Cu toții visăm la călătorii, să mergem să cunoaștem oameni, locuri și culturi. Între marile destinații turistice, Parisul stă la loc de cinste. Se spune că, măcar o dată în viață, trebuie să mergi în capitala Franței și să respiri aerul de lângă marile obiective. Programat cu mult înainte, un city-break la Paris a fost mai mult decât binevenit în urmă cu câteva zile. Și pentru că tot am ajuns pe malurile Senei, am zis că nu se poate să ratez o întâlnire cu un prieten al cotidianului Deșteptarea, muzicianul băcăuan Alexandru Catău, stabilit în Paris.
Despre Alex Catău am mai scris. Este absolvent al Colegiului Național de Artă „George Apostu”, promoția 2010 și a studiat patru ani la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, la secția orgă. Visul său de a-și aprofunda studiile și cunoștințele la Paris a devenit realitate. După ce a urmat un ciclu de perfecționare la Conservatorul din Versailles, s-a stabilit în Paris.
Între timp, Alex a mai venit acasă, și pe lângă faptul că și-a vizitat familia și prietenii, a susținut și câteva concerte. Anul trecut a acceptat invitația de a participa la sfințirea noii orgi cu tuburi a Bisericii romano-catolice „Sfinții Petru și Paul” din Bacău, ocazie cu care a susținut și un concert. La vremea respectivă Alexandru Catău a apreciat noul instrument și a vorbit despre calitățile și importanța acestei orgi în biserica băcăuană, detalii pe care le puteți regăsi în articolul https://www.desteptarea.ro/cand-sunetele-isi-trimit-ecoul-spre-cer/
Un alt aspect important și inedit a fost participarea lui Alex în 2017 la un festival de film de la Câmpulung Moldovenesc. Practic, la acel eveniment, cineconcert, Alexandru Catău a asigurat coloana sonoră live la proiecția unor filme vechi, alb-negru și mute, prestația sa fiind improvizată. Despre acest lucru am stat de vorbă atunci și am adus cititorilor băcăuani un crâmpei din acest concept foarte apreciat în Occident.
Tot atunci Alex ne-a vorbit de viața de la Paris, cum o duce ca student și cum își împarte timpul între studiu și diferite hobby-uri. Pomenea la vremea respectivă că are o barcă de cauciuc și merge în weekend la pescuit, undeva pe niște canale ale Senei. Numai că pescuitul era doar de plăcere și că nu ar fi consumat pește din Sena pentru că e un râu foarte poluat. Chiar ne amuzam, că cine știe ce monstru de pește cu mutații genetice va prinde într-o zi și va deveni celebru.
Reporterul Deșteptarea la Paris
Ajuns la Paris l-am contactat pe Alexandru Catău și am zis că ar fi plăcut să profităm de ocazie și să ne vedem la un ceai. Muzicianul a fost foarte încântat, și după ce ne-am pus programul de comun acord, urma să ne vedem în jurul orei 15.30 la Turnul Eiffel. Fiind pentru prima dată la Paris și adoptând ideea de a vedea capitala Franței la pas, a fost puțin mai dificil pentru mine. În aceste condiții și-a dovedit uitilitatea messengerul, prin care am comunicat și i-am trimis lui Alex poze cu locul în care mă aflam. Și tot așa, Alex m-a ghidat spre Trocadero, lângă Turnul Eiffel.
Nu am crezut vreodată că un astfel de moment, întâlnirea cu cineva despre care am scris, să fie atât de încărcat de emoții. Acest lucru l-am sesizat și la Alex, probabil pentru că se vede cu cineva de acasă. Asta în ciuda faptului că zona colcăie de români, dar dintre cei care se ocupă cu lucruri total neortodoxe. După ce ne-am făcut în poze la turn, am mers la un ceai pe o terasă din Trocadero. Să nu întrebați de prețuri…
L-am pus pe Alex la punct cu noutățile de acasă, nu că ar fi fost foarte multe, mai ales pentru noi care ne ducem traiul de zi cu zi în urbea lui Bacovia, apoi am mai primit câteva ponturi de vizitat în Orașul Luminilor. Și uite așa, mi-a dat seama cât de boem este Alex Catău al nostru, pentru că mi-a vorbit de muzee și de locuri în care au trăit cărturari sau artiști români, locuri pe care el le-a descoperit la pas prin Paris. Dar, pentru că ai nevoie probabil de câteva luni să vezi toată capitala Franței, ne-am rezumat la cele mai celebre obiective. Apoi am început să depănăm, dacă le putem spune așa, amintiri. Așa că Alex ne-a povestit din nou cum a susținut echipa României la Euro 2016 și că a fost dezamăgit, și cum în continuare merge la pescuit, dar mai rar că nu prea mai are timp. Acum are trei joburi și timpul este foarte prețios. Unul dintre visele sale s-a îndeplinit și după un ciclu de studii a reușit să intre în învățământ, fiind profesor de muzică într-o școală. Apoi, susține partea muzicală de la liturghie într-o biserică și mai este și dirijorul unui cor semi-profesionist. Și ca cercul să fie închis, Alex mai predă și ore particulare de muzică-pian. Așa că tot ce face este legat de muzică. Mai în glumă, mai în serios, l-am întrebat dacă mai are loc în vene de sânge de atâta muzică. Și mi-a amintit de pescuit. Cică are niște bălți numai de el știute în afara Parisului. Merge cu scuterul. Are și o barcă de cauciuc și rezolvă cu succes treaba.
Alex, dirijor de cor
Revenind la partea cu muzica, nu am rămas surprins că predă la școală sau că susține concerte în biserici, lucruri pe care le cunoșteam. Noutatea a fost că Alex este și dirijor. „Am văzut că un cor își caută dirijor. Așa că m-am prezentat și am susținut un fel de interviu. Au fost mai mulți cei care și-au dorit acest post. Numai că cei din cor m-au ales pe mine. La ei și în asta e democrație. Au votat și m-au ales pe mine.” Corul lui Alex este format din persoane de vârsta a treia, mari iubitori de muzică. Au apărut și într-o publicație pariziană.
Partea mai sensibilă a venit când l-am întrebat de viața lui, cum se vede mai departe… Nu am să redau cuvintele lui, dar Alex ne-a dat de înțeles că Parisul este numit „acasă”, fiind locul în care își dorește să trăiască. Motivele ar fi simple pentru el. Orașul este încărcat de muzică și artă, lucrurile pentru care Alex trăiește. Mi-a vorbit de incomparabilele concerte de la Opera din Paris și de atât de multe alte evenimente culturale, lucruri care îl fac să vibreze, să simtă că trăiește, coordonate care îl fac pe orice artist… să trăiască și să respire.
Pentru că, în fond, Alexandru Catău este un artist. Și așa cum l-am cunoscut eu, sunt pregătit să pun rămășag că în viitor vom auzi la alt nivel de Alexandru Catău și că atunci vom fi cu toții mândri de el, că e de-al nostru. Asta în ciuda faptului că familia l-ar vrea acasă, așa cum sunt părinți. Și probabil să își întemeieze o familie, așa cum se obișnuiește pe la noi. Numai că Alex e altfel. Crede că va găsi destul de greu o persoană, o fată care să îl înțeleagă așa cum e el. Dedicat muzicii, care îi ocupă foarte mult timp. Probabil că tot o muziciană… A ținut să ne spună și că nu îi plac nunțile în stil românesc. Cu toate acestea, nu poate să nege că îi este dor de unele lucruri de acasă, de părinți, de prieteni, ceea ce ne demonstrează că „sângele apă nu se face”.
La o întâlnire precedentă, în Bacău, Alex ne povestea de o plimbare prin Parcul Cancicov, când a simțit aceeași atmosferă ca în anii de liceu, când mai chiulea de la ore. Până și acest fapt minor vorbește de sufletul său de artist. Și ca să pun „cireașa pe tort”, pentru că la Paris am fost cu „jumătatea” mea, Alex a privit-o și i-a spus: „tu ești un sol-major”. Și uite așa, artistul nostru vede tot în jur în note muzicale. Așa că dacă veți avea vreodată ocazia să auziți de un concert Alex Catău, nu ezitați să mergeți. Sunt convins că prin muzica lui veți reuși să-l cunoașteți mult mai bine decât v-am povestit eu azi. Și cine știe? Într-o bună zi, când Alex Catău va fi pe afișele marilor concerte din străinătate veți putea spune: „Îl știu. L-am văzut în concert! E de-al nostru. E din Bacău. Bacău – România!”
