrozitor.

Vineri (pe 22 iulie, n.r.) am incheiat operatiunea de curatare. Printr-o nota interna, am cerut explicatii de la Departamentul de Drumuri din Primarie, vrem sa vedem proiectul si apoi executia. Nu stiu cum au putut sa lase acea conducta acolo, la acel nivel, si nu au suprainaltat-o.

Poate ca in proiect a fost prevazut, dar nu s-a mai executat. Nu stiu. Vom face demersurile pentru a stabili exact ce s-a intâmplat, concomitent cu demararea procedurilor pentru o noua interventie la pod, de ridicare a conductei si adâncirea albiei. Nu mai putem pune iar in pericol gospodariile, orasul. Ne facem de râs. De la nivelul strazii, totul pare frumos, dar sub pres s-a adunat destul gunoi”, a fost raspunsul viceprimarului Scripat.

Graba strica, uneori, treaba, iar daca este dublata de un proiect incomplet sau nepus in opera in totalitate, ne trezim cu apa in case si pagube materiale, suportate din banii contribuabililor.

In editiile viitoare, vom reveni cu mai multe amanunte.

Agentia Judeteana de Plati si Inspectie Sociala (AJPIS) Bacau are, incepând din aceasta luna, o noua conducere. Zilele trecute, Dragos Pislaru, ministrul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, l-a numit ca director interimar (cu delegatie) al AJPIS Bacau, pe o perioada de 6 luni, pe Teodor Agachi (foto).

Noul sef al AJPIS Bacau nu este la primul mandat de director. A mai condus aceasta institutie, din partea PSD-ului, in perioada 2001-2005. Din 2005 pâna in 2009 a detinut functia de director adjunct dupa care a trecut pe postul de sef al serviciului Inspectie Sociala in cadrul AJPIS.

Pâna la numirea noii conduceri, pe fotoliul de director al AJPIS Bacau s-a aflat Cristina Ciobanu, care l-a preluat in anul 2011, timp de 5 ani. Acum, a decis ca a venit vremea sa iasa la pensie.

Cu multi ani in urma, am publicat in ziarul Desteptarea o serie de reportaje, cu titlul “Bacaul vazut de jos”. Au fost rezultatul unui periplu, per pedes, timp de doua saptamâni, pe strazile municipiului Bacau, impreuna cu prietenul oricarui ziarist – aparatul de fotografiat.

Dincolo de reportajele publicate, a fost o experienta arhivata in carnetul cu notite si in memoria sentimentala, careia nu-i dau inca delete. Am insistat mai mult pe zonele marginase, in cartiere, pe strazile recent populate… Concluzia? Strazi neasfaltate, fara canalizare si apa potabila, fara trotuare, mizerie, o lume care nu se vede de pe Balcescu, Unirii sau din biroul primarului.

Am revenit, ori de câte ori am fost solicitati, pe unele dintre aceste strazi, aproape in fiecare anotimp. Dupa 10 ani nu s-a schimbat mare lucru.

In urma cu o luna, in acest an, printr-o intâmplare, am avut ocazia sa repet experienta din anii trecuti, de data aceasta, in mai multe orase din judetul Bacau, in cautarea unor adrese, a unei strazi care poarta numele unui artist, a unui poet sau istoric, cât si a unor institutii sau obiective turistice. Nu mi-am propus sa folosesc GPS-ul, ci doar o harta, acolo unde am gasit un asemenea instrument de ghidare-identificare, dar mai ales, si cel mai des, comunicarea de timp intrebare: “Stiti cumva, aveti idee cam pe unde este strada…”, deoarece edilii oraselor nu s-au obosit sa puna placute de identificare pe strazi, blocuri, case, de parca toti am fi locuitori ai acelor orase si ar trebui sa stim unde este, de exemplu, strada “Prosperitatii” din Tg. Ocna.

Primul oras “calcat la pas” a fost Buhusi. Nu exista, pentru rataciti ca mine, o harta oficiala a orasului, de vânzare prin chioscuri si librarii, cel putin eu nu am gasit, de aceea am folosit una printata cu mare greutate de pe Google, incompleta.

Am luat-o gospodareste, pe cele aproape 70 de “bulevarde”, “strazi”, “alei”, “fundaturi” si “prelungiri”, pornind din Chebac si pâna in Marginea, unele le-am parcurs integral, altele doar la intrari sau iesiri, depinde cum am nimerit. Ca o regula generala, cu exceptia centrului, strazile nu au placute de identificare, asa cum ar fi normal.

Chiar de la intrare in Buhusi, strada care delimiteaza orasul de comuna Racova (granita este exact pe mijlocul strazii) nu am reusit sa o identific, sa-i aflu numele, nu exista niciun indicator, o placuta care m-ar fi lamurit, a fost nevoie de o “confruntare” pe granita, intre un buhusean si un racovean, incheiata cu o pace fragila: intrebati la primarie!

Nu stiu cât costa o asemenea placuta, insa este absolut de bun simt practic sa-i oferi cetateanului “strain” de oras, o minima informatie. Tot in Buhusi, am ajuns pe strada Tineretului, iar la dreapta am intrat pe o strada, ingropata in noroi, insa cu niste case aratoase, populate, am vazut, de oameni instariti, insa niciunul nu a reusit sa-mi spuna cum se cheama strada. M-a lamurit un cetatean care venea din Marginea, ca se numeste…Fundatura Tineretului.

Ca-i fundatura am vazut, insa n-am inteles de ce a Tineretului. Are vreo conotatie cu actuala stare de fapt sociala si economica a acestei categorii de vârsta? Nu stiu ce le-au spus cei din fotoliul de primar cetatenilor de pe Fundatura Tineretului. Sunt multe trebuinte si nevoi pe…fundatura, cum la fel de multe sunt si pe str. Chebac, descoperita cu ajutorul unor “oraseni” cu cizme la purtator. Nici strada care duce spre Blagesti nu poarta un nume vizibil: “parca ar fi…”.

In schimb, in centrul orasului nu ai nevoie de ghid, toate strazile si aleile poarta un nume, scris frumos pe câte o tablita albastra, sunt asfaltate, unele se scalda in flori, au trotuare. Dar la Marginea ati fost vreodata? Prin Bodesti? Pe Al.I. Cuza? Fac parte tot din geografia fizica a orasului Buhusi. Pe acolo locuiesc chiar si oameni.

De pe Fundatura Tineretului, am dat de strazile Uzinei (!), Gazariei, Vaioaga, Avântului (spre unde?) si mi-am propus sa fiu mai atent la denumirea strazilor de prin orasele judetului. Unele sunt hazlii de tot si nu au nicio legatura cu realitatea; poate or fi avut cu un secol in urma. O alta concluzie – general valabila pentru toate orasele – contine, nu-i numai opinia mea, si o doza de amaraciune: absenta, din nomenclatorul de strazi, a unor personalitati locale, care au lasat ceva in urma lor prin localitatile unde s-au nascut sau au trait, exceptie fiind orasul Tg. Ocna. Sunt prezenti insa voievozi, scriitori, artisti plastici celebri (români si straini), istorici, urmeaza florile, arborii, vedete fiind “Pinului” si “Plopilor”.

Pentru a te descurca prin Buhusi, o spune un om care a cheltuit multa rabdare, imaginatie, uneori nervi, musai ai nevoie de un ghid, de preferinta ar fi sa apelati la seful de la Urbanism, daca aveti treaba pe strada…Pionierului.

Am lasat Bistrita si am trecut Tazlaul

Moinesti. Un municipiu care a capatat, in ultimii ani, o noua infatisare. Mergeti in Moinesti, sa vedeti. Printr-un proiect european, administratia locala a tiparit o harta a orasului, o brosura cu obiectivele turistice, artistice si istorice ale localitatii, cât si alte insemne de promovare a imaginii municipiului, care mi-a fost pusa la dispozitie, cu amabilitate, de dl Viorel Costea, purtator de cuvânt al Primariei.

In orasul, denumit altadata al petrolistilor, nu am avut nevoie de nicio informatie, fiecare strada, bloc, alee, poate fi identificata foarte usor: peste tot sunt placute cu numele lor, din Lucacioaia, pâna in Vasâiesti, Hângani, Lunca sau Gazarie. Fiecare bloc, casa sunt numerotate, inscriptionate la ambele capete, la blocuri sunt inscrise inclusiv numarul apartamentelor de pe scari. Nu stiu, insa, cum au reactionat de-a lungul anilor cetatenii din cartierele amintite (Hângani, Vasâiesti si chiar Lunca) la promisiunile autoritatilor, deoarece de ani si ani (de când au devenit oraseni) aud aceleasi propozitii: va vom asfalta strazile, va vom introduce canalizare, locuitorii fiind nevoiti sa se multumeasca cu ce au mostenit de la bunici si strabunici: noroi, santuri, punti instabile, poduri din lemn. Departe, departe de centrul municipiului, prin Vasâiesti, am descoperit str. Republicii, o scurtatura din 1 Mai spre DN 2G, o ulita pe lânga un pârâu.

Mai nimerit ar fi fost “Pârul Rece” sau “Ulita uitata”, dar nu Republicii. Nici in Moinesti, in afara de Tristan Tzara si gral. Nicolae Sova, nu gasesti o alta strada cu denumirea unui localnic destoinic. Eu as denumi o strada cu numele doctorului Darânga, vestit chirurg, cu multi ani in urma, la spitalul din Pietrosu, cel care a “taiat” mii de pacienti cu sanatatea macinata prin schelele Moinestilor, sau, de ce nu, str. “Cotirlet Adrian”, medicul care a reconstruit un spital si l-a adus la un nivel de dotare si performanta, comparabil cu oricare altul de rangul lui din Europa.

Printre cele 90 de strazi, in Moinesti, am gasit usor strada Scânteii! Au fost doua zile frumoase in Moinesti, in Parcul cu pini, La Izvoare, prin Galeriile de Arta, singura “pata neagra” fiind inca cladirea de la intrare, care ar fi putut sa fie ba hotel, ba centru de recuperare sau sediu de firma. Se spune ca, in sfârsit, Primaria a preluat imobilul. Mai departe, o sa vedem ce va iesi.

Pe Trotus in jos…

Nici in Comanesti, ca turist sau in cautarea unui punct de sprijin, nu ai la indemâna vreo harta sau alt instrument de ghidare, pur si simplu au disparut librariile si acele mult cautate harti. In spatele Garii (o zona foarte urâta) stau de vorba cu un fost miner despre una si alta, dupa care ii zic: Domnule, eu caut strada Gârlei. Cautati-o! dar mai sigur intrebati un taximetrist. Buna idee. De fapt, acesti carausi moderni aveau sa ma scoata in toate orasele din incurcatura.

Prin Supan sau Zavoi strazile sunt definite, insa placutele sunt vechi, ruginite, sterse de vreme, abia distingi sau intuiesti ce scrie pe ele. Ai zice ca orasul minerilor este simplu de parcurs, intri pe Combinatului (dinspre Moinesti), pe Moldovei din Darmanesti si iesi pe Minerului, spre Agas. Asa ar parea, dar nu-i. Prima strada la stânga, de pe Combinatului, este proaspat asfaltata, ingusta, insa fara nume si nici n-am reusit sa aflu. Nici str. Moldovei, strada principala, care se suprapune cu 12A, nu are act de identitate, cum nici pe malul Trotusului nu s-a obosit Primaria sa ne lamureasca pe ce strazi ne aflam (vezi foto).

Este o intreaga harababura la intrarea dinspre Onesti, strazi care se incaleca, intersectiile nu sunt marcate: unde, spre unde, cum ar fi normal intr-un oras aproape turistic. Primarul Viorel Miron are câteva mandate la activ, este iubit de comanesteni, a calatorit mult prin tari din Vestul Europei. Sunt sigur ca a vazut cum sunt marcate strazile prin Ungaria, Austria, Praga. Nu? Nu-i greu sa faca “lumina” intr-un oras cu doar 130 de strazi, stradulete si alei, plus 20 de intersectii. Eu am depistat, cu insistenta, strada Gârlei, chiar si Gârla Morii, insa Islazului (!) mi-a dat de furca.

A fost, in Comanesti, o experienta interesanta, mi-a stârnit amintiri, prin Zavoi, in adolescenta, la Clubul 1 Mai, când mi-am ros pantofii la discoteca, unde cânta celebrul Jean Danaita, cu formatia sa. Acum, clubul este inchis. Dupa kilometri parcursi, pe o caldura sufocanta, mi-ar fi prins bine un pahar cu apa, insa nu exista in tot orasul o pompa, o sursa publica, de unde sa te racoresti. Pentru un localnic nu-i o nenorocire, insa omului venit de departe i-ar prinde bine o ciusmea, dar mai ales un grup social public (WC), care – am constatat – lipsesc din toate orasele prin care am trecut.

Darmanesti, dragostea mea…

Legenda spune ca, in primii ani ai decenului ’50, a venit la Darmanesti Gheorghiu Dej, sa vada Rafinaria recent pusa in functiune. Mai marii regiunii Bacau i-ar fi propus temutului prim secretar al PMR sa declare Darmanestiul oras. In prima faza a discutiilor era aproape convins, insa, ghinion, la plecare, masina sefului statului a trecut peste o imensa productie secundara a unei bovine, cu toate ca se maturase drumul dimineata.

A plecat suparat, iar Darmanestiul a ramas sat pâna prin anii ’90, când satele Darmaneasca, Bratulesti, Plopu si Lapos au devenit cartiere ale noului oras. N-am avut probleme sa ma descurc, orasul are o singura strada principala – Energiei, de patru kilometri, cu ramificatii scurte prin Boistea, Cartierul Nou, de lânga Rafinarie, Poiana (sat infiintat cu stramutatii din satul inghitit de apele lacului format de Barajul de la Valea Uzului), apoi str. Uzinei, pâna la Salatruc si Baraj.

A fost o data un oras. Rafinaria s-a inchis, la fel si multe alte fabrici de mobila, de cherestea, cea de spirt, celebra brutarie de lânga Clubul Rafinariei, care s-a inchis si el, acolo era o biblioteca foarte buna, unde imi petreceam, la inceputul anilor ’70, multe ore placute, un cinematograf, sala de bal. Aveam 18 ani, prima iubita – Rodica, pe str. Chimiei, a doua iubita – Geta, pe Energiei (nu spun numarul), a treia…!

Acum este pustiu. Mi se pare ca vad umbra fostului director al rafinariei, Ion Manea, un om nu cu multe scoli, insa respectat pentru profesionalismul lui, cel care a luat investitia de la zero, conducând-o pâna la inceputul anilor ‘80. O poveste frumoasa, insa cu final trist. Departe de ruina nu este nici Castelul Stirbei, din minunata poiana de deasupra coloniei unde locuiau specialistii rafinariei, cât si fostul frumos han de la Barajul de pe râul Uz. Orasul mai traieste prin cele 15-16 volume de memorii si istorie, scrise cu pasiune si documentare de istoric de profesorul meu, Vasile Alexa. Cu plecaciune, dom’ profesor!

Fundatura lui Ion Creanga

Dupa o saptamâna intru in Târgu Ocna, oras statiune. Ma duc intins in cartierul-sat Poieni, la iesire spre Dofteana. De fapt, orasul si-a capatat statutul prin alipirea acestui sat, a Tisestiului si Vâlcele, astfel ca, vrând-nevrând, locuitorii au devenit oraseni, cu acte in regula, insa nu-i legitimeaza si conditiile de viata.

In Poieni, ca la sat, oamenii se cunosc intre ei, nu le trebuie denumiri la ulite. Am revenit in oras, dupa ce am fost in Gura Slanic, am evitat sa urc pe Magura, deoarece am mai fost cu ani in urma, insa nu am ratat strada care duce spre Pârgaresti, pe la fostul centru de reeducare a minorilor, fara a ma dumiri cum se numeste strada principala. Oras frumos, cochet, curat, insa nu am putut sa nu merg spre Salina, obiectiv cautat insistent de turisti. Aici, surpriza: strazile sunt hacuite de traficul greu, se circula extrem de greu, praf, gropi.

Strada Salina are numeroase ramificatii, o pierzi, o regasesti, cum se intâmpla si cu str. Garii. M-am distrat la intersectia strazilor Viitorului cu Cimitirului si m-am intristat pe str. Ion Creanga, o fundatura neasfaltata care se opreste sub un pod. Pacat, marele povestitor merita o strada mai buna. Si in Tg. Ocna sunt strazi fara identitate, n-au nici un indicator, le stiu doar localnicii, cum este str. Prosperitatii, o ulita neasfaltata, care pleaca tot din una plina de praf, la nici 50-60 de metri de centrul orasului.

In toate orasele pe unde am fost, se observa o grija deosebita pentru centrul localitatii (boala veche la români), blocuri vopsite, flori, trotuare modernizate, iluminat public suficient, asfalt proaspat, insa strazile marginase, unele in calea turistilor, lasa de dorit, sunt uitate de la investitii, de parca nu ar fi tot ale orasului, de care fiecare primar se mândreste in pliante frumos colorate, insa n-am vazut niciun pliant cu intersectia Salinei cu Garii. Greu la deal fara…harta, fara placute de identificare a strazilor, domnule primar. V-o spune un om patit. Si mi-e sete…

In Comanesti, Foundation Libra din Marea Britanie organizeaza in fiecare vara, timp de doua saptamâni, activitati de integrare a copiilor cu dizabilitati, copii rromi si elevi din invatamântul de masa, sub indrumarea doamnei Virginia Darley si a studentilor voluntari de la University of Chichester si University of Sarrey, precum si voluntarii Centrului Europe Direct Comanesti.

Parteneri in Proiectul Libra Foundation sunt: Europe Direct Comanesti, Primaria orasului Comanesti, Inspectoratul Scolar Judetean Bacau, Centrul Scolar de Educatie Incluziva Nr. 2 Comanesti, Asociatia Robert Cole, Casa Lumina, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Comanesti- Bacau.

Timp de doua saptamani, activitatile s-au desfasurat la Centrul Scolar de Educatie Incluziva Nr. 2 Comanesti. Coordonatorii din partea CSEI Nr. 2 Comanesti au fost: insp. inv. special Oana Maria Droiman, dir. Teddi Constantin Acsente, prof. Cristina Taras, prof. Andreea Padurariu, prof. Stefania Volmer, prof. Ramona Cojocaru si prof. Liliana Banu. Vineri, 22 iulie 2016, finala Proiectului Libra la Comanesti a avut loc in Parcul Ghika ora 14.00, unde au participat alaturi de copiii implicati in proiect si reprezentanti ai comunitatii locale, partenerii proiectului, parintii si rudele copiilor.

Elevii participanti la proiect au legat prietenii intre ei, s-au integrat fara dificultate in grupul de copii si au facut schimb de adrese si numere de telefon. Proiectul Libra Foundation a fost trecut si in Proiectul Judetean Scoala de Vara Comanesteana- editia a IV a, organizat de Centrul Scolar de Educatie Incluziva Nr. 2 Comanesti.

prof. Cristina Taras, coordonator proiect „Scoala de vara Comanesteana”

Doua bacauance care detineau câte un magazin pe raza comunei Oituz au falsificat zeci de adeverinte de salariat pe care le-au folosit pentru a obtine imprumuturi de la SC PROVIDENT FINANCIAL ROMÂNIA. Prejudiciul produs Provident depaseste 75.000 lei.

19 persoane au depus, in 2012, plângere penala împotriva inculpatei Rodica P., dupa ce, cu un an in urma, PROVIDENT a facut sesizare in legatura cu o serie de adeverinte de salariat emise de SC DANIFLOR SRL, SC FLAVIAN TRAVEL SRL si SC BONELY IMPEX SRL, pe numele a 52 de persoane care, în perioada februarie-august 2010, au încheiat contracte de împrumut cu PROVIDENT.

Anchetatorii au descoperit astfel ca „Daniela S., administrator la SC DANIFLOR TRAVEL SRL, profitând de faptul ca sotul ei era administrator la SC FLAVIAN TRAVEL SRL, a întocmit în fals 31 adeverinte de salariat, atestând în mod mincinos calitatea de salariat a acelor persoane la cele doua societati comerciale”.

Adeverintele false au fost folosite pentru a-i induce in eroare pe angajatii PROVIDENT care au încheiat cu persoanele mentionate în adeverinte contracte de împrumut, pentru suma totala de 72.100 lei. De aceasta suma a beneficiat exclusiv inculpata, fara ca persoanele împrumutate sa stie ca in numele lor s-au imprumutat bani.

Tot in 2010, Rodica P., administrator la SC Bonely Impex SRL, a întocmit în fals 21 adeverinte de salariat, fiind incheiate contracte de împrumut pentru suma totala de 60.090 lei. „Se constata ca, pe parcursul cercetarilor, suspectele au achitat din contravaloarea contractelor încheiate aproximativ jumatate din suma împrumutata, aspect care denota faptul ca sumele de bani împrumutate au fost ridicate de acestea, la fel cum relateaza si titularii de contracte”, spun procurorii.

În urma verificarilor facute la I.T.M. Bacau, s-a confirmat ca persoanele care au încheiat contracte de împrumut nu erau angajate la cele 3 societati comerciale.

Dupa cum au povestit martorii audiati, cele doua inculpate, care detineau câte un magazin pe raza comunei Oituz, au reusit sa-i pacaleasca pe oameni sub diverse pretexte. Le-au spus ca trebuie sa semneze un acord pentru a putea primi marfa pe datorie la magazinele lor si le-au înmânat niste hârtii pe care oamenii le-au semnat fara sa le citeasca si fara sa stie ca sunt contracte de imprumut. Totodata, sub pretextul ca le trebuie o garantie pentru marfa data pe datorie, inculpatele le-au cerut oamenilor buletinul si o factura de utilitati.

Altor persoane, cele doua femei le puneau în vedere ca vor sa faca un împrumut pe numele lor, dar pe care îl vor plati ele. In fata anchetatorilor, doar Daniela S. si-a recunoscut faptele. Dupa care, ambele inculpate au plecat din tara.

SC PROVIDENT a cerut in instanta obligarea celor doua femei la plata sumei de 77.796,37 lei, din care 43.073,29 lei – prejudiciul produs de Rodica P. si 34.723,08 lei, de catre Daniela S. Rodica P. este cunoscuta cu antecedente penale, fiind condamnata ultima oara la 4,2 ani închisoare, prin sentinta Curtii de Apel Craiova, dar a fost reabilitata.

Judecatoria Onesti a luat, insa, in calcul ca Rodica P. s-a sustras de la judecata si a condamnat-o la o pedeapsa cu executare, de 3 ani inchisoare, pentru înselaciune si fals in inscrisuri sub semnatura privata. Daniela S. s-a prezentat in instanta si a dat declaratie de recunoastere a faptelor, fiind condamnata la 2 ani închisoare, cu suspendare.

In apel, Daniela S. a obtinut o reducere cu un an a pedepsei, dat fiind faptul ca a achitat în întregime prejudiciul cauzat. Rodica P. a fost obligata sa suporte despagubiri catre PROVIDENT in suma de 43.073,29 lei.

Ioan Vasiliu, 56 de ani, a venit in Secuieni, la primarie, ca sa-si plateasca taxele, prilej ca sa se intrebe ce primeste in schimbul acestor “dari”. Locuieste in Chiticeni, unde scoala se naruie, iar drumul e in stare jalnica.

“Masina de gunoi nici nu poate intra, iar microbuzul scolar nu ajunge in centru, vine doar pâna in deal. Acum doi ani am chemat ambulanta si nu a reusit sa intre in sat”, spune Maria Vasiliu, sotia lui.

“La Odobesti s-au facut drumuri si pe marginea padurii, iar la noi, nici unde sunt case”, intervine barbatul. Au trecut prin multe, dar nu se dau batuti. El a lucrat la Dacia Service, dar a fost pensionat de boala dupa un accident rutier.

De zece ani locuiesc la tara, unde si-au facut o casa. “Anul trecut, când am terminat-o, a luat foc, explica Ioan Vasiliu. Cât de cât am reparat-o in interior si la acoperis, nu si pe afara. Noroc ca ne-au ajutat copiii.” De la primarie nu cere nimic altceva decât sa repare drumul.

“Noi le platim taxe si impozite, ei nu ne dau nimic! Chiticeni e un sat abandonat, uitat de timp!” Cosmin David, primarul comunei Secuieni, le da dreptate, dar nu in totalitate: “E adevarat, dar exista un proiect care se afla in faza de executie.

Contractul cuprinde efectuarea de nivelari, rigole si pietruirea a 900 de metri de drum. Investitia are o valoarea de 440.000 de lei fara TVA, suma acoperita din bugetul local.”

Cosmin David mai arata ca lucrarea trebuia terminata pe 17 iulie, dar termenul a fost prelungit cu o luna. Prin urmare, pe locuitorii din Chiticeni nu-i va apuca toamna fara drum, sustine edilul.

– ca sa-i disciplineze, politistii de la Serviciul Rutier Bacau au organizat, sute de actiuni, dar in vizorul lor au fost si pietonii, biciclistii, mopedistii si carutasii – si in perioada urmatoare, activitatile vor fi intensificate, pentru ca vor veni in tara bacauanii care muncesc peste hotare iar traficul va fi si mai aglomerat

In traficul din judetul Bacau se strecoara zilnic soferi care nu respecta regulile de circulatie si prin modul lor de a conduce ii pun in pericol si pe ceilalti. Nici pietonii nu sunt mai disciplinati si, desi au zebre la doar câtiva metri, prefera sa treaca strada neregulamentar iar lista ar putea continua.

Politistii de la Rutiera sunt prezenti pe soselele din judet zi de zi si, numai in primele sase luni ale acestui an, au organizat 506 actiuni. Cele mai mai multe au fost pentru depistarea celor care nu acorda prioritate de trecere pietonilor sau celorlalti conducatori auto, a celor care conduc cu viteza, dar si pe linie de taximetrie, transport public de persoane ori pentru depistarea pietonilor care trec strada prin loc nepermis.

In urma acestor activitati au fost constatate 312 infractiuni, majoritatea fiind de conducere sub influenta alcoolului, conducere fara permis sau a unui autoturism neinmatriculat sau neinregistrat. In fiecare zi sunt prinsi indivizi care se urca la volan in stare de ebrietate si se intâmpla ca unii dintre ei sa provoace si accidente. Pedepsele prevazute de Codul Penal nu-i sperie, asa ca numarul soferilor bauti este din ce in ce mai mare.

Politistii au aplicat si peste 30.000 de sanctiuni, dintre care 13.527 pentru depasirea vitezei legale. Circa 1.900 de soferi au fost surprinsi de aparatele radar când goneau cu viteza mai mare de 50 de km/h, peste limita admisa in localitate sau in afara localitatii. Amenzi au luat si peste 160 de soferi depistati cu o alcoolemie mai mica de 0,40 mg/l in aerul expirat, alti 110 pentru ca au trecut pe culoarea rosie a semaforului, iar circa 220 pentru ca n-au acordat prioritate de trecere pietonilor. Dar nici pietonii nu au scapat.

Si ei au incasat aproape 2.500 de amenzi, iar aproape 500 biciclistii si carutasii. In aceste sase luni au fost retinute si peste 3.500 de permise, mare parte pentru abateri sanctionate contraventional, si s-au retras aproape 900 de certificate de inmatriculare.

Politistii vor fi prezenti in trafic si in perioada care urmeaza, când bacauanii plecati la munca in strainatate vin acasa in concediu, iar traficul se va aglomera si mai mult.

„Având in vedere ca in aceasta perioada se inregistreaza valori de trafic crescut, efectivele politiei rutiere si cele de ordine publica, cu atributii pe rutiera, intensifica actiunile pentru prevenirea accidentelor de circulatie”, a declarat insp. pr. Narcisa Butnaru, purtator de cuvânt la Inspectoratul de Politie Judetean Bacau.

La volan cu o concentrație de 0,50mg/l alcool pur în aerul expirat

La data de 23 iulie a.c., în jurul orei 00.30, polițiștii din cadrul Biroului Rutier Bacău, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe str. Calea Mărășești, au oprit în trafic pentru verificări un autoturim înmatriculat în județul Neamț.
La volanul autoturismului a fost identificat un bărbat de 31 de ani, care emana halenă alcoolică.
Bărbatul a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat valoarea de 0,50 mg/l alcool pur în aerul expirat și a fost condus la Spitalul Județean Bacău, unde i s-au recoltat probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
În cauză, s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.

Depistat la scurt timp după ce a sustras bunuri dintr-un magazin

La data de 22 iulie a.c., în jurul orei 19.30, polițiștii au fost sesizați de de către șeful unui magazin de pe strada Ștefan cel Mare despre faptul că o persoană de sex masculin a sustras bunuri din unitate.
La fața locului a fost dirijată o patrulă de siguranță publică aflată în zonă, care pe strada Ștefan cel Mare a depistat făptuitorul, un tânăr de 27 de ani din Bacău.
Din verificări s-a stabilit că acesta, profitând de neatenția vânzătoarei, a sustras de pe raftul magazinului trei sticle cu băuturi alcoolice,după care a fugit.
Prejudiciul, în valoare de aproximativ 211 lei, a fost recuperat si predat părţii vătămate.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.

Fara permis si cu numerele expirate la masina

În comuna Corbasca, pe DC 96, polițiștii au oprit pentru verificări un autoturism cu numere de înmatriculare provizorii.
La volanul autoturismului a fost identificat un localnic de 36 de ani, despre care polițiștii au stabilit, din verificări, că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
De asemenea, s-a stabilit că numerele de înmatriculare provizorii erau expirate din luna septembrie 2015.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis şi punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neîmatriculat.

La 21.07.2016, în jurul orei 12.45, un tânăr de 25 ani, din comuna. Mănăstirea Cașin, județul Bacău, posesor al permisului de conducere categoria B din anul 2012, în timp ce conducea autoutilitara pe DN 2 E, în afara localității Capu Codrului, comuna Păltinoasa, judetul Suceava, datorită conducerii imprudente, pe fondul oboselii, pierzând controlul asupra direcției, a părăsit partea carosabilă spre dreapta, rulând pe acostament, după care a intrat în coliziune cu un autoturism ce se afla parcat pe marginea părții carosabile.

La rândul său acest autoturism a fost proiectat înainte și spre dreapta lovind cu partea din față un gard și un alt vehicul ce se afla parcat în afara părții carosabile.

Acest din urmă vehicul i-a acroșat pe doi pietoni de 56 ani și de 39 ani, ambii din comuna Capu Câmpului, care se aflau în fața acestui autoturism.

În urma impactului a rezultat vătămarea corporală ușoară a conducătorului auto și a celor doi pietoni.

Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, fiindu-i recoltate și mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.