Prima dată, Ziua mondială a îmbrățișărilor a fost sarbătorită, pe 21 ianuarie 1986 în Michigan, Statel Unite, iar de atunci s-a extins în mai multe țări. Initiativa acestui eveniment a fost a unui psiholog american, Kevin Zaborney, căruia i-a venit această idee după ce a observat că americanii se rușnează și se simt jenați atunci când îșsi afișează afecțiunea în public.

Ziua mondială a îmbrăţişărilor are loc în luna ianuarie căci aceasta este, susține Kevin Zaborney, luna în care oamenii se simt cel mai deprimați.

De altfel, astăzi este și Blue Monday, cea mai deprimantă zi din an. Aceata este calculată după o formulă matematică, creată de psihologul Cliff Arnall care a luat în considerare mai multe elemente cum ar fi vremea, facturile la utilități, datoriile, nivelul motivațional, precum și faptul că majoritatea oamenilor urăsc zilele de luni.

Blue Monday, sau Lunea cea tristă, este numele dat zilei de luni din cea de-a treia saptămână din ianuarie. Numele de Blue Monday a fost atribuit pentru prima dată acestei zile în 2005, de către o companie de turism în cadrul unei campanii de publicitate.

În urmă cu exact 4 ani, l-am întâlnit pe nea Gheorghe Căleap la el acasă. Familia îl sărbătoarea de 96 de ani. Timpul a trecut cu repeziciune și iată că nea Gheorghe a prins suta. Moment de mare bucurie, motiv pentru care s-a petrecut ca la carte. Astfel, vineri, 18 ianuarie, familia și rudele, împreună cu prietenii și vecinii s-au întrunit la pensiunea Balta Albastră. Peste o sută de persoane l-au sărbătorit pe Gheorghe Căleap la propriul centenar. La masa sa, i-au stat alături cei trei fii, soția Maria și un frate de 95 de ani.

Vizibil sub imperiul emoțiilor, nea Gheorghe ne-a spus : „Am avut o viață plină de toate. Au fost vremuri grele iar cel mai rău a fost în prizonierat. Acum sunt bine, sănătos. Nu mă doare nimic, doar că nu mă mai duc roțile.” Și chiar dacă nu-l mai țin picioarele, asta nu l-a împiedicat pe nea Gheorghe să se prindă într-o horă, ce-i drept mai pe loc, alături de cei dragi lui. La cei 100 de ani, Gheorghe Căleap nu ia niciun medicament. Mai bea și câte un pahar cu vin, că face bine, după cum spune râzând. Veteranul din Letea Veche are o familie numeroasă, împreună cu soția, doamna Maria, având trei băieți (cu vârste de 69, 65 și 61 de ani), cinci nepoți, cinci stră-nepoți și o stră-stră-nepoată. La marea sărbătoare a familiei Căleap au fost prezenți și câțiva reprezentanți ai Jandarmeriei, preotul paroh, reprezentanți ai asociaților de veterani și ai Primariei Letea Veche în frunte cu primarul localițăii.

„Ne bucurăm să avem în comunitatea noastră un veteran de 100 de ani, unicul din comuna noastră, și cu care ne mândrim. Am venit aici să-l decorăm și să-l cinstim cum se cuvine, oferindu-i o distincție aniversară, o diplomă, va semna în Cartea de Onoare și va primi un premiu în bani, atât din partea mea cât și din partea Primăriei”, a declarat Petru Dochiei, primarul comunei Letea Veche, fără să precizeze suma exacta oferită veteranului Căleap.

„Gheorghe Căleap a activat în asociația noastră, a veteranilor de război «Eremia Grigorescu». A participat activ și permanent la activitățile noastre și ne mândrim cu el pentru că este un erou al națiunii, pentru că a luptat pentru întregirea teritoriului patriei noastre. În asociația noastră, la momentul actual, mai sunt 274 de veterani și 2014 de văduve de veterani de război”, a spus col. (r.) Constantin Robu, secretarul Asociației Veteranilor de Război filiala județului Bacău.

Povestea lui Gheorghe Căleap

S-a căsătorit la 19 ani, doi ani mai târziu avea deja doi copii. Tot la 21 de ani a fost luat în armată, fiind înregimentat la Compania 25 Infanterie Vaslui, în 1941. Apoi a plecat pe front unde l-a întâlnit pe fratele său mai mare Alexandru. Fratele a căzut prizonier, iar Gheorghe a dat peste mormântul lui, unde era era îngropat împreună cu alți patru ostași. Pe front, când avea un moment de respiro, dormea împreună cu camarazii în gropi săpate. Când era în linia întâi, nea Gheorghe trăgea cu pușca mitralieră și secera tot ce-i stătea în cale. Spune că nu-și aminteste câți inamici a ucis dar nu avea încotro. „Dacă nu trăgeai tu, erai tu cel împușcat”, a povestit batrânul. Un an mai târziu, in 1942, pe când luptau la Cotul Donului, a căzut prizonier. A fost dus, împreună cu alți prizonieri, în Kazahstan, la Karagandy la minele de cărbuni. Acolo au fost ani de chin, dar a rezistat.

În 1948 a fost eliberat și au urmat alte „surprize”. Când a ajuns acasă, a nimerit exact când i se făcea dezgroparea de șapte ani. „A venit acasă un fost coleg de-al meu din război care a spus familiei mele că am murit și că el mi-a făcut mormântul. Soția mea s-a recăsătorit cu cel care a zis că m-a îngropat”, a continuat uluitoarea poveste Gheorghe Căleap.

Se apropia de 30 de ani și a trebuit să o ia de la zero. În 1949 s-a căsătorit cu Maria și sunt împreună și astăzi. A muncit în agricultură până în decembrie 1981 când a ieșit la pensie. De-a lungul timpului, Gheorghe Căleap a primit mai multe distincții, cea mai importantă fiind, probabil, cea de „cetățean de onoare” a comunei Letea Veche, pe care a primit-o în anul 2006.

Cu ocazia împinirii a vârstei de 100 de ani, Gheorghe Căleap a primit o diplomă de onoare din partea Asociației Veteranilor de Război din România, filiala „Eremia Grigorescu” județul Bacău, o plachetă aniversară și un premiu în bani din partea Primăriei Letea Veche și a semnat în Cartea de Onoare a localității.
Pe lângă toate acestea, centenarul Gheorghe Căleap a primit o mulțime de cadouri de la cei dragi, dar și câteva torturi cu înscrisul „100” sau artificii, dulciuri din care s-au ospătat împreună. Totul a fost scăldat în voie bună, mese întinse și muzică de petrecere. Și toată această atmosferă de sărbătoare a fost închinată nu numai celor 100 de ani ai veteranului ci și cei 70 de ani de căsătorie pe care-i împlinesc Maria și Gheorghe Căleap peste două zile, pe 23 ianuarie. Și uite cum povestea merge mai departe…

1 de 11

Profesorul Ioan Ivan, pe numele lui de poet Ion Tudor Iovian, poet optzecist, născut, după cum chiar el spune, în satul Valea lui Ion, de lângă Buhuşi, “satul cu fabuloase zăcăminte de vise” şi-a lansat, la sfârşitul săptămânii trecute, volumul de poezii “şi omul n-a mai scos niciun cuvânt” (Editura Bibliotecii “Costache Strurdza”, 2018, în noua Colecţie Ex-Centrica), în Sala Multimedia a Bibliotecii Judeţeane, instituţie unde a debutat ca “om al muncii”, prin repartiţie guvernamentală, după finalizarea studiilor universitare, în 1976.

Primele poezii le publică în revista liceului “Floare albastră”, debutează cu un grupaj de poeme în Revista Ateneu, este prezent în Antologia “Tineri poeţi”, prefaţată de Eugen Simion, câştigă patru ani la rând Premiul I la Olimpiada de Limba şi Literatura Română. Scrie şi publică. Nonconformist, ca orice tânăr al acelor ani, intră în vizorul organelor represive ale statului, fiind vânat, prins, bruscat, tuns “în cruce”, era anul 1971, cu repetiţie în anul 1973, de data acesta în Bucureşti, momente care l-au marcat şi afectat profund. De altfel, după ultimele informaţii, Ioan Ivan va fi încă mulţi ani în vizorul Securităţii Statului, împreună cu alţi tineri poeţi din Bacău, fiind anchetat în mai multe rânduri, i se suspendă abuziv repartiţia guvernamentală, în 1977, devenind şomer cu studii universitare.

Să alungăm în aer tristeţea. N-a fost să fie!

Consacrarea vine în 1974, când, la propunerea criticului Nicolae Manolescu, i se publică un grupaj de poezii în România literară. Calvarul şi abuzurile continuă şi ceea ce trebuia să devină debutul editorial, în 1982, în urma câştigării unui concurs organizat de Editura Junimea, încălcându-se grav regulile concursului, în loc de un volum, îi apare “o plachetă” de 16 pagini, “Să alungăm în aer tristeţea”, fără nicio explicaţie. Perseverent, talentat, publică permanent în revistele literare, astfel că adevăratul debut se produce în 1983, cu volumul de versuri “Pădurea de pini” (Editura Cartea Românească” – 1000 de exemplare, un adevărat eveniment literar, atunci când, Ioan Ivan devine, la sugestia criticului Mircea Ciobanu, lectorul volumului, Ion Tudor Iovian, poet consacrat definitiv, cartea obţinând Premiul de debut al Editurii, Premiul S.L.A.S.T pentru debut şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România, dublate de criticile semnate de Laurenţiu Ulici, Constantin Călin, Cristian Livescu, Constantin Sorescu, Gheorghe Iorga.

“Presiunea luminii” din 1987 îi aduce premiul “Vasile Alecsandri” al Revistei Ateneu, dându-i priliejul lui Nicolae Manolescu să scrie în România literară o amplă cronică: “Un poet remaracabil, subtil, original este Ion Tudor Iovian (…) un liric deplin format (…) sfâşiat între idealul frumuseţii pure şi realitatea ei nevăzută, viscerală, adesea dezgustătoare”, nota carcteristică a poeziei ioviene, pe care o regăsim şi în viitoarele volume, cu o schimbare de registru începând cu volumul “După-amiază cu scaun gol” (1995), în care sentimentul inutilităţii este atotstăpânitor. Bonom, retras, extrem de sensibil la mişcările şi curentele literare, de care însă nu se ataşează, Iovian îşi continuă drumul singular în literatura română, ceea ce-l determină pe Dan C. Mihăilescu (“Optzecismul în «Opera Omnia» , Dilema Veche, 2011) să afirme “Citească neoxpresioniştii de azi neoexpresionismul lui de acum un sfert de secol, că vor înmărmuri. E de-o actualitate . cum să-i spun? – seducătoare?, contrariantă? Minimalism, deprimism, nevroză, destrămare. Masca şi oglinda ca metaforă obsedantă.”

Vorbeşte Iovian!

Intrigă şi cu următorul volum, şi cu următorul, se apropie şi se departe de Bacovia, îl devorează pe Arghezi, devenind, o arată şi recentul volum “şi omul nu a mai scos niciun cuvânt”, “imaginea abisală a suferinţei (meta)fizice. O anume surzenie şi vorba scurt(at)ă, rară, îl caracterizează drept un ins retractil. Adevăratul Iovian este, însă, cel lăuntric, melcul din propria cochilie, după o confirmă volumul de faţă”, afirmă în Prefaţă recentei cărţi, criticul Adrian Jicu.
Coincidenţă sau nu, lansarea volumului a avut loc, la fel ca şi în 2013, cu ocazia marcării “Zilei Culturii Naţionale”, unde, cum este firesc, “Vorbeşte Eminescu!” Atunci Iovian a lansat incitantul volum „Vedere de pe pod în infranegru. Poezii gris-piper sau Şi va veni apocalipsa textului” (Editura Junimea, Iaşi, 2012).

La Biblioteca judeţeană, cât timp au vorbit invitaţii speciali, criticii Bogdan Creţu (Iaşi) şi Constantin Călin, despre poezia şi personalitatea poetului Mihai Eminescu) Ion Tudor Iovian şi-a păstrat impenetrabila atitudine de poet strivit de strălucitul predecesor, creatorul de limbă, “poetul naţional”, astfel că timpul nu a mai fost suficient şi pentru a vorbi despre volumul şi poezia lui Ion Tudor Iovian. Nu cred că este cea mai bună decizie o asemenea alăturare, într-un asemenea moment; astăzi stăm de vorbă cu şi despre Eminescu, căruia îi acordăm o zi, două, o lună, un an, un secol, mâine îi dăm cuvântul lui Ion Tudor Iovian, care este “unul dintre cei mai valoroşi poeţi pe care îi are România”, după o spune chiar organizatorul evenimentului. Argumentul că Iovian “ar fi şi eminescian” este forţat şi nelalocul lui. Sau poate fi apreciat ca o onoare! Mă rog.

De la ontologic la axiologic

Publicul, venit în număr mare, sunt încredinţat, fără să impietez numele şi creaţia eminesciană, pentru a-l vedea şi asculta pe Ion Tudor Iovian şi pe “criticii” lui, a acceptat provocarea: Ion Tudor Iovian a trecut de la revoltă, de la strigătul profund împotriva Răului, de la lupta cu paradoxul dostoievskian, la refuzul de a mai comunica. Prezent la mai multe lansări ale cărţilor lui Iovian, criticul Constantin Călin a făcut, mai întâi apel la memorie: “Dacă vă uitaţi în carte veţi observa, din tabelul chronologic, că sunt al doilea care am scris despre poezia lui Ion Tudor Iovian, de la debutul lui, întâmpinându-l cu toate laudele meritate. Şi o să mai vedeţi ceva, viaţa poetului nu a fost tocmai lină, o viaţă cu destule umbre, cu destule motive de ranchiună (!), ceea ce face un specific creaţiei lui Iovian. Vreau să scot în evidenţă relaţia cu totul şi cu totul deosebită dintre viaţă şi text, textul, la Iovian, este încastrat în viaţă, textul este trăit dramatic, textul este cel care provoacă suferinţă, textul nu este neapărat eliberator.

Impresia pe care o ai când îl citeşti pe Ion Tudor Iovian este aceea că el posedă un secret, ceva, ca să-l parafrazez pe Bacovia «ceva ce nu ştie nimeni», mereu este la limita unei profeţii, cel mai adesea sumbre. Poezia lui este poezia existenţelor ameninţate, nu este o poezie a celor fericiţi, nu, este a celor care simt pericolele vieţii actuale. Ce adună poetul în discursul său, el adună toate lucrurile mărunte şi uneori nesemnificative, sau semnificative doar în plan poetic ale lumii actuale şi le împachetează cu un fel de scârbă, pentru a le nega. Există un polemism permanent al lui Ion Tudor Iovian, în fiecare dintre poemele sale.

El apasă dureros pe anumite sintagme, de exemplu «alb funerar», «moarte», «mica vicioasă poezia», care nu e văzută în haine strălucite: «şi ea ticăloasa şi draga de ea/ rusupeşte aşa în transă descheiată la capot/ ambră prin odăile nefericirii fluturi de zăpadă nouă/ dă drumul la gramafon/ cu Mozart şi Palestrina şi Beethoven şi Gershwin să/ inunde plajele zilei/ şi sufletele lor să umble în papuci de casă/ pe străzi cu platani abia înfrunziţi care vor dispărea/ la căderea serii/ prin barurile inseminate cu fierul roşu/ prin cerul lăsat azi foarte jos/ ca să scrii cu briceagul poemele». Cititorul, care nu ştie multe despre biografia sa, se va întreba care e locul lui Ion Tudor Iovian, este, veţi vedea, o lume compozită, lumea străzii, a proximităţii, lumea urâtă de lângă şi de dincolo de noi. Ion Tudor Iovian este şi un poet religios şi vă recomand poezia “ai venit la ai Tăi şi ai Tăi nu Te-au primit”, în care se vede, răzbate sarcasmul faţă de realităţile lumii contemporane. Îmi plac asemenea oameni care cred în poezie şi care cred în dumnezeire”, a spus criticul Constantin Călin.

Ion Tudor Iovian, un poet apocaliptic

Adrian Jicu, după ce reface traseul poetic al al lui Ion Tudor Iovian, cel care se retrage în scris, în care găseşte unicul refugiu, ca protest împotriva celor care l-au abandonat sau îl tratează cu indiferenţă în provincia uitată de lume, descoperă în noul volum şi erotismul neaşteptat care se profilează îndărătul textelor despre condiţia poeziei, la care Iovian se raportează cu acelaşi ataşament agresiv. Textul emblematic pentru înţelegerea modului cum trăieşte el poezia se numeşte «dar ea este dintotdeauna în AND-ul tău», care sintetizează relaţia năbădăioasă a creatorului cu propria creaţie”, precizând apoi noutatea acestui volum, prin următoarele: “Ion Tudor Iovian este un poet eminescian, ce-i uneşte pe cei doi poeţi este problema răului, se ştie că la Eminescu toate au trecut, numai răul a rămas. Iovian este un poet apocaliptic, din zona violenţei, a răului, a golului, a pustiului.

Poezia lui Iovian reface destinul pustnicului Iov, care este îndemnat să se lepede de Dumnezeu, însă Iov, în prima fază, le răspunde, caută argumente, încearcă să-i convingă, pentru a-şi justifica credinţa în Dumnezeu. Asta face şi Iovian. Discursul său este unul polemic cu toţi ceilalţi, el trăieşte poezia, se răzvrăteşte în toate celelalte volume, aici, şi titlul o spune: «şi omul n-a mai scos niciun cuvânt», avem o schimbare de atitudine, Iovian nu-şi mai bate gura, nu mai răspunde, nu o mai ia de la început, volumul acesta îmi dă acelaşi sentiment, Iovian a vorbit, a spus ce avea de spus, şi schimbă strategia, e un fel de închidere în sine, după ce a strigat, a urlat, a ales să nu mai spună nimic”, a sintetizat Adrian Jicu.

Poezia care emană energie

Prezent ca invitat de onoare, criticul Bogdan Creţu, care a vorbit, în deschidere, despre Eminescu ca “poet naţional”, a făcut câteva referiri şi la poezia lui Ion Tudor Iovian. “Poezia lui Ion Tudor Iovian pare una postapocaliptică, polemică, este mult bacovianism, dar nu în retorică. Este o poezie descurajantă, este o lume în care Iisus este privit de după perdea, dar nimeni nu-i mai iese în întâmpinare. Lumea lui Iovian este toxică, dar este frumoasă. Este o poezie care emană energie, pesonajul principal al cărţii este Iisus, un Iisus stingher, nebăgat în seamă, care nu-şi mai recunoaşte lumea pe care a lăsat-o şi pe care a iubit-o şi pentru care s-a sacrificat. Este o lume toxică, urâtă, murdară, care nici nu mai îndrăzneşte să-L primească, să-L privească pe Iisus. «şi ai Tăi Ţi-au dat ură şi scuipat şi frig şi/ întuneric şi oţet şi sânge/ şi ai Tăi Ţi-au trântit uşa în nas/ Ţi-au aruncat lumina odată cu scârna lor şi frica/ s-au lepădat de tine/ de parcă ai fost ciumat/ s-au scuturat/ de picurii de lumină cu care le-ai amintit că sunt/ nemuritori/ s-au lepădat de gânduri/ de cuvinte/ de tine/ s-au lepădat de de ei înşişi/ din cer.»

Nici o iertare nu mai este posibilă, spune autorul şi, totuşi, obsesia poeziei lui Iovian este Cuvântul, care dă naştere unor poeme frumoase, complicate, cu vers lung, cu o cadenţă care ţine ritmul ideilor. Şi devine grav, când lumea nu mai încape în cuvânt, când poezia nu mai secretă sens, totul se pierde încă de la prima poezie. Totul vine de la viaţă poetului, când viaţa devine poezie emană energie, frumuseţe. Mai remarc că Iovian este şi un bun desenator, un grafician de excepţie, desenele lui ilustrează volumul, latură pe care nu i-o cunoşteam. Şi, ca să închei, apocalipsa vine, după cum se vede, se citeşte, atunci când omul nu mai scoate un cuvânt, când comunicarea se întrerupe, ceea ce anunţă evident apocalipsa textului, singura şansă este comunicarea cu Dumnezeu prin poeme, care devine rugăciune. Ion Tudor Iovian nu ne surprinde cu acest volum ci ne invită, pentru a-l înţelege, pentru a-l iubi, să-l citim”, a mai spus Bogdan Creţu.

Răul n-a dispărut nici după sacrificiul lui Iisus

Finalul a aparţinut poetului Ion Tudor Iovian, care a mulţumit pentru aprecieri şi, contrar titlului cărţii, a vorbit, a spus mai multe cuvinte, menite să lămurească unele sintagme. “Provenienţa poveştii fără sfârşit, povestea răului în lume, care n-a fost şi nu va fi rezolvată, problema suferinţei fără de vină, suferinţa de a fi pur şi simplu, suferinţa de a fi om, de a fi om nedreptăţit, dorinţa de a dispărea din lume, din pricina unui Dumnezeu care te-a zămislit dar te-a abandonat. Cărui Dumnezeu te închini, Iov cu cine stă de vorbă, răul este în Dumnezeu?

Ne răzvrătim împotriva cui? Şi de aici alte şi alte întrebări pe care ni le spunem fiecare dintre noi. Una ar fi de ce Creatorul nu a creat o lume fără suferinţe. De ne-a făcut culpabili, capabili de rău? Răul n-a dispărut, chiar şi după sacrificiul lui Iisus, din contra, răul se înmulţeşte, creşte. În fiecare dintre noi există mici «iovi», în relaţia noastră cu Dumnezeu”, a spus, totuşi, în final, Ion Tudor Iovian.
O carte dureroasă prin adevările enunţate, nu-i uşor şi nici comod sufleteşte să o citeşti, dar merită parcursă până la ultimul vers.
Şi o altă surpriză, care merită remarcată: volumul a fost tipărit cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean.

1 de 5

De acelaşi autor, în afară de titlurile deja cele enunţate: „Şoricelul Kafka pe foaia de hârtie (mica vicioasa poezia)”, Editura Axa Botoşani, 1999; „Pagini alese. Doar o înfiorare între cuvinte”, Editura Plumb, 2001; „Gherla imaginarului arghezian” (eseu), Editura Plumb, 2003. Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău; “Baby-secol…Elegii, după victorie, la tobă, cinele şi corn englez”, Editura Casa Scriitorilor, Bacău, 2004. Premiul pentru poezie a USR, Filiala Bacău; “Îţi voi injecta poezie în sânge, Antologie”, Editura Tipo Moldova, Colecţia Opera Omnia, Iaşi, 2011; „Vedere de pe pod în infranegru. Poezii gris-piper sau Şi va veni Apocalipsa textului”, Editura Junimea, Iaşi, 2012.

Mai mult de 2.000 de oameni au trecut pragul primului Târg de joburi organizat în Bacău de Agenția de recrutare de forță de muncă ECIM timp de două zile la finalul săptămânii abia încheiate. A fost un succes – au apreciat la final și organizatorii, dar și participanții, angajatori sau solicitanți de locuri de muncă. Târgul a fost organizat pe o matrice originală, în care un loc important l-au avut discuțiile relaxate dintre angajatori și solicitanți, la o cafea. De aceea, evenimentul s-a și numit „Cafeneaua cu joburi”. La cele 25 de standuri la care au luat loc angajatori din diferite domenii de activitate au fost oferite peste 700 de locuri de muncă.

Greu găseai, astfel, un loc liber la standurile târgului de joburi. Coadă era și la standul Coffee Point, la care o cafea sau un ceai se puteau comanda gratuit. Ulterior, la o cafea, solicitantul unui loc de muncă putea sta relaxat de vorbă cu orice reprezentant al unui angajator, de multe ori chiar cu managerul sau cu administratorul firmei. Mai întâi sau poate și la final, se putea discuta și cu un consultant care să-i arate solicitantului cum se întocmește un CV sau cum trebuie să arate o scrisoare de recomandare.
Dan Umbrărescu are numai19 ani. A mai lucrat, însă, și un timp chiar în străinătate.

1 de 8

„A fost bine că un asemenea eveniment ne-a adunat pe toți la un loc: solicitanți și angajatori – ne-a spus el despre acest eveniment. Eu am vizat din start compania Aerostar. Am vrut să văd ce aș putea face în echipa lor și unde aș putea ajunge. Am mai lucrat și la Urgent Cargus, unde am fost sorter operator, dar și în străinătate. Am permis de conducător auto, am studii liceale și am căutat ceva potrivit pentru mine”.

Și angajatorii au apreciat târgul

La standul firmei Ideal Feroluc, din Bacău, importator și distribuitor de accesorii pentru mobilier, l-am cunoscut în prima zi chiar pe administratorul acesteia, Lucian Măriuț. „Noi – ne-a declarat administratorul – avem nevoie de lucrători pe posturi de operator manual, operatori în depozit, consilieri de vânzări, șofer, agenți de vânzări, director de vânzări etc. Am găsit din prima zi candidați, dar mai ales pentru meseriile cu mai puțină pregătire profesională, pentru lucrători comerciali, manipulanți, mai puțini pentru agenți și director de vânzări. Noi căutăm și oameni cu studii superioare pentru agenții de vânzări, de exemplu. Oricum, am fost pentru prima oară la un asemenea târg de forță muncă, pentru că firma noastră e numai din 2012 înființată”.

Iar pentru că telecomunicațiile sunt, astăzi, în centrul atenției, am stat de vorbă și cu reprezentanta unei firme care recrutează pentru compania Orange. „La eveniment a venit mult mai multă lume decât ne așteptam, oameni de toate vârstele, cu mai multă sau mai puțină experiență – ne-a spus Cristina Nichita, team leader la firma Lugera. Dar au fost oameni care își doresc un loc de muncă și stabilitate financiară. A fost un târg de joburi reușit, un pic altfel decât altele. A fost mai multă relaxare, iar oamenii au fost astfel ceva mai interesați de locuri de muncă. Noi urmărim pe toată lumea doritoare de locuri de muncă diverse”.

Evident, nu puteam ocoli standul celui mai căutat angajator, compania Aerostar. Acolo am discutat cu Dan-Paul Mălin Popa, director de Inginerie industrială și de Resurse umane al companiei. „Am fost bucuroși că în Bacău s-a organizat un eveniment de acest fel, într-o altfel de matrice decât cele clasice – ne-a spus domnul director. Manifestarea a fost chiar la un standard mai ridicat decât altele, timp de două zile și cu o mediatizare foarte bună. Astfel și afluxul de solicitanți a fost ceva mai mare. Aerostar a primit peste 200 de solicitanți la standul său, cam 30% cu studii superioare.

Noi îi vom selecta în funcție de calificare și experiență profesională. Noi căutăm personal cu pregătire tehnică pentru a fi licențiați pentru mentenanța de avioane civile, dar și operatori CNC, prelucrători prin așchiere, electroniști, ingineri de mai multe domenii, persoane pentru inspecția calității și altele. În listă sunt circa 20 de calificări și ocupații”.

„Noi, organizatorii evenimentului Cafeneaua cu joburi, am creat un context în care firmele care caută să angajeze oameni să se întâlnească direct cu ei relaxat, la o cafea. Am reușit la această primă ediție a evenimentului să depășim 2.000 de participanți, oameni care au căutat locuri de muncă. Au fost lăsate peste 1.000 de CV-uri angajatorilor și s-au făcut și angajări pe loc. Pentru noi este un succes și vom repeta evenimentul în luna martie la Suceava, dar în mai vom reveni în Bacău și intenționăm să-l dezvoltăm la nivel național.”
Marius Petrea, managerul Agenției ECIM

Cei 160 de ani de la înfăptuirea Unirii din timpul lui Alexandru Ioan Cuza, au fost marcați, anticipat, de elevii clasei a X-a B de la Colegiul Național „Ferdinand I” printr-o excursie tematică la Iași. Alături de d-na prof. de istorie Mihaela Savin aceștia au pornit pe urmele înfăptuitorilor Micii Uniri.
Prima oprire a fost la Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu”.

Casa care găzduiește azi Muzeul, i-a avut oaspeți de seamă pe pașoptiștii C. Negri, V. Alecsandri, Al. Russo, dar și pe domnii Mihail Sturdza și Grigore Alexandru Ghica. Tot aici se afla Mihail Kogălniceanu când a primit vestea alegerii lui Alexandru Ioan Cuza drept candidat la tronul Moldovei și tot aici a fost găzduit principele Carol în aprilie 1869, la cea de a cincea sa vizită făcută la Iași.

Explicațiile oferite de muzeograf, precum și obiectele de patrimoniu care se află în casă, au conturat elevilor, imaginea despre Kogălniceanu, o personalitate complexă a secolului al XIX-lea, exponentul generației de ctitori ai României moderne, ale cărui obiective declarate și perseverent urmărite au fost dezvoltarea conștiinței naționale, făurirea statului național, obținerea, recunoașterea și respectarea independenței.

1 de 9

Următorul obiectiv a fost Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, prima instituție modernă de învățământ superior din România, inaugurată la 26 octombrie 1860 în prezența Domnitorului al cărui nume îl poartă din 1942. Încă de la întemeiere, instituția a reprezentat un simbol național și de-a lungul timpului aici s-au format savanți de prestigiu. Elevii au străbătut Sala Pașilor Pierduți și au aflat despre oferta educațională a UAIC.

Muzeul Unirii, a reprezentat un alt punct de atracție, care cuprinde colecții importante privind istoria Unirii Principatelor Unite. Vizitatorii au putut observa la parter aspecte ale epocii unirii, precum și un istoric al casei. Printre temele abordate sunt cele ce privesc dubla alegere, oamenii Unirii, politica reformatoare a domnitorului Al.I. Cuza. Etajul este destinat apartamnentelor domnești și cuprinde principalele destinații ale locuinței princiare de la jumătatea secolului al XIX-lea: cabinetele de lucru ale Domnitorului și, respectiv, Doamnei Elena Cuza, sufrageria, salonul, camera de biliard, salonul Doamnei, un dormitor.

In drumul spre Palatul Culturii am făcut mici popasuri: mai întâi la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, fiind considerat cel mai vechi și cel mai frumos edificiu de acest gen din țară. În fața clădirii tronează statuia marelui poet, care a scris „Hora Unirii”.

A urmat apoi, Biserica Trei Ierahi, construită de domnul Moldovei, Vasile Lupu, ca necropolă domnească, locul de veci al lui Alexandru Ioan Cuza, aflată tot pe esplanada pietonală, unde elevii au adus un ultim omagiu domnitorului.

Ultimul popas: Turnul Central, de la Palatul Culturii, în camerele rezervate ceasului cu carillon ( care cântă din clopote). Cele opt clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare oră exactă, „Hora Unirii”. Melodia lui Al. Flechtenmacher este înregistrată pe un tambur cu 69 ştifturi.

Lecția de istorie „altfel” prin care am marcat evenimentul din 24 ianuarie 1859, este o activitate a Proiectului educațional regional „Unirea românilor – Un vis de secole”, realizat în parteneriat cu Școala Gimnazială „Berești-Tazlău”, coord. prof. dr. Viorel Georgian Dumitru.

Un accident rutier s-a produs în această dimineață pe DN 11, km 138+300, pe raza localității Bârsănești, județul Bacău.

Un microbuz a derapat în afara părții carosabile, din accident rezultând o persoană decedată și cinci răniți.

Din primele informații, cauza probabilă a nefericitului eveniment pare să fi fost neadaptarea vitezei la condițiile de drum, în zonă carosabilul fiind uscat, cu porțiuni umede, informează DRDP Iași.

1 de 6

Cristian Dascălu, unul dintre cei mai cunoscuți videobloggeri din România, a fost prezent în acest weekend în Bacău pentru a discuta cu pasionații de informatică angrenați în cercul de informatică „Programare cu răbdare”, coordonat de profesorul Bogdan Pătruț. Întâlnirea, organizată de Asociatia EduSoft, s-a petrecut la Fundatia Sfantul „Ioan Bosco, unde aproape 200 de tineri l-au ascultat pe vlogger vorbind despre experiențele sale.

Cristian a fost bursier la Facebook și Google, iar de curând tocmai a primit oferte din partea acestor companii, pe care le-a refuzat. De ce a ales Cristian să rămână în România? Ce planuri de viitor are? Ce fel de probleme se dau la interviurile din marile companii IT? Cum se rezolvă acestea? Despre acestea și despre multe altele s-a discutat timp de mai multe ore, într-o atmosfera relaxată.

Bogdan Pătruț, fost profesor la Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău, actualmente cadru didactic al Universității Al I Cuza din Iași, spune că acest gen de întâlniri se va repeta.

Între viitorii invitați la cercul de „Programare cu răbdare” se numără prof. Szabo Zoltan (Reghin) și prof. Adrian Panaete (Botoșani), care coordonează lotul României la Olimpiada Internațională de Informatică, Silvia Stegaru, specialistă în informatică, co-fondatoare Codette, o organizație care ajută femeile să lucreze în domeniul IT, prof. dr. Adrian Atanasiu și prof. dr. Stelian Niculescu, cadre didactice universitare din București, pionieri ai informaticii din România.

De asemenea, sunt invitați și oameni care în lucrează în alte domenii ale educației STEM, precum Cristian Presură, cercetător la compania Philips, Olanda, autorul cărții „Fizică povestită” și tânăra Daniela Andrioaie, bursieră de la Airbus, de care Deșteptarea a scris recent.

1 de 8

STEM reprezintă un concept educațional ce se bazează pe ideea de educare a elevilor și studenților în patru domenii: știință, tehnologii, inginerie și matematică, folosind o abordare mulți-disciplinară și aplicată. Mai degrabă decât a preda aceste discipline separat și distinct, STEM le integrează într-o paradigmă de învățare coerentă bazată pe aplicații din lumea reală.

La data de 18 ianuarie a.c., polițiști din cadrul Secţiei1 Poliţie Bacău au identificat și reținut un tânăr de 29 de ani, din localitate, care poseda mandat de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Bacău.
Cel în cauză a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pentru o perioadă de 3 ani şi 6 luni pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul rutier.
Tânărul a fost încarcerat în Penitenciarul Bacău.

La aceeaşi dată, poliţişti din cadrul Postului de Poliţie Parincea au depistat o localnică de 47 de ani, care poseda mandat de executare a pedepsei închisorii emis de Tribunalul Bacău.
Cea în cauză a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea pentru o perioadă de 8 ani pentru săvârșirea infracţiunii de tentativă de omor.
Femeia a fost încarcerată în Penitenciarul Bacău.

De asemenea, o patrulă mixtă formată din poliţist şi jandarm, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, au depistat pe raza comunei Valea Seacă, un tânăr de 29 de ani pe numele căruia Judecătoria Suceava a emis mandat de arestare preventive.
Tânărul a fost introdus în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al I.P.J.Bacău.

La data de 18 ianuarie a.c., o patrulă mixtă formată din poliţist şi jandarm, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, au prins în flagrant, doi tineri, de 17 ani şi 19 ani, în timp ce sustrăgeau dintr-o magazie aparţinând unei unităţi de învăţământ, mai multe bunuri, constând în echipamente sportive şi articole de curăţenie.

Prejudiciul în valoare de 600 de lei a fost recuperat de poliţişti în totalitate.

În cauză s-a întocmit dosar penal şi se continuă cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.

Poliţiştii băcăuani au depistat 11 autori de infracţiuni, au aplicat sancţiuni contravenţionale în valoare de peste 80.000 de lei şi au confiscat bunuri, în valoare de 15.000 de lei, în cadrul unor acţiuni desfăşurate pe raza municipiului Bacău, Moineşti şi Comăneşti, pentru creşterea gradului de siguranţă a cetăţenilor.

În perioada 17-18 ianuarie a.c., poliţiştii au acţionat pentru prevenirea şi combaterea activităţilor ilegale din domeniul silvic, prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi a respectării prevederilor legale privinid activităţile de prestări servicii în domeniul reparaţiilor auto, precum şi a ilegalităţilor de orice natură.

În acest sens, poliţiştii Inspectoratului de Poliție Județean Bacău au acţionat cu fermitate şi exigenţă în aplicarea prevederilor legale, sancţionându-i pe cei care încalcă legile.

Activităţile s-au desfăşurat împreună cu specialişti silvici, jandarmi şi poliţişti locali.

Cu ocazia executării acțiunilor au fost verificate 15 obiective economice, 22 de imobile, fiind, totodată, aplicate sancţiuni contravenţionale în valoare de peste 80.000 de lei şi confiscate bunuri, în valoare de 15.000 de lei.

În urma acestor acţiuni, poliţiştii au legitimat peste 100 de persoane, din care 18 au fost conduse la sediul poliţiei pentru cercetări, fiind identificaţi 11 autori de infracţiuni.

Reducerea fenomenului infracţional în diferite domenii, îndeosebi silvic şi economic, reprezintă priorităţi pentru Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău care continuă desfăşurarea acţiunilor în sistem integrat, în baza planurilor naţionale de acţiune.

Poliţişti din cadrul Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice au efectuat verificări la o societate comercială din Bacău ce are ca obiect de activitate comercializarea anvelopelor auto, second-hand.
Cu această ocazie, poliţiştii au constatat că operatorul economic nu respectă prevederile legale în domeniu, având 322 de anvelope în plus faţă de stocul scriptic.
Societatea comercială a fost sancţionată contravenţional de poliţişti cu amendă în valoare de 5000 de lei şi a fost dispusă măsura confiscării sumei de 14.490 de lei.

De asemenea, poliţiştii Comăneşti au depistat şi identificat doi localnici, bănuiţi de comiterea infracţiunii de furt calificat. Din cercetări s-a stabilit că cei doi bănuiţi ar fi sustras un telefon mobil de la un tânăr de 15 ani. În cauză se continuă cercetările pentru stabilirea întregii activităţi infracţionale a celor doi.

O mașină a intrat, azi-noapte, într-o țeava de gaz pe strada IS Sturza din Bacău.

În urma accidentului a luat foc o altă mașină și conducta de gaz.

Autoturismul a ars în proporție de 80 la sută. Au ars și cinci metri din gardul unei pensiuni.

1 de 12

Până la remedierea avariei la conductă, circa 500 de locuințe de pe străzile din zona accidentului rămân fără gaze.

În dimineața zilei de 21 ianuarie 2019 se va produce o eclipsă totală de Lună, care va fi vizibilă și din țara noastră.

Dacă cerul va fi senin, din Bacău eclipsa se va putea observa în condiții bune până la ora 7.48, moment în care va răsări Soarele.

Eclipsele de Lună se produc atunci când Soarele, Pământul și Luna se aliniază, Luna intrând astfel în umbra Pământului. Dacă Luna intră (parţțial sau total) în conul de umbră al Pământului, ea se întunecă și capătă o nuanță roșiatică, atunci, se produce o eclipsă parțială sau totală de Lună.

Dacă Luna intră doar în conul de penumbră a Pământului, întunecarea ei este mai puțin vizibilă, atunci producându-se o eclipsă de Lună prin penumbră.