Timişoara! Era în 16 decembrie 1989. A fost Scânteia şi Începutul. Primele victime, primii martiri ai Revoluţiei anticomuniste. De la Timişoara, în toată ţara! S-a aflat mai târziu, că, de fapt, primele mişcări şi proteste au fost la Iaşi, pe 14 decembrie. Istoria va scrie Adevărul. 21 Decembrie – Bucureşti, 22 Decembrie – în toată ţara poporul a ieşit în stradă pentru a da jos dictatura, pentru libertate, împotriva comunismului. „Baricada” de la Intercontinetal a devenit simbolul rezistenţei: au murit 60 de oameni de gloanţele trase de forţe neidentificate nici astăzi, după 30 de ani. În zilele de foc ale Revoluţiei au murit peste 1000 de români, printre care şi patru băcăuani: Ion Ciprian Pintea, Gheorghe Nechita, Costel Marius Hasan şi Gheorghe Rusu, declaraţi Eroi Martiri ai Revoluţiei, ale căror trupuri au fost înmormântate în Cimitirul Central din Bacău.
22 Decembrie, Bacău. Mii de oameni, în special tineri, s-au adunat în centrul oraşului, pentru a susţine Revoluţia şi primele cuceriri ale acelor zile: libertatea presei, constituirea primelor instituţii ale noii puteri democratice, ordinea şi apărarea avutului ţării.
S-au scris numeroase pagini, sunt mărturii, documente care consemnează desfăşurarea evenimentelor din 22, 23, 24, 25 decembrie 1989, în Bacău. Împotriva uitării, a aflării adevărului, pe 16 decembrie 2019, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” a organizat o întâlnire cu participanţii la Revoluţie, cu părinţii Eroilor Martiri, la care au fost invitate şi oficialităţi locale. Nu a fost o masă rotundă, nicio sesiune de comunicări, ca în alţi ani, ci o „întâlnire de suflet, o seară a amintirilor, ocazie de a vărsa o lacrimă şi de a rosti o rugăciune cu genunchii plecaţi, în memoria lor”.
Au participat foarte puţini dintre cei care au avut curajul să-şi asume riscul de a fi în prima linie, de a prelua puterea locală. Mulţi nu mai sunt, alţii au părăsit Bacăul şi ţara, multora li s-a făcut lehamite, din cauza neîmplinirii acelor măreţe visuri, există, surprinzător şi inexplicabil destule neînţelegeri între participanţii de atunci şi inechităţile care au urmat.
Cei prezenţi au aprins o lumânare şi au rostit o rugăciune, i-au îmbrăţişat pe toţi în aceeaşi lacrimă, în acelaşi gând, asigurîndu-i că vor fi mereu prezenţi în neuitarea noastră.
Amintiri, voci, frumoase cuvinte, promisiuni, angajamente.
Poeta Tincuţa Horonceanu Bernevic a dat glas unei scrisori tulburătoare adresată băiatului mort în Revoluţie. „Dragul meu…” Mariana Popa a venit cu amintiri din Piaţa Unirii din Iaşi, Mircea Orindaru, fost deţinut politic, participant la Revoluţia din Bacău, preşedintele Asociaţiei Revoluţionarilor „22 Decembrie” Bacău, care a rememorat pentru cei mai tineri şi foarte tineri evenimentele din acele zile, oră de oră: „A fost, la început, teamă, frică, teroare, dezinformare, multă dezinformare, însă cu calm, cu luciditate, chiar curaj, în Bacău nu s-a tras, în Bacău nu a murit nimeni. Cum s-a întâmplat? Prin decizii rapide, fermitate, colaborare bună cu armata, poliţia şi securitatea, dar, foarte important, ca urmare a susţinerii poporului din piaţă, cei care au dat siguranţă, susţinere. Ce am făcut eu? Nişte lucruri banale. Am venit aici cu inima deschisă, nu am nimic de ascuns, am venit pentru a-i comemora pe cei care şi-au dat viaţa în Revoluţie, pentru a ne promite unul altuia că nu-i vom uita şi nu vom uita că în decembrie 1989 a fost Revoluţie, a fost Revoluţia românilor, dincolo de toate speculaţiile celor interesaţi de a denigra voinţa poporului”, a spus Mircea Orindaru.
Amintiri: poeta Mara Paraschiv, care a adus un omagiu mamelor, Mamei Istoriei, eroilor martiri, puşi într-o carte pentru vecie.
Amintiri cu sânge: Doina Hasan, mama Eroului Martir Marius Hasan. A fost singura mamă a Eroilor noştri care a avut puterea să vină la întâlnirea cu amintiri.
„Am permanent o imensă durere în suflet, lacrimile nu se mai opresc. Am pierdut un fiu extaordinar, noi nu am vrut să plece atunci în armată, însă aşa a hotărât Cel de Sus. L-am văzut în noiembrie, când ne-a chemat la unitate, era dor de noi. A fost pentru ultima dată. El este în mormânt, iar eu am rămas să-l plâng. Vă mulţumesc pentru aceste clipe. Amintirile, toate, aduc durere dar şi alinare, deoarece nu l-aţi uitat”.
Amintiri: Vilică Munteanu, fost director al Arhivelor Statului.
Amintiri: Mihai Ceucă, care a făcut revoluţia pe „baricadele” de la uzina unde lucra. Acolo a aflat de moartea lui Marius Hasan, a cărui mamă lucra în aceeaşi întreprindere.
Amintiri din viitor. Prefectul Liviu Miroşeanu, prezent la întâlnirea cu participanţii la Revoluţie, singurul din partea instituţiilor statului, a transmis un mesaj din partea Guvernului pe care îl reprezintă în teritoriu:
„Vin în faţa dumneavoastră la 30 de ani de la Revoluţie. O revoluţie care, prin sacrificiul şi jertfa eroilor, prin mobilizarea întregului popor, a schimbat soarta ţării, a noastră. Au trecut 30 de ani şi adevărul încă nu a ieşit în totalitate la suprafaţă. Actualul guvern este preocupat de aflarea adevărului, toţi vrem să ştim Adevărul. Şi îl vom afla. Dumnezeu să-i odihnească în pace pe eroi, pe martiri!”.
În semn de respect, participanţii la Revoluţia din Decembrie 1989, părinţii Eroilor Martiri, rudele acestora au primit diplome şi medalii aniversare, iar în sala de conferinţe a fost deschisă o expoziţie foto-documentară, dedicată celor care s-au jertifit în Decembrie.
