Acum, când am dat Starea de Urgență pe cea de Alertă, acum, când suntem gata să ne recuperăm magazinele, năravurile și viața, acum când măștile sunt obligatorii în interior și nu în exterior, acum, când tot ceea ce era mai rău ni se pare că a trecut sau e pe cale să treacă, acum, când se întămplă toate astea spunem că ne-am învățat lecția.
Și că ne vom schimba, dacă nu cumva am și făcut-o deja. În bine, evident. Rahat de pisică. Da, ne vom schimba. Dar nu în bine, de asta puteți fi siguri. Cu lecția de învățat ar fi însă ceva. Ceva destul de important. Mi-a atras atenția și Ben. Iar asta chiar că am putea schimba-o. Este suficient să fim atenți.
Atenți la formulare. Mai în detaliu, acum. Așadar, de câte ori nu ni s-a întâmplat ca, înainte, muuult înainte de ivirea noului Coronoavirus, să nu fi spus măcar o dată:
-Ce n-aș da să nu trebuiască să mă dau azi jos din pat…
-Ce n-aș da să nu mă duc la serviciu măcar vreo două-trei zile…
-Ce n-aș da să lucrez de acasă…
-Ce n-aș da să am tot timpul necesar pentru a citi și a vedea filme…
– Ce n-aș da să am tot timpul necesar pentru a asculta muzică…
– Ce n-aș da să am tot timpul necesar pentru a găti ….
– Ce n-aș da să am tot timpul necesar pentru a-mi face ordine în dulap…
– Ce n-aș da ca o vreme să nu trebuiască să fac nimic, dar absolut nimic…
-Ce n-aș da ca orașul să nu mai fie așa poluat….
-Ce n-aș da să nu mai existe atâta aglomerație pe străzi…
-Ce n-aș da să nu mai văd zilnic mutra antipaticului ăla de…
Având în vedere toate acestea și ținând cont că, pe viitor este ușor, foarte ușor să cădem din nou în păcat, poate că, vorba lui Ben, altădată, când ni se va întâmpla să ne exprimăm vreo dorință, ar fi bine să fim ceva mai atenți și mai preciși în formularea ei. Nu credeți?
