Răzvan Bibire

Dacă tot suntem sufocați de «fake news», de ce nu am avea și un «fake war»? Atacul coaliției americano-franco-britanice asupra Siriei a fost un fâs de răsunet. Evident, pornit de la premise false, că doar suntem în epoca «post-adevăr».

De ce spun că e un «război fals»? Sau, cel puțin, de ce atacul de sâmbătă dimineață este un «fake» îngrozitor care ar trebui să ne facă să ne punem întrebări dacă nu am fi orbiți (mă rog, doar unii) de spectacol?

În primul rând, după ce rușii au amenințat cu represalii, niciuna dintre rachetele coaliției nu s-a apropiat de zonele apărate de sistemele anti-aeriene rusești care le protejează bazele militare. Avioanele britanice decolate din Cipru s-au dus sute de kilometri în Mediterana, în partea opusă Siriei, pentru a trage rachetele din afara razei de acțiune a bateriilor S400 rusești.

În al doilea rând, țintele rachetelor au fost formate din obiective care fuseseră evacuate cu zile înainte, se spune, datorită informărilor venite de la ruși. Au fost trase 113 rachete și o mare parte au fost interceptate de apărarea anti-aeriană siriană, care a folosit, în principal, ori sistemele vechi de tip Buk, ori noile sisteme Panțîr, primite de la ruși.

Bazele navale și aeriene siriene nu au fost atinse de rachete. Americanii au raportat o mare victorie, Trump se declară mulțumit, onoarea a fost salvată și nu a costat decât vreo 200 de milioane de dolari, la cât se ridică valoarea rachetelor consumate de coaliție.

Totuși, un război serios începe altfel. Când a bombardat Jugoslavia, NATO a avut grijă să distrugă, întâi, apărarea anti-aeriană și să țină la sol aviația militară.

Abia apoi au venit valurile de avioane de bombardament care au pisat infrastructura țării.

În cazul de sâmbătă, nici vorbă ca vreun avion să se apropie măcar de spațiul aerian sirian iar apărarea anti-aeriană a fost lăsată să-și facă treaba fără să fie deranjată.

Pare că principala preocupare a lui Donald Trump a fost să creeze un spectacol de artificii pentru publicul din SUA, căruia să-i demonstreze cât de hotărât este el când e vorba să dea cu pumnul.

Dincolo de acest show, rămân câteva lucruri care ne dau de gândit.

În primul rând, în politica mondială nu mai contează faptele; acestea pot fi inventate, manipulate, regizate pentru a se potrivi intereselor celor puternici.

Americanii au decis să atace Siria fără să mai aștepte verdictul specialiștilor de la Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice care tocmai aterizaseră la Damasc.

În al doilea rând, rămâne valabilă ideea că dacă ai ceva probleme electorale pe acasă, soluția cea mai potrivită este să pornești un război.

Iar ultima idee e mai tragică: i se poate întâmpla oricui.

4 COMENTARII

  1. Un spectacol tipic americam, cu roluri secundare pt. mai pricajitii sai aliati, Marea Britanie si Franta(care nu putea pierde un astfel de prilej de a arata lumii ce mare e Macron cel Mic). Totul e o minciuna gogonata numai buna de prostit popoarele proprii, imbuibate si credule pana la refuz. Mai grav e ca ONU nu mai are nici o credibilitate, in primul rand datorita SUA, care au devedit si cu alte ocazii ca nu da doi bani pe autoritatea si rolul acestei organizatii. Mai pozitiva pozitia d-nei Merkel(antipatica pana la refuz, dar deloc proasta), care s-a abtinut de a intra in hora aceasta de prost gust. Nu stiu de ce, dar parca am inceput sa ma obisnuiesc cu asemenea evenimente care tind sa devina cotidiene. O lume nebuna, nebuna ….

  2. Foarte bun articolul, in contextul in care presa romaneasca si in mare parte, presa occidentala trateaza cu foarte multa superficialitate acest subiect. Eu as vrea sa adaug cateva informatii p care le consider crucial pentru intelegera corecta a situatiei. Presupusul atac cu arme chimice a avut loc intr-o suburbie a Damascului. Este vorba despre o enclava de cateva zeci de kilometri patrati care era controlata de multi ani de zile de mai multe grupari jihadiste, unele mai sangeroase decat altele. Din acea suburbie erau lansate destul de des morieter catre Capitala, aceste obuze provocand in repetate randuri victime in randul locuitorilor Damascului. Mai mult, au fost lovite ocazional ambasade, piete, blocuri de locuinte. Cum armata siriana aproape ca a terminat treaba cu grosul gruparilor fundamentaliste, s-a pus problema eliminarii acestei amenintari aflate la mica departare de capitala. In momentul in care atacul a inceput, fiind o chestiune de zile pana ce cartierul acela urma sa ajunga in mainile armatei siriene, aceste grupari teroriste care sunt finantate de marile democratii ale lumii precum Arabia Saudita si Israel au inceput un razboi mediatic, acuzand ca civilii din Guda aveau de suferit (asta dupa ce ani de zile, aceiasi civili fusesera tinuti ostateci). Asa-zisul atac cu arme chimice a aparut in ultima zi dinainte ca Guda sa cada, adica in contextul in care armata siriana deja castigase partida. Evident ca un ordin de atac cu arme chimice nu putea fi dat de catre Assad, pentru ca individul nu este cretin. Toate dovezile pe care se sprijina SUA, Franta si GB sunt legate de un filmulet al Castilor Albe (si astia plini de bune-n cap dat fiind ca sunt anti-Assad), in care niste copchii sunt spalati pe cap. Trebuie sa fii absolut imbecil, dar rau de tot, ca sa crezi ca un atac cu gaz sarin duce la aparitia paduchilor si poate fi rezolvat cu apa rece. Sa trecem la atacul aliatilor… ei bine, ce darama ei ? Un presupus centru national de cercetari chimice unde ai dracu de criminali concepeau formule noi, nu-i asa, de gaze si substante toxice. Asa o fi, sirienii cu asta se ocupa, mai nou, cu cercetari in domeniul chimiei. Culmea e ca acest centru care – logic – ar fi pe lista scurta a obiectivelor militare de distrus, NU era aparat de nicio baterie antiaeriana. Culmea, acest centru se afla intr-o cladire de pe o strada oarecare, si nu intr-un buncar securizat, din moment ce era atat de important. E clar ca americanii au daramat o cladire unde niste amarati lucrau si ei in domeniul chimic. Va dati seama, fereasca Domnul, daca ajungem vreodata dusmani cu americanii, ca astia dau cu o nucleara peste Bacau, ca sa elimine ditamai centrul de productie a armelor chimice letale, aflat pe platforma Cominatului Chimic…

  3. Trebuia ca firmele de armament sa mai faca niste bani, gibonului american indopat de la fast food sa i se satisfaca orgoliul ca ei inca sunt cei mai tari, au venit si trepadusii din UK si Franta ca sa dea o nota de oaresice sustinere, exact ca si in cazul Skripal, nu au avut nici o dovada, dar cat mai conteaza dovezile in fata lacomiei dusa pana la schizofrenie de catre tovarasii de la cealalta Moscova, aia de peste ocean. Au facut cum se facea mai demult in armata, la un moment dat trebuia consumata munitia in timpul unor exercitii de tragere, in loc sa mearga toti, trimiteau cativa soldati si trageau cate o lada de cartuse de ii dureau urechile doua zile, ca ofiterii nu aveau nici un chef. Si cum tovarasii americani nu reuseau sa starneasca un conflict, li s-a ridicat mingea la fileu de cine avea interes in escaladarea conflictului, e cam acelasi model care s-a intamplat in urma cu cativa ani, in Iraq sau Afganistan cand tot asa dorea armata sa se retraga, doi soldati britanici s-au deghizat in talibani, s-au dus in piata si au inceput sa traga in tot ce gaseau, au fost ei anchetati dupa aceea dar scopul a fost atins, razboiul sa continue, banii sa vina, cate cheltuieli nu sunt de facut cu salarii, armament, combustibil, mancare, haine, masini, corturi, intretinere, au si magazine in interior. Mai nasol e ca nu prea se mai vorbeste de pace ci daca cel din fruntea unui stat preda tara intereselor americane, ca daca Assad era pro-american, sa le fi dat resursele, sa vezi cum il aplaudau tovarasii de la Moscova cealalta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here