Vineri, 21 februarie, de la ora 17.00, Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău a organizat o nouă întâlnire a băcăuanilor în cadrul „Provocărilor colocviale”, de data aceasta invitat a fost poetul, eseistul, romancierul Varujan Vosganian, unul dintre cei mai rafinaţi intelectuali ai României contemporane, un veritabil om de cultură ce impresionează prin eleganţa exprimării şi prin uşurinţa cu care abordează diferitele specii literare. Pretextul reîntâlnirii cu publicul băcăuan iubitor de cultură autentică este dat de o temă ce ilustrează, în puţine cuvinte, întreaga istorie a umanității, în care fiecare dintre noi se poate regăsi: „Despre uitare, răzbunare, iertare”.
„Şi aceste «Provocări colocviale» se înscriu în seria de manifestări înscrise în calendarul de anul acesta dedicat celor 30 de ani care se împlinesc de la înfiinţarea acestui centru, pe care îi sărbătorim în acest an cu totul şi totul deosebit. Provocările noastre colocviale se desfăşoară în cadrul «Spectacolului cărţii», un program mai amplu pe care Centrul «George Apostu» l-a jucat în acest spaţiu de foarte mulţi ani în diferite forme, este un proiect care vrea să demonstreze că nimic nu este pierdut atunci când cuvântul are forţa de a nu distruge, are forţa de a construi şi reconstrui, înăuntru şi în afară”, a spus în deschidere Geo Popa, director al Centrului de Cultură „George Apostu.
Întâmplarea culturală de vineri seara a avut şi un partener, o comunitate de oameni puternici care se regăsesc atât de frumos în toată cetatea Bacăului, Uniunea Armenilor din România – Sucursala Bacău, al cărui preşedinte este Vasile Agop.
Înainte de trece efectiv la abordarea temei principale, Varujan Vosganian a adus un omagiu cărţii, literei şi textului scris.
„Dacă ar fi să dau o definiţie condiţiei umane ar începe cu cartea şi s-ar termina cu cartea. În istorie se vorbeşte mai ales de învingători, împăraţi, regi, conducători de oşti, despre cetăţi inexpugnabile, uitaţi-vă însă că toate imperiile s-au destrămat, toate armatele s-au liniştit şi zidurile tuturor cetăţilor s-au prăbuşit, însă ne-au rămas tăbliţele din antichitate, papirusurile, incunabulele Evului de Mijloc, cărţile din teascurile lui Gutemberg. Aşadar, s-a dovedit că memoria frunzei este mai puternică decât memoria fierului. Şi dacă vrei să pui o temelie unei construcţii, această temelie este cartea. Nimic altceva. În cursul istoriei, autorităţile au încercat, şi uneori au reuşit, să distrugă cărţile. Ar fi interesant să parcurgem lista tuturor cărţilor interzise. Este tragic şi îngrijorător. Şi, cu toate acestea, ele au rămas şi autorităţile au pierit. Este un avertisment şi un omagiu pe care trebuie să-l aducem cărţii şi lecturii”, a spus Varujan Vosganian.
.
Cât „Despre uitare, răzbunare şi iertare”, tema extrem de generoasă şi pilduitoare, Varujan Vosganian a dezvoltat-o în întregime şi pe fiecare în parte, scoţând în relief importanţa lor în istorie, dar mai ales în comportamentul oamenilor şi al comunităţilor istorice. „Uitarea este un monolog, iertarea este un dialog, iar răzbunarea este un accident”, a precizat conferenţiarul, care a reuşit să parcurgă întreaga istorie a lumii cu doar aceste trei concepte, care au dominat, în diferite perioade lumea şi indivizii.
În partea a doua a „Provocărilor…”, a urmat un omagiu adus poeziei şi muzicii, autori fiind actorul Geo Popa şi violoncelistul Liviu Mera.
Cum a fost „Spectacolul cărţii”, prof.dr. Gheorghe Iorga a prezentat publicului recenta apariţie editorială a scriitorului Varujan Vosganian, volumul de poezii: „Ei spun că mă cheamă Varujan”, editura ART, Bucureşti, 2019.
„Varujan Vosganian este un intelectual fin de o erudiţie funcţională, un cititor avizat de literatură bună, de aceea demersul său poetic, ca să vorbim doar despre acesta, e făcut în cunoştinţă de cauză. Varujan Vosganaian nu vine în literatură din spaţiul filosofic, poetul şi-a făcut un avantaj din asta, pentru că îl scuteşte de unele prezumţii şi unele prejudecăţi cultural literare, lingvistice, care i-ar fi influenţat poezia, oferindu-i o mare libertate, atât în ontologia poetică, cât şi în textualizare, pe care o regăsim rar în poezia românească. Cartea începe cu poezia «Prefaţă», astfel putem desluşi trei procedee, care ţin de poet, de facerea poeziei: iradierea eului care merge spre anonimat, condamanrea stilistică şi propagarea mesajelor secundare. Şi o ultimă impresie, «Ei spun că mă cheamă Varujan» pare fi un răspuns la volumul anterior, într-un fel, ca să fac un joc de cuvinte, este cartea poemelor mele scrise”, au fost câteva din considerentele privitoarea la poezia vosganiană ale criticului Gheorghe Iorga.
Finalul a fost dominat de o sesiune de întrebări şi răspunsuri, un dialog între poet şi public.
