miercuri, 17 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2582

Concert In memoriam Mihai I

Concertul dedicat memoriei Regelui Mihai îmi prilejuieşte un dublu regret. Mai întâi al acestei pierderi ireparabile care încheie doar simbolic o epocă ce s-a terminat odată cu alungarea lui de către comunişti.

În al doilea, pentru că deşi au curs atâtea valuri de vorbe mari despre caracterul său, ele aduc mai mult a demagogie întrucât nu prea am văzut să-i fie urmat modelul moral. Da, s-a încheiat o epocă, dar o epocă a spiritelor nobile, a elitelor şi caracterelor alese şi a celor aflaţi sub zodia legii divine. „Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie”, afirma Regele Mihai de România, acest „purtător de speranţă”, cum îl numea Emil Hurezeanu. Regele Mihai a fost ţinut departe de ţară timp de 44 de ani.

A fost, cum se ştie, pasionat de maşini, avioane, muzică clasică. Iubea Poema Română, lucrarea lui George Enescu în care răsună Imnul Regal, asculta cu plăcere lucrări de Beethoven, Concertul nr. 1 pentru pian de Liszt (interpretat pe scena Ateneului săptămâna trecută de Daniel Goiţi), valsuri, tangouri, marşuri, O mio babbino caro de G. Puccini, dar şi hituri ale lui Elvis Presley. Regele Mihai improviza la pian. „Elegie” a fost compusă în 1941. Uitată multă vreme pe pianul de la Castelul Foişor, lucrarea pentru pian a fost dedicată Reginei Ana şi adaptată pentru orchestră de Ion D. Chirescu.

În concertul din această seară se va cânta Stabat mater dolorosa de G. B. Pergolesi. Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Regele Mihai I al României a înfiinţat, prin Decret Regal, în 15 aprilie 1947 (anul în care s-a căsătorit cu Ana la Atena), Filarmonica „Banatul” din Timişoara şi „Oltenia” din Craiova.

Ozana Kalmuski Zarea

Pagina 1

    „Spiridușii lui Moș Crăciun” și tineREȚEA

      Încă de la începutul lunii trecute, Direcția Județeană pentru Sport și Tineret (DJST) Bacău a derulat proiectul de tineret propriu „Spiridușii lui Moș Crăciun!”, organizând diferite evenimente care au marcat implicarea tinerilor în diverse acțiuni.

      Astfel, în Sala de Conferințe a DJST a avut loc marți, 12 decembrie, „Dialogul structurat”, parte a programului Ministerului Tineretului și Sportului „tineREȚEA” moderat de doi facilitatori ce au contracte de voluntariat cu ministerul, urmat de o festivitate în care au fost premiați tinerii care și-au adus aportul în cadrul programelor Bacău – Capitala Tineretului din România și Bacău – Oraș European al Sportului.

      Tinerii au fost însoțiți de președinții ONGT – urilor din care fac parte (Asociația „ADAMAS”, Liga Studențească din Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău, Asociația „Armonie și Culoare”, Asociația Județeană de Atletism Bacău, etc).

      Hanuka – Sărbătoarea Luminilor

        A început, de pe 12 decembrie, Hanuka – Sărbătoarea Luminilor la evrei, care ţine timp de opt zile. Semnificaţia, importanţa şi obiceiurile acestei sărbători au fost reliefate, ieri, într-un cadru intim şi familial, la noul sediu al Comunităţii Evreieşti din Bacău, de pe strada „Erou C.M. Hasan”, cu participarea dr. Aurel Vainer, preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, a prim rabinului Rafael Shaffer, prim-cantorului Iosif Adler şi a şefului Departamentului de Cultură al Federaţiei, Robert Sher.

        Oaspeţii au fost întâmpinaţi cu simpatie şi căldură de membri ai comunităţii evreieşti băcăuane, cu salutul tradiţional Hanuka Sameah! (Hanuka fericit!).

        S-a păstrat un moment de reculegere în memoria Majestăţii Sale Mihai I, Regele României, cât şi în memoria fostului preşedinte al comunităţii din Bacău, Izu Butnaru.

        Despre istoria şi semnificaţia Sărbătorii Luminilor – Hanuka a vorbit ing. Brif Hainrich, preşedinte al Comunităţii Evreieşti din Bacău, o sărbătoare cu o vechime de peste 2200 de ani.

        În limba ebraică, cuvântul Hanuka înseamnă „Inaugurare”, sărbătoarea fiind denumită astfel deoarece comemorează evenimentele legate de reinaugurarea Templului Sfânt, după războiul din anii 165-163 î.e.n., când Ierusalimul se află sub dominaţia dinastiei seleucide (greceşti) din Siria, care le-a interzis evreilor să studieze Tora, au încercat să elimine iudaismul şi să-l înlocuiască cu idolatrizarea zeilor păgâni, mergându-se până la pângărirea Altarului din Templu.

        Evreii au reuşit să elibereze Templul Sfânt de sub stăpânirea cotropitorilor, după care au trecut la repurificarea acestuia, prin înlocuirea tuturor obiectelor de Cult care au fost pângărite şi rezidirea Altarului Sfânt. S-a refăcut şi Sfeşnicul (Menora) din Templu şi s-a găsit o căniţă cu ulei casher (nepângărit) pentru sfeşnic, care ajungea pentru o zi. S-a întâmplat o minune şi uleiul a ajuns pentru 8 zile.

        În amintirea acestei minuni, se sărbătoreşte Hanuka, timp de 8 zile, se foloseşte un sfeşnic special pentru această sărbătoare, numit „hanukie“, cu 8 braţe identice, în care se pun opt lumânări, care se aprind pe rând în fiecare seară. „De Hanuka sărbătorim revenirea poporului, după război, la o viaţă iudaică normală, cotidiană şi nu victoria împotriva stăpânirii greceşti. Hanuka este denumită şi Hag ha- Orim (Sărbătoarea Luminilor) şi Hag Hamakabim şi constituie un prilej de serbări cu cântece specifice şi jocuri pentru copii”, a spus Brif Hainrich.

        Cu emoţie şi cu bucuria de a se afla în Bacău, unde a trăit cea mai importantă comunitate de evrei din România, dr. Aurel Vainer le-a spus celor prezenţi: „Mă bucur să văd Hanuka în fereastră, mă bucur să sunteţi aici, că sunteţi sănătoşi, bucuroşi, adunaţi să sărbătorim împreună Hanuka. Să ne amintim mereu de unde a apărut Hanuka, ce reprezintă Hanuka.

        Esenţa Hanuka este lupta pentru iudaism. Avem o istorie de aproape şase milenii, nu trebuie să o uităm. De fapt, evreii sunt primii care au început studiul istoriei. Valorile noastre sunt Memoria şi Recunoştinţa, valori şi ale Hanuka. Să ne veselim şi să nu uităm! Hanuka Sameah! La Mulţi Ani!, a spus preşedintele Aurel Vainer.

        De Hanuka copiii primesc bănuţi, dulciuri (obicei luat din Europa Occidentală, de Crăciun), gospodinele pregătesc mâncăruri specifice sărbătorii Hanuka, în special preparate prăjite în ulei: gogoși umplute cu dulceață „sufganiot” și chifteluțe de cartofi „latkes” sau „evivot”, bunătăţi servite şi de către cei prezenţi.
        Alături de comunitatea evreiască din Bacău, de Hanuka au fost prezenţi Gabriel Stan, consilier local, reprezentaţi ai armenilor, italienilor şi germanilor, în semn de solidaritate şi prietenie.

        Salvați-l pe nea’ Petrică

        A început cea mai frumoasă perioadă din an: Sărbătorile de iarnă, în care toată lumea se gândește la cei dragi. E luna cadourilor. Totul în jurul nostru capătă dimensiuni magice. Este o atmosferă care ne face să fim mai buni și să ne gândim la cei de lângă noi. Probabil că toate aceste sentimente le-au determinat și pe două tinere să ne viziteze la redacție și să ne spună o poveste… cutremurătoare.

        Marina Ilaș și Silviana Bapciuc locuiesc de doi ani în cartierul Narcisa, lângă piața Aviatori, și, de când s-au mutat, l-au văzut pe nea’ Petrică în stradă. Au crezut că e un om al străzii așa cum sunt foarte mulți alții, de cele mai multe ori dărâmați de droguri ori alcool.

        Cu timpul și-au dat seama că nea’ Petrică nu e așa. „Mie mi-a trebuit un an să-mi dau seama că nea’ Petrică e atât de necăjit, pentru că el nu cere niciodată ajutor. Bine, dacă îi oferi, acceptă. Dar nu cere”, ne-a spus Silviana vizibil sensibilizată de această situație. Omul din stradă și-a pierdut casa și speranțele și chiar nu știe ce-l așteaptă mâine, mai ales că starea sa de sănătate este precară.

        Într-o primă fază, tinerele și-au propus să ajute, dar și-au dat seama că doar cu câțiva bani și ceva de mâncare nu poți schimba destinul unui om.

        „Oricât i-am da noi, nu știu dacă rezolvăm ceva. În primul rând, nea’ Petrică trebuie dus la spital. Dar acolo, fără bani și asigurare de sănătate nu se uită nimeni la el. Că dacă ar fi sănătos ar putea munci și altfel ar sta lucrurile”, a mai spus tânăra. Impresionate de această poveste, Silviana fiind învingătoarea unei boli care de cele mai multe ori ucide, tinerele vor să îndrepte această situație și să facă tot ce pot pentru ca nea’ Petrică să ducă o viață mai bună.

        Primul pas l-au făcut povestindu-ne nouă, iar, prin noi, vor să sensibilizeze și oamenii cu suflet mare. „Am considerat că cel mai important este ca povestea lui nea’ Petrică să apară în ziar. Urmează să promovăm acest articol și să obținem astfel suportul oamenilor. În primul rând, avem nevoie de un medic. Eu vă spun sincer, nu mă las până nu-l salvăm pe nea’ Petrică”, a încheiat Silviana Bapciuc.

        Povestea lui nea’ Petrică

        Petrică Farcaș împlinește în luna februarie 58 de ani. A fost căsătorit, și, în 2004, după ce a divorțat, a vândut apartamentul și banii i-a împărțit cu fosta soție. Sora lui Petrică Farcaș i-a propus să cumpere o garsonieră, și sub pretextul că îl protejează să nu o piardă, a trecut-o pe numele ei.

        „Cei de la Tribunal m-au avertizat că dacă o trec pe numele ei am să pierd tot, dar eu nu am crezut”, a spus nea’ Petrică plângând. O perioadă a locuit în garsonieră, dar de doi ani a pierdut-o și acum locuiește prin beciuri și poduri, iar uneori, vara, chiar sub cerul liber.

        „N-am putut să fac subvenție la căldură, am făcut datorii, am ajuns în tribunal și m-au dat afară”, ne-a povestit și nouă omul străzii, a cărui viitor este sub un mare semn al întrebării.

        Petrică Farcaș a lucrat la ICIL (fabrica de lapte) până a dat faliment. A mai muncit pe la SSAB și Abatorul de păsări, dar de opt ani nu mai are un serviciu. Are două fiice de 28, respectiv 24 de ani, de care nu mai știe nimic de multă vreme. Acum are mari probleme de sănătate.

        „Am hernie, dantura e praf, iar piciorul…”, spune nea’ Petrică ridicând cracul pantalonului și dezvăluind un picior care arăta înfiorător: umflat, cu o piele asemănătoare reptilelor și cu multiple infecții. Nici nu-și mai amintește de când nu a mai fost la doctor.

        În prezent îl mai ajută oamenii din zonă care îl cunosc. Îi mai dau câte ceva de mâncare, câte o haină veche și îl mai lasă să doarmă pe casa scării sau în podul blocurilor. Pe nea’ Petrică îl puteți vedea în zona pieții Aviatori. Nu deranjează pe nimeni. Stă în drum cu singurul lui prieten: un câine maidanez.

        CSM/ JC Royal, pe locul 1

        La penultima competiție a sezonului, turneul internațional Cupa „1 Decembrie”, sportivii de la CSM/ JC Royal Bacău și-au tăiat partea leului. Ajunsă la cea de-a 14-a ediție, Cupa „1 Decembrie” a reunit weekend-ul trecut, în Sala de Atletism din Bacău un număr de 500 de sportivi U8, U9, U10, U11 și U13 de la 20 de echipe din România, Ucraina și Republica Moldova, organizatori fiind DJTS Bacău, AJJ, JC Royal și CSM Bacău. Toți sportivii participanți au primit dulciuri din partea organizatorilor, primii patru sportivi de la fiecare categorie de vârstă și greutate fiind recompensați cu diplome și medalii.

        De la CSM/ JC Royal Bacău au participat 29 de sportivi, 20 dintre acești clasându-se pe podium, iar alți șapte poziționându-se pe locul 5:

        Locul 1: Matei Munteanu (18 kg, U8), Rareș Galea (28 kg, U8), Matei Anghel (30 kg, U8), Răzvan Moisei (38 kg, U9), Paula Stanciu (26 kg, U9), Dragoș Cremene (38 kg, U10), Ștefan Buga (27 kg, U11), Miruna Vultur (36 kg, U11), Rareș Gârmacea (60 kg, U13).

        Locul 2: Michael Nicoară (24 kg, U8), Raimond Benchea (34 kg, U9), Rareș Gherman (42 kg, U10), Paul Farcaș (30 kg, U10), Ștefan Deju (73 kg, U13).

        Locul 3: David Pisticiuc (24 kg, U8), Cosmin Ispas (28 kg, U8), Radu Toia (34 kg, U10), Andrei Buga (38 kg, U11), Luca Pisticiuc (46 kg, U11), Marcus Herghelegiu (38 kg, U13).

        Locul 5: Rareș Grădinariu (24 kg, U8), Bogdan Deju (28 kg, U8), Cristi Gârleanu (28 kg, U8), Alexandru Cârlan (28 kg, U9), Alexandru Scarlat (38 kg, U10), Brian Herghelegiu (38 kg, U11), Stefano Dumitru (60 kg, U13).

        Formația CSM/ JC Royal Bacău, antrenată de profesorii Constantin Dragoș Cremene și Aurel Chelariu, s-a impus și în întrecerea pe echipe, fiind urmată de LPS- CSȘ Focșani (prof. Stănică Grosu, Marinel Palade și Răzvan Lazăr) și, la egalitate pe locul 3, de SCM Bacău (prof. Constantin Manole și Marius Savin) și CSȘ Târgu-Secuiesc (prof. Laszlo Veres și instr. Attila Czifra).

        Victoria care ne ajută să creștem

        Știința Bacău- Azerrail Baku 3-1, the day after. Luminile Sălii Sporturilor continuă să fie aprinse. Azerrail a trecut, dar bucuria a rămas. Și cum să nu te bucuri când, la debutul continental al sezonului, echipa sută la sută românească a Științei a învins cu 3-1 o grupare multinațională ce alcătuiește, totodată, și scheletul naționalei Azerbaidjanului, aflată la un singur set de finala ultimei ediții a Campionatului European? „Te bucuri, sigur că te bucuri. Numai să ai timp”, spune antrenorul Științei, Florin Grapă. Tehnicianul băcăuan este, de regulă, un om grăbit.

        Numai că acum chiar că are toate motivele. La orizont e jocul de campionat, de la Timișoara cu Agroland. Un joc programat mâine, de la ora 17.30,și pe care suporterii Științei îl pot vedea pe Digisport. Așa că, Florin Grapă e din nou pe fugă. La fel ca și echipa sa. Echipa sa care a reușit un meci de poveste marți seara, cu Azerrail, în prima manșă a „șaisprezecimilor” Cupei Challenge.

        „Știți ce-i interesant? Faptul că n-am avut nicio filmare recentă cu formația din Baku. Practic, am abordat acest meci în orb. Și nu ți-e deloc ușor când nu cunoști foarte multe lucruri despre jocul adversarului”, subliniază Grapă. Într-adevăr, Științei nu i-a fost deloc ușor. În primul set a fost condusă cu 21-15 înainte de a egala la 23 și de a se impune cu 25-23. Iar în actul al treilea, după o cursă de urmărire în care au revenit de la 10-15 și 18-20 la 21-20, studentele au fost nevoite să încline steagul și să piardă cu 25-22. Ori 2-1 nu mai e la fel cu 2-0. Plus că, așa cum se spune în volei, cine nu câștigă cu 3-0 riscă să piardă cu 3-2.

        Marți, însă, Știința n-a pierdut cu 3-2. N-a pierdut pentru că, mobilizându-se exemplar, această echipă care a avut în Rogojinaru (20 de puncte) și Cazacu (19) principalele guri de foc, a reușit să surclaseze Azerrailul în ultimul set cu 25-18. „Într-adevăr, mobilizarea fetelor a făcut diferența”, precizează Florin Grapă, care adaugă: „Această victorie ne menține cu 50 la sută șanse de calificare. Returul, programat pe 9 ianuarie, se anunță însă foarte greu. Mai presus însă de ce va fi în retur la Baku, mie, personal, rezultatul și evoluția din prima manșă îmi dau speranțe că echipa noastră poate mai mult. În special în campionat”.

        Clasată pe locul 3 la finalul turului, Știința își dorește, deci, mai mult de la această ediție de campionat a Diviziei A1. Iar victoria cu Azerrail ne spune că orice este posibil.

        Cum să-ți alegi materialul potrivit al următoarei tale saltele

          Dacă e adevărat că dormim o treime din viață, atunci la fel de adevărat este că saltelele sunt cele mai importante piese de mobilier din casa noastră. Nu ar trebui, așadar, să le tratăm cu nonșalanță sau, mai rău, cu ignoranță, pentru că de calitatea somnului depinde starea noastră de zi cu zi și felul în care ne putem îndeplini sarcinile.

          Acum că am convenit că saltelele ar trebui să beneficieze de mai multă atenție și considerație, să vedem cum putem să găsim salteaua perfectă pentru fiecare dintre noi. În ziua de azi, saltelele sunt disponibile într-o gamă foarte diversificată de materiale și dimensiuni. Pornind de la mărimile specifice paturilor de o singură persoană, până la cele care ating sau chiar depășesc lățimea de 2 metri, cu siguranță ai de unde alege când vine vorba de saltele.

          Materialul saltelelor rămâne cel mai important, pentru că el influențează semnificativ calitatea somnului și, pe termen lung, chiar starea ta de sănătate. Așadar, dacă ești în căutarea unei saltele noi, documentează-te temeinic înainte de a cheltui banii.

          Trebuie spus de la bun început că sunt mai multe tipuri de saltele. Pe cele mai importante, împreună cu avantajele și dezavantajele lor, le găsești mai jos.

          1. Saltele cu arcuri individuale

          Este probabil cel mai confortabil tip de saltea, deși când vine vorba de saltele părerile sunt împărțite. Arcurile individuale funcționează independent, nefiind legate între ele, astfel că salteaua se adaptează mai ușor formelor corpului tău, fără ca un arc să antreneze și altele.

          2. Saltele cu latex

          Acest tip de saltele utilizează un amestec de latex și aer, creând o pernă extrem de confortabilă. De obicei, acestea au în componență mai multe materiale, dar latex-ul este elementul definitoriu, de aceea el dă numele întregii categorii de saltele.

          3. Saltele ortopedice

          Dacă ai dureri de spate, acestea sunt saltelele care te-ar putea interesa. În general, acestea sunt recomandate de medicii specialiști și au rolul de a atenua presiunea asupra coloanei în timpul somnului.

          4. Saltele cu plasă de arcuri

          Unul dintre cele mai vechi tipuri de saltele de pe piață. Și printre cele mai ieftine. Nu oferă gradul de confort al tipurilor anterioare de saltele, dar este satisfăcător. Cu atât mai mult dacă prețul este principalul criteriu pentru tine în alegerea următoarei tale saltele.

          5. Saltele cu memorie

          Saltelele cu memorie se numesc așa pentru că se mulează perfect pe formele tale anatomice și reduc din presiunea aplicată pe acestea. Se mai numesc și saltele cu spumă vâscoelastică sau saltele viscofoam. Spuma este sensibilă la temperatura corpului și distribuie presiunea punct cu punct, adaptându-se perfect laforma corpului. Acest lucru scade nevoie de a schimba poziția în timpul nopții, crescând numărul de ore de somn profund.

          6. Saltele cu spumă poliuretanică

          Un altfel de spumă decât spuma vâscoelastică, spuma poliuretanică are rolul de a împiedica deformările rezultate în urma unei folosiri îndelungate.

          Vor fi amplasate noi semafoare cu buton în municipiul Bacău

            Municipiul Bacău a demarat lucrările de realizare a instalaţiei de semaforizare de pe strada Chimiei- intersecţie cu strada Bicaz.

            Noul sistem de semaforizare la buton vine în întâmpinarea solicitărilor cetăţenilor din zonă în vederea suplimentării mijloacelor de siguranşă rutieră pentru elevii care învaţă la şcolile de pe strada Bicaz.

            Reamenajarea în sistem de semaforizare la buton a intersecţiei va fi executată de către societatea UTI GRUP S.A. Valoarea contractului, care include atât execuţia, cât şi proiectarea, se ridică la 84.258,26 lei, inclusiv TVA, iar perioada de execuţie a lucrărilor este 12.12.2017 – 31.12.2017, cu posibilitatea de prelungire în funcţie de condiţiile meteorologice.

            De asemenea, în perioada următoare, imediat ce condiţiile meteo vor permite, vor fi emise ordinele de începere a lucrărilor pentru alte trei sisteme de semaforizare la buton.

            Unde vor fi instalate noile sisteme:

            -pe strada Milcov- în zona de acces către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Maior Constantin Ene” al Judeţului Bacău;

            -pe strada Nicolae Bălcescu- la trecerea de pietoni din faţa magazinului Luceafărul;

            -pe strada Republicii nr. 141- la capătul liniilor de autobuz.

            Rugăm toţi participanţii la trafic să se conformeze noilor reglementări pentru asigurarea fluenţei traficului rutier şi a siguranţei rutiere în zonă, imediat ce aceastea vor fi funcţionale.

            ”Cedează volanul când bei!”

              Pentru că polițiștii rutieri nu doar sancționează, astăzi au acționat în municipiul Bacău pe linia prevenirii consumului de alcool la volan.

              Astăzi, 13 decembrie a.c., poliţiştii băcăuani au acţionat pe raza municipiului Bacău pe linia prevenirii consumului de alcool la volan, acțiune ce se înscrie în demersurile permanente ale Poliției Române de prevenire a victimizării prin accidente rutiere.

              Având în vedere că alcoolul la volan reprezintă o cauză generatoare de accidente rutiere, astăzi polițiștii din cadrul Serviciului Rutier Bacău au oprit în trafic conducătorii auto, iar cei care nu au săvârșit nicio abatere la regimul circulației rutiere și nici nu se aflau sub influența alcoolului, au fost ”sancționați” cu un breloc inscripționat cu un mesaj sugestiv, ”Cedează volanul când bei!”, mesaj ce dă, de altfel, și titlul campaniei, ce se desfășoară similar în toată țara.

              Totodată, conducătorii auto au primit pliante cu informații și mesaje cu caracter preventiv privind consecințele consumului de alcool la volan.

              Nu conduceţi sub influenţa băuturilor alcoolice! Consumul de băuturi alcoolice reduce viteza de reacţie şi precizia mişcărilor şi poate determina scăderea acuităţii vizuale şi auditive a conducătorilor auto.

              Depistaţi de poliţişti la volan sub influenţa alcoolului

                Poliţiştii au depistat în trafic doi conducători auto care s-au urcat la volan în stare de ebrietate,neconştientizând pericolul la care se expun atât pe ei, cât şi pe ceilalţi participanţi la trafic.

                La data de 12 decembrie a.c., în jurul orei 018.30, poliţiştii din Comăneşti au oprit un autoturism care se deplasa pe DN 2G, în localitatea Scorţeni.
                Din verificări s-a stabilit ca autoturismul era condus de un localnic de 54 ani, iar în urma testării cu aparatul etilotest acesta a indicat valoarea de 1,14 mg/l alcool pur în aerul expirat. Conducătorul auto a fost condus la Spitalul din Comăneşti pentru recoltarea mostrelor biologice şi stabilirea cu exactitate a alcoolemiei.
                În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

                La aceeaşi dată, în timp ce desfăşurau activităţi de supraveghere şi control trafic rutier, poliţişti din cadrul Biroului Rutier Bacău au depistat un bărbat de 56 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autoturism pe strada Iosif Cocea.
                În urma testării cu aparatul etilotest, acesta a indicat valoarea de1,22 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la Spitalul Judeţean Bacău pentru recoltarea mostrelor biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.
                În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

                Cum au rămas fără telefoane mobile doi adolescenți

                  La data de 12 decembrie a.c., polițiștii de investigaţii criminale din Bacău au identificat și reținut o persoană bănuită de comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată.

                  În fapt, la data de 10 decembrie a.c., doi tineri de 15 ani, unul din Bacău şi altul din comuna Pânceşti s-ar fi deplasat la locuinţa unui tânăr de 19 ani căruia intenţionau să îi vândă o pereche de încălţăminte.

                  Acesta din urmă ar fi refuzat să achiziţioneze încălţămintea şi ar fi tras în cei doi tineri cu un pistol tip airsoft, deposedându-i totodată de două telefoane mobile.

                  În urma activităților desfășurate, polițiștii au reușit identificarea și reținerea autorului tâlhăriei: un tânăr de 19 ani din comuna Pânceşti, pe care îl cercetează pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie calificată şi lipsire de libertate.
                  Tânărul urmează să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău cu propuneri legale.

                  Batrân de 88 de ani, ucis pe trecerea de pietoni

                    FOTO: Cosmin Botoarga

                    Un bătrân în vârstă de 88 de ani a murit, azi-dimineață, în timp ce încerca să traverseze E 85, în localitatea băcăuană Nicolae Bălcescu.

                    Bătrânul, aflat pe trecerea de pietoni, a fost lovit de un TIR, în jurul orei 6.00.

                    Șoferul TIR-ului, în vârstă de 25 de ani, din Ialomița, a fost testat cu etilotestul și, apoi, dus la spital, pentru recoltarea porobei de sânge.

                    În cauza s-a întocmit un dosar penal pentru ucidere din culpă.

                    Vom reveni cu amănunte.

                    Regele Mihai, la Putna, în 1992

                      Am fost acolo. Înalt, slăbuț și cam tras la față. Așa l-am văzut. Greu să te apropii ca fotoreporter. Erau acreditați doar cei de la TVR. Presa de provincie nu era băgată în seamă. Doar un teleobiectiv bun, și libertate de mișcare prin mulțime. Mai slab decât al unuia cu sutană, care se foia aparent, fără rost. Fotografii nepublicate până acum, au apărut deja pe pagina on-line a cotidianului ,,Deșteptarea”.

                      Acolo, din pridvor, se vedea buluc de lume. Bărbații mai în vârstă, țepeni în atitudine, cu mîna la inimă. N-au fost niciodată colectivizați. Aveau în sânge, de secole, ideea de proprietate. Femeile, mai credincioase, cu dar de slobozenie la gură, stăteau ca pe ace, pe brânci, trăgând cu coada ochiului. Vorbitul în taină se anunța prin datul din coate.

                      Jumătatea de gură era ca să audă toți cei care mișunau prin preajmă:,,Le-a dat Iliescu voie să vină. Șaptișșșpe vagoane cu aur și tablouri a luat cu el, când a plecat!” În genunchi, sfioase, cu broboada la gură, îl priveau cu ciudă. „Rege! Noi avem nevoie de rege!? Uite la Rațiu! Ăla cu papion! Ne scoate din… E milionar! Are bani fă. L-a pozat unul cu sabia scoasă. Na c-a venit și Câmpeanu! Unde-i maica…? Aia care-a desenat săgeata? Care-ai votat mă cu Liberalii? Petre Roman! Unde? Ni la el! Ce bărbat! Bine mai arată. Și Iliescu! Tătuca nostru! Cu el votăm! Ana Blandiana, draga de ea! Aia cu poeziile?” Gureșele mă simt că trag cu urechea.

                      ,,Bă? Tu ești securist? Ce-i cu luneta asta? Ne înregistrezi?” Se fac abia atunci că mă observă, și stau serioase la pozat. „Ia zi! și-mi face una cu ochiul. ‚,Cu cine ții?”. Lentilele obiectivului trăgeau spre altă platformă electorală. Una cu păr blond și luuung! Am poze! La Rege, care era cu înaltele fețe bisericești, n-am avut acces.

                      Crescut în altă ideologie, pentru mine, Regele era luat din jocul de șah, și mutat ca un bob de fasole, într-un colț din alt joc, cu boabe din grăunțe. Jocul de țintar. Mulți din cei care fac ploconeli acum, se fac că au uitat cum l-au tratat. După atâția ani de educație materialist- dialectică, Regele Mihai era trecut, cu tot cu Trenul Regal, pe linie moartă. Au cârpit ăștia, tot ai noștri, gările cu spoială ieftină din var, pentru ultimul drum. Regele râde de proști ce suntem. Cine-și mai aduce aminte de fațadele din carton ale lui Potemkin?

                      Redescoperim sau ne reinventăm istoria? Unde au stat atâta timp ascunși, toți acești istoricii care ies la TV, și ne povestesc de parcă au stat la toartă cu el? De ce n-am învățat la școală, că a existat așa ceva? Vulturul era bufniță? Coroana de oțel… a fost carne de tun? În 1992, La Putna, Regele Mihai era văzut ca un suveran care și-a trădat țara. Un om uns de Dumnezeu, care își face mea culpa, și vrea să își revedice moșiile! Urmașii lui le-au obținut. Unii le-au și vândut. Mihai Băcanu cugeta pe sub mustață la ceea ce se întâmpla. Când jumătate de secol, toți îți spun că cineva a furat, Tu, cel crescut cu bună credință și în dorință de adevăr, ce poți să crezi? Știa el Brucan ce ne așteaptă! Nu l-a crezut nimeni. După patru decenii de educție tipic stalinistă, vrei să vezi un prinț, care bate la uși în jabulică, drept moștenitor Regal? Reacționăm ca o turmă, după cum bate vîntul manipularii emoționale.

                      Jumătate din cei care au grijă să stea acum pe lângă catafalc, sunt atei. Trei sferturi, foști comuniști. Zero doi la sută, Regaliști. Tot respectul! Se uită însă de cei rămași la urmă, și nu ies niciodată la socoteală. Mai ies în stradă. Nu mai amintesc de simbolul falic, asimilat cu mulțimea, folosit de un personaj ridicat pe un piedestal, tot de cei clasificați în procente, care contează doar ca votanți.

                      După atâția ani de tot felul de „domnii”, rămâne cel puțin o generație care nu a înțeles nimic din ce înseamnă: Republica Franceză, Regatul Unit, Ana Pauker și cu Dej , realeși la„ ics” congres, și ideea de Monarhie. Mai rău e că nici tinerii, copiii noștri, nu-și mai văd România ca țară de origine pentru planurile lor de viitor. Ce așteptări să mai ai de la Statul de Drept, care ne demonstrează pe zi ce trece, că nu are o predictibilitate măcar pentru următorii cinci ani. Aleșii, pe care i-am votat să voteze, așteaptă cutremurul drept scuză. A murit Regele! Trăiască Regele! Care rege?

                      Șahul a ajuns joc pentru proști. Cineva, la televizor, ne recomandă să avem ‚,igienă identitară”. Mi-e milă să-mi trag două palme.

                      FOTO: Ioan Bîșcă, 1992

                      Moda sărbătorilor de iarnă

                      Cine mai dă bani astăzi pe un cojoc, cu blană-ntoarsă? Oaie 100%. Dubită, întinsă, pieptănată nu dărăcită, tăbăcită, vopsită, tighelită, migălită la croială, cusută și brodată discret, cu motive folclorice tradiționale. La începutul anilor 80, un cojoc bun ajungea cît 3-4 salarii medii pe economie. Nu fac referire la cele din blană de nurcă sau de vulpe, animăluțe crescute intensiv, la Ferma Răcăciuni. La ele nu punea „boticul” oricine. Erau pentru alte „continente”.

                      Oaia era baza! Circula pe atunci bancul cu portiera de la mașină și ciobanul care și-a prins gâtul în ea. Cu morala: „N-ai bani de mașină, dar de-o portieră tot găsești”. Așa și cu trendul în vogă. Greu cu haina… întreagă, din blănuță. Dar de-un guler natural, cu tot cu lăbuțe și ghieruțele aferente, se mai găsea. Mergea asortat la paltonul din stofa de export, de la Buhuși. Să nu bată nici prea tare la ochi, cum de-și permit. Aici intervenea meșterul croitor, cu pilele lui. Vânătorii dau la DSV și astăzi, la control, primele roșcate cu coadă stufoasă, împușcate la început de sezon. Pentru analize.

                      Fabricile, Partizanu – de încălțăminte, Proletarul, Confecția, să nu uităm nici Oneștiul, duduiau ca producție. Pentru un tergal bun veneai la Casa modei. Cum era cum nu era „regimul”, dacă îți doreai cu adevărat ceva, aveai! Dădeai „bitcoin-ul” la schimb. Cine a brevetat moneda electronică, le-a furat românilor patentul. Noi aveam moneda universală. Ce aur? De unde? Cartușul de Kent și pachetul de cafea! E drept! În ediție limitată.

                      De aceea, unii își făceau câte un semn discret pe ele, să vadă de câte ori le mai trec prin mână. Hainele din piele, căptușite cu blană, rămân o opțiune și astăzi. Dar să fie doar imitații sintetice. Din materiale compozite. Că altfel sar iubitorii de animale ca arși. Și e bine că nu mai vedem originalele nici la circ. Așa că… adio cojoacelor clasice.

                      Defilări… pe podium

                      Primul loc unde au văzut băcăuanii că se lucrează la imagine a fost magazinul Luceafărul. Inaugurat în decembrie, 1975. Clădirea a fost proiectată de arhitecta Rozela Burnea Georgescu, despre care s-a amintit prea puțin. Și-a pus semnătura și pe planurile altor mari edificii ridicate în zonă: sediul Procuraturii Bacău (1963), hotelul Venus din Slănic Moldova (1971), hanul turistic „Măgura” (1974), extinderea și reamenajarea de la Teatrul Bacovia (1979), Hotelul Moldova (1979) și sala Ateneu din Bacău (1983).

                      Magazinul Luceafărul a spart tiparele, șabloanele. A fost primul complex comercial din județ, care urma să aibă scări rulante și un spațiu generos la parter. Unde se puteau organiza parade de modă. Tot acolo, în vitrina de lângă intrarea principală din dreapta clădirii, seara puteai viziona din stradă, diaporame.

                      Imagini în succesiune pe fundal sonor, cu noile „minuni” ale orașului. Cojocul Alain Delon, ciucatele, fularele, căciula din blană de iepure – cu clape pentru urechi, haina din piele și nelipsita căciulă din blană de miel Astrahan (modă a la Nea’ Nicu), defilau pe scenă, în aplauze.

                      Acum sunt… perimate. Puloverele din lână așteptau goretexul. E drept, dacă nu aveai ceva bumbac pe dedesubt, cam transpirai sub ele. De văzut îmbrăcămintea neozeelandezului Edmund Percival Hillary, devenit „Sir”, care a urcat primul pe cel mai înalt vârf din lume, pe 29 mai 1953. Ce echipament avea el și echipa britanică din care făcea parte! Nu punem la socoteală cât cântărea! Păcat că acum puful de gâscă și lâna nu mai au, la noi, aceeași căutare. Tehnologia ne oferă în schimb, materiale noi, ușoare și călduroase, într-un design pentru toate fanteziile.

                      De la coafeză – frizer, la stilist – make-up artist

                      Cine-și mai pune creierul la uscat, să-și facă astăzi părul permanent?! Chestia cu moațele, bigudiurile, ține de cutumă. Nu credeau băbuțele în implantul de păr și nici nu prea se uitau în oglindă, să-și epileze mustățile, sau să-și facă extensii. Aveau alte griji. Tatuajele mai sunt… și nu prea la modă. Au realizat mulți efectele unei alegeri proaste. Evoluezi… dar rămâi cu ele! Piercing-ul a devenit desuet. Moda cu șuvița-n ochi, creasta de cocoș pe creștet, tunsul în scări, toate au pălit când tinerii… și-au adus aminte de Burebista.

                      La modă este acum, ca mascul, să porți ce ți-a dat mama natură: mustață și barbă, cât mai stilizată, chiar dacă nu te prinde. Și bineînțeles, codiță la spate, făcută ghemotoc. Dă bine! E plăcut și să vezi, indiferent de lungimea părului, că feminitatea ține regim. Totuși, fără să ne dăm seama, am ajuns niște cobai, manipulați de o industrie care ne vrea frumoși cu tot dinadinsul, dar cu acceptul nostru. Oare mai suntem ceea ce credem că vedem în oglindă?

                      „E pur simove”. Moda se schimbă! Se învârte cu accente reto. Am uitat de hainele lucrate pe stoc, la dimensiuni standard, croite la normă. Parcă voit să cadă pe tine anapoda. Asta ca să apelezi pentru un strâmtat, un scurtat, un tiv, la meșterii cu metrul panglică pe după gât, ca medicii cu stetoscopul, gata pregătiți la ieșirea din magazin, să te rezolve. Sălile pentru întreținerea corporală sunt acum ultradotate cu aparatură, ceva ce nu-și puteau imagina cei care trăgeau la gantere sau extensor. Și reclama vizuală îți manipulează neuronii.

                      Când bunicii erau tineri, nu existau clipuri publicitare, bannere, mesh-uri, flayere. Doar pancarde cu lozinci și… afișe. Doamna Elena Cojocaru, de la magazinul de optică din Pasaj, își aduce aminte: „Centrul de creație aparținea de Muncă și Artă. Scriau pe geamuri, făceau afișe, panouri pictate. Știu că lucra acolo domnul Hreamătă, Dumnezeu să-l ierte. Nevasta dumnealui era contabilă la noi, la Cooperativa Tehnica, care m-a trimis pe mine la școală. Aveau atelier de pictură pe Strada Mare, mai aproape de biserica Sf. Neculai, cum traversai la piață.”

                      În anotimpul rece vezi mai puține schimbări în modă, când mergi pe stradă. Fularul, căciula, mănușile, canadiana, mai rar paltonul, trebuie să țină de cald. Noroc că mașinile de astăzi nu mai rămân în pană. Altfel am fi văzut și un pantofior cu toc cui, călcând pe asfalt. Las’ că vine Moș Crăciun. El nu a renunțat la cizme! Ceva bocanci de firmă?

                      Minifotbal/ Supercupa „Moș Nicolae”: Trofeul a ajuns la Iași

                      În finala competiției organizate și găzduite de „TNT Sport”, Didi Junior s-a impus la limită, cu 1-0, contra celor de la FC Bacău Academia „Cristian Ciocoiu”

                      Prima ediție a Supercupei „Moș Nicolae” la minifotbal s-a dovedit un real succes. Competiția rezervată categoriilor de vârstă 2009-2010 a reunit, weekendul trecut, la baza sportivă „TNT Sport”, opt echipe.

                      Patru dintre acestea, ajunse în prealabil în semifinalele campionatului local, au fost din Bacău: FC Bacău Academia „Cristian Ciocoiu”, FAV Kids, Viitorul și Aripile. Celelalte patru au venit din afara județului, pe bază de invitație: AFC Junior Botoșani, ACS Juniorul Suceava, Didi Junior Iași și LPS Buzău.

                      Împărțite în două grupe, cele opt combatante au dat naștere unor meciuri de mare luptă, aplaudate la scenă deschisă. Trei dintre formațiile din afara Bacăului s-au calificat în semifinalele Supercupei „Moș Nicolae”: Didi Junior Iași, AFC Junior Botoșani și Juniorul Suceava. Onoarea gazdelor a fost apărată de campioana Bacăului, FC Bacău Academia „Cristian Ciocoiu”, care a ajuns în finala mare contra ieșenilor de la Didi Junior.

                      Dacă în grupe băcăuanii antrenați de Radu Ciobanu au învins gruparea din Copou la loviturile de departajare, în schimb în finală, ieșenii și-au luat revanșa, impunându-se cu 1-0 și adjudecându-și trofeul. Organizatorii au oferit cupe și medalii primelor clasate, dar și premii individuale. Totodată, toți participanții au primt diplome de participare și dulciuri.

                      Rezultate

                      Grupa A: Viitorul Bacău- Aripile Bacău 1-3, ACS Juniorul Suceava- AFC Junior Botoșani 1-3, AFC Junior Botoșani- Viitorul Bacău 5-1, Aripile Bacău- ACS Juniorul Suceava 1-5, Viitorul Bacău- ACS Juniorul Suceava 2-8, Aripile Bacău- AFC Junior Botoșani 0-1.
                      Clasament: 1) AFC Junior Botoșani 9p., 2) ACS Juniorul Suceava 6p., 3) Aripile Bacău 3p., 4) Viitorul Bacău 0p.

                      Grupa B: FC Bacău Academia „Cristian Ciocoiu”- FAV Kids Bacău 4-0, LPS Buzău- Didi Junior Iași 1-8, FC Bacău Academia „Cristian Ciocoiu”- LPS Buzău 3-0, FAV Kids Bacău- Didi Junior Iași 1-5, Didi Junior Iași- FC Bacău Academia „Cristian Ciocoiu” 2-2, 0-1 după executarea loviturilor de departajare, LPS Buzău- FAV Kids Bacău 5-1.
                      Clasament: 1) FC Bacău Academia „Cristian Ciocoiu” 9p., 2) Didi Junior Iași 7p. 3) LPS Buzău 3p., 4) FAV Kids Bacău 0p.

                      Semifinale: AFC Junior Botoșani -Didi Junior Iași 0-9, ACS Juniorul Suceava- FC Bacău Academia „Cristian Ciocoiu” 1-4.

                      Finala mică: AFC Junior Botoșani- ACS Juniorul Suceava 2-1.

                      Finala mare: Didi Junior Iași- FC Bacău Academia „Cristian Ciocoiu” 1-0.

                      Cel mai bun portar: Tudor Coșa (FC Bacău Academia „Cristian Ciocoiu”).

                      Cel mai bun jucător: Yanis Turcu (Didi Junior Iași).

                      Golgheterul turneului: George Cojocaru (AFC Junior Botoșani).

                      În ianuarie 2018, baza sportivă TNT va găzdui cea de-a doua ediție a campionatului local de minifotbal pentru grupa de vârstă 2009-2010. Și de această dată, primele patru clasate vor participa la o Supercupă, care va fi organizată în aprilie, cu prilejul Sărbătorilor Pascale și la care vor fi invitate și grupări din afara Bacăului..

                      Producătorii locali din județ, la prima ediție a expoziției cu vânzare ”Made în Bacău”

                        FOTO: Asociația ”Made în Bacău”

                        Zeci de producători locali din județul Bacău se adună la acest sfârșit de săptămână sub egida ”Made în Bacău”. Este vorba despre prima ediție a expoziției cu vânzare purtând acest nume, organizată de Asociația non-profit ”Made în Bacău” și restaurantul ”Papa Bun pe Jar” (str. Mioriței) din municipiu.

                        Activitatea este programată pentru ziua de duminică, 17 decembrie, între orele 10 – 16, la restaurantul ”Papa Bun pe Jar”. Asociația ”Made în Bacău” are ca obiectiv” crearea unui mediu favorabil producătorilor individuali” și a venit cu inițiativa organizării primei ediții a expoziției cu vânzare, în prag de sărbători de iarnă, în întâmpinarea tuturor băcăuanilor care doresc o masă de Crăciun și Revelion plină de bucate alese, dar și decorațiuni autohtone.

                        Producătorii care și-au anunțat participarea vin cu oferte variate, băcăuanii putând degusta și cumpăra dulcețuri, gemuri, zacuști, murături, sarmale, răcituri, preparate din carne, băuturi, prăjituri, dulciuri etc. și vor putea alege cadouri și decorațiuni hand-made.

                        Evenimentul are și scop caritabil, la standul numărul 18 putând fi donate produse cumpărate care vor ajunge la Hospice Lumina, Centrul de Îngrijiri Paliative Pediatrice din Bacău.

                        Prințul Slovei, doldora de Suflet, împlinește 8 decenii de supraviețuire

                        Dar ce supraviețuire de poveste! Cine i-a citit cărțile – „Robu”, „Destin”, „Culai”, „Liliacul alb. Zborul”, „Miezul vieții. Oameni și destine”, „Culai” (ediție revăzută), „Zăpezi murdare și alte povestiri”, „Noi, cei de pe Lăpușneanu” – cine i-a ascultat istoria vieții știe despre ce este vorba. Este omul care a dat cu tifla chiar și ursitoarelor… Are o memorie de invidiat, sufletul îi este lipit de Familie și de prieteni, iar cultul prieteniei rămâne una dintre marile sale virtuți. Analist grozav al vremurilor, Eugen Verman reprezintă un reper și în orizontul jurnalistic. Ziaristul -scriitor a debutat în trudă ca șef al hamalilor din gara Piatra Neamț, a fost elev la Școala de piloți, are brevet de pilot și 300 de zboruri/sărituri din avion cu parașuta. „Acum, zice, îmi este teamă să sar și din pat…”

                        „Acolo am învățat să fiu om!”

                        Născut la Piatra Neamț (13 decembrie, 1937), înnobilat (1954) cu liceu de… liceu, actualul „Petru Rareș”, a vrut – visul copilăriei! – să devină ofițer de tancuri, dar n-a trecut… baremul de greutate, deși, mai apoi, a devenit un bărbat falnic! În 1960, 1 martie, era la „Flacăra Piatra Neamț”, jurnal bisăptămânal, la secția economică. Primul său discurs de ziarist: despre albia veche a Bistriței. Fusese construit barajul de la Bicaz. Condeiul său sprințar i-a cucerit pe cititori; și nu numai. A fost trimis la cursuri de jurnalistică, în București (15 septembrie 1960, cursuri de zi). În iulie 1962 a fost numit redactor șef la „Oneștiul nou”, ziar al Complexului de șantier Onești-Borzești. Mihai Paulic, epigramistul, îi era coleg. ,,Acolo, zice maestrul Eugen, am învățat să fiu Om!” Pe 31 decembrie 1964, ziarul a fost desființat și a devenit ziarul Oneștiului. Apoi, a fost transferat la ,,Steagul roșu” (1 ianuarie 1965), ca șef al secției economice.

                        Celebra „Direcție a Presei” nu „cenzura… gramatica”

                        1965, Steagul Roșu… „Aproape 40 de ziariști, cu Dumitru Mitulescu redactor șef, ziar cu două echipe de corectură. Răspundeam de toată regiune Bacău: de la Bicaz și Tg. Neamț, până la Adjud. O documentare pe teren dura trei zile. Costa 1 leu «burta»/găleata de vin și ziaristul se bucura de un prestigiu enorm. Zilele trecute l-am întâlnit pe fostul primar din Podu Turcului, de atunci. Știi ce mi-a zis? «Când venea un ziarist în comună, era o stare specială de emoție, era lumea în așteptare…» Cenzura? Exista celebra «Direcție a Presei». Nu cenzurau… gramatica. Nu puteai, de pildă, aminti de Ardeal… După ce a fost desființată «Direcția», aveam o hârtie cu niște indicații. Dar, oricum, îți imaginezi, nu puteai să scrii de rău despre Ceaușescu. Apoi, cu timpul, cenzura a devenit autocenzură…”

                        „I-a rupt Verman un picior,/Ca să nu mai scrie!”

                        Redacția era una specială… „Ne întâlneam și după serviciu… Eram rude, cumetri, nași, prieteni. Râdeam, râdeam… Lucram cu ziariști ca Ștefan Olteanu, Mihai Buznea, Constantin Nancu, Costică Maftei… Vreo 18 ani am fost în aceeași structură cu revista «Ateneu». Cu Bălăiță, Cârneci, Ioanid Romanescu! Ce oameni, ce valoare! Râdeam, comentând din «Ilf și Petrov», ne duelam în epigrame. Constantin Nancu, de pildă, i-a zis lui C. Maftei, responsabilul pe zona «Petrol», cel care era ceva mai apropiat de obiceiurile lui Bacchus: «Patriei mai mult țiței/Scrie zilnic C. Maftei, / Cu condeiul lui artist./ De ce fraților, petrol,/ Când pământul este gol?/ De ce gaz și petrosin?/ Mai bine bere și vin!»” Ziaristului T.S., care-și rupsese un picior, i-a fost ticluită o altă epigramă, de către A.S.: «„Vai de Stanciu Teodor/Și gazetărie!/ I-a rupt Verman un picior,/Ca să nu mai scrie!»”

                        Stilul, acuratețea, dar și cenzura

                        Cum se scria? „Scriai articolul. Erau trei dactilografe, stăteai la rând. Tremurând de emoție, mergeai cu articolul la șeful de secție. «Tăia», ți-l dădea înapoi, nu zicea nimic. Nici tu. Asta, de câteva ori. Dacă aveai OK, mergeai la secretarii de redacție. Apoi la redactorul șef adjunct, apoi la redactorul șef… Era exigență la acuratețe, stil… Cu cenzura era problema știută. Ca să fii ziarist e lucru mare! Cred că atunci când este angajat un ziarist trebuie întrebat câte cărți a citit și ce a citit. E important. A scrie este greu. Flaubert zicea că scrie doar o singură propoziție pe săptămână…”

                        „Tovarăului Nicolae Cesaușescu”

                        Sarea și piperul ziaristicii, dar și coșmarul ziaristului: gafele… Povestește Eugen Verman… „La Dobreni, localitate din județul Neamț, astăzi, am vorbit cu președintele G.A.C. – ului. Eram tânăr, de la… oraș… A râs președintele de mine și mi-a spus că au lișițe care fac două ouă pe zi! Înflăcărat de ineditul informației, am scris iute despre asta. A rămas însă lișița cu două ouă pe zi doar în proiect. Cineva de la redacție și-a dat seama despre ce este vorba… Altă gafă… Era un concurs la modă, al pionierilor: «Caravela de aur». Eveniment, subiect generos… O colegă a scris un articol cu un titlu de pomină, care a și apărut în ziar: «Daravela de aur»! Un alt ziarist, documentându-se la Roman, la fabrica de subansamble, a scris un reportaj în care spunea că la Roman se fabrică submarine! Eu am mai avut o pățanie. Trebuia să scriem despre o aniversare. Se împlineau nu știu câți ani de când, în 1921, se înființaseră primele «celule de partid». Eu am scris 1912. De fapt, dactilografa a scris, dar… A fost zarvă mare. Noroc de faptul că a fost depistat totul înainte de tipar…” Dar gafa gafelor… În noiembrie 1989, conferința județeană de partid i-a trimis o telegramă de susținere lui Ceaușescu. Ziarul a inserat-o. „Eu, cu Mihai Buznea, eram «cap limpede». Seara târziu, după ce fuseseră tipărite 10.000 de ziare, cineva a descoperit că telegrama din ziar începea cu «Tovarăului Nicolae Cesaușescu»! Am rupt, cu Buznea și Filioreanu, redactorul șef, zece mii de ziare. Ne-a dat sângele la mâini!”

                        Tot ziarist aș vrea să fiu

                        Eugen Verman, ziarist al „Deșteptării”, chiar este îndrăgostit de profesia aceasta. „E ceva aparte. Este nu doar o meserie frumoasă, ci impune și multă responsabilitate. Este mai mult decât o meserie. Uneori, un cuvânt poate fi mai ucigător decât o săgeată. Cuvântul trebuie cântărit. El trebuie să conțină nu doar adevărul, ci și frumusețea. A fi ziarist, nu-i de ici-colo!” Dacă ar fi să mai alegi încă o dată? „N-am nicio îndoială! Tot ziarist aș vrea să fiu. Am inima lipită de Familie și de ziaristică, de prieteni, de condei și carte. Nu întâmplător am scris și cărți care au primit și multe aplauze”.

                        Familia, Familia, Familia…

                        Nu l-a ocolit drama Singurătății. Atunci când soția a plecat Dincolo, ceva esențial s-a frânt în sufletul său, pentru că inima sa este locuită grozav de frumos de Familie, Familie, Familie… Când vorbește despre cele trei fiice ale sale, voce are vibrații de tată în care încape toată fericirea Universului. O fiică, ingineră, locuiește în Bacău. Alta, economistă, locuiește în Canada, în zona Ontario, și a venit în țară ca să sărbătorească împreună cele opt decenii. Cealaltă fiică este informatician, în Constanța. Are două nepoate și un nepot… Nepoata cea mai mare este studentă la Medicină. Nepoata din Canada, absolventă a unei facultăți de istorie, este stewardesă la Air Canada… „Nepotul, care este și prietenul meu, este elev la Colegiul Economic din Bacău. Am fost un soț fericit. Am același sentiment ca tată și bunic”.

                        A dat cu tifla ursitoarelor

                        În volumul „Culai” povestește cu nostalgia și umorul său… amar, de supraviețuitor: „Mama (…) n-a avut ce face mai bun și mai folositor (…) și m-a născut pe mine. Făcându-și cruce și scuipându-și în sân la vederea mea, moașa (…) și ursitoarele au conchis că nu voi trăi mai mult de două săptămâni și că voi muri nebotezat. N-aveam nici două kile, eram vânăt de tot, un boț de carne fără ochi, nici nu puteam măcar scânci și nici suge de la țâța mamei (…) Moașa Maria a Mahalalei și ursitoarele s-au înșelat și s-au făcut de râs în fața destinului meu… Anii au început, după aceea, să treacă tot mai repede, ca gândul!”
                        Și vor mai trece alții, mulți, mulți și minunați. La mulți ani, Prințe al Slovei doldora de Suflet!

                        Din nou despre manipulare

                        Răzvan Bibire

                        Vinerea trecută a început bine pentru CNN care, cam pe la ora 11.00 dimineață, a anunțat americanii că are dovada supremă a faptului că Donald Trump a beneficiat de pe urma hackerilor guvernamentali ruși în campania electorală.

                        Postul de televiziune a anunțat că Trump a primit pe 4 septembrie 2016, cu mai multe zile înainte ca WikiLeaks să dea publicității emailurile Comitetului Național Democrat, o copie a acestora.

                        Deci, spune CNN, acest lucru ar dovedi colaborarea dintre familia Trump și WikiLeaks și, mai important, între Trump și Rusia, deoarece comunitatea de informații americane consideră WikiLeaks drept „un braț al serviciilor de informații rusești”.

                        Întreaga argumentație a CNN se baza pe un email trimis de un anume “Michael J. Erickson” lui Trump și în care se găsea cheia de criptare pentru emailurile pe care WikiLeaks le urcase pe un server.

                        După CNN, și MSNBC sau CBS au făcut publică „dovada” colaborării dintre Trump și Rusia numai că, peste câteva ore, Washington Post a anunțat că toată povestea se bazează pe o premisă falsă: mesajul nu fusese trimis pe 4 septembrie, ci pe 14, în chiar ziua în care se făcuseră publice emailurile.

                        Pusă în față acestor dovezi, televiziunea de știri a refuzat, întâi, să comenteze, apoi, peste mai multe ore, a anunțat că a fost victima unei intoxicări, că a primit informația din mai multe surse și cam atât.

                        La MSNBC lucrurile au fost și mai penibile: corespondentul special pe probleme de securitate națională, Ken Dilanian, a anunțat că două surse i-au confirmat independent dovada colaborării Trump – Rusia.

                        Dar au existat acele surse? Nici CNN, nici MSNBC nu vor să comenteze, ceea ce atrage speculații: ori au mințit deliberat, ori cineva s-a jucat cu posturile de televiziune.

                        Jurnalistul Glenn Greenwald (a primit premiul Pulitzer pentru seria de articole referitoare la supravegherea globală, în urma discuțiilor cu Edward Snowden) critică apetența presei americane de a publica fără discernământ povești care, mai devreme sau mai târziu, se dovedesc eronate.

                        «Să ne reamintim de câte ori mass-media a făcut erori referitoare la subiectul Trump / Rusia, întotdeauna în aceeași direcție, spre aceleași obiective politice», spune el.

                        După ce dă mai multe exemple în acest sens, el concluzionează că până și criticii cei mai devotați ai lui Putin avertizează în mod constant că raportarea paranoidă la Rusia le distruge cauza, fărâmițând astfel credibilitatea mass-media americane în ochii opoziției ruse.

                        Băcăuan condamnat în Marea Britanie pentru că ar fi agresat-o sexual pe fiica sa vitregă

                          * inculpatul este, de asemenea, acuzat că a întreţinut relaţii sexuale cu prietena fiicei sale vitrege

                          Curtea de Apel Bacău a admis solicitarea autorităţilor judiciare din Marea Britanie privind recunoaşterea sentinţei penale, pronunţată de Bristol Crown Court – Regatul Unit al Marii Britanii, prin care băcăuanul T.E.M. (41 de ani) a fost condamnat definitiv la 7 ani şi 9 luni închisoare pentru o infracţiune de agresiune sexuală şi patru infracţiuni de act sexual cu un minor.

                          Instanţa a dispus transferarea bărbatului într-un penitenciar din România pentru continuarea pedepsei. De asemenea, s-au scăzut din pedeapsă 115 zile închisoare executate înaintea procesului şi perioada executată din noiembrie 2015 la zi.

                          Pedeapsa se consideră executată în întregime în aprilie 2023. Conform procurorilor, timp de circa doi ani, băcăuanul ar fi agresat-o sexual pe fiica sa vitregă, din Londra, acum în vârstă de 18 ani.

                          Inculpatul este, de asemenea, acuzat că a întreţinut relaţii sexuale cu prietena fiicei sale vitrege, reţinându-se patru infracţiuni comise în perioada în care aceasta avea între 13 şi 15 ani.