Dupa felul în care se comporta, juram ca a fost elevul lui Grigore Tabacaru: spirit viu, însetat de cunoastere, cercetator avizat si profund al spiritului locului, dar mai ales un creator de atmosfera proprie modelului de dascal. L-am pus alaturi de Mihai Gherguta, Nicolae Mitrofan, Petru Lazar si alti discipoli ai pedagogului de la Hemeius, ca sa aflu ca este normalist nu bacauan, ci iesean. („Vasile Lupu“, 1950). L-am cunoscut la Oncesti, cu ocazia inspectiei speciale pentru gradul didactic I acordat învatatoarei Lacramioara Prosie si apoi am tinut legatura mai ales telefonic. I-am citit monografiile zonei si i-am provocat amintiri trimise prin posta, despre oamenii locului. Lui îi datorez multe din informatiile despre zona Berheciului si o parte din prefata la culegerea de articole ale lui Ioan Lazar: „Nelutu mi-a fost poate cel mai drag elev. L-am laudat cât am putut când vedeam ca biblioteca era viata lui.“
În urma cu exact un an, ne-am reîntâlnit la Tarnita, cu ocazia inaugurarii unui camin cultural purtând numele Mariei Ploae. L-am înregistrat atunci despre ce ar trebui facut pentru ca într-un sat sa existe un punct muzeistic reprezentativ si îsi oferea serviciile pentru aceasta.
Pe 1 octombrie 2011, venind dinspre Dealul Morii, de la Vasile Iosif, m-am oprit la primitoarea casa a lui Octavian Iftimie. I-am înmânat cartea lui Ioan Lazar si am facut proiecte. Din felul cum stiu ca este pretuit în comunitatea oncesteana, sunt sigur ca unele se vor înfaptui. Ne obliga testamentul nescris al unuia dintre dascalii de moda veche de care avem atâta nevoie într-o lume tot mai ciudata.
Ioan Danila
In memoriam: Un dascal complet – Octavian Iftimie
