Colegiul «Ferdinand I» din Bacău și Școala «Ștefan Luchian» din Moinești, decorate de președintele Iohannis
Două unități de învățământ din județul Bacău au fost decorate de președintele României, Klaus Iohannis.
Astfel, Colegiului Naţional „Ferdinand I” din municipiul Bacău a primit Ordinul „Meritul pentru Învăţământ”, în grad de Comandor iar Şcoala Gimnazială „Ştefan Luchian” din municipiul Moineşti, a fost decorată cu Ordinul „Meritul pentru Învăţământ”, în grad de Ofiţer.
Distincțiile au fost conferite cu prilejul aniversării a 150 de ani de la înfiinţare, în semn de apreciere pentru rezultatele de excepţie obţinute în procesul de formare intelectuală şi umană a tinerelor generaţii, pentru promovarea calităţii învăţământului românesc.
În cadrul ceremoniei de decorare a unor instituții de învățământ reprezentative pentru învățământul românesc, domnul pre…
Posted by Colegiul National "Ferdinand I" Bacau on Wednesday, January 10, 2018
„Noi am obținut al doilea grad, ca valoare, după Colegiul «Sf. Sava» din București, care a primit gradul de Mare Ofițer. Este prima distincție de acest fel pe care îl primește colegiul nostru de la existență, care însumează activitatea tuturor generațiilor de elevi și profesori care și-au adus contribuția pentru prestigiul acestui liceu.
Suntem singurul colegiu din județul nostru care a primit acest merit, care a fost decorat, ceea ce este o mândrie pentru noi”, a precizat prof. Nicu Harasemciuc, director.
Delegația din Bacău care a reprezentat colegiul a fost formată din prof. Nicu Harasemciuc, director, prof. Nicoleta Nistor, reprezentantul cadrelor didactice, și elevii Teodora Balaș (clasa a XII-a E), Cristian Burghelea (clasa a X-a D), Florinel Pîrvu (clasa a XI-a A), Daria Tutunaru (clasa a X-a D), Daria Dămoc (clasa a IX-a E) și Nathalie Harasemciuc (clasa a V-a A). „A fost o ceremonie solemnă și emoționantă.
Ca reprezentant al elevilor, eu am ridicat decretul, iar domnul director, medalia. Nu a fost numai meritul meu, ci și al întregului liceu, de care sunt mândră și chiar mă bucur că fac și eu parte dintr-o generație de elevi ai acestui colegiu de tradiție. A fost o experiență de neuitat, oricum”, ne-a declarat și Teodora Balaș.
Delegația care a reprezentat Școala „Ştefan Luchian” Moineşti la această ceremonie a fost formată din prof. Carmen Popescu, director, prof. Nicoleta Ondu, director adjunct, și elevii Maria Palade (clasa a VIII-a A), Maria Anastasia Turcu (clasa a VI-a A), Andreea Alexandra Catană (clasa a VI-a A), Dimitrie Enea (clasa a VIII-a A), Tudor Făiniță (clasa a VIII-a A) și Bianca Aida Oglan (clasa a IV-a C).
„A fost o ceremonie impresionantă, urmare a faptului că suntem o școală cu o anumită vechime, dar și cu elevi foarte buni, care depun eforturi mari și, mai mult decât atât, ne fac cinste la concursurile și olimpiadele școlare la care participă. Este un premiu al școlii.
Este un premiu onorant, primul de acest gen în cariera noastră, un premiu care ne responsabilizează mult mai mult și ne determină să muncim și mai mult”, a declarat, pentru Deșteptarea, directorul prof. Carmen Popescu.
Noul regulament școlar: Fără telefoane mobile la ore
Notele nu pot fi folosite ca mijloc de coerciţie, elevii scutiţi medical vor putea îndeplini la ora de educaţie fizică sarcini precum arbitraj sau cronometrare, folosirea telefoanelor mobile în timpul orei, serviciul pe şcoală şi sancţionarea elevilor care nu poartă uniformă sunt interzise – acestea sunt câteva dintre prevederile noului Regulament-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, modificat prin ordin de ministru.
„Pentru frauda constatată la evaluările scrise, inclusiv la probele scrise din cadrul examenelor organizate la nivelul unităţii de învăţământ, conform prezentului regulament, se acordă nota 1 sau, după caz, calificativul insuficient”, mai prevede documentul citat.
De asemenea, pentru integrarea în colectiv a elevilor scutiţi medical, în timpul orei de educaţie fizică şi sport, cadrul didactic le poate atribui sarcini organizatorice care vor avea în vedere recomandările medicale, de exemplu: arbitraj, cronometrare, măsurare, înregistrarea unor elemente tehnice, ţinerea scorului etc.
„Este interzisă şi constituie abatere disciplinară implicarea copiilor/elevilor sau a personalului din unitatea de învăţământ în strângerea şi /sau gestionarea fondurilor. (…) Consiliul reprezentativ al părinţilor este o structură, fără personalitate juridică, a cărei activitate este reglementată printr-un regulament adoptat prin hotărârea adunării generale a preşedinţilor comitetelor de părinţi pe grupă/clasă din unitatea de învăţământ, care nu are patrimoniu, nu are buget de venituri şi cheltuieli, nu are dreptul de a colecta cotizaţii, donaţii şi a primi finanţări de orice fel de la persoane fizice sau juridice”, mai prevede acelaşi document.
Totodată, în timpul orelor de curs, al examenelor şi al concursurilor este interzisă utilizarea telefoanelor mobile, prin excepţie de la această prevedere, este permisă utilizarea acestora în timpul orelor de curs, numai cu acordul cadrului didactic, în situaţia folosirii lor în procesul educativ sau în situaţii de urgenţă.
„Pe durata orelor de curs, telefoanele mobile se păstrează în locuri special amenajate din sala de clasă, setate astfel încât să nu deranjeze procesul educativ.(…) În unităţile de învăţământ se asigură dreptul fundamental la învăţătură şi este interzisă orice formă de discriminare a copiilor/elevilor şi a personalului din unitate. În unităţile de învăţământ sunt interzise măsurile care pot limita accesul la educaţie al elevilor cum ar fi, de exemplu, efectuarea de către aceştia a serviciului pe şcoală, interzicerea participării la cursuri sau sancţionarea elevilor care nu poartă uniforma unităţii de învăţământ sau altele asemenea”, se mai arată în regulament.
În ceea ce priveşte situaţiile precum epidemii, intemperii, calamităţi naturale, sau alte situaţii excepţionale, regulamentul prevede că pot fi suspendate cursurile şcolare pe o perioadă determinată. AGERPRES
Cine a câștigat televizorul de la concursul Deșteptarea
-
Astăzi a avut loc tragerea la sorți pentru concursul „Abonează-te la Deșteptarea”, dedicat celor care s-au abonat în luna decembrie, pentru tot anul 2018 la ziarul Bacăului.
Premiul – un televizor Smart, Samsung cu diagonala de 80 de centimetri – a fost câștigat de Valeria Dămoc, din Bacău.
În anul 2018, cititorii ziarului Deșteptarea vor găsi în paginile publicației noastre noi surprize.
Rechizitoriul DNA: De ce a fost trimis în judecată fostul deputat Mihai Banu
Mihai Banu ar fi primit de la doi subcontractori, cărora le facilitase obţinerea unor lucrări câştigate de o firmă din Bucureşti, până la 11% din sumele încasate pentru execuţia lucrărilor, potrivit rechizitoriului prin care fostul deputat a fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie sub acuzaţia de trafic de influenţă.
„Rezultă, aşadar, că Banu Mihai a primit suma totală de 1.264.000 lei, ceea ce reprezintă 7,5% din suma de 16.857.707,09 lei încasată de Societatea de (….) Bucureşti SA de la Administraţia Bazinală de Apă Siret şi 10,9% din suma totală de 11.578.557,86 lei încasată de subcontractori”, se precizează în rechizitoriu.
Conform aceleiaşi surse, Mihai Banu fusese desemnat încă de la început ca „om de legătură”, el urmând să se ocupe efectiv de urmărirea executării lucrărilor şi a decontărilor, precum şi de indicarea subcontractorilor.
Mihai Banu, la data faptelor deputat, a fost trimis în judecată de procurorii DNA în decembrie 2017 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. În acelaşi dosar au fost deferiţi justiţiei Dorinel Ursărescu şi Ion Rotaru, administratori ai unei societăţi comerciale, pentru cumpărare de influenţă.
Potrivit unui comunicat al DNA, în perioada iulie 2010 – noiembrie 2011, Mihai Banu, în calitate de deputat, ar fi pretins şi primit pentru partidul din care făcea parte, prin intermediul unei societăţi comerciale, de la cei doi, suma totală de 1.264.000 lei (824.000 lei de la Dorinel Ursărescu şi 440.000 lei de la Ion Rotaru).
„Banii au fost pretinşi şi primiţi pentru ca inculpatul Mihai Banu să-şi exercite influenţa asupra reprezentanţilor unei societăţi comerciale, astfel încât aceasta să subcontracteze lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul Rotunda – Buruieneşti, comuna Doljeşti, judeţul Neamţ, firmelor administrate de Dorinel Ursărescu şi Ion Rotaru. De asemenea, Banu a mai solicitat contractantului ca o parte din sumele datorate subcontractorilor să fie achitate prin bilete la ordin, a căror valoare a fost încasată, în cele din urmă, de către inculpatul Banu Mihai”, se precizează în comunicatul DNA transmis AGERPRES.
Sursa citată arată că, pentru a exista o justificare legală a circuitului banilor, la solicitarea lui Mihai Banu, între cele două societăţi subcontractoare şi firma care i-ar fi remis contravaloarea biletelor la ordin ar fi fost încheiate mai multe contracte de prestări servicii fictive.
Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Bacău, cu propunere de a se menţine măsurile asigurătorii dispuse în cauză.
DNA menţionează că Mihai Banu a mai fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie pentru aceeaşi infracţiune, fiind condamnat definitiv la executarea unei pedepse de 3 ani închisoare.
Dorinel Ursărescu a mai fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie pentru infracţiuni asimilate faptelor de corupţie din 19 decembrie 2015, fiind condamnat definitiv la închisoare cu suspendare. AGERPRES
Buhuşiul, prin ochii reporterului
Dacă acum 20 şi ceva de ani, îmi sugera cineva să scriu o pagină A4, la două rânduri, despre oraşul Buhuşi, m-aş fi executat pe loc. Descălecam la Fabrica de Postav, 10.000 de muncitori, ateliere de creaţie, războaiele de ţesut, biografii şi fapte de viaţă, export în 15 ţări. Viaţă.
Tot pe atunci, sau poate mai înainte, Buhuşiul era denumit, cu diplomă, “Oraşul florilor”, deschideam porţile liceului industrial, sute de elevi, zeci de profesori asigurau viitorul oraşului, specialiştii necesari unui centru industrial, creionam portretele unor eminenţi olimpici, la o şezătoare literară mă întâlneam cu scriitorii şi amatorii de poezie, debutaseră în literatură cei trei “ioni”, Ion Fercu, Ion din Vale, Ion Tudor Iovian. Casa de Cultură “duduia” de spectacole, serbări şcolare, filme, nici nu se aşeza bine praful, că focul se înteţea iar.
Dacă redactorul şef îmi spunea că e cam subţire materialul, mergeam la fostul CAP, la fermele agricole, la Cooperativa Muncă şi Artă, la Fabrica de mobilă, mai făceam o incursiune prin Orbic, la Tabăra de Vară pentru elevi, nu ocoleam Grădina Zoologică, asistam apoi la un montaj literar-artistic la statuia Ostaşului Necunoscut, ridicat încă de pe vremea când Buhuşiul era comună, la care îşi dau concursul elevii din şcolile oraşului, Obosit, îmi trăgeam sufletul pe malurile celor două lacuri de pe pârâul Orbic, beam un ceai la noul restaurant de pe deal. Orice reporter care se respectă nu poate evita o fotografie cu celebra cişmea “Fata cu ulciorul”, de pe Răduliţa, ridicată, ca alte statui din oraş, de cunoscutul sculptor Constantin Teslaru.
Şi reportajul parcă nu are sare destulă, dacă nu spunem o poveste cu rabinii din Buhuşi din Dinastia Friedman, cel mai celebru fiind Isac Friedman, care a întemeiat, pe str. Al. I. Cuza, o sinagogă, o curte rabinică şi o şcoală. Evreii au marcat viaţa oraşului mai bine de trei secole, astăzi, în Buhuşi, doar cimitirul şi sinagoga ne mai amintesc de ei. N-aş putea pleca din Buhuşi dacă nu aşi aminti că aici, acum 82 de ani, a fost înfiinţată o echipă de handbal, devenită celebră în anii 70, cu un ultim cântec de lebădă la începutul anilor 2000.
Colegul Ion Fercu, gazetar, scriitor, dascăl şi director de şcoli, „reporter frenetic” al oraşului, mă atenţionează că, din Buhuşi, dacă tot am venit, să scriu neapărat şi de echipa de fotbal „Textila”, de luptătorii şi boxerii care au reprezentat oraşul în competiţiile locale şi naţionale, de antrenorii lor, mulţi dintre ei plecaţi în lumea umbrelor. Consultând fişele reporterului, mai aflăm că Buhuşiul are şi o fascinantă istorie, prima atestare documentară datează din 1438, fiind consemnată aşezarea cu numele de Bodești. La 14 aprilie 1457, în localitatea Orbic (azi cartier al orașului), Ștefan cel Mare, înaintând spre Suceava, a reputat o victorie decisivă asupra lui Petru Aron şi înfiinţează aici o mănăstire.
Începând cu anul 1800, aşezarea capătă treptat numele actual, fiind numită mai întâi Bodeştii lui Buhuș, Bodeștii Buhuşoaiei, Buhuşoaia, Buhuş. Toate aceste denumiri derivă de la numele familiei boierești Buhuș care stăpânea aceste locuri. În anul 1819 a fost declarat târg boieresc, iar din anul 1832 încep să apară primele ateliere meșteșugărești. A fost declarat oraș în anul 1930. Puţini mai ştiu că istoricii C.C. Giurescu şi D.C. Giurescu, în “Istoria Românilor”, afirmă că localitatea a purtat şi numele de Bucureşti, însă, realitatea este că denumirea era de Bucureştii Mici, purtată alternativ cu cea de Buhuşoaia sau Târguşorul.
Lumea se schimbă, la fel şi oamenii. Istoria o ia razna câteodată. Reporterului, cu memoria doldora de informaţii, cu imaginile unui trecut ce se încăpăţânează să rămână în memorie, legat sufleteşte şi profesional de subiectele sale, de eroii reportajelor scrise şi publicate, îi vine greu să reia vechile trasee, să străbată, de unul singur, străzile oraşului, după 10 -15 ani. Paşii îl poartă la aceleaşi adrese…Când ridică privirea, doar amintirile mai refac prezentul. “Celebrităţile” oraşului au luat calea istoriei, iar noua ordine economică şi politică a amputat nemilos oraşul, doar “Fata cu ulciorul”, refăcută acum, după ce şi ei i s-a amputat un braţ, mai străjuie mândră intrarea în oraş, pe Răduliţa, “Ostaşul necunoscut” stă neclintit la datorie, liceul a devenit Colegiul Tehnic “Ion Borcea”, elevii de aici au devenit proprietari, cu acte în regulă, pe o bucată bună din Lună, devenind, iată, celebru, (vedeţi, Istoria”) prin unicitatea competiţiilor de debate., Hanul Orbic s-a prăpădit, au fost ridicate însă două frumoase mănăstiri, la Runc şi Ciolpani.
Am fost la Marginea, Bodeşti, Casa de Apă, Chebac, Văioaga, Cartierul Bistriţa, Fundătura Tineretului. Totul pare încremenit. Este un subiect? Întreprinderea de Postav, “Stofe” SA, sau cum s-o mai fi numit, înfiinţată de colonelul Eugen Alcay, şi-a dat obştescul sfârşit după exact 130 de ani, 10.000 de oameni au fost nevoiţi să se întoarcă la tradiţionalele ocupaţii, arat, semănat şi cules recolta de pe dealurile dimprejur, alţii au părăsit oraşul, mulţi îşi trăiesc bătrâneţea, povestind nepoţilor despre un oraş mic şi cochet, frumos, bogat, cu oameni harnici, veseli şi cu umor. În oraş şi-au făcut loc mai multe marketuri colorate, primarii vechi şi noi se luptă pentru fiecare eurocent, pentru a mai turna nişte asfalt pe străzi, ocupaţia de bază, şi principala, a administraţiei locale.
Oraşul se (re)trezeşte din letargie, pe străzi şi pe colinele din jur au apărut frumoase vile, o biserică nouă s-a zidit lângă stadion, bulevardul principal şi-a recăpătat prospeţimea, fiind asfaltat şi înnobilat cu flori. Celebra “Cireşica” rezistă cu o nouă înfăţişare, aşteptând clienţii care nu mai vin, în Piaţa oraşului nimic nou, toate-s vechi, tribunele stadionului şi ale Sălii Sporturilor sunt mute, animaţie am mai văzut doar în sala de sport a Colegiului, în sala de festivităţi, unde elevii merituoşi, şi nu sunt puţini, îşi primesc coroniţele. Asociaţia “Renaşterea” organizează o nouă ediţie a festivalului de muzică pentru elevi “Mihail Drîmbe”, Ansamblul “Privighetorile Zeletinului” din Podu Turcului, prieten al oraşului, susţine un concert extraordinar la Casa de Cultură. După 40 de ani de activitate, aud, emeritul dascăl Ion Fercu se pregăteşte să părăsească Catedra.
Reporterul caută, caută…Bate la uşi închise, bate la uşi deschise. Ridică privirea şi îl inundă amintirile. Buhuşiul era “Oraşul florilor”, al ţesătorilor, meşterilor şi meşteşugarilor, Buhuşiul devenise celebru datorită extraordinarei comunităţi evreieşti, a rabinilor din Dinastia Friedman, dimineaţa, Buhuşiul era asaltat de mii de muncitori, tineri mai ales, veniţi de la Roznov, Costişa, Blăgeşti, Racova, Bacău, Buhuşi îşi reface forţele după aproape 20 de ani de căutări. Reporterul schimbă carneţelul de notiţe, bea apă din ulciorul fetei de pe Răduliţa şi porneşte într-o nouă aventură.
Reportaj care va fi inserat în „Monografia oraşului Buhuşi”, coordonator Ion Fercu, care va vedea lumina tiparului în prima parte a acestui an.
Stațiunea Slănic Moldova, în beznă
Furnizorul de electricitate și de gaz metan al instituțiilor publice din Slănic Moldova, compania E.ON, a somat ultimativ Primăria să achite facturile la utilități, pe care apar datorii care au ajuns la circa 225.000 de lei.
S-a întrerupt deja iluminatul public în toată stațiunea, sălile de sport și instituțiile de învățământ din oraș au fost și ele afectate de această măsură, doar sediul primăriei fiind deocamdată alimentat.
Elevii vor reveni în școli abia luni, 15 ianuarie, dar lipsa iluminatului public poate avea mari efecte negative și asupra turismului din stațiune, mai ales că duminică în Slănic foarte mulți turiști se pregătesc să sărbătorească și Revelionul pe rit vechi.
Vom urmări cu atenție evoluția acestei situații create în Slănic Moldova și vom reveni cu detalii.
Ghinion teribil. Cum a fost descoperit un șofer beat
La data de 09 ianuarie a.c., în jurul orei 12.00, polițiștii Serviciului Rutier Bacău au fost sesizați cu privire la producerea unui eveniment rutier pe raza localității Traian.
Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un bărbat de 38 de ani, din comuna Săuceşti, în timp ce conducea o autoutilitară pe direcţia Traian- Bacău, nu a păstrat o distanţă de siguranţă faţă de auto din faţa sa, condus de un bărbat de 71 de ani, din comuna Traian.
În urma impactului au rezultat doar pagube materiale.
Cei doi participanți la evenimentul rutier au fost testați cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat în cazul bărbatului de 38 de ani și valoarea de 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat pentru cel de 71 de ani şi li s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.
În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere sub influenţa alcoolului.
Vocația imperială
Sunt unele țări care o au și unele cărora le lipsește. Unii n-au avut scrupule să cucerească alte teritorii, să jefuiască popoarele supuse și să clădească imperii.
Alții s-au mulțumit cu ce aveau, fiind mereu nevoiți să lupte ca să-și apere existența.
Românii nu au avut vocație imperială. Nu au fost ca rușii, austriecii, ungurii sau chiar ca bulgarii, la un moment-dat, că să exemplificăm doar cu popoarele din zonă.
Lipsa aceasta ne-a condamnat la un statut permanent de «zonă neutră», teritoriu permanent disputat de alții, chiar dacă nu era neapărat dorit. Din punct de vedere militar se poate ca o zona să fie ocupată nu neapărat pentru că ar fi necesară, ci, mai mult, pentru a-l împiedica pe inamic s-o obțină și să beneficieze de pe urma ei. Cam acesta a fost statutul nostru de-a lungul ultimilor o mie de ani.
Când ajung la Budapesta sau la Viena, românii sunt impresionați de palatele și monumentele care umplu cele două orașe și se simt oarecum stânjeniți de faptul că nu avem și noi așa ceva.
Nu la scara această. Așa este. Nu am construit palate. Le-am construit altora. Ori cu banii noștri, ori cu munca noastră. Că atunci când nu ne jefuiau turcii, o făceau tătarii. Sau maghiarii. Sau rușii. Sau bulgarii, nemții ori austriecii. Chiar și suedezii au trecut pe la noi.
Vreo sută de ani ne-au jefuit grecii. Iar când nu ne jefuiau străinii, ne jefuiam între noi. Ce puternici pe cei slabi, bogații, pe săraci.
Astăzi, cercul s-a reluat. Ne jefuiesc, din nou, străinii. De data asta mai cu fereală, dar cu legea de partea lor. O fac austriecii, nemții, francezii, chiar și olandezii. Sistematic, cu mare artă.
Protejați de ambasadori cu tupeu și de zapcii care interpretează legea. Pe toate drumurile ni se spune că suntem o țară coruptă, dar corupți sunt doar românii care acceptă mita; străinii care o dau sunt exceptați de la anchete, de la plimbatul cu cătușele prin față camerelor TV.
Lângă Inspectoratul Şcolar, va fi construit noul sediu al Judecătoriei Bacău
După mai bine de trei ani de când Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Ministerul Justiţiei au semnat un memorandum care prevedea construirea de sedii noi pentru 12 instanţe, printre care şi Judecătoria Bacău, se fac primii paşi pentru punerea în practică a acordului.
Pentru această instanţă, care îşi desfăşoară activitatea într-un imobil extrem de degradat şi subdimensionat, s-a găsit un teren pe care urmează să fie ridicat un nou sediu.
În câţi ani va fi gata e greu de estimat, dar sunt speranţe că lucrările ar putea începe anul acesta.
Anul trecut, Consiliul Local Bacău a aprobat trecerea din domeniul public al municipiului în domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Justiţiei, pentru Tribunalul Bacău, respectiv Judecătoria Bacău, a unui teren în suprafaţă de 2.242 mp şi a unei construcţii de 591 mp, situate pe str. Oituz 30, lângă Inspectoratul Şcolar Judeţean. Acestea au fost cedate pentru construirea unui nou sediu al Judecătoriei Bacău.
„Noi am trimis toată documentaţia la Ministerul Justiţiei şi, înainte de sărbători, ne-a vizitat un consilier al dlui ministru. Primul pas ar fi demolarea acelei clădiri vechi pentru eliberarea terenului. Oricum, nu este nici acel teren suficient, dar altă variantă nu am găsit. Noi am avut în proiect ca acolo să funcţioneze două instanţe, pentru că aceasta era soluţia optimă, însă, prin memorandum, a fost prevăzut doar sediul pentru Judecătorie. Şi la nivelul ministerului, nu a fost agreată propunerea noastră. Pentru Judecătorie, acest spaţiu înseamnă aproape triplu faţă de cât dispune acum, ca suprafaţă desfăşurată.
Noul sediu va avea circa 6.800 mp şi va fi, probabil, cu două etaje. Noi sperăm ca anul acesta să înceapă procedurile de proiectare şi de achiziţie, aşa am înţeles, de altfel, şi din discuţiile purtate la minister. Intenţia ministerului este ca sediul nou să fie făcut de Compania Naţională de Investiţii pentru că prin CNI se derulează mult mai uşor aceste proiecte. Ei au fonduri mult mai mari decât Ministerul Justiţiei.
CNI se va ocupa de tot, de la proiectare până la execuţie. Ideal ar fi să înceapă anul acesta şi lucrările, dar nu putem prevedea acest lucru pentru că e posibil ca încă din faza de licitaţii la proiectare să existe contestaţii. Acum nu ştim de ce buget ar fi nevoie, însă fondurile vor veni de la CNI, conform memorandumului.
Ministerul Justiţiei va aloca fonduri, probabil, doar pentru demolarea construcţiei vechi astfel încât să poată fi predat terenul la CNI”, ne-a declarat preşedintele Curţii de Apel Bacău, judecătoarea Maria Violeta Chiriac.
După finalizarea noului sediu, în clădirea în care funcţionează acum Judecătoria Bacău, ar putea fi mutate arhivele vechi ale instanţelor, la parter, şi Direcţia de Probaţiune care funcţionează acum într-un sediu impropriu.
Bacăul va avea străzi cu nume de eroi
– consilierul județean PSD, Dumitru Brăneanu, propune ca unele străzi să poarte numele unor militari sau politicieni care au jucat un rol important în istoria României
Dumitru Brăneanu, membru fondator al Asociației culturale „Octavian Voicu”, redactor la Revista „Plumb”, scriitor și politician, dorește ca măcar două-trei străzi din municipiul Bacău să poarte numele unor militari sau politicieni care au jucat un rol important în istoria României.
În calitate de consilier județean PSD, el le-a amintit colegilor că în 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire și că Bacăul ar trebui să se pregătească așa cum se cuvine.
Între altele, ar fi necesar ca unele străzi, cum sunt Constanței, pe care se află Cimitirul Eroilor, sau Tolstoi, să fie redenumite, ceea ce nu ar presupune un mare efort din partea autorităților.
„Vreau să vă amintesc că aici, în Bacău, a fost comandamentul Armatei Române, care a coordonat toate bătăliile de la Mărăști, Mărășești, Oituz, Cireșoaia…
Din păcate, în municipiul Bacău nu există nicio stradă care să se cheme mareșal Averescu, mareșal Prezan, general Berthelot, niciuna care să se cheme I. C. Brătianu, care era prim-ministru în acea vreme, niciuna care să se cheme general Eremia Grigorescu”, a explicat Dumitru Brăneanu.
El a propus consilierilor județeni ca, la început de an, să fie demarată o dezbatere publică pe această temă, atât în CJ Bacău, cât și în Consiliul Local, și i-a invitat să vină cu propuneri.
Coutinho „băcăuanul”
Devenit al doilea cel mai scump transfer din întreaga istorie a fotbalului mondial, brazilianul Barcelonei s-a aflat în lotul cu care Inter Milano a pregătit în Bacău confruntarea cu FC Vaslui din Europa League, în vara lui 2012
Acum
7 ianuarie 2018: Philippe Coutinho Correia a aterizat la Barcelona. A făcut-o la bordul unui avion privat care a decolat de pe aeroportul din Luton. Alături de el se află soția sa, Aine, cu care se știe de când amândoi erau copii si fiica lor, Maria. Îmbrăcat într-un pulover de cașmir pe gât, geacă de piele neagră și blugi tăiați, Coutinho- frizură la modă, cu părul pieptănat cu cărare spre dreapta- zâmbește fericit. Ridică mâna, salutându-i pe cei din jur. I s-a împlinit un vis: va juca pentru Barcelona. Coutinho este prima achiziție a catalanilor din 2018. Și al doilea cel mai scump transfer din toate timpurile, după conaționalul său Neymar, plecat în vară de la Barcelona la Paris SG. Pentru a-și asigura serviciile brazilianului de 25 de ani (va împlini 26 în iunie), Barca a decis să plătească 160 de milioane euro lui Liverpool. Ce afacere pentru „cormorani”! L-au luat în 2013, de la Internazionale Milano cu numai 13 milioane de euro. Și ce afacere pentru Coutinho; mijlocașul ofensiv va încasa la Barcelona un salariu de 14 milioane de euro pe an. Fără bonusuri! Există, totuși, și o mică umbră: Coutinho se vede nevoit să-și amâne debutul la noua sa echipă. O leziune musculară îl va ține pe tușă până spre finalul lunii. Dar din februarie încolo, e gata să spargă norii. Tripleta Coutinho-Messi- Suarez se anunță încă de pe acum noua senzație din La Liga. Și cum ar putea fi altfel?
Atunci
22 august 2012: Philippe Coutinho Correia a aterizat la Bacău. A făcut-o la bordul unui charter care a decolat de pe „Malpensa” din Milano. Alături de el se află întreaga echipă a lui Internazionale Milano care va juca a doua zi la Piatra Neamț, contra Vasluiului, în play-off-ul din Europa League. Coutinho coboară printre ultimii. În fața sa se află Juan Jesus. După, Rannochia. Ultimul va ieși chiar colegul de cameră a lui Coutinho de la hotelul „Helen”, columbianul Guarin. Numai că, spre deosebire de restul coechipierilor, Guarin va porni spre hotelul EMD, pentru conferința de presă dinaintea jocului cu FC Vaslui. Îmbrăcat în echipamentul lui Inter (tricou gri și bermude bleumarin), Coutinho- păr creț de la mama natură- are o privire preocupată. Îi ignoră pe copiii amatori de autografe, care întind foi și pixuri către vedetele Interului. Brazilianul de numai 20 de ani are un vis: să devină și el una din vedetele „ner-azzurrilor”. În 2008, Inter a plătit pe el 3,5 milioane de euro lui Vasco da Gama. Ajuns la Milano în 2010, la doar 18 ani, Coutinho nu a confirmat; 18 meciuri și doar două goluri în doi ani. În 2011 a plecat la Barcelona. La Espanyol Barcelona. Aici i-a mers mai bine: 16 meciuri, 5 goluri. Și iată-l revenit la Inter după împrumutul de la Espanyol. Brazilianul speră să facă o figură frumoasă împotriva Vasluiului. Mai ales că în urmă cu nici trei săptămâni a marcat primul său gol european pentru Inter. Speranțe deșarte. La Piatra Neamț, Coutinho va colecționa doar 18 minute. Și un cartonaș galben. În retur va juca 84 minute. Tot cu cartonaș și tot fără gol marcat. În iarnă își va face din nou bagajele. De data aceasta cu destinația Liverpool. Rampa de lansare către eticheta de „Mister 160 milioane”.
Atunci și acum
Între Coutinho care ateriza la Bacău în august 2012 și cel de acum, care a pogorât la Barcelona, se aștern șase ani, aproape două sute de meciuri și peste o sută de milioane de euro. Plus câteva povești. Pe „Anfield”, suporterii lui Liverpool i-au spus simplu, „The Kid”. Puștiul. Iar Lallana l-a numit „micul magician”. Adaugând că „având un fotbalist precum Coutinho în echipă, putem cuceri orice trofeu”. Așa cum am mai spus, la Inter, acolo unde ajunsese în 2010, anul „Tripletei” semnate de Mourinho (campionat- Cupa Italiei- Liga Campionilor)- nu a reușit. Dar și-a lăsat, oricum, semnul. La 15 ani, imediat după ce a semnat pentru Inter, milanezii l-au invitat la Appiano Gentile pentru a se antrena, timp de o săptămână, alături de viitorii săi colegi. „Era firav, dar fâșneț. La prima pasă primită, a preluat scurt și mi-a trecut mingea printre picioare. «Băi, ăsta va deveni un fenomen», mi-am spus”, avea să povestească, peste ani, campionul mondial din 2006, Marco Materazzi. În vara lui 2012, în cele nici două zile petrecute cu Inter în Bacău, Philippe Coutinho a stat mai mult retras. În timpul liber, vorbea la telefon cu cea care urma să-i devină soție în septembrie, Aine. „Are calități fantastice, dar îi trebuie mai multă încredere în sine. Sigur va deveni un campion”, mărturisea ofițerul de presă al lui Inter, Leo Picchi. Fiul celebrului Armando Picchi văzuse bine. La șase ani distanță, Philippe Coutinho Correia este un mare campion. Și al doilea transfer din toate timpurile din fotbalul mondial.
3,5 milioane de euro a plătit Inter lui Vasco da Gama pentru Coutinho în iulie 2008
13 milioane de euro a plătit Liverpool lui Inter pentru Coutinho în ianuarie 2013
160 milioane de euro a plătit Barcelona lui Liverpool pentru Coutinho în ianuarie 2018
400 milioane de euro este clauza de reziliere a lui Coutinho fixată de Barcelona
Dresul cu apă de izvor (II)
Să tot curgi, sălcie, caldă, urât parfumată – minune sau povară – zgândărită de mâna omului. De ce nu curge apa la deal? Chestie de gravitație! Inerție! Piatră la rinichi?! De ce nu revine petul aruncat, bumerang peste ochii celui care nu înțelege termenul poluare? Apa cu proprietăți curative… cam miroase.
Era o vorbă: „pute că-i din butie/că de-ar fi din poloboc,/ți-ar lua nasul din loc!”
La forajele de mare adâncime, de la Letea Veche și Filipești – deschise-m vorba săptămâna trecută – ce curge,„pute” decent.
Provocarea!
Geologul Stelian Anghel a aruncat o cărămidă, făcând cercuri. Și a făcut bine! Pentru că aceste ape pot fi folosite în beneficiul omului. În percepția actuală, cât mai conștientizăm și înțelegem necesitatea prospecțiunilor făcute de specialiști, cu decenii în urmă? Au găurit scoarța terestră în căutarea de resurse. Nu au făcut-o la întâmplare. Am uitat de cele două războaie mondiale, de nevoia de materii prime. De războiul rece.
Zăcăminte ușor exploatabile pentru o altă eventuală mașină de război. Sunt studii foarte bine aprofundate și documentate, pentru clasificarea lor pe domenii. Apa este pe podiumul elementelor care ne determină să cugetăm. Care-i esența vieții?
Am căutat un răspuns pertinent, tocmai la instituția care a gestionat și gestionează acest gen de lucrări. Pe atunci se numea simplu, Direcția Apelor „Siret”. Astăzi, Administraţia Naţională „APELE ROMÂNE”- Administraţia Bazinală de Apă Siret.
Important este că dacă instituția a fost de-a lungul timpului sub oblăduirea mai multor ministere, sub îndrumarea unor miniștri competenți, care continuă să se schimbe, colectivul de bază format din profesioniști continuă să ducă mai departe greul acestei perioade, tot de tranziție, care nu se mai termină.
În biroul cu jaluzele care lasă umbre discrete, directorul instituției îmi oferă un pahar cu apă minerală. Semn de ospeție. Părul alb și privirea cu zâmbet – mici cubulețe de gheață șăgalnice strălucesc sub o geană, bune de pus în pahar – fac demersul meu jurnalistic palpabil.
„Există la nivelul întregii țări, o rețea de observații și măsurători, care este actualizată permanent. Forajele de adâncime au un impact strategic. Sunt făcute pentru investigații hidrogeologice. Este vorba de rezerva de apă potabilă de care poate beneficia România în cazuri deosebite.
Acum nu se dă voie să se foreze mai jos de pânza freatică, care deja există inclusă, în rețeaua strategică. În cazul când se infestează prima pânză, din diferite motive, sau în cazul când apare un accident nuclear, atunci te bazezi pe forajul de mare adâncime. Foraj care trebuie să fie înregistrat într-o bază de date. Și trebuie să știe totul despre el.”
Zâmbește. Inginerul Emil Vamanu, cu doctorat în domeniu, m-a ascultat calm când am pus întrebările. Am primit un răspuns pe măsură. Altceva m-a impresionat. Modul în care, în câteva minute, a coagulat o echipă de profesioniști, interesată să rezolve problema, la fața locului. Atunci! Nu cu amânări.
Echipa
„Mergeți cu ei. Vă răspund la toate întrebările!” N-a albit omul degeaba! Tot respectul! Când urci în mașină alături de doi șefi de compartimente, cu doctorate în domeniu, îți vine să zburzi. Așa da documentare și muncă de teren!
Dan Dăscălița, șef serviciu Gestiunea, monitorizarea și protecția resurselor de apă, mă adoptă ca pe un elev curios, cam nerăbdător, dar doritor să învețe. Se simte acolo, degeaba mascat, spiritul profesorului universitar. Florin Obreja, șef serviciu Hidrologic, pare puțin mai rezervat. Intervine în discuții, dar punctual.
Între ei, mai tânărul Sorin Danof, responsabil cu ridicarea probelor. Pe mine m-au lăsat în față, lângă Cornel Ciobanu, aflat la volan. Pe unde a umblat…?! Numai el știe! Se vede! La cât este de calm, n-are nevoie de GPS. Câți a mai fumat ca mine…! De la presă!? Mă simțeam puțin vinovat că le-am stricat apele, din prima zi lucrătoare din an.
Cel puțin, pentru mine, nu au fost ore pierdute. Oamenii ăștia chiar pun pasiune în ceea ce fac. Mai sunt și alte foraje în afară de cele de care fac amintire. Ne-am lungi toată ziua să trecem pe la cele aflate în apropiere. Se iau probe de apă de la captarea cu pricina. De la Letea Veche mergem spre Filipești.
În spatele Căminului de bătrâni. Așa avea ca denumire punctul de reper pentru apa care curge acolo. Asta după ce am testat și potențialul hidrografic al izvoarelor de suprafață, mai pe coclauri. Soare, aer primăvăratic, tot să-ți rămână pantofii în noroi, contemplând Lunca Siretului. Oprim la Primărie. Secretara ne spune că alesul urbei, Petrică Lungu, este la treabă. Prin zonă! Îi dă telefon.
„Vine repede! Beți o cafea? ” Domn’ primar este mai tânăr. Ne-a primit, bucuros de oaspeți. N-a prins vremurile cu forajul! Om deschis: „De ce să afirm ceva despre un lucru despre care știu prea puțin. Dacă ați fi dat un telefon?! Se vorbea când eram copil, că Filipeștiul poate deveni stațiune balneo… Dar mă interesez și vă sun! ” Mulțumiri! Rezultatele analizelor de la apa colectată, mult mai complete, aveau să fie gata luni. Nu am suficient spațiu pentru căte informații am adunat între timp. Așa că să-i dăm Cezarului, ce este al Cezarului!
Buletinul de analiză și datele tehnice
Lucrările la forajul de mare adâncime de la Letea Veche au început în 1981. Apar în fișele de analiză sub denumimirea de „Bacău Sud”. Să nu uităm ce mari poluatori funcționau în zonă. Se punea și problema, dacă exista sau nu, riscul contaminării accidentale a straturilor freatice.
Primele analize ale apei rezultate din acel foraj, după ce s-a stabilizat debitul artezian, rămân ca element de referință până astăzi. Eșantionul de apă prelevat pe data de 28.10.1981, confirmă într-un fel, prognoza specialiștilor.
Comparându-le cu cele de atunci, și cele rezultate în timp, profesorul Dan Dăscălița poate trage o concluzie. Încerc să nu o transpun în formularea pur tehnică.
Cele două izvoare arteziene au un conținut mare de reziduuri fixe. Reziduuri care conțin totalitatea sărurilor existente în masa de apă. Cloruri și sodiu. Concentrațiile de magneziu, amoniu și calciu, sunt la aceiași parametri ca în 1981.
Ca să nu mă mai complic cu procentele, cei interesați se pot adresa direct la sursă, motivat. Trec la concluzii. Datorită PH-ului ridicat și a rezduului fix, apa este interzisă pentru băut. La ambele izvoare.
Prin conținutul mare de săruri, apa de la Letea Veche are posibilități moderate de utilizare, în scop terapeutic. Datorită încărcării de nutrienți, prin prezența amoniului, apa de la forajul din Filipești are și ea capacitate terapeutică moderată, dar fiind puțin mai acidă și mai caldă, oferă oportunități de a fi utilizată ca apă geotermală. Scurt?
La Letea debitul este de 4-5 litri pe secundă, la Filipești, de 1,5-2 litri pe secundă. Asta e!
La finalul acestui periplu, bat și la ușa primăriei Letea Veche. Am sunat și iar sunat, până mi s-a răspuns. Să aflu dacă există pârghiile legale și căile de urmat pentru valorificarea acestui gen de resursă naturală, dacă-i trece cuiva prin cap să o facă.
Știind că programul domnului primar Petru Dochiei este foarte încărcat, am semnat ieri, de dimineață, condica de prezență la ușa cabinetului. Chiar era solicitat, dar și-a făcut timp și pentru cititorii Deșteptării.
„Am copilărit aici și am văzut când s-a făcut forajul. Prin 1981. Se vorbea că s-ar fi identificat în apropiere o zonă, cu o mare platformă de depozit cu sare, de adâncime. Aveau de gând să facă un fel de stațiune. Ca la Sarata. Probabil că au intervenit alte priorități și la ei. Au lăsat-o așa. Ani în șir a curs. La un moment dat, apa sărată a afectat pânza freatică. Apa din fântâni, temeliile locuințelor. Oamenii din zonă nu sunt bucuroși.
Culmea e că s-au adaptat tot soiul de pești. Apa asta face legătura – se combină cumva – cu apa din Balta albastră. În zonă vezi tot felul de păsări și animale: rațe sălbatice, căpriori, mistreți. Apa nu este bună de băut. Știu oamenii! Femeile o folosesc la spălat. Dar animalele o mai beau. S-au obișnuit.”
Ce mai aflu de la domnul primar este că izvorul avea inițial un debit mult mai mare. „Au pus un capac și i-au redus de trei ori puterea de ieșire. De asta este așa corodat. Dar ușor, ușor, și-a mai pierdut din putere. În timp. Momentan, din punct de vedere juridic, nu există în scripte. El figurează trecut pe platforma UAT- ului (Unitate Administrativ-Teritorială).
Dacă cineva este interesat să-l pună în valoare, în scop turistic, de agrement, să facă o solicitare, să prezinte o documentare! O punem spre aprobare Consiliului Local. Nimeni nu cred că ar fi împotrivă, pentru a concesiona o suprafață din acel teren. Important este ca proiectul să nu depășească o anumită suprafață, de maximum un hectar. Pentru că izvorul se află în imediata apropiere a zonei protejate, Situl Natura 2000. Sincer, noi ne-am bucura dacă cineva ar fi interesat să investească. Chiar și într-un ștrand. E aproape de Bacău.”
Am mirosit, am gustat și am luat câte o înghițitură… din ambele izvoare. Nu faceți ca mine. Nu e bună de băut. Pe bune! Data viitoare am să scriu despre vin. Tot îi caut o istorie autohtonă. Poate-mi iese. Fără tratament!
Urgențele – kilometrul 0 al activității spitalicești. Și o poartă permanent deschisă pentru pacienți
Zile sau nopți de gardă, activitate la foc continuu, într-un ritm alert, solicitant, mereu sub presiunea timpului, momente de încordare, riscuri, dar și bucuria fiecărui pacient salvat, și satisfacția unui „mulțumesc că m-ați făcut bine, că m-ați readus la viață”. Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Bacău. Locul în care se duce permanent o luptă între viață și moarte, o luptă cu timpul, cu minutul ori secunda, unde lucrează adevărați eroi. Locul unde există mereu o ușă deschisă, indiferent de oră, din zi sau din noapte, pentru cei în suferință. Locul unde se salvează vieți. Și de unde începe practic activitatea medicală într-un spital. Despre tot ce înseamnă a fi medic la Urgențe, despre situațiile limită de aici, despre coduri și statistici, am stat de vorbă cu dr. Elena Bilbor (foto), medic șef UPU Bacău.
– Doamna doctor, practic Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a unui spital este kilometrul 0 în tot ce înseamnă activitatea acestui spital. Aici vin pentru prima dată pacienții, aici se efectuează triajul, aici se decide cine se internează pe secție și cine este tratat „pe loc”. Aici se fac primele investigații și analize. Aici e „inima” unității medicale. De aici pornește totul, nu-i așa? Aici e poarta de intrare. Concret, cum funcționează UPU?
– Da. Aici este punctul zero. Odată ajuns un pacient la noi, în Urgențe, indiferent cum, fie cu un mijloc propriu de transport, fie pe propriile picioare, adus de familie sau de o ambulanță, acesta este preluat în zona de triaj, iar aparținătorul este rugat să stea, să aștepte, dincolo de ușă. Bineînțeles că dacă avem nevoie de informații suplimentare legate de acel pacient, tot aparținătorul este cel cu care colaborăm, dar important este ca acesta să înțeleagă că în momentul în care pacientul a ajuns în grija noastră, el este acolo pentru a fi investigat și tratat. Uneori, suntem înțeleși, uneori, nu. Vorbim de un act medical, care începe chiar din zona de triaj, unde se aplică Protocolul Național de Triaj. Pe baza unor criterii foarte bine stabilite, asistentul de triaj atribuie pacientului un cod, necesar în prioritizarea consultării, mai ales atunci când secția este foarte aglomerată, când adresabilitatea este mare. Vorbim de codul roșu – de gravitate maximă, urgențele majore, pacienții critici care impun consultarea imediată, de codul galben – ce prevede ca pacientul să fie consultat în maximum 10 minute, adică așa-numitele urgențe imediate sau cu risc de agravare, apoi cod verde – urgență minoră, care nu pune viața pacientului în pericol, cod albastru sau alb, adică nonurgențele. Cele mai grave sunt cazurile de cod roșu și galben. Apoi, ulterior consultării de către medicul de la UPU, cazul urmează procedura normală, fiind investigat și tratat de către personalul UPU sau consultat la nevoie și de către alți medici de pe alte specialități medico-chirurgicale în vederea luării deciziei finale: internare, externare sau transfer spre o altă unitate medicală de rang superior. Bineînțeles că sunt situații când vin simultan mai mulți pacienți de cod roșu sau de cod galben. Atunci, situația devine critică ducând până la declanșarea unui plan alb – adică mobilizare de resurse suplimentare, atât în UPU, cât și la nivelul întregului spital.
În UPU nu se refuză niciun caz care ne intră pe ușă, însă pacienții care ajung aici trebuie să înțeleagă că mai trebuie uneori să aștepte, că pe fiecare cod este prevăzut un anumit interval de intervenție, că totul ține de gravitatea unui caz. Aici nu lucrăm după principiul „primul venit, primul servit”. Aici vorbim de Urgențe! Bineînțeles că nu rămânem strict pe aceste coduri. Bineînțeles că dacă în zona de triaj starea unui pacient de cod galben sau verde se agravează, bolnavul se decompensează, normal că i se acordă prioritate. Să nu fim înțeleși greșit. Repet, aici vorbim de o muncă la foc continuu, pe situații care se schimbă de la o secundă la alta.
Conduită terapeutică pentru fiecare caz în parte
– Cine decide dacă pacientul din UPU rămâne în spital, dacă este nevoie să fie internat sau dacă va fi externat?
– În funcție de investigații, în funcție de gravitatea pacientului, de agravarea stării lui, se poate decide chiar internarea pe o secție. Medicul din UPU cere consult interdisciplinar – exemplu Medicină Internă, Cardiologie, Neurologie, Chirurgie, Psihiatrie, Ortopedie sau orice altă secție cu linie de gardă în spital sau la domiciliu, și, de comun acord, se stabilește internarea. Dacă avem de-a face cu un pacient cu o patologie complexă și există disensiuni în ceea ce privește conduita de finalizare a cazului se constituie o comisie de gardă pe spital, a cărui șef este medicul de pe Medicină Internă care decide internarea. Există și o prevedere legală prin care chiar medicul de la Urgențe poate decide internarea. Sunt și cazuri, multe chiar, care pleacă de la noi, din UPU, direct către alte centre universitare, fie cu o salvare a Serviciului de Ambulanță, fie cu ambulanța de Terapie Intensivă Mobilă (TIM), fie chiar cu transport aerian medicalizat, dar aici vorbim de cazuri foarte grave, de pacienți critici (exemplu marii arși), toate acestea respectând protocoalele naționale care prevăd aceste aspecte.
Criza de personal își pune și ea amprenta
– Cum funcționează o gardă la UPU? Întreb pentru că știu și de problema, veche de acum, a crizei de personal. Mai ales că la Urgențe nu trebuie să lipsească medicul, fie zi, fie noapte, fie sărbătoare sau weekend, și nici asistenții medicali sau personalul medical auxiliar.
– În Urgențe Adulți sunt doar 6 medici care sunt introduși în ture, și mai avem medici care lucrează doar pe gărzi, fie în UPU, fie în prespital, pe ambulanța SMURD -TIM. Da. E o criză acută de personal, pe toate liniile.
Turele de zi, la medici, se desfășoară în intervalul 08-20, restul intervalului fiind acoperit cu linia de gardă. Pe tura de zi încercăm să avem permanent doi medici stabili, ceea ce am dori și pentru acoperirea gărzilor, însă acum nu putem realiza acest lucru tocmai din cauza lipsei acute de personal. Ceea ce e foarte greu. Pentru că de o perioadă bună de timp, tura de zi aproape e la fel cu cea de noapte, ca adresabilitate, ca număr de pacienți și cazuistică. Problema este, după cum am spus, că o parte din medicii de la UPU fac și gardă pe ambulanța TIM, și e foarte greu să îi împarți, să respecți pe de o parte perioada de lucru/odihnă, opțiunile individuale exprimate de fiecare medic, nemaivorbind, pe de altă parte, de faptul că trebuie să ținem cont de programul de lucru al fiecăruia din unitatea unde este angajat și aici mă refer la medicii care nu sunt salariați ai UPU Adulți Bacău.
La o lună cu 31 de zile, pentru a acoperi doi medici în tură de zi și unul în tură de noapte ar fi necesare 93 de ture, însă medicii existenți pot acoperi doar 72 de ture în condițiile în care niciunul nu are liber sau concediu de odihnă. Astfel, la întocmirea graficului de lucru lunar îți cam dă cu minus. Ca să nu mai vorbim de cazurile de concediu de odihnă sau medical la care fiecare are dreptul legal. Este suficient ca un medic să fie în concediu, chiar și cinci zile, sau o săptămănă, sau 10 zile, și toată organizarea cade, iar întocmirea graficului de lucru întâmpină mari greutăți. Există situații, punctuale ce-i drept, în care în anumite intervale de timp, pe perioada zilei, în UPU acordă consultații doar un singur medic urgentist, cel de al doilea medic, desemnat pe ambulanța TIM, fiind nevoit să plece în prespital pentru rezolvarea altor urgențe. Practic, părășește UPU. Iar medicul care rămâne trebuie să acorde consultații simultan pe trei cabinete. Vorbim și de o complexitate a cazurilor care este din ce în ce mai mare, care necesită timp pentru explorare medicală, iar fluxul de pacienți e același, ceea ce determină și timpi de așteptare crescuți pentru cei din triaj.
Iar acest minus nu este numai la medici, ci și la asistenții medicali, și la personalul auxiliar. Dacă medicii efectuează gărzi pe ambulanța TIM în afară de norma de lucru din UPU, asistenții medicali însă desfășoară turele în cadrul aceleiași norme lunare, ceea ce duce și mai mult la accentuarea lipsei de cadre medii în Urgență. În ceea ce privește personalul auxiliar, chiar dacă acesta nu face ture și pe TIM, dată fiind complexitatea cazurilor ce impun efectuarea unei multitudini de investigații paraclinice la care pacientul merge însoțit de ei și aici putem vorbi de o încadrare insuficientă. De aceea spuneam că minusurile sunt pe toate nivelurile. Ca urmare a acestei lipsei de personal, suprasolicitarea fizică și psihică la care este supus întregul corp medical al secției este din ce în ce mai mare, iar sindromul de burn-out se face simțit din ce în ce mai des.
– De ce servicii medicale beneficiază concret un pacient ajuns la UPU?
– De tot ce este necesar. Aici este triat, aici i se recoltează analize de toate felurile, tot aici, dacă starea lui o impune, este investigat și radiologic, aici i se face ecografie, radiografie, computer tomograf. Aici i se administrează și tratament de urgență. Fiecare pacient însă are patologia lui și protocolul lui terapeutic. Iar pentru urgențele grave – cod roșu și galben – avem doar 10 paturi. Până nu se rezolvă cazurile de pe aceste paturi, noi nu mai putem prelua alți pacienți. Se lucrează pe ceas, la minut, unui pacient i se recoltează analizele, altul este trimis la o investigație radiologică, altuia i se administrează o perfuzie, pentru altul se mai așteaptă un consult interdisciplinar, e mereu acea mișcare browniană, pe care, câteodată, pacientul care stă în triaj sau aparținătorul care îl așteaptă nu o înțelege. Important este să se știe, să se conștientizeze că în UPU nu se doarme. Toată lumea este la datorie, iar toți sunt aici și își fac meseria. Poate că de aici apar nemulțumirile tocmai din cauza timpilor de așteptare foarte mari. Deși avem prioritate peste tot, și la Radiologie, și la laboratorul de analize, și pentru orice altă investigație e nevoie, până când nu avem toate rezultatele acestora nu putem spune că avem cazul rezolvat, nu putem stabili conduita terapeutică finală și nu putem debloca acel pat pentru următorul pacient. Asta trebuie să se înțeleagă. Și că importante și prioritare sunt urgențele majore.
„Eu știu că sunt și nemulțumiri, și supărări, reclamații, dar este bine ca fiecare pacient care se adresează serviciului de Urgență să vadă lucrurile și altfel, să vadă activitatea de aici și dintr-o altă prismă. Normal că fiecare om care vine în Urgență consideră că este o urgență, că el este prioritar și trebuie preluat imediat, numai că trebuie să se înțeleagă că în Urgență activitatea se desfășoară conform unor protocoale specifice, care stabilesc clar criteriile de prioritate a preluării cazurilor.”
La medicul de familie sau la Urgențe? Statisticile vorbesc de la sine! Doar 20-25% din prezentări sunt adevărate urgențe
– Haideți să vorbim și despre o altă mare problemă: medicina de familie versus Urgențe.
– O, da, este un punct care trebuie atins și dezvoltat, pentru că rețeaua de medicină primară (sau de familie) este de multe ori ocolită. Uneori este ocolită cu bună știință, alte ori pentru că medicul de familie nu e la cabinet (are un program de consultații într-un anumit interval orar), alte ori din comoditate, alte ori din neștiință. Avem pacienți care atunci când au fost întrebați ce medic de familie au ne-au răspuns că nici nu știu cum îl cheamă. Sau sunt pacienți cronici care au un bilet de trimitere către ambulatoriu, se duc în policlinică, aici constată că nu mai sunt bonuri, că și acolo numărul de consultații e limitat, și vin, bineînțeles, la UPU. Sunt foarte multe cazuri care se prezintă în Urgență și care prin afecțiunea pe care o prezintă nu este o urgență, care putea foarte bine să fie consultat și să primească toate indicațiile necesare de la medicul de familie. Iar acești pacienți nu realizează că dacă ei vin în Urgențe, cu astfel de afecțiuni, ba că îl doare o ureche de două săptămâni sau că simte un junchi în spate de o lună, ba că tușește și nu știe ce tratament să mai ia, odată cu ei vin și adevăratele urgențe. Or, și cel cu durerea de ureche, și cel cu un politraumatism face parte din cei 150 de pacienți care se prezintă în medie pe o gardă. Iar cel cu durerea de ureche trebuie să înțeleagă cât de mult… „ajută” personalul medical și să realizeze că altul de lângă el chiar este o urgență majoră adevărată, pentru care personalul din UPU trebuie să acorde acea atenție maximă și prioritară. Statisticile pe această temă vorbesc de la sine. De exemplu, anul trecut, în 2017, din cele aproape 60.000 de prezentări în UPU, pe cod galben – urgențe imediate și cod roșu – urgențe majore au fost doar 13.600. Deci puțin peste 20 la sută. Restul, pe cod verde, 30.000, și ce mai rămâne, pe cod albastru și alb, deci cazuri care puteau fi tratate, rezolvate foarte bine de către medicina de familie.
„Anul trecut, mai puțin de un sfert din pacienții care au ajuns în UPU au fost și internați. Restul, marea lor majoritate, au fost rezolvați în urgență. Dar mai mult de jumătate dintre ei puteau fi tratați de medicina primară.”
– Cum stăm cu dotarea de la serviciul UPU, cu medicamentele?
– Cazuistica noastră este diversă și complexă. Beneficiem de toate dotările și toată medicația necesară, la nivel european. Și nu spun doar vorbe mari. Sunt ecografe, pompe injectomat, ventilatoare de ultimă generație, monitoare pentru supravegherea pacienților, avem electrocardiografe. Avem de toate. Poate însă niciodată suficient pentru adresabilitatea pe care o avem. Oricât de multe ar fi, niciodată nu ar ajunge la fluxul de pacienți pe care îl avem în UPU. Deci aparatură avem, și la înalte standarde, avem medicamente, avem material sanitare, avem de toate, personal pregătit, deși insuficient, repet, care știe să utilizeze toate aceste dotări, care știe cum să își desfășoare activitatea, care știe toate protocoalele, dar care, la un moment dat, poate fi depășit de situația dată de adresabilitatea crescută și de presiunea pacienților și a aparținătorilor.
– Cum a fost pe perioada sărbătorilor, când nici medicii de familie nu au lucrat, ca să nu mai vorbim de necesitatea unui centru de permanență?
– Aceeași adresabilitate ca de obicei, pe aceste perioade. Între 23 decembrie 2017 și 3 ianuarie 2018 au fost în jur de 2.000 de cazuri, între 3 și 5 ianuarie, când pe medicina de familie au fost acele probleme cu contractele cu Casa de Sănătate, au fost cam 500-600 de cazuri. Am revenit la normalul de circa 150 de cazuri pe gardă. Dar nu numai aceste numere, aceste statistici seci contează. Contează să fim și noi înțeleși. Și important mai este, și de aceea le mulțumesc și public tuturor, le-am mulțumit și personal, acum o fac și public – și medicilor din Urgență, și celor din gărzi, și celor de pe ambulanța TIM, și asistenților medicali, și personalului auxiliar, întregului corp medical, că toți au dat dovadă de bunăvoință, de colaborare, au înțeles situația în ansamblul ei și nevoia de a fi mereu și a lucra în echipă.
„Ca o concluzie. Apelul meu către populație este ca atunci când se confruntă cu o problemă medicală să se adreseze unde trebuie, să își aprecieze foarte bine gradul de urgență al afecțiunii. Să dea dovadă de înțelegere, de respect reciproc față de ceilalți pacienți și față de personalul medical care poate fi blocat cu acele cazuri nonurgente, exemplu durere de ureche sau de spate, în loc să acorde asistență medicală adevăratelor urgențe. Întotdeauna vor fi pacienți care vor aștepta în triaj. Se întâmplă peste tot asta. Și în alte spitale din țară, și în străinătate. Dar dacă sunt la Urgențe, e important să înțeleagă că sunt acele coduri de prioritate, că echipa, în totalitatea ei, lucrează pentru a fi bine pentru fiecare. Că și noi, cei din Urgențe, suntem oameni. Și facem tot ce putem și dăm tot ce putem. Nu spun că suntem ca Alba ca Zăpada, că suntem imaculați, că le facem pe toate bine, că nu mai sunt și căderi, și tensiuni. Munca în Urgență este o muncă de echipă, iar echipa nu e formată numai din personalul medical, ci și din pacienți și aparținători. Și e o muncă grea. Foarte grea!”
dr. Elena Bilbor, medic șef UPU Bacău
În planul managerial există deja discuții avansate de extindere a serviciului UPU din Spitalul Județean de Urgență Bacău, prin lărgirea zonei de triaj, a celei de urgențe majore, modificarea tuturor circuitelor, cu accesabilitate mai facilă către secțiile spitalului, către investigațiile radiologice, către sălile de operații și chiar de amenajare a unui heliport, pe clădirea Blocului medico-chirurgical, cu lifturi interioare și exterioare. Proiectul pentru obținerea finanțării europene va fi depus până în aprilie. Se pot accesa 1,5 milioane de euro.
Medici care lucrează pe această secție (în ordine alfabetică):
dr. Elena Bilbor – medic primar (șef secție)
dr. Elena Simona Contoman – medic specialist
dr. Viorel Cosmin Franț – medic specialist
dr. Marian Gherghelescu – medic specialist
dr. Sofița Haralambie – medic primar
dr. Liliana Petrescu – medic primar
dr. Tereza Blanka Zorilă – medic specialist
Contracte doar pe gărzi: în UPU – dr. Ionuț Drăghin (medic primar), ambulanță SMURD – TIM – dr. Dan Polizov (medic specialist), dr. Andreea Roiu (medic rezident), dr. Victor Căescu (medic rezident), dr. Geanina Purice (medic rezident), dr. Cătălina Turlică (medic rezident), care vin din Iași.
În cadrul UPU Bacău există și un cabinet de medicină dentară, încadrat cu cinci medici stomatologi și cinci asistenți, pe care îl vom prezenta în edițiile noastre viitoare.
La pian, Cristofano
La Sala „Ateneu”, anul se deschide cu un recital de pian susţinut de Antonio di Cristofano. Pianistul italian, al cărui periplu muzical din această seară ne poartă cu precădere în epoca romantică, are o îndelungată colaborare cu Filarmonica băcăuană.
O să vă amintesc totuşi că a studiat la Conservatorul Luigi Cherubini din Florenţa la clasa profesorilor Antonio Bacchelli şi Massimiliano Damerini. Cântă în toată Italia, de la Jesi la Spoleto, de la Milano la Alessandria, în Mantova, Napoli ori Palermo sau Brescia, dar publicul îl aclamă și în apariţiile sale din Sevilla, Colorado, Moscova, Praga, Monte Carlo, Houston, Bucureşti, Denver, Seul, Varşovia, Toronto, Washington sau Viena. În 2012 a primit la Rotary Club premiul pentru cultură Paul Harrys Fellows. Este apreciat nu doar ca interpret, ci şi pentru cursurile de master pe care le ţine la Conservatorul Ceaikovski din Moscova sau la universităţile americane: Denver – Louisiana – Memphis – Houston – Florida – Vancouver, la Seul şi Salonic.
Înregistrează la Velut Luna, un compact disc cu muzică de Berg, Brahms şi Skriabin. De altminteri, din creaţia acestora, ne va interpreta în această seară Sonata nr.1, 3 Piese op.118 şi Sonata Fantezie nr.2. Recitalul se va deschide cu o minunată creaţie, Sonata „Patetica”, a opta din cele 32 compuse de Ludwig van Beethoven, urmată de Poloneza Fantezie op. 61 în La bemol Major a lui Frédéric Chopin – pagini eroice şi pline de melancolie!
Ozana Kalmuski Zarea
Momentul bilanțului la Consiliul Județean
Sorin Brașoveanu, președintele Consiliului Județean (CJ) Bacău, a organizat, marți, o conferință de presă în care a prezentat o sinteză a ceea ce a însemnat anul 2017, „cu bune și rele, cu realizări și dificultăți”.
I-au stat alături Marius Gheorghiță și Silviu Pravăț, vicepreședinții CJ, și Valentin Palea, administrator public. Sorin Brașoveanu a explicat că de la mijlocul lui 2016 până în august 2017 s-a desfășurat, în primul rând, „o activitate de laborator” în scopul actualizării strategiei județului, care a însemnat o analiză a nevoilor celor 93 de unități administrativ-teritoriale din județ, a priorităților pe domenii de activitate și identificarea surselor de finanțare.
Dificultățile au avut legătură cu procedurile și avizele, în lungul drum al unui proiect de la idee la recepția obiectivului. În cadrul conferinței, șeful CJ Bacău a prezentat investițiile finalizate în 2017, precizând că unele sunt începute în mandatul lui Dragoș Benea, și pe cele aflate în curs de realizare. Între cele mai importante obiective terminate anul trecut se află noul terminal al Aeroportului Bacău, căruia îi va urma construirea pistei cu indice de portanță 65, menită să atragă noi operatori și noi destinații.
La fel de importantă este Secția de Radioterapie, a cărei construire și dotare a costat 6,5 milioane de euro, apoi Compartimentul de Urgențe al Pediatriei Spitalului Județean și cele patru secții ale Spitalului Onești. Președintele CJ Bacău a vorbit și despre deblocarea proiectului șoselei de centură, aprobarea memorandumului pentru autostrada Iași-Bacău-Brașov și investițiile în drumurile județene.
Ultimul capitol a vizat proiectele culturale și sociale, unele realizate în parteneriat cu organizațiile neguvernamentale.
În ediția de vineri, 12 ianuarie, vom reveni cu detalii privind investițiile finalizate sau în curs realizare și planurile pentru 2018.
Un pas înainte?
Ne-am mai achitat de o recomandare făcută României de Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului de la Geneva prin înfiinţarea instituţiei Avocatul Copilului, componentă a Avocatului Poporului, cu toate prerogativele ce rezidă de aici.
De altfel, România a aderat la Convenţie prin Legea 18/1990, însă foarte mulţi ani nu s-a făcut mare lucru, responsabilităţile în ceea ce priveşte drepturile fundamentale ale copilului (sănătate, educaţie, condiţii optime de creştere, siguranţă şi integritate, eliminarea exploatării şi coerciţia fizică) fiind împărţite între DGASPC, poliţie, parchet şi instanţă.
Violenţa asupra copiilor este adânc înrădăcinată în cultura poporului român, afirmaţie susţinută de cercetări care arată că 63 la sută dintre părinţi folosesc agresiunea fizică ca metodă de educare a copiilor, la care se adaugă şi faptul că instituţiile statului cu atribuţii nu tratează cu celeritate şi seriozitate plângerile adresate de copii, un părinte sau tutore, cel mai adesea reclamanţii fiind sfătuiţi spre împăcare.
Motivul? Evident, lipsa de personal, încâlceala legislativă, lipsa de fermitate şi înţelegere a urgenţei unor asemenea încălcări grave ale drepturilor copilului.
Înfiinţarea instituţiei Avocatul Copilului poate fi considerată un pas înainte, însă nu suficient, dacă avem în vedere că, la nivelul judeţului, doar o singură persoană (adjunctul Avocatului Poporului) are asemenea responsabilităţi, nu există logistica necesară (spaţii separate, linii de colaborare cu alte instituţii, fonduri pentru promovare etc.).
Vom spune, şi peste ani, că avem legislaţie, însă nu este aplicabilă, iar românii vor continua să considere bătaia ruptă din rai, iar instituţiile statului vor apela la româneasca şi păguboasa amânare.
Ce spune primarul din Plopana despre acuzațiile DNA
Procurorii de la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău l-au trimis în judecată pe Gheorghe Andrieş, primarul comunei Plopana, fiind acuzat de infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea–credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene.
„În datele de 18 iunie 2012 și 30 septembrie 2015, în calitate de împuternicit al fiicei sale, inculpatul Andrieș Gheorghe a depus la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – A.F.I.R. înscrisuri false și inexacte pentru obținerea unui sprijin financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 121 pentru implementarea proiectului «Dotarea exploatației agricole din localitatea Plopana, județul Bacău, prin achiziția de tractor și mașini agricole»”, se arată în comunicatul DNA.
Procurorii spun că în cererea de finanțare, depusă în iunie 2012, acesta ar fi menționat în mod nereal că fiica sa este adevărata beneficiară a sprijinului financiar nerambursabil şi că în realitate el ar fi fost beneficiarul proiectului.
„După depunerea înscrisurilor, în data de 5 martie 2014, inculpatul Andrieș Gheorghe a încheiat contractul de finanțare cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit-România (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale). (…) Ulterior, în data de 19 noiembrie 2015, întreprinderea individuală a fiicei inculpatului Andrieș Gheorghe și controlată de către acesta a obținut pe nedrept suma de 212.942,23 lei”, mai spun procurorii, care au dispus măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor imobile ce aparțin acestuia.
În replică la acuzaţiile DNA, Gheorghe Andrieş a declarat că: „Fiica mea a făcut un proiect pentru achiziţia unui tractor şi nişte maşini agricole. Eu am avut procură să o reprezint pe perioada cât a fost ea studentă, pentru că nu putea permanent să fie la atâtea instituţii ale statului care cer documente, şi s-a interpretat că prin acea procură de fapt eu am fost adevăratul beneficiar al proiectului.
Şase proiecte pe care le-a controlat în Plopana, la fiecare a găsit câte o chichiţă ca să le anuleze pe toate.
La AFIR proiectele au fost bune, au fost la finanţare, la DNA n-au mai fost bune. Asta este marea fraudă.
Nişte tineri fermieri care cinci ani de zile s-au angajat să crească nişte animale, să stea în cizme de cauciuc, în balegă, şi după cinci ani, după proiect terminat, vine şi spune DNA că proiectul nu a fost corect”.
Potrivit procurorilor, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ar fi comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal, cu suma totală de 212.942 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate până la data plății efective.
Dosarul se va judeca la Tribunalul Bacău.
Angajări din sursă externă la ISU Bacău
– se caută ofiţeri pentru Prevenire, Logistic sau Financiar, iar unele funcţii au grad de locotenet colonel sau chiar de colonel
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bacău a scos la concurs cinci posturi de ofiţer cu încadrare din sursă externă, iar cei interesaţi trebuie să se grăbească pentru că cererile de înscriere se depun inclusiv astăzi, 10 ianuarie.
Este vorba despre un post aferent funcţiei de ofițer specialist II, din cadrul Inspecției de Prevenire – Compartimentul Control și Activități Preventive, funcție prevăzută cu gradul de locotenent colonel, un post de ofițer I, tot din cadrul aceluiaşi compartiment al Inspecției de Prevenire, funcție prevăzută cu gradul de maior, un post de ofițer specialist I la Serviciul Logistic – Compartimentul Tehnic, prevăzută cu gradul de colonel, un post de ofițer specialist II (economist) la Compartimentul Financiar, prevăzută cu gradul de locotenent colonel, şi un post de ofiţer specialist II la Inspecţia de Prevenire – Compartimentul Avizare – Autorizare, prevăzută cu gradul de lt. col.
Candidaţii pot afla de pe site-ul instituţiei sau direct de la sediul acesteia ce studii trebuie să aibă, dar şi ce alte condiţii au de îndeplinit pentru a putea participa la concursul care va consta în susţinerea unui test scris pentru verificarea cunoştinţelor necesare îndeplinirii atribuţiilor postului, dar înainte vor susţine şi proba de evaluare a performanţei fizice.
ISU Bacău vrea să mai angajeze şi doi muncitori calificaţi, mai precis bucătari, pentru Popota unităţii, care ar urma să fie reînfiinţată.
Pentru aceste posturi, înscrierile se fac până la data de 19 ianuarie 2018.
