Acasă Blog Pagina 2928

Inimioare de turtă dulce sau parfum Chanel?

„Pe vremea mea nu se știa de Valentine’s Day, dar de Dragobete auzisem. Asta e o sărbătoare din Muntenia, unde se organizau iarmaroace, se aduceau scrânciobe și chioșcuri cu jucării, chiar și atunci când era ger sau viscol”, povestește Grigore Ilieș, unul dintre seniorii Centrului „Dr. Ștefan Ciobanu”.

Nu exista Valentine’s Day, dar se făceau declarații și daruri de Mărțișor: ghiocei din pădure, nu trandafiri sau frezii, inimioare de turtă dulce, o batistuță și o colonie, nu parfum Chanel! Dezbaterea despre sărbătorile iubirii se încinge.

Aurica Ungureanu a scris un adevărat eseu despre Dragobete, „patronul iubirii”, și obiceiurile legate de această sărbătoare. Așa am aflat că pe 24 februarie nu ai voie să coși, nu ai voie să speli și nu ai voie plângi căci lacrimile sunt aducătoare de necazuri, dar e bine se plantezi semințe de busuioc în ghivece. Pe vremuri, darurile erau mai modeste, dar iubirea mai aprigă: „Tata a furat-o pe mama de la Odesa și a adus-o la Tecuci. Aici m-am născut eu, dar după terminarea școlii am primit repartiție în Bacău”, mărturisește, zâmbind, octogenara. În tinerețe, a găsit un jurnal de-al mamei sale:

„Mama descrie că se distrau în felul lor, chiar dacă erau foare chinuiți. Deși mulți aveau părinții în exil, se îmbrăcau în costume populare și se duceau la dans, fie la Căminul Cultural, fie la prieteni, acasă.”

Emoție: „Câteva rânduri, pe o hârtie”

Niculina Călin a fost „fată de oraș”, nu-și punea busuioc sub pernă, nici nu mergea la horă. „Când eram la liceu sărbătoream Ziua Tineretului. Abia după 90 ne-am pricopsit cu două sărbători, Ziua Îndrăgostiților și Dragobetele. Eu cred că toată viața trebuite trăită cu iubire.

În fiecare zi putem spune celui drag vorbe bune și putem să-i facem o bucurie!”, susține septuagenara. Ce a stricat frumusețea adevărată a iubirii este internetul, susține Niculina Călin: „Am facebook și primesc sute de mesaje. Sunt frumoase, dar dacă fetele mele nu-mi scriu o felicitare, nimic nu mă bucură. Câteva rânduri pe o hârtie au altă valoare, altă frumusețe.”

Angela Prăjișteanu povestește cum e tradiția la Schineni: ”Înainte de Dragobete, se face curățenie, se pregătesc semințele pentru că totul începe să învie, și se fac șezători.” Parcă aveau alt farmec vechile obiceiuri, spun unii seniori. „Mie îmi place și Valentine’s Day, mai ales că am un fiu pe care îl cheamă Valentin”, mărturisește Virginia Țuțuianu, 78 de ani, care a lucrat, pe vremuri, la Sfatul Popular, apoi la „Deșteptarea”.

„De fapt, se chema Steagu Roșu, atunci. Nu aveam atâtea sărbători, primeam daruri doar de Ziua Femeii însă, într-adevăr, era mai romantic, mai emoționant. Știți unde se făceau balurile? La Teatrul de Animație Licurici. Acum totul a devenit prea comercial. Dacă aș avea posibilitatea, de Ziua Iubirii aș dărui flori tuturor trecătorilor, mai ales celor posaci. Îmi place să-i văd pe oameni veseli și fericiți.”

„Jumuleau brăduții și făceau furci”

„Ne îndrăgosteam la nunți și la hore, cu părinții lângă noi, spune, râzând Maria Corciu, 80 de ani, din Borca-Neamț. Băieții se duceau în pădure, jumuleau brăduții și ne făceau furci de tors. Mama era atentă și uneori spunea: Să nu mai ieși la poartă când vine Cutare, că nu-l vrem, nu e vrednic, ne-a zgâriat iarba cu lemnele!” Mai târziu, prin 1956, Maria mergea la Joia Tineretului, organizată de TCH, unde era secretar UTC:

„Așa l-am cunoscut pe soțul meeu, care era fiu de moșieri din Brăila. Toți mă avertizau să nu mă mărit cu el că voi avea probleme. Iaca, m-am măritat, am făcut o nuntă ca-n povești și n-am avut de suferit. Ba l-au făcut și pe el membru de partid!” Chiar dacă unii dintre vârstnici nu mai au aici, pe pământ, „sufletul pereche”, primesc daruri și complimente de la nepoți.

”Nepoții mei îmi spun că sunt cea mai haioasă bunică din lume”, mărturisește Niculina Călin. Ce poate fi mai frumos? Fără iubire nu se poate trăi, afirmă ea, în final: „Ura e cancerul sufletului. Cu cât suntem mai buni și mai iubitori, cu atât suntem mai sănătoși și mai fericiți.”

„Vreau să aducem publicul la sală!”

Numai mâine nu-i poimâine. Iar poimâine se reia campionatul Diviziei A la handbal masculin. Prima etapă a returului programează și primul derby. Al Moldovei, dar și al clasamentului: CSȘM Bacău- Poli Iași. Locul 3 contra locului 1. Dacă înving, băcăuanii îi egalează în clasament pe ieșeni. Dacă, dimpotrivă, va câștiga sâmbăta seara, la Bacău, Poli se va desprinde la șase puncte. Antrenorul CSȘM Bacău, prof. Gabriel Armanu privește însă dincolo de puncte și de clasament: „Important este să ne continuăm progresul. Luăm totul pas cu pas. Vreau să construim o echipă care să se așeze bine, pentru patru-cinci ani, dacă nu și mai mult. O echipă care să fie protagonistă în Liga Națională. Dar principalul obiectiv pentru acest retur este altul: să aducem publicul la sală”. Armanu știe și cum poate umple tribunele: „Dacă faci spectacol, lumea vine să te vadă. Iar această tânără echipă a Bacăului poate să facă spectacol, veți vedea! Am convingerea că meciul de sâmbătă, cu lidera Poli Iași va fi unul spectaculos, iar lumea care va veni la Sala Sporturilor, nu va regreta”.

-Domnule Armanu, sunteți pregătiți pentru retur?

-Normal că suntem pregătiți. Am beneficiat de condiții bune de pregătire în această iarnă, în care am disputat mai multe amicale ce ne-au indicat că suntem pe drumul potrivit. Am început să ne închegăm atât din punct de vedere la echipei, cât și al colectivului, la CS Știința Municipal existând o simbioză între seniori și juniori. Toate acestea ne dau speranțe.

-Primul meci oficial, primul test dificil, contra unei echipe care nu mai este chiar cea din toamnă.

-Într-adevăr, primim vizita liderei, o echipă care s-a întărit în această iarnă, însă acest lucru nu face decât să ne mobilizeze si mai mult. La drept vorbind, este mai puțin important cât s-a schimbat Iașiul, esențial e ce vom facem noi.

-Și ce vă propuneți să faceți în acest retur?

-Principalul meu obiectiv, așă cum am mai spus, vizează publicul. Vreau să aducem lumea la sală. Publicul băcăuan este unul avizat, pretențios chiar, dar fidel. Dacă lumea știe că are ce vedea la sală, vine. Iar sâmbătă, pasionații de sport din Bacău vor avea de văzut un cuplaj: meciul de volei masculin Știința- CSM București, care va începe la ora 17.00 și care va fi urmat de meciul nostru contra Politehnicii Iași. Aveam și varianta de a programa meciul nostru înaintea celui de volei, însă consider că ora 15.00 nu e o oră potrivită pentru un meci de handbal. Mult mai bună este ora 19.00.

-Ideea cuplajelor în Sala Sporturilor începe să prindă.

-Și va fi mai mult decât o idee. Consider ca poate deveni o regulă. Când nu vom avea un meci de volei, ne vom gândi la două meciuri de handbal, eventual cu juniorii în deschidere.

-Când va avea din nou publicul băcăuan o echipă masculină de handbal de primă ligă?

-Nu pot să promit că vom promova în acest sezon și, ca să fiu foarte sincer, nici nu știu dacă este chiar atât de important. Ce mă interesează cel mai mult este să ne consolidăm bine această echipă, care este cea mai tânără din întreg campionatul, astfel încât, atunci când vom face pasul către Liga Națională, să nu mai dăm înapoi. Avem cei mai buni juniori din țară, ceea ce reprezintă o garanție serioasă pentru viitor. Luăm totul pas cu pas. Dacă promovăm, bine, dacă nu, nu e un capăt de țară. Ce pot, în schimb, să va promit încă de pe acum este că, dacă nu facem pasul către prima ligă vara aceasta, atunci în 2018 nici nu mă gândesc să nu fim în Liga Națională. Și nu oricum.

-Concret…

-Concret, vom putea avea o echipă de top, alcătuită doar din jucători crescuți aici, în Bacău. Nu vreau să aduc jucători de afară. Dacă acești copiii- Broască, Hanțaru, Vlad Rusu, Crăciunescu, Ionescu și așa mai departe- vor avea posibilitatea să joace încă un an împreună, vor avea un cuvânt important de spus, ca echipă, în prima ligă. Nu ne va mai doborî nimeni.

-Cum simțiți echipa înainte de startul returului?

-Motivată. Și încrezătoare. Cresc copiii, și cresc bine. Altfel jucau acum un an, să zicem, și altfel joacă acum. Au văzut și ei cum este să bați Farul, să pierzi greu cu Iașiul sau să câștigi la Buzău. Vom trata fiecare meci ca pe o finală.

„Hanțaru și Broască vor fi liderii naționalei mari”

Antrenorul CSȘM Bacău, Gabi Armanu este convins că, în viitor, Dragoș Hanțaru și Ionuț Broască vor fi șefii de coloană ai naționalei de seniori a României. „Hanțaru și Broască sunt liderii generației lor și au toate șansele de a deveni și liderii naționalei mari. Buricea și Toma nu pot juca la nesfârșit. Am convingerea că, peste nu foarte mulți ani, reprezentativa de seniori a României va conta pe foarte mulți băcăuani. În clipa de față, nu știu dacă există vreun post la care să nu avem jucători la echipele naționale de juniori sau de Tineret”, a declarat Armanu.

Mascotă, imn și meciuri live pe facebook

Clubul Sportiv Știința Municipal Bacău va demara în acest an o campanie de promovare a propriei imagini. „Una dintre prioritățile clubului este consolidarea propriei identități. În acest sens, luăm în calcul și schimbarea denumirii clubului pentru a evita confuzia, aproape inerentă, care se creează cu CS Știința Bacău”, a declarat noul director al clubului Primăriei, Adrian Gavriliu. În plan există și realizarea unei mascote care să fie prezentă la meciurile de acasă ale CSȘM-ului, dar și crearea unui imn. Totodată, se intenționează ca meciurile echipei masculine de handbal să fie transmise live pe pagina de facebook a clubului.

Amicalele iernii

În această iarnă, handbaliștii de la CSȘM au susținut șapte jocuri de verificare, bilanțul fiind de șase victorii și o înfrângere.
Turneu Focșani
CSM Focșani – CS Știința Municipal Bacău 20-21 (11-12)
CSU Suceava – CSȘM Bacău 31-28 (15-12)
_________________________________________________
Turneu Chișinău
CSȘM Bacău – PGU Tiraspol (R. Moldova) 39-29 (19-15)
CSȘM Bacău – Portovik Yuzhny (Ucraina) 44-22 (23-10)
CSȘM Bacău – Olimpus Chișinău (R. Moldova) 35-32 (17-14)
________________________________________________
HC Vaslui – CSȘM Bacău 40-46 (21-27)
HC Buzău – CSȘM Bacău 26-44 (12-23)

Prima etapă a returului

Sâmbătă, pe lângă derby-ul CSȘM Bacău- Poli Iași, prima etapă a returului programează următoarele jocuri în Seria A: Atletico Alexandria- Dobrogea Sud Constanța II, Farul Constanța- Danubius Galați, HC Buzău 2012- LPS Piatra Neamț, CSM Botoșani- CSM București II. CSU Târgoviște stă.
Clasament
1. Politehnica Iași 10 9 0 1 332-228 27p.
2. Farul Constanța 10 9 0 1 280-206 27p.
3. CSȘM Bacău 10 8 0 2 362-285 24p.
4. HC Buzău 2012 10 6 0 4 298-265 18p.
5. Dobrogea Sud II 10 6 0 4 329-297 18p.
6. Danubius Galați 10 5 0 5 306-252 15p.
7. Atl. Alexandria 10 5 0 5 280-258 15p.
8. CSM București II 10 4 0 6 315-277 12p.
9. LPS Piatra Neamț 10 2 0 8 245-292 3p.*
10. CSM Botoșani 10 1 0 9 254-404 3p.
11 CSM Târgoviște 10 0 0 10 220-457 0p.
* 3 puncte penalizare pentru neprezentare

O picătură de nectar moldovenesc în oceanul vinului românesc

Vinul, suportul a ceea ce numim deseori voie bună, dar și al unor momente de inspirație mai ales pentru creatorii de toate genurile, dă naștere în aceste zile, printr-o nouă apariție editorială, la noi motive de dialog.

Sâmbătă, 18 februarie, la Pensiunea Montana din Slănic Moldova are loc lansarea volumului „Vinul în viața omului”, o veritabilă antologie alcătuită de omul de afaceri dr. ing. Constantin Popa după ce și-a adăugat în „colecția” sa de titluri științifice și profesionale și pe acela de somelier.

Pornind de la cuprinzătoarea sa lucrare de absolvire a cursului de somelieri predat anul trecut în Bacău de Sergiu Nedelea, unul dintre maeștrii somelăriei românești, Constantin Popa a compus, din capitole independente, dar adunate ca părți ale unui întreg, un interesant traseu prin lumea mirifică a vinului, materializat într-o carte apărută sub auspiciile Editurii Magic Print din Onești. A vrut – cum singur spune – să toarne „o picătură de nectar moldovenesc în oceanul vinului românesc”.

Surpriza care îl așteaptă pe cititorul noului tom este însă copleșitoare: cartea este dedicată, cu generozitate și cu mult respect, celui care a fost supranumit „patriarhul” vinului românesc, academicianul Valeriu Cotea, vrâncean prin origine, ieșean prin destin, dar și unul dintre cei mai buni și mai sinceri prieteni ai băcăuanilor, între care s-a aflat de nenumărate ori. Cartea se deschide, astfel, cu discursul de recepție al profesorului Valeriu Cotea la Academia Română, un magistral excurs ștințific prin istoria vinului și a vinificației, al cărui titlu, „Vinul în existența umană”, a și inspirat titlul volum despre care vorbim.

Ceea ce urmează, în carte, discursului academic sunt efectiv considerații personale, dar pertinente, ale unor specialiști în domeniul oenologiei și vinificației, povești ale unor întreprinzători care dau noi carate unui produs atât de nobil, însoțite și de vorbele de duh ale celor care au prețuit și vinul, dar și via și mai ales pe cei care le-au pus în valoare. Nu puteau lipsi din lista autorilor citați, dar nici din sumarul unor interesante interviuri numele lui Păstorel, ale lui Iancu Brezianu, Mihail Sadoveanu etc. Așa cum nu puteau lipsi mai mult sau mai puțin bătătoritele drumuri prin viile românești celebre.

Din carte afli multe dspre vinurile pe care le-ai băut fără să faci cunoștință cu ele, despre cele care abia acum se nasc, despre oamenii care s-au dedicat lor și mai ales despre efectele benefice ale strugurilor și ale vinurilor. Cum nu putea lipsi nici tabloul despre ospitalitatea moldovenească pe care o găsești chiar în Slănicul Moldovei și chiar în pensiunea administrată de Constantin Popa, primul doctor în științele montanologiei din zona noastră și unul dintre cei mai importanți investitori în domeniul turismului (și nu numai), aplicantul a nu mai puțin de zece proiecte cu finanțare europeană.
Constantin Popa nu este, însă, nici la prima, nici la ultima sa carte. Acum mai are în pregătire un volum pe care îl va dedica unui eveniment important din viața școlii românești, revederea după 50 de ani de la absolvirea ultimului curs de numai 11 clase la Liceul „Al. Vlahuță” din Podu Turcului, al cărui elev a fost chiar autorul. Va fi pe 13 mai, în acest an.

Și la Hârja viața bate filmul

În satul Hârja, de pa Valea Oituzului, locuitorii care erau copii sau tineri acum vreo cincizeci de ani își mai amintesc, cu drag și, evident, cu duioșie, de zilele în care abia așteptau să meargă la un film, proiectat în fiecare zi de vineri, de sâmbătă sau de duminică, la căminul cultural. Filmul era dat de tanti Țica, pe numele ei oficial Veronica sau Veronia Cotârlici – așa cum fusese, la un moment dat, înscrisă în actele de identitate.

Tanti Țica are, acum, 90 de ani, dar este – cum se spune – mai verde ca iarba din curtea casei părintești, în care locuiește și acum, în locul numit Cotu Morii, acolo unde cu mulți, mulți ani în urmă trecea un canal cu apă din Oituz și unde funcționau un ferestrău de cherestea, dar și moara lui Bucur.

Viața nonagenarei din Hârja este ea însăși un film, dar cu un scenariu mult mai complex, așa cum, de fapt, este viața fiecărui om. Ceea ce te frapează, acum, când o vezi, este mai ales memoria fantastică pe care o are. Tanti Țica este o veritabilă carte vie de istorie a satului (și nu numai).

Îți poate povesti tot, în episoade grozave pe care le-a trăit în casa părintească, unde era singurul copil, dar și alături de soțul ei, pe care deseori l-a urmat în peregrinările profesionale prin toată țara sau, mai ales, din vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. Ține minte aproape toate numele de oameni și datele unor întămplări prin care a trecut. Preotul satului o roagă mereu să mai povestească ceva, să redea astfel comunității fragmente de istorie vie.

Telefonistă și statistician

Tanti Țica a fost, la viața ei, și telefonistă, dar și proiecționist de film și, mai recent, adică până acum vreo 20 de ani, un fel de funcționar pentru monitorizarea celebrelor „bugete de familie” – statistica nivelului de trai în gospodăriile populației. Ca telefonistă a lucrat în stațiunea Slănic Moldova, chiar în timpul războiului, când militarii nemți au fost acolo ca la ei acasă pentru un an-doi, până când România a întors armele împotriva lor. În Slănic l-a văzut și pe mareșalul Antonescu, atunci când venise să vadă o tipografie germană improvizată într-un tanc chiar în curtea Pavilionului Racoviță și unde se tipăreau mai ales hărți de război.

„Am lucrat în Slănic alături de tata, care se ocupa de un atelier de tâmplărie – spune tanti Țica. Mai lucrasem până atunci acolo, când serveam pacienții din stațiune cu ape minerale. Luau apa pe cartelă, în sticluțe. Într-o toamnă am revenit acasă, însă a venit tata și m-a anunțat că din Slănic plecase telefonista. Era vremea războiului, iar soțul telefonistei era concentrat. Femeia a plecat, atunci, cu altul. Tata m-a luat pe mine să învăț telefonia. Nu era mare lucru, că era o centrală cu 30 de numere, cu fișe. Și am fost telefonistă câțiva ani, până m-am căsătorit”.

De la telefonie la film

S-a căsătorit în 1945. Soțul ei devenise telegrafist și a lucrat ba în București, la Gara de Nord, ba în Buhuși și în Bacău. L-a urmat peste tot. Unicul ei fiu în Bacău s-a născut. Dar a venit și vremea ca în zona Oituz să ajungă petroliștii, care au forat o sondă aproape de casa lor. Acolo a găsit soțul ei de lucru și s-au reîntors în sat. Ca după un timp să apuce din nou drumurile țării, peste tot, în Ardeal, în Oltenia sau în Bucovina, pe unde se mai forau sonde. Casa părintească din Hârja a rămas, însă, locul în care au revenit mereu. Și s-a dovedit a fi pentru totdeauna.

Aici, la un moment dat, prin anii ’60, tanti Țica a devenit proiecționist de film. Pănă atunci filmul era dat în sat de factorul poștal. „Când i s-a născut al doilea copil – povestește doamna Veronica -, acesta a abandonat misiunea, iar cei în drept s-au gândit să-l pună în loc pe un frate al soțului meu, care era casier comunal. Au trimis doi copii de școală să-l cheme, dar ei au nimerit la noi. Astfel, soțul meu a stat de vorbă cu reprezentanții cinematografiei, care i-au propus să dea el filme în sat. A venit acasă cu niște acte subsuoară, dar de film urma să mă ocup eu și chiar am făcut cursuri, la Lucăcești.

Când plecam la căminul cultural se țineau toți copiii de pe uliță după mine. Le puneam și muzică după film. Și mă însoțeau, seara târziu, și la întoarcerea acasă”. În 1976, a apărut chiar ea într-un film de scurt metraj. În sat venise Nadia Comăneci, să-și viziteze bunicii. Gimnasta era după succesul de la Montreal și era mereu însoțită de ziariști și de securiști. Atunci s-a turnat acolo un scurt metraj, de i-au filmat și pe sătenii care veniseră să o vadă. Documentarul s-a dat de multe ori la jurnalele care precedau filmele artistice pe vremea aceea. Iar tanti Țica apărea și ea în film. Dar, filmul vieții ei bate lejer filmele adevărate.

Sistare de apă în nordul orașului

    Locuitorii de pe mai multe străzi din nordul orașului rămân vineri fără apă la robinete, din cauza unor lucrări pe care Compania de Apă le face la rețeaua de pe strada Iosif Cocea.

    Sistarea este programată între orele 10-12 și va fi resimțită pe străzile Iosif Cocea, Bucium, Logofăt Tăutu, Prieteniei și 22 Decembrie.

    Conducerea CRAB anunță că la reluarea programului de furnizare a apei, în anumite zone ale orașului este posibil să apară fenomenul de turbiditate a apei.

    Avancronica muzicală: „La steaua…”

    Simfonia a V-a, Stelele, compusă în anul 2002, pe care o vom audia în primă audiţie aparţine lui Philippe Chamouard, compozitor născut la Paris în 1952. Acesta a studiat la Paris Sorbonne, având o lucrare de doctorat despre Simfoniile lui Gustav Mahler, publicată în 1989. A cincea dintre cele opt simfonii este – aşa cum ne dezvăluie autorul, o aplecare asupra problemelor de esenţă filozofică şi metafizică. Enigma, cu întrebările sale existenţiale pe care le avea poetul Heinrich Heine…”De unde vine omul? Unde merge? La stele?” Cel pe care-L căutăm, din versurile lui Lamartine sau “Stelele stinse ce umplu cu cenuşă râul verde”, ale lui Federico Garcia Lorca, colindul Stille Nacht şi acea pagină meditativă de final, Manuscrisul, explică titlul lucrării: “Stelele sunt pe cer pentru a ne aminti nouă, muritorilor să căutăm mereu a-L afla pe Dumnezeu”.

    Mereu, marii poeți au fost inspirați de chemarea astrelor și mă gândesc acum la Eminescu și la neuitata sa poezie „La steaua”… „Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie:/ Era pe când nu s-a zărit/ Azi o vedem și nu e”.

    Concertul nr.26 KV 537 de Wolfgang Amadeus Mozart este interpretat de Mihaela Manea. Pianista este bursieră a Fundației “Martin și Adriana Sternin” şi a Societății Beethoven din Viena. A participat la cursuri de măestrie sustinute de pianiștii: Valentin Gheorghiu, Stefan Arnold (Villa Marteau, Bayreuth), Robert Levin (Academia Internațională de Vară Mozarteum, Salzburg). A studiat la Universitatea “Transilvania” din Brașov cu Corina Ibănescu. Din 2015 este studentă la Universität für Musik und darstellende Kunst din Viena, la clasa profesorului Stefan Arnold. Câştigă concursuri în ţară, Italia şi Olanda.

    Simfonicul dirijat de Alain Pâris are la final, Ucenicul vrăjitor, lucrare compusă de Paul Dukas în 1897. Inspirată de povestea lui Goethe, muzica apare în filmul Fantasia a lui Walt Disney. Cunoscutul muzician, de fiecare dată ne pregăteşte muzică franceză, mai mult sau mai puţin cunoscută. El admiră vivacitatea, sensibilitatea şi rapiditatea cu care ansamblul orchestral băcăuan se adaptează, ceea ce aduce rezultate apreciate de public, şi un CD cu Simfonia lui Chamouard, realizat în aceste zile. Experienţa sa cu peste 70 de orchestre din lume, cea pedagogică şi muzicologică, emisiunile realizate la France Musique şi Radio Suisse Romande, faptul că este discipolul unor dirijori de marcă precum: Pierre Dervaux, Paul Paray şi Georg Solti, sunt garanţia concertelor sale reuşite.

    OZANA KALMUSKI ZAREA

    Caz șocant la Buhuși: Un bărbat și-a stropit soția cu benzină și i-a dat foc

      Incidentul s-a petrecut miercuri după-amiază într-un fast-food din centrul orașului Buhuși. Un bărbat de 36 de ani, din localitatea Izvoare, județul Neamț, a intrat în magazinul unde știa că se află soția sa, în vârstă de 30 de ani, însoțită de doi dintre copiii pe care îi are și de mama ei, pentru a cumpăra ceva de mâncare.

      Se pare că cei doi soți erau certați. Imediat între ei s-a declanșat un conflict spontan ce a scăpat de sub control. Într-o criză de furie, individul a scos din buzunarul hainei un bidon, se pare plin cu un lichid inflamabil, cel mai probabil benzină, cu care a stropit-o pe femeie și apoi i-a dat foc.

      Gestul său șocant a creat o stare de panică în întreg magazinul, mai ales pentru că totul s-a petrecut sub privirile celor doi minori, dar și ale mai multor clienți care se aflau acolo. Martorii povestesc că tinerei i s-a aprins părul, dar și haina de pe ea.

      Disperată, femeia a ieșit afară să ceară ajutor, a reușit să-și scoată și geaca ce ardea ca o torță și a fugit pe jos până la spitalul din apropiere. Aici a primit îngrijiri medicale, după care a fost transferată la Spitalul din Piatra Neamț, fiind diagnosticată cu arsuri de gradul II și III, pe față, mâini și gât.

      Bărbatul a luat unul dintre copii și a fugit de la fața locului.

      Polițiștii au început imediat căutările.

      „Fata nu l-a mai vrut, chiar dacă aveau trei copii. El o bătea şi era agresiv. Am venit cu ea la Buhuşi la cumpărături şi ne-a găsit în patiserie. A servit o cafea, după care a luat o sticluţă mică din buzunar, în care avea benzină, i-a aruncat-o în ochi, pe cap şi i-a dat foc fetei.

      Atunci am luat geaca mea şi i-am aruncat-o pe cap, ca să sting flăcările, dar a fugit aşa cu tot cu flăcări la spital”, a povestit Lăcrămioara Haghea, mama victimei. „O bătea, a vrut să-i taie picioarele cu drujba, nu se mai putea sta cu el. Era terorizată”, spunea şi o verişoară a tinerei.

      Cei doi erau despărţiţi de câteva luni, iar rudele povestesc că în tot acest timp el ar fi ameninţat-o de mai multe ori, supărat se pare că nu reuşea să o convingă să se împace. Familia se teme acum să nu-i facă vreun rău şi băieţelului de 2 ani, cu care a fugit după ce i-a dat foc femeii.

      Plopana: Biciclist lovit de o mașină

        La data de 14 februarie a.c., în jurul orei 10.00, polițiștii din cadrul Serviciului Rutier Bacău au fost sesizați cu privire la producerea unui eveniment rutier cu victimă, pe DN 2F, în afara localității Plopana.

        Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un bărbat de 39 ani, din Bacău, în timp ce conducea o autoutilitară pe direcția Bacău – Vaslui, a surprins şi accidentat un bărbat de 68 de ani, din comuna Plopana, care circula cu bicicleta pe aceeaşi direcţie de mers şi care a virat brusc spre stânga, în faţa sa, pentru a evita un obstacol din carosabil.

        Victima a fost transportata la Spitalul Judeţean Bacău, unde a rămas internat.

        Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat şi i- au fost recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

        În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

        Comanești: Riscă închisoarea pentru un portofel cu numai 20 de lei

          La data de 14 februarie a.c., poliţiştii au fost sesizaţi de către o tânără de 18 ani din Comăneşti, cu privire la faptul că o persoană necunoscută i-a sustras din poşetă un portofel.

          În urma activităţilor specifice desfășurate, a fost identificat un bărbat de 48 ani, din Bacău, bănuit de comiterea faptei.

          În fapt, bărbatul de 48 ani, în timp ce se afla într-un mijloc de transport în comun în municipiul Bacău, profitând de neatenţia tinerei, ar fi sustras portofelul în care aceasta avea suma de 20 lei.

          Faţă de bărbatul în cauză a fost luată măsura reţinerii pentru 24 de ore, urmând a fi prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în vederea luării unei măsuri preventive.

          În cauză s-a întocmit dosar penal şi se continuă cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat.

          Accident pe Bulevardul Unirii

            FOTO: Ciutea Ciuz / Facebook

            Un bărbat de 56 de ani a fost rănit în urma unui accident rutier produs în această dimineaţă, pe Bulevardul Unirii, din municipiul Bacău.

            După cercetările făcute la faţa locului, poliţiştii au stabilit că acesta traversa strada pe lângă o bicicletă, dar pe trecerea pentru pietoni când a fost acroşat de o autoutilitară condusă de un tânăr de 25 de ani, din Bacău.

            În urma impactului, victima a fost transportată la spital pentru îngrijiri medicale şi, în paralel, s-a început o anchetă pentru vătămare corporală din culpă.

            În cursul anului 2016, pe tot Bulevardul Unirii, s-au înregistrat opt accidente de circulaţie soldate cu răniţi.

            Jandarmii băcăuani au descins la Colegiul Alecsandri

              În această săptămână jandarmii din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău continuă activităţile preventiv-educative desfasurate cu elevii din cadrul instituţiilor de învăţământ din municipiul Bacău, în cadrul programului „Şcoala în siguranţă”.

              Astfel, în ziua de 15.02 a.c., jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău s-au întâlnit cu elevi din cadrul Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” unde s-au abordat diverse subiecte privind nerespectarea legilor ce sancţionează faptele de încălcare a unor norme de convieţuire socială, aspecte pentru prevenirea delicvenţei juvenile, a violenţei domestice, absenteismului şcolar, precum şi a prevenirii consumului de droguri şi alcool.

              Activitatea a avut o altă modalitate de abordare, mult mai apreciată de elevi, iniţiind discuţii într-o manieră deschisă pe subiectele de interes prezentate, dar şi un joc motivaţional prin care elevii şi-au exprimat gândurile şi aprecierile faţă de instituţia Jandarmeriei Române, dând astfel acestei întâlniri un caracter interactiv şi mai puţin formal.

              Astfel a fost atins şi scopul întâlnirii, elevii fiind pregătiţi antiinfracţional, explicându-li-se principalele cauze ce pot determina transformarea lor în victime ale infracţiunilor, în special cele cu violenţă sau a consumului de droguri şi modul cum pot să evite acest lucru şi de asemenea, au fost atenţionaţi cu privire la efectuarea apelului telefonic prin S.N.A.U. 112.

              Poliția Locală Bacău are un nou șef

                Este vorba despre Constantin Florin Ene, numit director executiv la Poliția Locală Bacău prin dispoziție de primar. Acesta deținea in cadrul instituției funcția de șef Birou Dispecerat și Administrare Obiective, ocupată prin concurs.

                Fost ofițer de informații și în Armată, cu o experiență de treizeci de ani, noul șef își dorește să schimbe imaginea Poliției Locale Bacău și să se apropie mai mult de cetățeni.

                „Pe primul plan este modernizarea instituției. Trebuie să schimbăm imaginea, poate chiar și uniforma, să creăm un brand. Vrem să venim mai aproape de comunitate, pentru că aceasta este și misiunea poliției locale”, a declarat Constantin Florin Ene, directorul interimar al Poliției Locale Bacău.

                Pagina 1

                  După 13 ani, crima de pe Aleea Ghioceilor rămâne nedezlegată. Principalul suspect a fost achitat

                    După 13 ani de cercetări, Vasile V., fost profesor la Colegiul Tehnic „Henri Coandă”, trimis în judecată pentru uciderea asistentei medicale de la Spitalul Judeţean, Cornelia Geanina Marinovici (32 de ani), dar şi pentru tâlhărie calificată, a fost achitat definitiv.

                    Practic două instanţe l-au găsit nevinovat. Anul trecut, Tribunalul Bacău decidea în favoarea inculpatului motivat de faptul că nu există probe că el a săvârşit infracţiunile.

                    Luni, Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

                    Felul în care s-a anchetat acest caz a fost criticat dur pe tot parcursul procesului, iar deciziile de achitare confirmă că un om a fost trimis în judecată fără probe. În condiţiile în care, iniţial, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a bărbatului, decizie anulată în aceeaşi zi de către superiorul procurorului care s-a ocupat de caz.

                    Surprinzător în acest dosar a fost că inclusiv mama victimei i-a luat apărarea inculpatului în declaraţiile date în instanţă.

                    În opinia ei, principalul suspect ar fi trebuit să fie concubinul victimei, angajat în „Legiunea Străină” din Franţa.

                    „Din păcate, Parchetul nu a extins cercetările și asupra altor persoane, nu a verificat şi alte piste şi nu a identificat autorul omorului. S-a preferat de către acuzare să strângă totul în jurul unui singur suspect, deşi firele duc la alte persoane”, arăta, în apel, Liviu Ghioc, avocatul inculpatului.

                    „Analizele ADN îl disculpă total pe inculpat”

                    Vasile V. a devenit principalul suspect în acest dosar doar pentru „prietenia sporadică” pe care a avut-o în timpul liceului cu victima şi pentru că locuiau pe aceeaşi stradă.

                    Pentru anchetatori au contat şi datoriile mari acumulate de profesor şi obişnuinţa de a împrumuta bani de la victimă. De altfel, în opinia anchetatorilor, banii au fost mobilul crimei.

                    Deşi, după cum arată chiar procurorii în rechizitoriu, „asupra victimei au fost găsite bijuterii, iar într-o haină aflată în şifonier, în unul dintre dormitoare, a fost găsită suma de 200 euro”. Un alt punct slab al anchetei a fost cel legat de ora decesului.

                    „În raportul de necropsie se stabileşte în mod ştiinţific de către medicul legist faptul că omorul s-a săvârşit la ora 19.20. Datorită faptului că la acea oră inculpatul se afla la un picnic cu întreaga familie şi prieteni, deci avea un alibi indestructibil, organul de urmărire penală a ajuns la concluzia că omorul s-a săvârşit între orele 15.30 – 16.00. Nu există nicio probă în acest sens, ci doar prezumţii ale procurorului!”, sunt criticile avocatului Liviu Ghioc.

                    În plus, nici probele ADN nu-l plasau pe inculpat în casa victimei. „S-a stabilit ştiinţific faptul că pe baza telefonului cord-less s-au depistat urme de sânge ce nu aparțineau inculpatului. În mod evident, dacă sângele nu aparținea inculpatului, victimei sau taximetristului care a pătruns în imobil prin escaladarea geamului, ADN-ul aparţine ucigașului. Analizele ADN îl disculpă total pe inculpat”, a mai arătat avocatul.

                    „Vrem să dăm în judecată statul român la CEDO, pentru durata nerezonabilă a procesului. Vorbim de 13 ani! 11 ani a stat dosarul la Parchet şi doi în instanţă. Nu e normal să ţii un om atât timp cu o acuzaţie atât de gravă. După care să se constate că este nevinovat şi că nu există nicio probă împotriva lui.”
                    – Liviu Ghioc

                    O pledoarie

                    Bacăul vechi, din negura vremurilor, și Bacăul nou, din zilele noastre. Epocile locurilor noastre, ale orașului, vremurile prin care au trecut, evenimentele care le-au marcat într-un fel sau altul. Este Bacăul oraș frumos sau urât? Cum este de fapt? Chiar sunt probleme mari pentru locuitorii de pe aici? Iar dacă sunt, de ce nu plecăm de aici?

                    Răspunsuri avem, fiecare în felul nostru. Amintirea Bacăului vechi este pentru fiecare dintre noi nu neapărat o întoarcere în copilărie, dar măcar o amintire, din când în când. Iar pentru cei mai tineri, ar putea fi o curiozitate, pe care articolele pe această temă care apar în „Deșteptarea” să fie măcar mici capitole de istorie locală. În pagina 7 din ediția de azi veți găsi o relatare cusur și poze care definesc vremuri trecute, fie și igonorând imaginea lui Ceaușescu, dacă nu îi convine cuiva lucru acesta.

                    În ediții trecute, „Deșteptarea” a găzduit de asemenea istorii ale vechiului oraș, pe baza mărturiilor și imaginilor unor cronicari trecuți sau contemporani. Și o pledoarie în favoarea faptului că astfel de lucruri sunt plăcute și importante este că orașul și locurile în care locuim trebuie să le vedem cu ochi buni, chiar dacă de multe ori vedem nefirescul.

                    Iar această privire îngăduitoare spre trecut și spre actual, prin mijlocirea cronicarilor noștri actuali, ar trebui să ne determine să contribuim, fiecare în felul nostru, la îmbunătățirea traiului nostru. Că, doar, vorba aceea (chiar dacă reconfigurată): „Nu întreba ce poate face orașul pentru tine, întreabă-te ce poți tu să faci tu pentru oraș.”

                    Criza creșelor a dat în clocot

                      Criza locurilor din puținele creșe din Bacău tinde să explodeze. Evenimentele de luni seara, de la Creșa 4, unde câteva zeci de oameni s-au adunat ca să protesteze împotriva unei asociații care ocupă două încăperi din clădirea respectivă, în defavoarea creșei propriu-zise, arată că părinții nu au unde să își lase copiii și situația capătă accente dramatice.

                      După cum ziarul „Deșteptarea” a relatat pe pagina de internet la ora producerii evenimentelor, reamintim că luni seara a izbucnit un protest la care au participat zeci de părinți care ar dori să își dea copiii la creșă, în instituția respectivă. Acolo ar exista săli care ar putea găzdui mai mulți copii decât sunt găzuidiți acum.

                      Problema reclamată de părinți este că în spațiul respectiv funcționează Fundația Teatrală “Neghiniță”, din cauza căreia nu s-ar putea amenaja spațiile pentru creșă, așa cum dorește administrația locală a orașului. La fața locului au fost prezenți primarul Cosmin Necula, viceprimarul Dragoș Ștefan și Diana Buganu, directorul Centrului Bugetar de Creșe Bacău, pentru a lămuri situația.

                      Oficialitățile au explicat părinților că spațiul pentru amenajarea creșei este în acest moment ocupat fără documente legale și că se fac demersuri pentru rezolvarea situației în favoarea părinților. “De șase luni încercăm să determinăm Fundația Neghiniță să elibereze spațiul pentru creșă, pe care în acest moment îl ocupă ilegal și abuziv. Sunt documente în acest sens. Probabil că vom ajunge în instanță ca să rezolvăm situația”, a spus primarul Cosmin Necula.

                      Contre juridice

                      Lucrurile sunt însă nuanțate, dar o sumară analiză a lucrurilor arată că, într-adevăr, cererea de locuri în creșe este mult mai mare decât oferta. Iar situația de la Creșa 4 este doar vârful aisbergului.

                      „Fundația Neghiniță are două contracte pentru două săli, făcute în 2015 de vechea administrație. Unul este de comodat, pe trei ani. Problema acestui contract este că nu are în spate o hotărâre de consiliu local. Prin urmare, contractul poate fi considerat nul, din punctul nostru de vedere. Instanța își va spune punctul de vedere.

                      Celălalt contract a expirat pe 31 mai 2016. De când sunt eu viceprimar am avut tot felul de presiuni din partea Fundației să îl reactualizez, dar nu am semnat prelungirea contractului, pentru că nu vreau ca ei să mai rămână acolo. Sunt activități culturale, dar totuși vorbim de o asociație privată. Primăria Bacău nu are obligații față de această asociație. I-am pus la dispoziție câteva spații alternative, tocmai pentru ca să facem locuri mai multe de creșă.

                      Există o hotărâre de consiliu local în acest sens, dar Fundația nu vrea să elibereze acel spațiu. În acest moment sunt circa 60 de solicitări din partea părinților din zonă pentru locuri în acea creșă. Iar părinții sunt revoltați. Noi am demarat niște discuții cu domnul Tanasă, începând din luna august. Dumnealui invocă faptul că desfășoară activități de utilitate publică, dar asta nu înseamnă că autoritatea locală are vreo obligație. I-am arătat spații alternative, avem buget pentru renovarea lor. Nu vrem să distrugem activitatea Fundației pentru că e una frumoasă pentru municipiul Bacău. Dar nici nu putem face teatru privat în spații de învățământ”, spune viceprimarul Dragoș Ștefan.

                      Conflict

                      Evenimentele de luni seara sunt însă văzute total diferit din partea reprezentanților Fundației „Neghiniță” și pun într-o altă perspectivă declarațiile oficialităților.

                      „Am trăit un moment inedit, pe care nu am crezut să îl trăiesc din partea autorităților locale. Avem un contract de comodat care este în funcțiune până în anul 2018. Probabil că problema de luni seara nu a fost întâmplătoare, pentru că acolo au fost adunați oameni care nu se cunosc între ei, nu s-au văzut în viața lor, dar s-au întâlnit totuși la aceeași oră, în același loc, pentru un scop comun. A fost o situație neplăcută, a fost un abuz, mai ales că era în desfășurare o activitate la care participau copii. Nu ținem la acest spațiu de la Creșa 4, suntem de acord să ne mutăm, există și o rezoluție semnată în acest sens, la Primărie, ca să se amenajeze un spațiu într-un fost punct termic, pentru care există și un buget, iar a doua zi după ce se va amenaja ne vom muta.

                      Acum suntem în pregătirea unui important proiect, un spectacol caritabil pe 4 martie și am solicitat Primăriei ca, prin decizia Consiliului Local, să ni se acorde cu titlu gratuit sala Teatrului de Vară, dar răspunsul a fost negativ, fără nici o motivație. Am făcut o solicitare din nou chiar ieri (luni – n.r.) și așteptăm un nou răspuns”, spune Maria Tanasă, fondator al Fundației Neghiniță și profesor de canto în cadrul Fundației.

                      „Mineriada”

                      Fundația Teatrală „Neghiniță” este frecventată de zeci de copii din municipiul Bacău, pentru activități de cântare vocală, arta vorbirii, teatru și mișcare scenică. O opinie am obținut și din partea lui Ionel Tanasă, președintele Fundației Teatrale „Neghiniță”, care spune că tot ce s-a întâmplat luni seara a amintit de o mineriadă.

                      „A fost o anomalie, ca o mineriadă creată de primar și viceprimar, care se cred dumnezei. Din câte am înțeles, domnul primar este jurist. El cum poate să abuzeze de poziția dumnealui ca să îi deranjeze pe cei patru copii care erau la oră atunci când au avut loc incidentele de luni seara? Depășește orice limită a bunului simț. Ne-au oferit alte spații, suntem de acord, dar de ce face acest circ? De ce nu alocă acei 30.000 de euro care sunt deja stabiliți pentru amenajarea spațiului în care suntem de acord să ne mutăm? Chiar domnul primar a asigurat că vrea să facă lucruri frumoase pentru copiii de la «Neghiniță», care primesc o educație și prin intremediul nostru.

                      Iar acum stau și mă întreb unde sunt cuvintele acelea și de ce este acest comportament?”, spune Ionel Tanasă, președintele Fundației „Neghiniță”. Mai adăugăm că un părinte care a participat la protestul de luni seara ne-a declarat că nu are nici o legătură cu respectiva creșă și că al său copil este la o altă instituție de profil.

                      „Situația creșelor este critică, așa cum o văd după numai cele patru luni în care am condus acest domeniu. Nu se poate schimba într-un termen atât de scurt ce nu s-a făcut în 15 ani. În acest moment, dat fiind că suntem în perioadă de înscrieri, sunt în jur de 470 de cereri pentru locuri în creșe, iar locuri sunt aproape 200 dacă deschidem cele 40 de la Creșa 4 și 80 de locuri la nou amenajata creșă de pe strada Alecu Russo”
                      – Diana Buganu, directorul Centrului Bugetar de Creșe Bacău

                      Conform autorităților locale, oferta de cereri de locuri în creșe este mult depășită de cereri. „Dacă am avea și cele 40 de locuri realizabile la Creșa 4 și alte 80 pe care le vom avea din toamnă la noua creșă renovată de pe strada Alecu Russo, am rezolva situația, însă numai pe termen scurt. Locuri ar fi și în alte creșe, dar, la fel, sunt ocupate abuziv de către terți. Mai avem în plan construirea unei creșe, dar asta mai durează. Oameni sunt disperați fiindcă nu au unde să își lase copiii cât sunt la serviciu”, spune viceprimarul Dragoș Ștefan.

                      Diplomația supraviețuirii

                      Țările mici au avut doua posibilități de supraviețuire de-a lungul istoriei: fie se dădeau de partea celui puternic sperând că acesta nu le va înghiți de tot, fie alegeau să navigheze periculos printre inamici profitând de interesele lor divergente. România – și statele care au precedat-o înainte de unificare – a trecut prin ambele experiențe.

                      Ca o concluzie, în perioadele în care era dependența doar de un singur suzeran, treburile au mers prost pentru țară. Când se înmulțeau pretendenții, situația se schimba: conducătorii noștri știau să profite de situație și obțineau avantaje pentru țară. Un exemplu simplu: câtă vreme au fost sub „protecția” exclusivă a Imperiului Otoman, principatele dunărene au fost jefuite sistematic. După Războiul Crimeei, Congresul de la Paris instituie o garanție a Marilor Puteri europene asupra Moldovei și Valahiei. Acest lucru va duce, în ciuda împotrivirii Turciei, Austriei și Angliei, la Unirea de la 1859 pentru că diplomația celor două state a știut să profite – cu concursul masiv al lui Napoleon III – de divergențele dintre Puterile Garante.

                      În istoria noastră recentă, însă, au fost două momente în care strategia de supraviețuire bazată pe specularea divergențelor dintre Marile Puteri a dat greș. Teoretic, această cale presupune realizarea unui echilibru dinamic: pe măsură ce amenințările de securitate vin din partea statului A, soliciți garanții de securitate de la statul B, aflat în relații tensionate cu A. Dacă A și B te amenință, ceri protecție de la statul C. Problema intervine în momentul în care, de exemplu, A și B semnează un pact de neagresiune iar C este învins militar și nu mai este perceput ca o amenințare nici pentru A și nici pentru B.

                      Este ceea ce s-a întâmplat în 1940, când, ca urmare a celebrului Pact Ribbentrop – Molotov semnat cu un an înainte, România a pierdut o treime din suprafața țării. După WW2, politica promovată atât de Gh. Gheorghiu – Dej cât și de Ceaușescu a urmărit asigurarea unei protecții față de URSS prin apropierea de inamicii Moscovei: SUA și China. Momentul 1968, când o invazie a României a fost oprită de intervențiile diplomatice ale Washingtonului și Beijingului, este definitoriu. În 1989, însă, se întâmplă din nou: Gorbaciov și Bush ajung la o înțelegere la Malta și România ajunge în pragul războiului civil.

                      Ce avem în 2017? România a pariat în ultimii 15 ani doar pe SUA, n-a interesat-o politica externă comună europeană. S-a îndepărtat de China, are relații extrem de reci cu Rusia. În vară Trump se va întâlni cu Putin și se presupune că se va ajunge la o înțelegere între SUA și Rusia pentru ca americanii să aibă mână liberă să se bată cu chinezii, care sunt principala amenințare economică pentru ei.

                      Carmen Poenaru, noul preşedinte al UAP Bacău: „Criza financiară a lovit şi Filiala artiştilor plastici”

                      Filiala Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici trece printr-un moment extrem de dificil. Recent, Dionis Puşcuţă şi-a dat demisia, din motive personale, din funcţia de preşedinte, iar Consiliul de Conducere i-a încredinţat conducerea interimară artistei plastice Carmen Poenaru.

                      Din datele aflate la ANAF, Oficiul Teritorial al UAP Bacău înregistrează restanţe la plata obligaţiilor fiscale de milioane de lei, la care se adaugă alte datorii către Uniunea Artiştilor Plastici Bucureşti, cât şi la plata utilităţilor. În total ar fi vorba de peste 800 de milioane de lei vechi. Pentru a afla care este programul de redresare al acestei situaţii, i-am solicitat opinia noului preşedinte al filialei băcăuane a UAP.

                      – Vă felicit pentru numirea în această funcţie. Este un moment dificil, de altfel nu este singura filială din ţară care are asemenea probleme. Cu ce gânduri porniţi la drum?

                      – Numirea mea a fost o propunere a Consiliului de Conducere, acceptată de toţi membrii. Este, într-adevăr, o perioadă mai dificilă pentru noi, iar atitudinea mea este una pozitivă, probabil că optimismul meu le-a dat încredere colegilor mei şi mi-a încredinţat conducerea filialei. De-a lungul anilor am mai trecut prin asemenea situaţii, însă am avut puterea să le depăşim. E adevărat, crizele alternative, de la nivel naţional, ne-au influenţat şi pe noi. Arta, se ştie, este un lux pe care ni-l permitem cu greu, este un produs care se adresează unui număr mic de oameni. Când lucrurile merg prost în economie, se reflectă şi asupra noastră, lumea cumpără mai puţină artă, bugetele cunosc o altă destinaţie. Arta nu poate supravieţui decât cu bani.

                      – UAP este o organizaţie profesională, care reuneşte artiştii plastici dintr-o localitate, însă de patrimoniu, de finanţe, se ocupă Oficiul Teritorial al UAP Bacău, care este pe „lista neagră” a ANAF.

                      – Toţi avem responsabilitatea în funcţionarea filialei, ca parte a Uniunii Artiştilor Plastici din România, însă nu are personalitate juridică. În acelaşi timp suntem printre puţinele filiale care are şi activităţi conexe, cum este Magazinul Fondului Plastic, cu o ofertă de invidiat, la care se adaugă Galeria de Expoziţii „Frunzetti” şi atelierele de creaţie, închiriate diferiţilor artişti. Toate acestea susţin financiar activitatea filialei. Am văzut şi eu acea listă, sunt însă lucruri pe care eu, acum, nu le pot comenta, deoarece Consiliul de Conducere a luat hotărârea de a face o expertiză financiară amănunţită, care este în plină desfăşurare, să vedem cum stăm financiar. Ne vom folosi de recomandările expertului, de experienţa noastră, suntem un colectiv admirabil, pe care eu mă bazez în continuare. Situaţia noastră financiară este cunoscută şi la nivelul Uniunii Artiştilor Plastici, suntem monitorizaţi de vicepreşedintele Uniunii, deci nu suntem singuri.

                      – Timpul nu iartă, trece implacabil, ANAF nu are răbdare, vă puteţi trezi cu ea la uşă.

                      – Să sperăm că nu vom ajunge acolo, de aceea am şi luat rapid câteva măsuri. Noi suntem artişti, ne pricepem la artă, vine primăvara, este anotimpul cadourilor, al gesturilor frumoase, când ne gândim la cei dragi, de aceea am iniţiat o expoziţie, cu lucrări donate, repet, donate, de artiştii filialei, care va fi deschisă începând cu 24 februarie, la Sala Nouă. Tablourile, sculpturile, alte lucrări de artă vor fi scoase la vânzare la preţuri accesibile, foarte mici, astfel că iubitorii de artă, de frumos, vor avea ocazia, printre puţinele ocazii, de a cumpăra arta de calitate, la preţuri de mărţişor. Sunt lucrări originale semnate de artişti cunoscuţi ai Bacăului, care pot fi cadouri pentru doamne, domnişoare, prieteni, pentru familie. Este primul pas făcut de noi, însă am dori ca şi publicul să ne întindă o mână de ajutor, să viziteze expoziţia, să cumpere arta noastră.

                      – Am convingerea că băcăuanii vor fi alături de artiştii lor. Sunt însă şi cauze subiective ale acestei situaţii, chirii neplătite de ani buni, cotizaţii neachitate, o parte din artişti nu şi-au plătit utilităţile.

                      – Discuţiile dintre noi au lămurit, cred, starea de fapt. E adevărat că sunt şi situaţii obiective, unii au şi probleme de natură socială, de aceea am discutat deschis. Mă bucur că, în ultimul timp, mulţi dintre colegii mei şi-au achitat obligaţiile financiare de care vorbeaţi. Dacă noi creăm blocaje, nu putem arăta cu degetul către alţii. Este nevoie de calm, de înţelepciune şi realism, să nu uităm că suntem membri ai acestei frumoase familii, că trăim într-o comunitate care ne apreciază şi respectă. În acelaşi timp, Consiliul de Conducere al Filialei, managerul Oficiului Teritorial, cu inteligenţă, pasiune, muncă au obligaţia să identifice toate pârghiile pentru a debloca activitatea organizaţiei, să facem bani din munca şi talentul nostru. De altfel, sunt convinsă că şi autorităţile locale, sponsorii noştri tradiţionali, ceilalţi parteneri, vor fi alături de noi, aşa cum au fost, cu dragoste şi înţelegere, tot timpul.

                      Din colecția, puțintică istorie… nu strică (III). Perioada „epoca de aur”!

                      După vizita din 1966, la Bacău, Ceaușescu avea să mai vină prin Moldova abia peste patru ani, să vadă urmările inundațiilor catastrofale din primăvara anului 1970. În acest interval, interesul lui s-a mutat spre relațiile cu țările vestice, adoptând în același timp un curs politic independent față de Uniunea Sovietică. A pus capăt participării active a României în Pactul de la Varșovia, deși Războiul rece ne-a menținut acolo mai bine de 35 de ani, până ân 1991. Mișcările de reformă din Cehoslovacia prevesteau riposta Moscovei, care nu accepta o rupere a vreunui stat din blocul comunist.

                      Invazia trupelor semnatare a Tratatului de la Varșovia (cu excepția României și Iugoslaviei), pe 20 august 1968, avea să impună prin forța tancurilor politica lui Brejnev, anihilând temporar orice speranță a cehilor în instaurarea libertăților democratice. Ceaușescu nu doar că a refuzat să participe la intervenție, ba din contra, a condamnat-o explicit și ferm într-un discurs public, de la balcon, în aplauzele frenetice ale mulțimii adunate. În 1989, același balcon… aceeași și totuși altă mulțime nemulțumită, avea să-l renege. Prin neintervenția în Cehoslovacia a reușit, pentru o vreme, să-și atragă atât simpatia conaționalilor, cât și pe cea a lumii occidentale.

                      Vin Rușii

                      În satul meu, situat între valea Bistriței și a Siretului, Berești Bistrița, bunicul mai asculta Vocea Americii. Avea un aparat de radio mare, cu un ochi verde și clape ca de acordeon. Trăsese o sârmă lungă între părul de la poartă și nucul din fundul grădinii. Cu antena aia prindea toate posturile. Când era plecat la treabă, mă furișam în odaia lui, și cu urechea lipită de pânza galbenă care acoperea difuzorul, să nu mă audă, roteam încet butonul mai mare decât palma mea. Auzeam toate vocile pământului, venite din cer. Eu tot mai cred că el îi aștepta încă pe americani. Stătea seara de vorbă cu tata și vorbeau despre război.

                      Combatant în amândouă războaiele mondiale, pe lângă decorațiile primite, mai avea încă o schijă în piciorul drept. Mergea sprijinindu-se într-o cârjă, făcută de el dintr-o țeavă de fier. Grea mai era. Se dăduse ordin de mobilizare pentru rezerviști și cei din gărzile patriotice. Tata, tehnician agronom, terminase armata cu gradul de sergent major în 1947. Era cel mai mare în grad din comună. Atunci l-am văzut pentru prima dată în uniformă, și cu pistol la centura cu diagonală. Teama că rușii vor intra și peste noi era reală.

                      Pentru cei mai în vărstă, amintirile războiului nu se sterșeseră. In casa bunicilor mei și-au făcut și nemții și rușii punct de comandă. Nemții au fost civilizați. Mamei îi venea sorocul să nască. Parcă o aud și acum cum își făcea cruce și se închina: „Doamne! Pe ce lume o să aduc eu puncul ăsta?” Cel de Sus a ascultat-o. A născut două gemene care și-au întemeiat familii… prin țările calde. Instrucția de front se făcea în vale, „La budane”, pe malurile unui firicel de apă. Budanele erau trunchiuri mari de răchită, scobite și îngropate, unde se limpezea apa izvoarelor de suprafață. Pe dealurile din jur, femeile cu mâna-n broboadă își priveau triste fiii, soții… iar puștii, cu puști și pistoale din lemn, învățau de la cei mari.

                      Se auzeau cu ecou comenzile: Alinierea! Drepți! Culcat! Târâș înainte! Drepți! Salt înainte…! Eu mă întrebam de ce spun toți că vin rușii peste noi. Doar în filmele văzute la Căminul Cultural, rușii se luptau și îi băteau pe nemți! Bine că n-au mai venit. Anul 1968 a fost și anul reformelor. Până atunci România era impărțită, din punct de vedere teritorial-administrativ, în 16 regiuni. Regiunea Bacău cuprindea aproape o treime din teritoriul Moldovei. Programele de dezvoltare economică intensivă, eșalonate pe cincinale, impuneau un alt gen de control și coordonare politică. Așa au apărut… județele.

                      Ceaușescu și Plăcintă

                      În 1971, Ceauşescu a vizitat principalele oraşe (Bacău, Oneşti, Comăneşti) şi s-a arătat încântat de „opera” oamenilor muncii. Nu a venit însoțit de tovarășa Elena, tocmai pentru că periplul a inclus și zonele afectate de inundații. A străbătut județul cu elicopterul, iar distanța dintre marile obiective industriale a parcurs-o într-un IMS fără prelată. Peste tot a fost primit cu flori, pâine şi sare, de băcăuani îmbrăcaţi în costume populare. Funcționau deja cele mai importante fabrici şi rafinării (Dărmăneşti şi Oneşti), care au mai fost ulterior retehnologizate. Industria extractivă a cărbunelui duduia, funcţionând la maximă capacitate.

                      Vizita la Combinatul Avicol Bacău i-a oferit șansa atunci tânarului inginer zootehnist Petru Plăcintă de a fi trimis la specializare în Canada, de unde România a important liniile pure de hibrizi la păsări, plătite în valută forte.

                      Odată cu dezvoltarea sectorului de cercetare genetică de la Combinatul Avicol din Bacău s-au dezvoltat şi celelalte mari centre avicole de la Timişoara, Braşov şi Cluj.

                      Vizita oficială de pe 27 mai s-a încheiat în municipul Bacău cu discursuri, și aplauzele. Nicolae Ceaușescu avea să mai revină aici abia după zece ani. De două ori în 1980, pe 24 -27 septembrie, însoțit de tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu, acceptată din 1974, în Academia Română. Atunci stadionul „23 August” a fost arhiplin, și pe 28 octombrie, vizită de lucru la Fabrica de zahăr din Sascut. Au mai urmat încă două, în datele de: 26 iunie 1982 și 10 iunie 1985.

                      În numărul viitor… ceva de alcov și imagini care nu au mai fost publicate niciodată, cu cei doi la Bacău.

                      Sport Club îi dă înainte

                      A rămas fără puncte și fără o parte din jucători. Iar problemele continuă să o țină strâns în ghearele incertitudinii. Probleme de clasament, dar, mai ales, probleme financiare. Cu toate acestea, divizionara C băcăuană Sport Club Bacău nu se predă. Îi dă înainte. Sau, cel puțin, încearcă să o facă.

                      „Noi încercăm să ne continuăm activitatea în condițiile date. Nu este tocmai ușor, dar facem tot posibilul să ne adaptăm cât mai bine la această situație”, a declarat mijlocașul Andrei Întuneric, cel care conduce și antrenamentele echipei, în număr de două pe săptămână. „Nu există posibilitatea de a ne antrena mai des. Dar dacă tot ne vedem de două ori pe săptămână la teren, am decis ca antrenamentele respective să fie la nivelul unei echipe de liga a treia”, a punctat Întuneric.

                      Sport Club a disputat în această iarnă și două jocuri amicale. Ultimul, weekend-ul trecut, pe sinteticul de la Piatra Neamț, în compania celor de la Poiana Teiului. Rezultatul? 1-1, golul bacăuanilor fiind marcat de Gabi Boghian. În prealabil, „lanterna roșie” a Seriei I din Liga a III-a pierduse meciul-test susținut in compania unei alte echipe din eșalonul patru, AS Nicolae Bălcescu, scor 3-4, cu o „dublă” semnată de Bogdan Lupu si un gol realizat de fostul „aviator” Ștefan Pavel.

                      De altfel, Pavel este singurul nume nou din lotul Sport Clubului. Plecările, în schimb, sunt numeroase. În sens invers, spre Aerostar, au pornit-o Dima, Ichim, Gheorghiu și Antim. Iar efectivul SC-ului riscă să se subțieze și mai mult. Dediu a renunțat definitiv la antrenamente și, probabil, și la Sport Club, în timp ce portarul Bogdan Miron acuză probleme la genunchi si va rata startul retrurului. „Chiar și cu aceste modificări de lot, noi nu lăsăm capul jos”, a declarat Andrei Întuneric, care a creat și o pagina de facebook a clubului menită să-i informeze pe cei interesați de mersul echipei: „M-am gândit că în felul acesta, lumea va ști exact ce se întâmplă cu echipa și la echipă”.

                      Ce nu se știe exact este unde va evolua Sport Club în sezonul de primăvară. Din rațiuni de ordin financiar, conducerea ia în calcul părăsirea stadionului „Letea”„ și mutarea echipei la Răcăciuni. Jucătorii, în schimb, nu agreează ideea: „Mai trebuie să acceptăm și noi această mutare”.
                      Indiferent că va juca pe „Letea” sau la Răcăciuni, SC Bacău va fi, deci, prezentă în retur, al cărui debut este programat pe data de 4 martie. La drept vorbind, însă, pentru gruparea băcăuană, startul sezonului se va da mai repede.

                      Chiar de Mărțișor, atunci când conducerea Sport Clubului va trebui să facă dovada plății către CSM Pașcani într-unul din cele șase dosare aflate pe rol la FRF. Depunctată până acum de comisiile federale cu 44 de puncte, fapt care a aruncat-o pe ultimul loc al clasamentului, cu un sonor -28 puncte, Sport Club Bacău va trebui să opereze plățile către CSM Pașcani. Altfel, îi va fi greu, dacă nu chiar imposibil să-i mai dea înainte.

                      ULTIMELE ȘTIRI