O vizită în subsolul unui bloc de pe strada Bicaz ne-a teleportat într-o lume greu de imaginat la prima vedere. Practic, aici este atelierul meșterului popular băcăuan Rodion Stoian. Totul a plecat de la o discuție pe care am purtat-o cu artista Maria Șalaru timp în care ne-a mărturisit că poartă opinci confecționate aici, în Bacău, de Rodion Stoian. Dacă ni s-a părut extraordinar că în 2019 un băcăuan confecționează opinci așa cum o făceau strămoșii noștri, ei bine, ne-am înșelat. Și asta pentru că Rodion Stoian este un artist complex care are o arie foarte largă în meșterit. Astfel, în atelierul său am descoperit foarte multe icoane sculptate, blănuri și căciuli, capre de sărbători de iarnă și câte altele. Dintr-o dată lumea pe care o știm și în care trăim s-a preschimbat într-o poveste.
Artistul nostru a învățat la școala din satul natal, în Horgești, până în clasa a X-a. „Am avut și bursă de merit și luam 440 de lei pe lună, pentru că aveam medii peste 8”, își începe povestea Rodion Stoian care ne-a mai spus că trebuia să se facă preot, apoi a dat la școala de șoferi și a picat la „psihologic”. Prin anii ’78-’79 a lucrat în București ca dulgher. „Eram departe de casă, cum ai fi acum în Statele Unite. Așa mi se părea. Eram primul copil din familie plecat de acasă și era foarte greu”, a mai spus Stoian, care, după experiența din Capitală, a revenit aproape de casă, la Onești unde, după cursuri de calificare, a lucrat ca operator în petrochimie. După ceva vreme a plecat în armată, iar după satisfacerea stagiului militar a venit în Bacău şi s-a angajat la Fabrica Letea, unde a lucrat până în anul 2001. „În 2001 am plecat și eu în Italia, ca tot românul. Am zis că mă duc pentru șase luni, să fac bani să-mi schimb mașina că aveam un hârb de Dacie. Era bună la timpul ăla, dar voiam și eu o mașină ca lumea”, își duce omul povestea mai departe. Dar cum socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, „după doi ani de Italia nu aveam nici 200 de dolari în buzunar. Nu știu cum făceau alții, că îi auzeam că fac 8.000-10.000 de dolari, dar eu, din muncă cinstită, nu am reușit”, a mai spus Rodian Stoian.
Întors acasă în 2009, familia lui Stoian a trecut prin niște greutăți legate de starea de sănătate a soției, moment care l-a deschis spre lumea credinței și a început să sculpteze icoane. „Nu pot să spun că am descoperit această latură pentru că eu sunt sculptor de meserie. Prima icoană pe care am făcut-o, o am și acum și o duc la toate târgurile la care particip”, spune Rodion Stoian, care ne-a povestit cum a făcut el prima icoană: „Eram la biserică și mă rugam în genunchi. Și stând așa, nu știu cum am avut o revelație. M-am uitat la icoana Maicii Domnului de la pronaus și atunci mi-am zis că pot să fac și eu una. Cum nu aveam material, m-am dus a doua zi la piața mare de unde am luat un fund de tăiat zarzavat de la un lingurar din Mărășești. Și din acest fund am făcut eu prima mea icoană. Asta s-a întâmplat pe 24 iulie 2015.” În cei patru ani de când sculptează, Stoian afirmă că a făcut mult peste 1000 de lucrări, icoane, dar și șase troițe. Cinci dintre acestea sunt montate la Horgești, Valea Hogii-Lipova, Glodișoarele, Târgu Frumos și Bârlad, cea de-a șasea fiind la faza de finisare și urmează să găsească un loc de amplasare.
Rodion Stoian participă aproape weekend de weekend la diferite festivaluri și târguri meșteșugărești, fiind de ceva vreme o figură importantă la acest tip de manifestări. „Anul trecut am fost recomandat de către Consiliul Județean Bacău să merg, împreună cu Marian Lungu, la Muzeul Țăranului Român, la București, cu lucrările mele. Eu nu m-am mai dus că trebuia foarte multă hârțogăraie și e foarte complicat cu finanțarea. Acum două săptămâni am fost la Târgul de Meșteri Populari de la Bran. Acolo a venit ministrul cu toată suita lui, i-am îmbrăcat pe toți cu cojoacele mele și au devenit vedete la cât s-au mai fotografiat. Ce cojoace am eu, nu are nici Becali”, povestește Rodion Stoian, care ne-a spus și cum face cojoacele. Cumpără blana cu 250 de lei și le coase la mână.
Kendama românească
Chiar dacă pare hazlie ideea, Rodion Stoian nu a stat prea mult pe gânduri, și, ingenios din fire, a confecționat și o kendama românească. Cum arată? „Am făcut-o dintr-o lingură și o nucă. Am nuci aurite, o lingură de lemn cu tricolor, am legat nuca frumos… Cine a avut bani a cumpărat kendama lui CRBL cu 100 de euro. A mea, la 10 lei cu lingură și nucă, nu o iau că zic că-i scumpă. Cu toate astea, au fost și oameni care au apreciat ideea și mi-au cumpărat kendama mea”, și-a prezentat meșterul lucrarea, după care se întoarce la povestea cu târgul de la Bran: „Acolo e un fel de talcioc. Au numai chinezării. Când mă văd ăia… dar eu n-am treabă cu ei. Că ce am eu nu au ei.”
Reveniți în atelier, Stoian ne arată și alte lucruri pe care le meșterește, de la măști și brățări, la cușme și alte cele. Cușmele sunt căciulile dacice cu care meșterul face cea mai bună vânzare. „Le cumpără lumea. Dacă oamenii spun că o icoană e scumpă la un milion, două (lei vechi-n.r), 50 de lei dă pe o cușmă. Cu astea fac bani cel mai repede”, spune Rodian Stoian care precizează că din sumele obținute asigură aprovizionarea cu materiale și acoperă alte cheltuieli pentru deplasare.
America la orizont…
Întâmplarea face ca artistul băcăuan George Cojocărescu să primească o invitație de la Organizația Românilor din America pentru a participa la activitățile comunității românești din Sacramento, California, invitație pe care a postat-o pe un site de socializare. Stoian i-a urat mult succes lui Cojocărescu, iar artistul băcăuan i-a răspuns că s-ar putea să meargă împreună. Pentru că va trebui să meargă și cu ceva autentic de pe plaiurile noastre. „Trebuie să meargă cu ceva românesc, nu cu prostii, chinezării. Și în Bacău, ce fac eu, nu face nimeni”, a întărit Stoian, care a precizat că s-a înscris într-o asociație de meșteri de la Iași și una la Bârlad, pentru că în Bacău nu există. „Aș vrea să fac o asociație, dar nu am cu cine. Am mai vorbit și cu alții, cu Gheorghe Parascan, alți pictori… Nu am găsit nicăieri clemență să ne dea un spațiu, cum ar fi în fața Casei de Cultură, să dăm lecții gratuite la copii”, se plânge Stoian care a precizat că ce a vrut să facă în Bacău, și nu a reușit, a fost invitat să facă la Dorohoi.
Înapoi la opinci
Întrucât povestea cu America e departe, în sensul că aceasta se va derula cel mai probabil anul viitor, am decis să revenim pe subiectul opincilor confecționate în Bacău în anul 2019. Stoian a declarat că prima dată, în urmă cu trei ani, a făcut opinci pentru el, pentru că în toate magazinele de artizanat nu găsea așa ceva. Așa că și-a propus să le confecționeze singur. Astfel, dintr-o haină de piele care nu-i mai venea, a luat mânecile, care au o piele mai groasă, și și-a făcut prima pereche de opinci pe care a purtat-o prin festivaluri și târguri timp de un an. „La un moment dat am găsit înțelegere la o doamnă care organiza târguri aici în Bacău și mi-a dat un colț unde puteam să expun icoanele, loc în care le-am arătat copiilor cum se fac opincuțele. Încet, încet au curs și întrebările, au venit și alți oameni și au întrebat dacă avem anumite mărimi… Aveam clasa de la Școala Creangă a doamnei Mona Avram, care la început au venit cu o cerere de zece perechi, pentru un spectacol, și acum toată clasa este încălțată de la mine. Toți copiii și-au dorit opinci. Și uite așa s-a deschis curiozitatea în sufletele lor și au venit pe rând la mine, ba acasă, ba la târguri, să-și cumpere opinci”, a mai spus meșterul Stoian. Copiii sunt atrași în locurile în care expune Stoian, în primul rând de kendama cu nucă și lingură. Într-o primă fază se amuză, apoi se arată din ce în ce mai interesați de toate lucrările meșterului băcăuan.
Rodion Stoian ne-a povestit și un alt punct de vedere care a contribuit la orientarea sa către opinci. Când avea 12 ani, exploratorul român Dumitru Dan a fost oaspetele familiei sale, acesta purtând straie tradiționale românești, micul Rodion fiind impresionat, atunci născând în el dorința de a îmbrăca hainele tradiționale. Dumitru Dan a fost primul român care a înconjurat Pământul încălțat cu opinci și în costum popular, în călătoria sa rupând 497 de perechi de opinci. Așa cum era Dumitru Dan în urmă cu zeci bune de ani, așa duce povestea opincilor mai departe, în zilele noastre, Rodion Stoian. „Sunt sigur că, așa cum am fost marcat de imaginea lui Dumitru Dan, așa rămân și copiii din ziua de azi de imaginea mea. Copiii sunt mult mai inteligenți și isteți și mă vor purta în sufletul lor și își vor aduce aminte de mine”, a spus în încheiere meșterul popular băcăuan Rodion Stoian, care a precizat că are opinci de la mărimea de 2 cm, care pot fi folosite ca mărțișor, până la opinci de 80 de cm, prețul fiind cuprins, în funcție de mărime, de la 15 lei la 80-100 de lei, modelele lui fiind unicat. Din experiența sa, de la târguri, sunt unii comercianți care aduc opincile din Ucraina sau Polonia. Pentru a încheia într-o atmosferă de poveste, Rodion Stoian ne-a arătat și căciulile de blană pe care le face pentru copii, căciuli ce ne aduc aminte de poveștile lui Ion Creangă. Mai mult decât atât, căciulile lui Stoian au ajuns și la românii din străinătate.
Am lăsat în urmă lumea mirifică de basm autentic românesc a lui Rodian Stoian și ne-am întors în lumea reală. Așa ne-am dat seama cât de prețioasă este această călătorie în timp românesc și cât de bine face la nivel mental. Practic, este o cură pentru suflet pe care o recomandăm tuturor românilor.
Întreaga grădiniţă s-a umplut de savoarea plăcintelor, de aroma salatelor de fructe, de culoarea şi veselia copiilor – bostănei, zâne, prinţi şi floricele. Rafturile bogate în borcane cu dulceţuri, compot, zacuscă şi gogoşari au demonstrat că românii mici şi mari ştiu să sărbătorească generozitatea pământului şi hărnicia omului.
