sâmbătă, 20 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2015

Fructe și legume vesele la Grădinița Agricola

    În ultima zi a lunii octombrie, urmând o bună tradiţie, Grădiniţa Agricola a organizat Carnavalul Toamnei. În fiecare an, mai bogată şi mai frumoasă, Toamna aduce cu sine fructe şi legume vesele, îmbujorate, care au convins numerosul auditoriu de importanţa consumului de vitamine. Atmosfera de poveste, decorurile, cântecele şi personajele interpretate de echipa de educatoare, dansurile vesele prezentate de copii au adus bucuria în ochii şi sufletele tuturor, părinţi şi copii deopotrivă.

    Întreaga grădiniţă s-a umplut de savoarea plăcintelor, de aroma salatelor de fructe, de culoarea şi veselia copiilor – bostănei, zâne, prinţi şi floricele. Rafturile bogate în borcane cu dulceţuri, compot, zacuscă şi gogoşari au demonstrat că românii mici şi mari ştiu să sărbătorească generozitatea pământului şi hărnicia omului.

    „Prin aceste activităţi organizate în fiecare an dorim să dezvoltăm personalitatea copiilor, cultivând spiritul de familie specific neamului de gospodari Agricola, din care, cu mândrie, face parte şi echipa grădiniţei noastre. S-au adunat 100 de copii preşcolari, însoţiţi de părinţi, fraţi şi bunici, zeci de copii şcolari absolvenţi ai grădiniţei – o mare familie din interiorul căreia iubirea, sprijinul şi respectul sunt nelipsite. Zâmbetele şi strălucirea din ochii copiilor ne-au dat măsura succesului activităţii.”
    Prof. Eliza Marga Lăpuşneanu, directorul Grădiniţei Agricola

    Atletico Junior, de la egal la egal cu englezii

    În vară, au impresionat în Serbia. La „Vujadin Boskov Cup” de la Novi Sad. Acolo unde au cucerit argintul după șapte victorii (3-1 cu Hajduk Split, 1-0 cu Zenit, 1-0 cu Dunav, 1-0 cu Lokomotiv Trnava, 1-0 cu FC Backa, 2-0 cu FC Arena și 2-0 cu Soferks), trei remize (2-2 cu Dinamo Moscova, 0-0 cu Ilicka și 0-0 cu Vojvodina Novi Sad) și o singură înfrângere: 0-1 în finala cu Dinamo Moscova. Acum, au luat pulsul Angliei. Ținând piept unor echipe de prestigiu precum Reading, Fulham sau Norwich City. Copiii de la Atletico Junior Bacău au cu ce se mândri pe plan internațional. Invitată săptămâna trecută la un turneu în Albion, grupa 2008-2019-2010 antrenată de Gabi Vârlan (căreia i s-au adăugat Tudor „Biță” Axinte, de la CSM Bacău și Mario David, care se va transfera din iarnă la Atletico Junior) a avut un parcurs demn de tot respectul. Bilanțul? O victorie cu Fulham, două remize cu Reading și Norwich City și o înfrângere cu Charlton Athletic.

    Băcăuanii, care s-au deplasat la Londra pe calea aerului, și-au început turneul duminica trecută, cu un amical pe terenul lui Reading, club la a cărui echipă de seniori evoluează George Pușcaș. La capătul o patru reprize de câte 20 de minute desfășurate pe un teren sintetic din cadrul Academiei lui Reading, Atletico Junior a terminat la egalitate, 2-2 cu echipa de copii a gazdelor. De notat că timp de 40 de minute s-a jucat șapte la șapte, cealaltă jumătate a partidei găsind pe teren o distribuție de nouă la nouă. Același scenariu (patru reprize de 20 de minute, 40 de minute jucându-se șapte la șapte, iar alte 40, nouă la nouă), același rezultat, 2-2 în amicalul de luni, cu „Academia bogaților”, Fulham. Marți, băcăuanii au pierdut cu 7-3 testul susținut la lumina reflectoarelor cu Charlton Athletic, cu precizarea că, în timp ce gazdele au avut întreaga echipă formată din jucători născuți în 2008, Atletico Junior s-a prezentat cu numai doi puști de 2008, restul fiind de 2009 și chiar 2010. În fine, miercuri, în ultimul joc al turneului, disputat în nocturnă, pe terenul Academiei lui Norwich City (inaugurată în 2016), echipa lui Gabi Vârlan și-a trecut în cont o nouă remiză, 2-2.

    „Cu toții am rămas impresionați de infrastructură, de viteza de joc și de tehnicitatea adversarilor. Avem, totodată, satisfacția aprecierilor primite din partea gazdelor, în frunte cu șefii Academiilor respective și cu faptul că evoluția noastră bună face posibilă o nouă invitație la un turneu de acest gen în Anglia”, a declarat președintele AJF Bacău, Cristian Sava, care a însoțit-o pe Atletico Junior în Albion.

    Lot Atletico Junior: Victor Drăghia, Rareș Pătrățanu, Darius Bârjoveanu, Radu Fridl, Ștefan Năstac, Denis Miron, Andrei Solomon, Yusuf Sayin, Ștefan Ungureanu, Matei Bejan, Tudor Axinte, Mario David, Matei Rugină.

    Bani de la stat pentru salariile tinerilor din agricultură

      Fermierii care angajează în afacerile lor tineri până la 40 de ani pot primi sprijin din partea statului. Valoarea ajutorului de stat este de 500 până la 1.000 de lei lunar pentru fiecare angajat.

      [lock_content]

      Una dintre condiții este ca angajatorul din agricultură să încheie cu tinerii beneficiari contracte individuale de muncă, cu normă întreagă, pe o perioadă nedeterminată sau determinată de timp (dar nu mai puțin de 12 luni). Locurile de muncă pot fi în sectoarele agricultură, acvacultură și industrie alimentară. Deși pentru acest program au fost alocați 30 de milioane de lei, foarte puțini fermieri din județ au apelat la această facilitate. Potrivit Direcției Agricole județene Bacău, la nivelul județului, au fost depuse doar patru cereri de solicitare pentru înscrierea în programul pentru stimularea angăjării tinerilor. Astfel, doi tineri au fost încadrați ca muncitori necalificați la o firmă din zootehnie din Cleja, iar alți doi tineri, absolvenți de studii superioare în domeniul agricol, au ajuns la o firmă din domeniul vegetal din localitatea Bârsănești.

      „E clar că programul ne ajută. Deja îi avem pe cei doi absolvenți, dar nevoia noastră este mult mai mare. Am interes să mai aduc și absolvenți de industrie alimentară care să lucreze pe laborator, economiști pe partea de contabilitate ori ingineri care să fie șefi la siloz, mecanici, tehnologi. Vreau să pregătesc noua generație”, a declarat Ilie Mihai, administratulul firmei „Agricultorul” din Bârsănești.

      Sprijinul de stat este de 1.000 de lei pentru persoanele cu studii superioare de specialitate în domeniul agricol, acvacultură și/sau industrie alimentară, 750 de lei pentru persoanele cu studii medii de specialitate, precum și cursuri de formare profesională de scurtă durată în domeniul agricol, și 500 de lei pentru persoanele fără studii (necalificate).

      Mai e timp, până la anul
      Cei care au aflat mai târziu despre acest program, mai au termen până la 31 decembrie 2020, pentru a se înscrie în program. Pentru aceasta, angajatorii fermieri trebuie să depună un dosar la Direcția Agricolă, care să conțină, pe lângă cererea de înscriere, copie după actul de identitate al reprezentantului legal, certificatul constatator detaliat emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), în original, dovezi că nu au datorii la stat (certificatul de atestare fiscală eliberat de organele fiscale locale) cu mențiunea „eliberat pentru a beneficia de Legea 336/2018”, un extras de cont, precum și un extras din registrul general de evidență a salariaților din care să rezulte perioada contractelor individuale de muncă, precum și durata muncii.

      [/lock_content]

      Un artist complex și… operele sale

        O vizită în subsolul unui bloc de pe strada Bicaz ne-a teleportat într-o lume greu de imaginat la prima vedere. Practic, aici este atelierul meșterului popular băcăuan Rodion Stoian. Totul a plecat de la o discuție pe care am purtat-o cu artista Maria Șalaru timp în care ne-a mărturisit că poartă opinci confecționate aici, în Bacău, de Rodion Stoian. Dacă ni s-a părut extraordinar că în 2019 un băcăuan confecționează opinci așa cum o făceau strămoșii noștri, ei bine, ne-am înșelat. Și asta pentru că Rodion Stoian este un artist complex care are o arie foarte largă în meșterit. Astfel, în atelierul său am descoperit foarte multe icoane sculptate, blănuri și căciuli, capre de sărbători de iarnă și câte altele. Dintr-o dată lumea pe care o știm și în care trăim s-a preschimbat într-o poveste.

        Artistul nostru a învățat la școala din satul natal, în Horgești, până în clasa a X-a. „Am avut și bursă de merit și luam 440 de lei pe lună, pentru că aveam medii peste 8”, își începe povestea Rodion Stoian care ne-a mai spus că trebuia să se facă preot, apoi a dat la școala de șoferi și a picat la „psihologic”. Prin anii ’78-’79 a lucrat în București ca dulgher. „Eram departe de casă, cum ai fi acum în Statele Unite. Așa mi se părea. Eram primul copil din familie plecat de acasă și era foarte greu”, a mai spus Stoian, care, după experiența din Capitală, a revenit aproape de casă, la Onești unde, după cursuri de calificare, a lucrat ca operator în petrochimie. După ceva vreme a plecat în armată, iar după satisfacerea stagiului militar a venit în Bacău şi s-a angajat la Fabrica Letea, unde a lucrat până în anul 2001. „În 2001 am plecat și eu în Italia, ca tot românul. Am zis că mă duc pentru șase luni, să fac bani să-mi schimb mașina că aveam un hârb de Dacie. Era bună la timpul ăla, dar voiam și eu o mașină ca lumea”, își duce omul povestea mai departe. Dar cum socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, „după doi ani de Italia nu aveam nici 200 de dolari în buzunar. Nu știu cum făceau alții, că îi auzeam că fac 8.000-10.000 de dolari, dar eu, din muncă cinstită, nu am reușit”, a mai spus Rodian Stoian.

        Întors acasă în 2009, familia lui Stoian a trecut prin niște greutăți legate de starea de sănătate a soției, moment care l-a deschis spre lumea credinței și a început să sculpteze icoane. „Nu pot să spun că am descoperit această latură pentru că eu sunt sculptor de meserie. Prima icoană pe care am făcut-o, o am și acum și o duc la toate târgurile la care particip”, spune Rodion Stoian, care ne-a povestit cum a făcut el prima icoană: „Eram la biserică și mă rugam în genunchi. Și stând așa, nu știu cum am avut o revelație. M-am uitat la icoana Maicii Domnului de la pronaus și atunci mi-am zis că pot să fac și eu una. Cum nu aveam material, m-am dus a doua zi la piața mare de unde am luat un fund de tăiat zarzavat de la un lingurar din Mărășești. Și din acest fund am făcut eu prima mea icoană. Asta s-a întâmplat pe 24 iulie 2015.” În cei patru ani de când sculptează, Stoian afirmă că a făcut mult peste 1000 de lucrări, icoane, dar și șase troițe. Cinci dintre acestea sunt montate la Horgești, Valea Hogii-Lipova, Glodișoarele, Târgu Frumos și Bârlad, cea de-a șasea fiind la faza de finisare și urmează să găsească un loc de amplasare.

        Rodion Stoian participă aproape weekend de weekend la diferite festivaluri și târguri meșteșugărești, fiind de ceva vreme o figură importantă la acest tip de manifestări. „Anul trecut am fost recomandat de către Consiliul Județean Bacău să merg, împreună cu Marian Lungu, la Muzeul Țăranului Român, la București, cu lucrările mele. Eu nu m-am mai dus că trebuia foarte multă hârțogăraie și e foarte complicat cu finanțarea. Acum două săptămâni am fost la Târgul de Meșteri Populari de la Bran. Acolo a venit ministrul cu toată suita lui, i-am îmbrăcat pe toți cu cojoacele mele și au devenit vedete la cât s-au mai fotografiat. Ce cojoace am eu, nu are nici Becali”, povestește Rodion Stoian, care ne-a spus și cum face cojoacele. Cumpără blana cu 250 de lei și le coase la mână.

        Kendama românească
        Chiar dacă pare hazlie ideea, Rodion Stoian nu a stat prea mult pe gânduri, și, ingenios din fire, a confecționat și o kendama românească. Cum arată? „Am făcut-o dintr-o lingură și o nucă. Am nuci aurite, o lingură de lemn cu tricolor, am legat nuca frumos… Cine a avut bani a cumpărat kendama lui CRBL cu 100 de euro. A mea, la 10 lei cu lingură și nucă, nu o iau că zic că-i scumpă. Cu toate astea, au fost și oameni care au apreciat ideea și mi-au cumpărat kendama mea”, și-a prezentat meșterul lucrarea, după care se întoarce la povestea cu târgul de la Bran: „Acolo e un fel de talcioc. Au numai chinezării. Când mă văd ăia… dar eu n-am treabă cu ei. Că ce am eu nu au ei.”

        Reveniți în atelier, Stoian ne arată și alte lucruri pe care le meșterește, de la măști și brățări, la cușme și alte cele. Cușmele sunt căciulile dacice cu care meșterul face cea mai bună vânzare. „Le cumpără lumea. Dacă oamenii spun că o icoană e scumpă la un milion, două (lei vechi-n.r), 50 de lei dă pe o cușmă. Cu astea fac bani cel mai repede”, spune Rodian Stoian care precizează că din sumele obținute asigură aprovizionarea cu materiale și acoperă alte cheltuieli pentru deplasare.

        America la orizont…
        Întâmplarea face ca artistul băcăuan George Cojocărescu să primească o invitație de la Organizația Românilor din America pentru a participa la activitățile comunității românești din Sacramento, California, invitație pe care a postat-o pe un site de socializare. Stoian i-a urat mult succes lui Cojocărescu, iar artistul băcăuan i-a răspuns că s-ar putea să meargă împreună. Pentru că va trebui să meargă și cu ceva autentic de pe plaiurile noastre. „Trebuie să meargă cu ceva românesc, nu cu prostii, chinezării. Și în Bacău, ce fac eu, nu face nimeni”, a întărit Stoian, care a precizat că s-a înscris într-o asociație de meșteri de la Iași și una la Bârlad, pentru că în Bacău nu există. „Aș vrea să fac o asociație, dar nu am cu cine. Am mai vorbit și cu alții, cu Gheorghe Parascan, alți pictori… Nu am găsit nicăieri clemență să ne dea un spațiu, cum ar fi în fața Casei de Cultură, să dăm lecții gratuite la copii”, se plânge Stoian care a precizat că ce a vrut să facă în Bacău, și nu a reușit, a fost invitat să facă la Dorohoi.

        Înapoi la opinci
        Întrucât povestea cu America e departe, în sensul că aceasta se va derula cel mai probabil anul viitor, am decis să revenim pe subiectul opincilor confecționate în Bacău în anul 2019. Stoian a declarat că prima dată, în urmă cu trei ani, a făcut opinci pentru el, pentru că în toate magazinele de artizanat nu găsea așa ceva. Așa că și-a propus să le confecționeze singur. Astfel, dintr-o haină de piele care nu-i mai venea, a luat mânecile, care au o piele mai groasă, și și-a făcut prima pereche de opinci pe care a purtat-o prin festivaluri și târguri timp de un an. „La un moment dat am găsit înțelegere la o doamnă care organiza târguri aici în Bacău și mi-a dat un colț unde puteam să expun icoanele, loc în care le-am arătat copiilor cum se fac opincuțele. Încet, încet au curs și întrebările, au venit și alți oameni și au întrebat dacă avem anumite mărimi… Aveam clasa de la Școala Creangă a doamnei Mona Avram, care la început au venit cu o cerere de zece perechi, pentru un spectacol, și acum toată clasa este încălțată de la mine. Toți copiii și-au dorit opinci. Și uite așa s-a deschis curiozitatea în sufletele lor și au venit pe rând la mine, ba acasă, ba la târguri, să-și cumpere opinci”, a mai spus meșterul Stoian. Copiii sunt atrași în locurile în care expune Stoian, în primul rând de kendama cu nucă și lingură. Într-o primă fază se amuză, apoi se arată din ce în ce mai interesați de toate lucrările meșterului băcăuan.


        Rodion Stoian ne-a povestit și un alt punct de vedere care a contribuit la orientarea sa către opinci. Când avea 12 ani, exploratorul român Dumitru Dan a fost oaspetele familiei sale, acesta purtând straie tradiționale românești, micul Rodion fiind impresionat, atunci născând în el dorința de a îmbrăca hainele tradiționale. Dumitru Dan a fost primul român care a înconjurat Pământul încălțat cu opinci și în costum popular, în călătoria sa rupând 497 de perechi de opinci. Așa cum era Dumitru Dan în urmă cu zeci bune de ani, așa duce povestea opincilor mai departe, în zilele noastre, Rodion Stoian. „Sunt sigur că, așa cum am fost marcat de imaginea lui Dumitru Dan, așa rămân și copiii din ziua de azi de imaginea mea. Copiii sunt mult mai inteligenți și isteți și mă vor purta în sufletul lor și își vor aduce aminte de mine”, a spus în încheiere meșterul popular băcăuan Rodion Stoian, care a precizat că are opinci de la mărimea de 2 cm, care pot fi folosite ca mărțișor, până la opinci de 80 de cm, prețul fiind cuprins, în funcție de mărime, de la 15 lei la 80-100 de lei, modelele lui fiind unicat. Din experiența sa, de la târguri, sunt unii comercianți care aduc opincile din Ucraina sau Polonia. Pentru a încheia într-o atmosferă de poveste, Rodion Stoian ne-a arătat și căciulile de blană pe care le face pentru copii, căciuli ce ne aduc aminte de poveștile lui Ion Creangă. Mai mult decât atât, căciulile lui Stoian au ajuns și la românii din străinătate.
        Am lăsat în urmă lumea mirifică de basm autentic românesc a lui Rodian Stoian și ne-am întors în lumea reală. Așa ne-am dat seama cât de prețioasă este această călătorie în timp românesc și cât de bine face la nivel mental. Practic, este o cură pentru suflet pe care o recomandăm tuturor românilor.

        Democrația e scumpă. Dar face?

        În locul semnului întrebării din titlul de mai sus aș fi vrut să pun semnul exclamării. Așa ar fi trebuit, pentru că dacă democrație nu e, nimic nu e! Iar în perioade care stau sub semn electoral parcă ne amintim mai abitir de ceea ce numim „democrație”. Oricum, din Secolul al XX-lea încoace cuvântul „democrație” a ajuns să fie unul dintre cele mai populare.

        Democrația, spun definițiile clasice, este regimul politic bazat pe voința poporului („votul universal și suveranitatea națiunii”, „respectarea drepturilor omului, pluripartidismul, limitarea și separarea puterilor în stat”). Cât de frumos sună!

        Iar într-un raport al Freedom House din 2013, pe o hartă a Lumii apar, colorate diferit, „țările cu democrații electorale” și cele fără. România face parte din primul grup.

        Oameni celebri ai Lumii au pus, mai în glumă, mai în serios, la îndoială certitudinea regimurilor democratice. Iar dacă îi întrebi acum pe români câtă democrație simt în țară, sigur vei obține păreri diferite. Poate și pentru că mulți văd democrația ca pe un regim bun să le susțină interesele lor personale.

        La noi vor fi alegeri prezidențiale, iar românii așteaptă multe de la noul președinte. Opiniile alegătorilor, vizavi de cei 14 candidați, se amestecă tot mai mult. Diferite sondaje printre alegători în județul Bacău arată, însă, că ar exista deja o majoritate în favoarea unui anumit candidat. Nu spun cine, să fiu echidistant ca tot românul!

        Ceea ce mi se pare însă de-a dreptul șocant este că anul acesta alegerile prezidențiale vor fi cele mai scumpe: 150 de milioane de euro. Da, democrația e scumpă, dar la noi se justifică?

        Emoții de toamnă

        Campania asta electorală e atât lipsită de sare și piper încât te întrebi la ce mai este organizată, cu ce scop și pentru cine? Toți, dar absolut toți candidații, se țin departe de temele importante ale societății, se feresc să se confrunte la televizor, nu deschid gura decât ca să spună baliverne. În schimb ne livrează cu carul emoții. De la băgarea în campanie a isteriei Colectiv, la trasul cu mitraliera cu aer comprimat și pozele cu pisici. Nimic concret, nici o temă importantă, doar abureli. Și știți ce?! Au dreptate! De ce să se apuce să dezbată probleme de politică externă, de constituționalitate, teme agricole, subvenții și altele?! Pe cine ar interesa toate acestea? Pe români?

        Pe naiba! Pe român îl interesează cine cu cine se mai înjură, cum i-a tras neamțul o smetie lu’ aia, cum a mai răcnit caracaleanu niște chestii live pe Facebook, cum s-a pozat cu pisica băietu’ ceala cu fonduri europene, clipul cu înjurăturile, balivernele despre spitalul privat construit pe pământul dat gratis de stat și așa mai departe. Românul nu are de gând să ia candidații de guler și să-i întrebe ce au de gând să facă pentru țară. Pentru că romanul nu dă doi lei găuriți pe țara sa, pe care o vede doar ca pe o platformă de lansare spre Vest. Un rău necesar, o etapă nedorită, dar care nu poate fi ocolită, din viața sa de nabab în paradisul occidental. Cine rămâne nici nu mai contează, boșorogii știrbi și asistații social care să stingă lumina, deși, dacă ar fi după român, mai bine i-ar mitralia pe ăștia, că respiră degeaba și-i mai ocupă și lui locul în autobuz.

        Dacă pe român nu-l interesează ce se întâmplă cu țara, pe cine să intereseze? De ce s-ar obosi politicienii să dezbată teme, să creeze programe, să combată, să explice? Păi romanul votează cu două mâini pe ăia de-i promit că-i vor beli pe ceilalți. Nu contează ce au făcut sau n-au făcut ceilalți, contează să se lase cu sânge și urlete. Și ce satisfacție va avea el după ce băieții deștepți își vor regla conturile și-i vor lua banul din buzunar ca să-și justifice activitatea!

        Coperta 1

          Dani Martin, aur la 200 m spate

          Un nou rezultat de prim-plan pentru înotătorul băcăuan Daniel Martin. Prezent la ultima etapă de Cupă Mondială, derulată weekend-ul trecut, în Rusia, la Kazan, și care a reunit peste 300 de înotători, Dani Martin a cucerit aurul în proba de 200 metri spate. Sportivul antrenat de Iulian Matei la CSM Bacău a parcurs proba cu timpul de un minut, 58 de secunde și 42 de sutimi, fiind urmat de japonezul Sunamai Keita (un minut, 59 secunde, 17 sutimi) și de rusul Grigori Tarasevici (un minut, 59 secunde, 88 sutimi). Aflat în primul an de seniorat, Dani Martin este singurul sportiv băcăuan calificat până acum la Olimpiada de anul viitor, de la Tokyo. Mâine, în jurul prânzului, Daniel Martin va participa la o conferință de presă organizată de CSM Bacău.

          Seară pariziană la Balul Bobocilor Colegiului „Ferdinand I”

            S-a purtat stilul parizian la Balul Bobocilor „Ferdinand I” 2019, stilul natural, dar strălucitor, în același timp, în care nostalgia unor vremuri șic a fost estompată de energia și entuziasmul tinerilor exuberanți ai zilelor noastre.

            Pornind de la citatele avangardiste ale celebrei creatoare de modă Coco Chanel, „pentru a fi de neînlocuit, trebuie să fii diferit”, cele 9 perechi de boboci care s-au întrecut pentru titlul de Miss și Mister au încercat să se evidențieze în probele cu ținutele de zi și de seară, dar, mai ales, în proba de talent artistic, unde unii dintre ei au reușit să impresioneze publicul cu vocea, cu monologuri, sketch-uri sau improvizații de stand up comedy, cu dansurile bine executate sau cu interpretări profesioniste la pian. Pretextul probei surpriză a fost Moulin Rouge-Roata provocărilor, care i-a pus pe boboci în situații creative, amuzante și originale.

            Balul bobocilor a fost organizat de clasa a XII-a D, sub coordonarea dirigintei, prof. Cristina Sichim. Tematica aleasă s-a distins foarte clar in programul serii, prin proba de modă, unde au defilat 21 perechi de tineri șarmanți, dar spectaculoase au fost decorațiunile tematice care au dat strălucire sălii Teatrului de Vară. Un alt element inedit a fost prezentarea balului, asigurată de elevi Miss și Mister din anii anteriori (Ioana Savin, Roxana Mihăilă și Vlad Corobană) care au antrenat publicul în această călătorie spre universul modei pariziene.

            Miss Boboc „Ferdinand I” 2019 aleasă de juriu este eleva Andreea Rugină, care a primit și premiul de popularitate, prin votul electronic al publicului. „Multumesc părinților, prietenilor și organizatorilor pentru această seară frumoasă, pentru susținere și surpriza imensă de a fi în această poziție” , a declarat ea, cu lacrimi de bucurie în ochi. Titlul de Mister i-a revenit lui Codrin Cioinac. La poziția Mister Popularitate votul suprem i-a aparținut lui Matei Laslău.

            Prof.dr Nicoleta Zărnescu, director adjunct

            Foto: Petru Eșanu

            Balul bobocilor la Școala sanitară postliceală Sanity

              Școala sanitară postliceală „Sanity” a schimbat, pentru o seară, halatele albe ale asistenților medicali cu rochiile și ținutele de bal.

              La eveniment au participat peste patru sute de elevi, profesori, invitați speciali din partea Inspectoratului Școlar Județean, autorități și membri ai instituțiilor și școlilor partenere.

              Programul a fost organizat astfel încât să favorizeze cunoașterea și integrarea celor peste trei sute de „boboci” care au fost admiși anul acesta la „Sanity”.
              În deschidere, președinta instituției de învățământ, prof. univ. dr. Lăcrămioara Mocanu, a adresat un cuvânt de mulțumire elevilor, profesorilor și colaboratorilor care au onorat invitația de a se uni la sărbătoarea școlii care reprezintă și o manifestare a succesului pe care modelul și imaginea „Sanity” a construit-o în rândul comunității locale, o garanție a calității educației și a siguranței viitorilor absolvenților asistenți medicali.

              Serata a avut ca eveniment central concursul pentru Miss & Mister „Sanity” 2019, acompaniat de intervențiile invitaților speciali: cântărețul de muzică populară Cosmin Timofte, ansamblul folcloric „Brâul Roșu”, precum și micile dar deja multipremiatele talente Anisia Delia Colac și Miruna „Wonder Kid”.

              Evenimentul a fost sponsorizat de Hotel Dobru și Vila Teleconstrucția (nopți de cazare all-inclusive câștigătorilor), New Central Med și Omnicover Business (premii în bani), Central Clinic (analize medicale complete gratuite tuturor participanților la concurs) și de farmaciile Salofarm și NaturaVit (pachete de produse cosmetice). Iar Cramele Bucium au asigurat tratamentul oenologic.

              Așa vă place discursul criticilor literari?

              Umberto Eco. Seducător/ novator în tot ce scrie. În „Jurnal sumar” (Humanitas, 2004), care trebuie înțeles „ca o denaturare în serie și servește pentru a desemna aproape exclusiv niște pastiches și parodii”, ca o sumă de „false eseuri care au avut norocul să placă cititorilor”, parodia, „aruncând o umbră de scepticism asupra lucrurilor serioase” (U.E.), devine vedetă. „Lucrurile serioase” sunt și capodoperele literaturii universale pe care, în „rapoarte de lectură către editor”, Eco le recomandă sau nu într-un stil cuceritor…
              Biblia. „Pe scurt, un adevărat roman-fluviu, bine construit, care nu se zgârcește cu loviturile de scenă, plin de imaginație, cu acea doză de mesianism care place, fără a da în tragic […]. Va fi o bătaie de cap să reperezi toate drepturile feluriților autori, doar dacă nu tratează curatorul pentru toți[…].Să vedem dacă se pot publica separat primele cinci cărți. Atunci mergem la sigur. Cu un titlu ca «Disperații din Marea Roșie».” (op.cit., p. 169-170)
              James Joyce, „Veghea lui Finnegan”. „Vă rog, transmiteți redacției să fie mai atentă când trimite cărțile la lectură. Eu mă ocup de cărțile în limba engleză și mi-ați trimis o carte scrisă în naiba știe ce limbă. Restitui volumul în pachetul alăturat.” (ibidem, p. 181)
              Franz Kafka, „Procesul”. „Cărțulia nu e rea, este un roman polițist cu anumite momente á la Hitchcock; de exemplu, crima din final, care va avea publicul său […]. Scriitorii tineri cred că fac «poezie», pentru că spun un om în loc să spună domnul cutare în locul cutare la ora cutare… Așadar, dacă se poate modifica, bine, dacă nu, aș lăsa-o baltă.” (ibidem)
              Imm. Kant, „Critica rațiunii pure”. „I-am dat cartea lui Vittorio Saltini și mi-a spus că acest Kant nu face nici cât o ceapă degerată […]. Am încercat să-i telefonez [lui Kant] la Könisberg […], iar menajera a spus că domnul nu e acasă și să nu telefonez niciodată între cinci și șase pentru că la ora aceea își face plimbarea, nici între trei și patru pentru că trage un pui de somn și așa mai departe. Chiar nu m-aș băga în necazuri cu oameni de teapa ăstuia, că pe urmă ne trezim cu mormane de cărți în depozit.” (ibidem, p. 179–180)
              Tasso Torquato, „Ierusalimul eliberat”. „Ca «poem cavaleresc» nu e scris rău […]. Mă întreb cum vor fi primite anumite scene erotice lascive. Eu totuși aș spune «da», cu condiția ca autorul să revadă textul și să facă din el un poem pe care să-l poată citi și călugărițele.”(ibidem, p. 175).
              Ion Fercu

              Lunea… limbii latine

              Radio-România, în actualitate

              Matinalul de luni, 28 octombrie, a fost unul filologic (cel puţin în partea sa mediană). Cătălin Cîrnu, Daniela Petrican şi Viorela Pănculescu s-au întrecut în a ne demonstra că nu degeaba au luat parte la orele de limba latină din clasa a VIII-a. Şi-au amintit de imnul studenţesc „Gaudeamus igitur” şi de salutul „Ave!” („Poate mai potrivit ar fi fost «Salve!», ne-a spus profesoara de latină Cristina Popescu, care a ascultat acelaşi radioprogram. «Ave!» e utilizat în adresarea către împărat.”) Tot întrebându-se unul pe altul, s-a ajuns la constatarea tristă că limba latină nu se studiază decât în clasa a VIII-a şi, în liceu, în clasa a IX-a, deşi ar trebui extinsă la nivelul întregului ciclu liceal.

              Ultimul an pentru clasa a VIII-a…

              Conform noilor planuri de învăţământ, anul şcolar 2019-2020 este ultimul în care se studiază limba latină în clasa a VIII-a. Ca atare, manualele editurilor POLIROM (autoare, Elena Muşetescu; coordonator, Traian Diaconescu), „Sigma” (autoare, Cornelia Frişan), „Aramis” (de Doina Ionescu, Cireşica Vlădulescu, Despina Mincu-Georgescu), dar şi bătrânul manual al Editurii Didactice şi Pedagogice – R.A. (de Viorica Bălăianu, Constantin Marinică, Cicerone Poghirc) vor deveni amintiri. Odată cu acestea, va dispărea sintagma „Limba latină” din nomenclatorul manualelor pentru gimnaziu.

              … şi primul pentru clasa a VII-a

              Aşadar, din anul 2019 devine instrument de lucru un alt manual, pentru o altă disciplină: „Elemente de limba latină şi de cultură romanică”. Se va preda la clasa a VII-a, ca formă de asociere a noţiunilor lingvistice cu date informative despre lumea romanică. Toată lumea e de acord că limba latină a avut de pierdut, dar tot e ceva decât nimic. (În 2016, fusese eliminată din trunchiul disciplinelor pentru gimnaziu, odată cu reducerea numărului de ore la limba română. Cel care s-a bătut pentru reintroducerea limbii latine, chiar şi în această formulă de compromis, a fost Solomon Marcus. Imediat după trecerea în eternitate a academicianului matematician, Editura „Spandugino” i-a publicat cartea cu titlul „Odiseea limbii latine”.) Există două variante de manual pentru clasa a VII-a, propuse de editurile „Aramis Print” (autori, Marcela Graţianu şi Alexandru Popp) şi „Art Klett” (de Alexandru Dudău, Simona Georgescu, Theodor Georgescu).

              Provocare

              Pentru că limba latină încă e o cenuşăreasă, iar unii profesori nesocotesc adevărul că limba română are de câştigat din relaţionarea permanentă cu limba-mamă, îi invit să aşeze la avizierul şcolii anunţul: „În această şcoală se predă, la clasa a VII-a, limba latină”.

              Dragoș Benea: „Autostrada Brașov – Bacău – Iași, singura variantă plauzibilă de conectare a Moldovei de Transilvania”

              Europarlamentarul Dragoș Benea a pledat, în cadrul emisiunii „Observatori la Parlamentul European”, difuzată de postul național de televiziune, pentru demararea cât mai urgentă a lucrărilor la Autostrada Brașov – Bacău – Iași, despre care a spus că e singura variantă plauzibilă de conectare a Moldovei de Transilvania, prin intermediul unei autostrăzi.

              „Este autostrada de care guvernul PNL, încă neinstalat pe funcții, nu vrea să audă nici în ruptul capului, fapt demonstrat la audierile de săptămâna asta, când ministrul nominalizat la Transporturi, L. Bode, a ocolit cu brio acest subiect” a spus Dragoș Benea.

              „După modelul altor guvernări de „dreapta”, de tristă amintire pentru toți românii, liberalii lui Orban vor să țină, în continuare, Moldova la porțile dezvoltării, sub aceeași dezonorantă etichetă de cea mai săracă regiune din UE. Moldova și cetățenii ei nu merită acest meschin tratament!”, a mai spus europarlamentarul băcăuan.

              Dragoș Benea a mai declarat că analiza cost beneficiu arată clar că varianta Brașov – Bacău – Iași este singura șansă ca Moldova să beneficieze, vreodată, de autostrada. Tocmai de aceea, mai bine de jumătate din lungimea șoselei de centură a Bacăului (tronson de 16 km) este construită la nivel de autostradă.

              „Restul variantelor de autostradă vânturate în spațiul public de diverși „binevoitori” interesați reprezintă tot atâtea pretexte spre a nu se face nimic pentru această regiune”, a concluzionat Dragoș Benea.

              „Cavalerii Florii de Colț” au revenit la Târgu Ocna

                În orașul Târgu Ocna a avut loc, vineri, 1 noiembrie, un ceremonial militar dedicat Zilei Vânătorilor de Munte, la care au participat militari ai Batalionului 22 „Cireșoaia” din orașul Sfântu Gheorghe. Ei sunt urmașii eroilor care în Primul Război Mondial au luptat la Cireșoaia și Coșna pentru reîntregirea patriei. Vânătorii de munte sunt supranumiți, astăzi, și „Cavalerii Florii de Colț”, după însemnele armei lor.

                La ceremonialul de pe platoul din fața Primăriei Târgu Ocna, comandantul Batalionului 22, lt. col. Vasile Popescu, și primarul Ștefan Șilochi au trecut mai întâi în revistă Garda de onoare și au salutat Drapelul de luptă al Batalionului 22, pe ritmurile marșurilor intonate de Fanfara militară a Garnizoanei Bacău. Un sobor de preoți ortodocși și romano-catolici, condus de preotul militar Ioan Cucu, au oficiat apoi slujba religioasă pentru pomenirea eroilor vânători de munte.

                La acest eveniment a fost transmis un mesaj din partea șefului Statului Major al Apărării, gl. lt. Daniel Petrescu.
                Despre importanța și semnificația evenimentului, a misiunii militarilor vânători de munte de la înființarea armei lor și până astăzi, despre faptele de vitejie ale militarilor eroi au vorbit Viorel Ilie, dr. Vasile Jenică Apostol și Paul-Valerian Timofte – care a fost și moderatorul evenimentului.


                Filiala Bacău Cultul Eroilor a înmânat, cu acest prilej, lt. col. Vasile Popescu și primarului Ștefan Șilochi diplome aniversare și medalia Centenarul Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”.
                La final, la monumentele Eroilor din Târgu Ocna și din localitatea Poeni au fost depuse coroane de flori din partea oficialităților, instituțiilor și organizațiilor reprezentate.

                Cine a onorat ceremonialul de la Târgu Ocna

                La evenimentul de la Târgu Ocna au fost prezenți senatorul Viorel Ilie, comandantul Batalionului 22 „Cireșoaia”, lt. col. Vasile Popescu, primarii localităților Târgu Ocna, Moinești, Slănic Moldova și Dărmănești, reprezentanții Consiliului Județean – consilierii Vasile Manolache și Gheorghe Belceanu, președintele Filialei Bacău Cultul Eroilor – col. (rtr.) Paul Valerian Timofte și gl. (rz) dr. Vasile Jenică Apostol – președintele Filialei Bacău a Asociației Naționale a Ofițerilor în Rezervă și în Retragere.

                De asemenea, la ceremonial a fost prezent un pluton de elevi ai Colegiului Național „Mihai Eminescu”. Elevii au fost costumați în uniforme specifice Armatei Române în Primul Război Mondial, cu sprijinul Colegiului Tehnic de Comunicații „N. V. Karpen” Bacău și a Asociației „Tradiții Militare Românești”, coordonată de col. (rtr.) Stelian Cojocaru.

                O istorie glorioasă, dar sinuoasă

                Ziua Vânătorilor de Munte este sărbătorită în fiecare an pe 3 noiembrie. Pe 3 noiembrie 1916, Școala de Schiori din București (prima formă organizatorică apropiată de vânătorii de munte, înființată la 30 septembrie 1916) a fost transformată în Corpul Vânătorilor de Munte. La 27 decembrie 1916, Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânători de Munte, care a participat la bătălia de la Oituz și la puternice contraatacuri pentru cucerirea unor înălțimi dominante, cele mai importante fiind Coșna și Cireșoaia, de lângă Târgu Ocna.

                Batalionul 22 Vânători de Munte a fost înființat pe 7 martie 1940. După o scurtă istorie sinuoasă, pe 27 martie 1965 Batalionul 22 Vânători de Munte a fost dislocat în Garnizoana Sfântu Gheorghe. Din 21 octombrie 1974, unității i se atribuie denumirea Batalionul 22 Vânători de Munte „CIREȘOAIA”. Iar de la 13 noiembrie 2014 Batalionul 22 Vânători de Munte „CIREȘOAIA” a preluat tradițiile de luptă ale Batalionului înființat la 7 martie 1940.

                „Vineri, 1 noiembrie, am avut cel mai bun pentru a sărbători Ziua Vânătorilor de Munte la Târgu Ocna. Am dorit, astfel, să aducem un omagiu jertfei Vânătorilor de munte care au avut un aport deosebit la reîntregirea Neamului românesc. Ne-am bucurat nespus să revenim pe aceste meleaguri după 14 ediții neîntrerupte ale acestei sărbători. Și vom continua această tradiție, rugându-ne la Dumnezeu ca pacea să stăpânească această țară.”
                Lt. col. Vasile Popescu

                „Dumneavoastră, Vânătorii de munte, slujiți o armă de elită și purtați cu mândrie pe epoleți floarea de colț și frunza de brad. Ne mândrim cu dumneavoastră, vă respectăm, iar de ziua dumneavoastră vă dăm onorul și vă spunem, din inimă, La mulți ani!”
                Col. (rtr.) Paul-Valerian Timofte

                O evadare în interior

                Citesc zilnic multă presă, până când, sătulă de atâtea nimicuri și de mormanul de mizerii, de abia aștept să mă arunc într-o carte bună sau să văd un spectacol reușit, care să-mi clătească ochii, să-mi bucure spiritul. Tocmai mi-am încheiat cura autumnală de București, unde mi-am făcut serioase provizii de frumusețe, mergând la festivalurile de teatru și la întâlnirile cu personalități din lumea scenei, a artei, și acum îmi pun un pic de ordine în gânduri și îmi revizuiesc însemnările. Încă nu am scos tot din bagaje, doar programele de spectacol, albumele, revistele și cărțile au avut prioritate. De fapt, pe câteva le răsfoisem, pentru că de data asta am călătorit cu trenul, așa că am avut destul timp să mă uit prin cele două cărți ale Olgăi Tokarczuk, pe care tocmai mi le cumpărasem, despre scriitoarea poloneză tocmai circulând știrea caldă că luase Nobelul pentru literatură. Recunosc că, nonconformistă cum sunt, m-a atras o poză de-a autoarei, cu o coafură cam trăsnită, ceva cu niște împletituri tip rasta, și am fost curioasă cum scrie tipa asta cu ceva exotic, rebel, provocator în înfățișare. Am luat, așadar, Rătăcitorii, Ultimele povestiri și Poartă-ți plugul peste oasele morților, ultimul titlu fiind unul foarte puternic. Și mi-am cules câteva informații despre scriitoare, aflând că este foarte aproape, într-adevăr, de gusturile mele, ca feministă recunoscută, ecologistă, apărătoare a drepturilor animalelor. E și vegetariană convinsă, dar aici nu ne întâlnim, eu fiind adepta unui stil de alimentație cât mai divers, cu absolut de toate, dar în cantități rezonabile.
                Scriitoarea crede ferm în democrație, urăște naționalismul și orice fel de extremism și de dictatură, și de aceea nu este câtuși de puțin o figură agreată de cei aflați la putere într-o Polonie cu multe probleme de natură politică.
                În fine, nu am făcut o lectură aprofundată, n-am avut timp pentru asta, dar având un ochi format detectez, de regulă, din prima, calitățile unui text. Iar la Olga Tokarczuck am văzut că are profunzime în analiza psihologică a personajelor (este, de altfel, psiholog la bază), mult firesc în povestire, o sensibilitate specială, un interes și un simț aparte pentru istorie. Îmi place cum construiește noi mituri din frânturi ale istoriei reale, reordonate într-un fel personal, redimensionate prin interpretare subiectivă. Și m-a sedus felul în care înțelege călătoria, nevoia de mișcare și de schimbare, acestea dând sens și autenticitate unei existențe. O să mai spun că fiecare carte este scrisă într-un altfel de stil, marile ei teme, călătoria, istoria, timpul, moartea, fiind tratate într-un fel care te cucerește. Călătoriile, în primul rând, însemnând aventuri ale cunoașterii sinelui, în confruntare cu multele fețe ale realității, urâte, diforme, dureroase, nedrepte, adică prezentate așa cum sunt, și deloc idealizate. Olga Tockarczuk scrie pagini de o mare intensitate a emoției, dense în trăiri diverse și profunde, care te fac să-ți pui întrebări, să cobori în adâncul tău, într-o evadare în interior, din care ieși înțelegând mai mult și mai multe.

                Târg de toamnă, „la Lizuca în ogradă”

                  În șirul activităților extracurriculare care transformă grădinița întru-un spațiu prietenos, un spațiu al încrederii și al colaborării, în curtea Grădiniţei cu Program Prelungit „Lizuca”, structură a Școlii Gimnaziale „Ion Creangă” Bacău, preșcolarii, părinții, bunicii și frații mai mari s-au bucurat împreună de bogățiile și frumusețile toamnei.

                  Colectivul de cadre didactice, împreună cu conducerea instituției, au organizat şi în acest an, a II-a ediție a Târgului de Toamnă „La Lizuca în ogradă”, o activitate inedită, o sărbătoare a frumuseții toamnei, o împletire de arome, culori și tradiții.

                  „Recolta toamnei după cum a rânduit-o cerul și vrednicia oamenilor trebuie sărbătorită, acestea fiind de fapt tradiții firești la încheierea muncilor agricole, iar activitatea în sine a fost un adevărat atelier de creativitate, o explozie de imaginație, atât a cadrelor didactice și preșcolarilor, dar și a părinților sau bunicilor”, a declarat directorul instituției, prof. Florentina Vieru.

                  Acest lucru a fost evidenţiat de implicarea activă a părinţilor, a copiilor, alături de cadrele didactice, în amenajarea standurilor de o reală frumusețe, fiind expuse fructe, legume și flori de toamnă, conserve din cămara bunicilor: dulceață, siropuri, compoturi, murături etc., dar și bunătăți preparate de mămici sau bunici: mere caramelizate, plăcințele, prăjituri, salată de fructe etc. Nu au lipsit nici lucrările originale realizate de mânuțele micuților preșcolari, ajutați de educatoare sau părinți: măști, tablouri de toamnă, semne de carte, minioni realizați din porumb, dovleci pictați, figurine din fructe și legume etc.

                  „Întreaga activitate aflată sub semnul belşugului, al imaginaţiei, al frumuseţii acestui anotimp a avut ca obiectiv asigurarea calităţii în educaţie prin desfăşurarea unor activităţi educative curriculare şi extracurriculare, în cadrul parteneriatului grădiniţă-familie-comunitate, și face parte din proiectul «Lizuca în aventura cunoașterii» ediția a V-a, înscris în Calendarul Activităților Extracurriculare Județene, Bacău 2019”, a precizat și coordonatorul de proiect prof. Lenuța Păduraru.

                  Târgul s-a dorit a fi o activitate de consolidare și evaluare a proiectelor de toamnă, aflate în derulare, dar și dezvoltarea spiritului de antreprenoriat în rândul preșcolarilor. Voia bună și veselia a fost întreținută de cele două invitate speciale ale evenimentului, două floricele ale Lizucăi, care în această toamnă și-au luat zborul spre școală, două purtătoare ale tradițiilor sufletului românesc: Trinidad Aylana Stan și Sofia Bojoga, care au cântat și încântat participanții cu glasul lor. CP
                   

                  Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr

                  Evanghelia dumnicii acesteia, a 22-a după Rusalii, ne prezintă Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. Această pericopă evanghelică ne aduce în atenţie două persoane diferite atât din prisma stării sociale, cât şi a stării spirituale: Bogatul- nemilostiv şi săracul Lazăr. Unul – înconjurat de toata slava lumească, iar altul singur, bolnav şi flămând.
                  În a doua parte a Evangheliei antiteza se păstrează, însă rolurile se schimbă pentru a arăta că după moartea trupului se modifică şi starea sufletului. Astfel sufletul bogatului, pentru că nu a arătat milostivire şi dărnicie faţă de omul sărac în timpul vieţii pământeşti, se coboară la starea de nefericire a iadului, iar sufletul lui Lazăr, pentru starea sa îmbunătăţită, este dus de îngeri în Rai.
                  Dintre învăţăturile care se desprind din această Evanghelie trebuie să reţinem mai întâi faptul că după moartea trupului, sufletul trăieşte şi îşi aminteşte de toate faptele sale săvârşite în timpul vieţii pe pământ. Cu alte cuvinte după despărţirea de trup, sufletul nu rămâne într-o stare de nepăsare, ci are conştiinţă luminată şi realizează deosebirea între rai şi iad şi poate comunica acolo cu alte suflete.
                  În al doilea rând în această Evanghelie avem mărturia clară a Mântuitorului Iisus Hristos că există viaţă dincolo de moarte, că există rai şi iad, iar prezenţa sufletului într-o parte sau alta depinde de felul în care omul a vieţuit pe pământ, de starea vieţii lui duhovniceşti. Astfel bogatul din Evanghelie trăia într-o stare de totală decădere, nici nu mulţumea lui Dumnezeu pentru bogăţia sa, nici nu avea milă faţă de cei sărmani. Aşadar bogatul nemilostiv se găsea, înainte de moarte, într-o stare egoistă, de multă vreme el îşi îngropase sufletul în trup, trăind numai trupeşte, dar nu şi duhovniceşte. Îndepărtarea sa de Dumnezeu din timpul vieţii pământeşti atrage starea de singurătate şi nefericire a iadului din lumea de dincolo.
                  Pe de altă parte, săracul Lazăr este răsplătit cu bucurie veşnică pentru că, deşi sărac şi bolnav, el nu se supără pe Dumnezeu, nu se răzvrăteşte, ci în tăcere paşnică şi smerită răbdare, şi-a modelat sufletul său întru bunătate.
                  Un alt lucru demn de reţinut din această Evanghelie este faptul că neascultarea de Dumnezeu şi de sfinţii Lui în timpul vieţii pământeşti atrage imposibilitatea comunicării după moarte. Cu alte cuvinte, cine nu ascultă de Dumnezeu şi de sfinţi aici, pe pământ, nu va fi ascultat de aceştia când va trece la cele veşnice.
                  În concluzie, Evanghelia de astăzi ne învaţă că omul trebuie să împlinească voia lui Dumnezeu tot timpul urmând pilda şi învăţătura drepţilor şi sfinţilor, nu aşteptând minuni la tot pasul şi mai ales învieri din morţi. De ce? Pentru că învierea sufletului din moartea păcatului prin rugăciune, pocăinţă şi fapte bune este mai necesară decât a vedea cu ochii noştri trupeşti morţi înviind din mormânt. Şi aceasta deoarece învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea păcatului cere şi osteneală din partea omului, după cum spune şi Sfântul Isaac Sirul.
                  „Omul trebuie să împlinească voia lui Dumnezeu tot timpul…”

                  † DUMINICA a 31-a de peste an

                  În acest episod legat de Zaheu, păcătosul pocăit şi convertit, observăm acel act de dragoste al lui Dumnezeu pentru toate făpturile sale. Oamenii îl dispreţuiau foarte mult pe Zaheu, fiindcă era compromis din cauza banilor, a funcţiei sale de perceptor, în slujba unei puteri de ocupaţie, şi poate pentru simplul fapt că era mic de statură, încât cu toţii spuneau: „Este un mare păcătos!”
                  Isus este atins de strigătul orbului şi îl interceptează pe strângătorul infam de impozite căţărat în copac. Când vrea să ajungă la o persoană care o interesează – chiar dacă este exclusă de alţii – Învăţătorul nu ţine cont nici de înghesuială nici de dispoziţia mulţimii. „Zahee, coboară repede, pentru că astăzi trebuie să vin în casa ta”. Poate de multe ori ne este ușor „să urcăm”, dar El ne impune neînduplecat să coborâm, ceea ce este lucrul cel mai greu de acceptat şi realizat. Progresul, în viaţa de credinţă, constă într-o coborâre continuă. Şi nu toţi se resemnează şi se arată capabili să se îndrepte în jos. Calea spre simplicitate şi bucurie este o coborâre spre profunzimi, printr-o despuiere progresivă.
                  La vederea lui Zaheu căţărat în sicomor, Isus decide să încerce un experiment. Dacă este greu pentru un bogat „să intre” în Împărăţie, poate rămâne pentru totdeauna posibilitatea pentru Învăţător să „intre” în casa bogatului. Incredibil, Zaheu acceptă, încearcă experimentul. Zaheu acceptă riscul de „a coborî”. A înţeles că totul s-a sfârşit când a satisfăcut dorinţa de a-l „vedea trecând” pe Isus. În schimb, el este „văzut”, atrage atenţia, trezeşte interesul. Şi totul începe din acest moment. Dacă te expui, dacă ieşi din mulţime, dacă te laşi cucerit de privirea Lui, provocat de cuvântul lui, Isus nu trece mai departe, stă de vorbă, vrea să săvârşească încă un experiment. Zaheu se eliberează de bunurile proprii, îşi lasă casa golită. „Iată, Doamne, eu dau jumătate din bunurile mele săracilor: şi dacă am nedreptăţit pe cineva, restitui împătrit”. Chiar şi în zilele noastre, omul îşi poate afla forţa, tăria sufletească în a fi darnic şi binevoitor faţă de toţi oamenii, numai atunci când va fi dispus să primească realitatea Împărăţiei, dragostea lui Dumnezeu şi Lumina Sfântului Duh.

                  Pr. Richardo-Dominic Baciu, 
                  Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” – Bacău

                  Premiile Toamnei Bacoviene a Scriitorilor, ediţia I

                    Da, membrii Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău, şi-au adjudecat şi ei o parte din „Toamna bacoviană”, manifestare cu tradiţie în Bacău, indiferent cum s-a numit ea de-a lungul anilor. Din această toamnă, sub patronajul filialei băcăuane a celor care se ocupă „cu gânditul” şi „cu scrisul” şi a Consiliului Judeţean, se desfăşoară, anul acesta, la ediţia I, timp de două zile mai multe manifestări reunite sub genericul „Toamna bacoviană a scriitorilor”. Din lipsa unui spaţiu propriu şi a chiriilor foarte mari solicitate de proprietarii de asemenea locaţii, tot ce are mai valoros literatura băcăuană, dar şi din Moldova de Sus şi Moldova de Jos, s-au adunat în Sala Mare a Consiliului Judeţean, vineri, 1 noiembrie, ora 14.00. De când cunosc eu această filială, nu am văzut atâţia poeţi, romancieri, dramaturgi, critici literari, eseişti, la un loc. Invitaţi au fost şi din alte judeţe, din Bucureşti, mai ales directori şi redactori şefi ai unor reviste literare, la care scriitorii băcăuani colaborează sau le sunt publicate producţiile literare. Au fost peste 80 de persoane, personaje şi personalităţi din lumea literelor şi literaturii. Câţiva au lipsit, mulţi s-a spus, pentru ei s-a oficiat o slujbă de pomenire şi comemorare.

                    În prima parte a „Toamnei…” au fost prezentate cele mai importante reviste literare din acest areal cultural, istoric, tradiţii, specific, conţinut. Cum era normal, prima revistă a fost „Ateneu”, apoi „Convorbiri literare” – Iaşi, urmate de mai tinerele lunare, bilunare, semestriale, „Expresul cultural” – Iaşi, „Spaţii culturale” – Râmnicu Sărat, „Bucovina literară” – Suceava, „Cadran cultural” – Bacău, „13 Plus” – Bacău, „Plumb” – Bacău şi multe altele, inclusiv reviste care apar doar pe internet.
                    Moderator a fost Dumitru Brăneanu, preşedinte al Fililaei Bacău a Uniunii Scriitorilor.

                    Vizite la muzee şi la statuia lui Bacovia

                    În timpul unei pauze binemeritată, participanţii au vizitat Casa Alecsandri, Casa Memorială „George Bacovia” şi s-au oprit la statuia lui George Bacovia, din centrul oraşului, unde, cine a dorit, a recitat din creaţiile proprii.

                    Premiile „Toamnei bacoviene a scriitorilor”


                    Prima zi a acestei inedite şi interesante manifestări, pusă, şi ea, sub semnul lui Bacovia, s-a încheiat cu decernarea premiilor. Ediţia întâi a fost generoasă şi exigentă.
                    Juriul, format din scriitorii Bogdan Hanu – preşedinte, Valeria Manta Tăicuţu, Emilian Marcu, Mioara Bahna şi Cristina Ştefan (vicepreşedinte al Filialei Bacău a USR) a acordat următoarele premii:

                    Premiul Opera Omnia – Ovidiu Genaru; Premiul “Cartea anului 2018” – Petre Isachi; Premiul „Cartea anului 2019” – Ion Fercu; Premiul pentru debut – Ion Uleanu (Roman), Premiul “Cartea lunii”: Maria Cuşnir, Neculai Pogonaru, Doina Cernica, Nicolai Tăicuţu, Gheorghe Iorga, Adrian Botez, Vasile Proca, Grigore Codrescu, Gheorghe Neagu, Ştefan Munteanu, Alexandru Dumitru, Calistrat Costin.

                    Premii speciale: Premiul pentru critică literară – Ioan Culiţă Uşurelu; Premiul pentru poezie religioasă – Ion Tudor Iovian. Premiul In Memoriam: Sorina Munteanu şi Doru Kalmuski.
                    În acelaşi cadru, s-au decernat şi premiile Revistei PLUMB, revistă a Filialei USR (director Ion Prăjişteanu, redactor şef – Dumitru Brăneanu, redactor şef adjunct – Cristina Ştefan. Marele premiu: Paraschiva Miriam Ichim. Debut proză – Livia Ioana Retea; Debut poezie – Claudiu Moldovan, Emil Ariton.

                    Sâmbătă, ora 10.00, Sala Consiliului Judeţean: Conferinţă cu tema: „Percepţia poetului George Bacovia” în conştiinţa şi cultura europeană”.

                    Erasmus+ „Roots and wings” la Şcoala Gimnazială Specială „Maria Montessori” Bacău

                      Începând cu luna septembrie a acestui an, Şcoala Gimnazială Specială „Maria Montessori” Bacău, prin profesor coordonator Ţâmpu Roxana, face parte din proiectul Erasmus+ „Roots and wings”, număr referinţă 2019-1-CZ01-KA229-061429_6, cofinanţat de Comisia Europeană prin Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale, proiect ce se va derula pe o perioadă de doi ani (2019-2021).

                      Din echipa de proiect fac parte următoarele cadre didactice: coordonator proiect- prof. Ţâmpu Roxana, membri: prof. Popa Irina, prof. Constantin Carmen, prof. Ciuraru Clementina, prof. Alistar Mihaela, prof. Sandu Violeta, prof. Dogaru Ramona, prof. Tabarcea Mihaela. În acest proiect şcoala este parteneră alături de cinci ţări: Cehia, Polonia, Slovacia, Suedia şi Norvegia. În primul an de proiect elevii cu nevoi speciale vor descoperi şi împărtăşi cu celelalte ţări partenere originile culturale, naţionale, lingvistice, rădăcinile lor, în ideea de a aprecia diversitatea europeană. Pe parcursul celui de-al doilea an, elevii vor fi încurajaţi să exploreze şi să-şi evalueze propriile abilităţile pentru a concepe un plan pentru viitorul lor.

                      În perioada 14-19 octombrie 2019, trei elevi ai şcolii noastre, alături de profesorii Alistar Mihaela şi Popa Irina, au participat la mobilitatea transnaţională desfăşurată în oraşul Kosice din Slovacia. Aici au participat, alături de profesorii şi elevii din celelalte ţări partenere, la numeroase activităţi educative pe tema cunoaşterii şi respectării diversităţii culturale, etnice, lingvistice, sociale. Prin aceste activităţi elevii au depăşit barierele lingvistice, au relaţionat, au lucrat în echipe, au legat prietenii, toate acestea fiind pentru ei o experienţă de neuitat şi un bun prilej de a-şi lărgi orizonturile cunoaşterii.

                      Următoarea etapă de mobilitate din cadrul proiectului se va desfăşura în Suedia în luna noiembrie 2019.