Lumea destul de densă, inițial, a agricultorilor l-a cunoscut din 1999 pe unul dintre specialiștii ei obișnuiți, inginerul agronom Emil Munteanu, într-o postură cu care poate era mai puțin obișnuită. Inginerul care zeci de ani până atunci se implicase în numeroase acte și acțiuni specifice domeniului și a condus diferite instituții și întreprinderi cu profil agricol, apărea deodată ca un agent de asigurări. De asigurări pentru agricultură.
Așa l-am cunoscut și eu. După destui ani de atunci, m-am întrebat cum o fi fost evoluția profesională a inginerului Emil Munteanu spre brokerul de asigurări de succes de acum.

Am aflat, astfel, că a intrat în lumea asigurătorilor după ce, în 1999, societatea Agras, dedicată asigurărilor agricole l-a asimilat în „familie”. În 2006 însă societatea a fost preluată de Omniasig și desființată, dar tot atunci s-a înființat și societatea de asigurări FATA, unde Emil Munteanu a lucrat,la sucursala din Bacău, până în 2010. Din 2015 s-a înființat sucursala Bacău a Millenium Insurance Broker, condusă acum de fiul inginerului agronom, Radu Munteanu.Iar pe Emil Munteanu acolo l-am regăsit. „Mă simt mereu solidar cu cei care muncesc și m-am atașat totdeauna de cei cu voință și inițiativă și vor să facă ceva – spune Emil Munteanu. Și vreau să vin alături de toți cei care sunt puși, uneori, în situații delicate, la mâna unor factori pe care nu-i pot controla. Pentru că factorii controlabili pot fi preîntâmpinați, cum e și în agricultură, unde te afli mult la mâna condițiilor naturale”.

Dar cine a fost agronomul Emil Munteanu, de care mulți astăzi, firesc, nu au auzit. Și iată ce mi-a povestit chiar el.

«Am terminat Facultatea de Agricultură la fostul Institut Agronomic „Ion Ionescu de la Brad”, actualmente Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, promoția 1963.
Înainte de facultate am lucrat ca tehnician agronom.
Am obârșii vrâncene, din Șișcani, acum cartier al municipiului Adjud. Un loc frumos și mănos, unde oamenii erau și ei frumoși, pentru că aveau credința sfântă în valoarea pământului, a bunelor obiceiuri, cu respect profund față de Dumnezeu, iar tot ceea ce făceau se raporta la valorile consacrate în timp de bunătate, de frățietate, de a fi gospodar. Pe atunci se și caracterizau oamenii ca fiind fie buni gospodari fie nu.

Eu provin dintr-o familie de oameni gospodari. Tata, în tinerețe, a fost angajat la CFR, până și-a întemeiat o gospodărie consistentă și au apărut și copiii în familia lui. Am fost opt copii, cinci băieți și trei fete, eu fiind al patrulea. Tata a redevenit agricultor, mândru de ceea ce realiza, de animalele pe care le creștea. Aveam o familie foarte bine organizată, cu principii sănătoase. Iar exigența tatălui și bunătatea mamei ne-au făcut, pe noi copiii, oameni.

Am urmat școala elementară, până în clasa a cincea în sat, alte două clase în Adjud. Dar, copil fiind în casa părinților mei, aveam și eu responsabilitățile mele în gospodărie, mai ales cu animalele mici, și am dobândit pricepere în domeniu, folositoare mai târziu în viață.
După școala elementară, am intrat la Școala Medie Agricolă din Adjud, unde am învățat până în anul al treilea, când școala s-a desființat. Astfel, pe noi, elevii ne-au mutat la Tecuci. Acolo am făcut ultimii doi ani din patru. La absolvire, pe diploma mea scria „Tehnician agronom”. Școala era echivalentul liceului. De acolo se putea merge la facultate. Pe atunci, primii trei elevi erau recomandați pentru facultate, între care a fost și fratele meu, viitor inginer agronom.

În școală am învățat pomicultură, legumicultură, viticultură – discipline de care eram atras. Dar inițial eu îmi doream să merg la Belle Arte. Aveam ceva talent și îmi plăcea să desenez. Tata, însă, m-a sfătuit că artă pot face și acasă. Ar fi fost și greu pentru el să mă întrețină la o școală în București. Așa că m-a îndreptat spre Adjud, aproape de casă. Și așa am procedat.
După absolvirea școlii, în 1954, la mai puțin de 18 ani, m-am prezentat la IAS Rogoaza, comuna Corbasca, dar nu mi-au dat nicio atenție și nu am rămas. După mai bine de o lună m-am angajat, însă, la Secția agricolă a Raionului Adjud (care făcea parte din Regiunea Bacău), ca tehnician agricol. Am funcționat la Primăria Adjudu Vechi. De acolo, la 1 ianuarie 1956 am fost luat în armată, pentru doi ani. Imediat după liberare, în 1957, m-au și căutat de la Raion, să revin la serviciu. Așa am reluat munca. Aveau nevoie acolo de un tânăr care să poată face teren, să facă măsurători topografice. Eu făcusem în școală topografie. Am acceptat și astfel an făcut evidență funciară în comuna Ploscuțeni. Am făcut o lucrare bună, iar ca recompensă m-au trimis și la Cornii de Jos, dari-am avertizat că în august 1958 voi merge la facultate.Tata era îngrijorat că facultatea însemna și ceva cheltuieli, dar Raionul Adjud mi-a acordat o bursă, pe un contract pe cinci ani după absolvire. Bursa acoperea toate cheltuielile. Dar din anul doi mai câștigam ceva bani din lucrări (grafice, planșe, schițe) pentru studenții care se pregăteau de absolvire.

După cinci ani, cum era atunci, am absolvit, cu medie mare, facultatea, în 1963, iar Consiliul Agricol al Raionului Adjud m-a repartizat ca inginer agronom la GAC Corbasca. Încă nu eram căsătorit. Acolo am locuit în casa unor bătrânei foarte curați. În 1964, însă, m-au adus la Consiliul Raional să lucrez ca inginer pentru Baza furajeră. A funcționat acolo până la 31 ianuarie 1968. În acel an s-a făcut reorganizarea administrativă a țării, iar eu am ajuns astfel la Direcția Generală a Agriculturii Bacău, ca inginer principal, până în 1971. Dar din 1971 am ajuns inginer șef la Întreprinderea de Legume-Fructe Bacău,unde am lucrat până în 1982. În această perioadă am deprins și activitatea de industrializare a legumelor și fructelor. În perioada 1982-1990 am fost șeful Complexului Semințe de Legume Bacău, în 1990-1995 inginer șef/director Tehnic la Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Bacău, iar din 1995până la pensionare, la 1 ianuarie 1999, am fost director general l societatea Intensiv Itești.În toți acești ani am contribuit la înființarea, în 1982, a „Zonei închise Bacău”, care funcționa experimental din 1979 pentru producerea de Cartof de sămânță. Între anii 1976-1981am pregătit astfel Teza de doctorat, „Cercetări privind dezvoltarea producției de Cartof în județul Bacău”, susținutăîn 1989 la Academia de Științe Agricole și Silvice București. Am coordonat producereași valorificarea cartofului de sămânțăîn Zona închisă Bacău, am realizat reînnoirea sistematică a Cartofului de sămânțăîn Ferme, introducerea și generalizarea tehnologiilor noi și a soiurilor superioare. În perioada 1978-2000, județul Bacau a devenit mare producător de cartofi.

Am organizat și dezvoltat producerea de semințe de legume și de material săditor legumicol în ferme specializate în cooperativele de producție,inclusiv loturi de hibridare (tomate), în1982. Am avut contribuții directe la elaborarea Studiilor tehnico-economice și de execuție și am supravegheatși îndrumat lucrările până la punerea în funcțiune și darea în exploatare a Complexelor de Sere pentru legume și flori, pe 21 ha din Onești, în 1978,și pe 11 ha în Comănești în 1979.

Am contribuit la construcția și punerea în funcțiune a 110 ha de solarii, a Centrului de produs răsaduri de legume, în 1974-1976. Am elaborat studii și am coordonat înființarea plantațiilor intensive de pomi (54 ha la Târgu Trotuș, în 1978-1979; masivul pomicol de 342 ha din Berești-Bistrița, început în 1979 și în 1980 atribuit Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă Bacău). Am lucrat la zonarea culturilor de legume și cartofi în județul Bacău, pe baza studiilor agro-pedologice și economice, a delimitării teritoriilor ecologic omogene și a favorabilității pentru aceste culturi.
Am scris peste 60 de referate și articole, publicate în revistele Horticultura, Producția vegetală, Cercetări Agronomice în Moldova,Cartoful în România și Consultantul Agricol.
Sunt membru fondator la Federația Cultivatorilor de Cartofi din România; Societatea Română a Horticultorilor;Asociația Cultivatorilor de Cartofi Bacău; Filiala Bacău a Societății de Istorie și Retrologie Agrară din România și la Asociația Inginerilor Agronomi din România».