“Toţi străbunicii mei au fost eroi ai neamului românesc. Au fost înmormântaţi în cimitirele din Bacău şi Iaşi. Au fost decoraţi, o parte dintre acestea sunt acum în colecţia mea, altele la muzeele din Bucureşti, Bacău şi Iaşi. Îi respect şi îi voi respecta mereu. Ei sunt idolii mei.”

Cu aceste emoţionante cuvinte îşi începe Matei Elesei, un elev de doar 13 ani, de la Şcoala Gimnazială “Spiru Haret” Bacău, cls. a VII-a C, povestea stră-străbunicilor lui, toţi eroi ai celor două conflagraţii mondiale. Fotografiile originale ale strămoşilor lui, scurta poveste a eroismului acestor bărbaţi au fost aranjate pe un panou care au refăcut arborele genealogic al familiei, într-un proiect “Strămoşii mei – Eroii”, iniţiat de Direcţia de Cultură, la care au participat zeci de copii de la cinci şcoli din judeţul Bacău. Matei, aveam să descopăr, ştie istoria României pe ani, perioade, alianţele din războaie, fronturile, dar mai ales semnificaţiile fiecărui eveniment scris cu litere de aur în Cartea Neamului.

Este, în acelaşi timp, un pasionat şi selectiv colecţionar de medalii, brevete, insigne, monede, bancnote, timbre. Are deja aproape 100 de medalii şi peste 500 de insigne, la loc de cinste fiind o parte din medaliile strămoşilor lui, Eroii. De ziua lui, pe 2 decembrie, nu şi-a dorit un telefon (nu are încă unul al lui), jocuri sau alte cadouri, ci şi-a comandat de pe un site specializat, două decoraţii din perioada comunistă şi alte două medalii din perioada Regelui Carol al II-lea. Din păcate, încă nu i-au sosit, însă este liniştit, le va primi în zilele următoare. Cutreieră târgurile specializate din ţară, de unde achiziţionează, cu mari eforturi financiare din partea părinţilor şi bunicilor, alte şi alte medalii şi insigne, face schimburi, mai vinde. De Ziua Naţională am stat de vorbă cu Matei, împreună cu mama lui, Laura Elesei, în redacţia Deşteptarea. Redau mai jos fascinanta lui poveste, cu la fel de captivantă poveste a stră-străbunicilor lui.

“La, şcoală, cel mai mult îmi plac Istoria, pe care o predă domnul professor Alexandru Lupu, Româna (prof. Simona Sachelaru, care este şi diriginta clasei), geografia şi matematica. Îmi place să citesc, din manuale, din alte cărţi de istorie, consult site-urile de specialitate. Îmi place foarte mult istoria românilor, a voievozilor şi domnitorilor români, faptele lor de luptă pentru ţară. Acum citesc despre cele două războaie mondiale.

Deja mă gândesc, pentru viitor să aleg între istorie şi actorie. Sunt pasionat de medalii, brevete, distincţii, monede, bancnote vechi, uniforme şi arme. Am avut stră-străbunici de mare ispravă, toţi eroi ai acestei ţări, care au luptat în cele două războaie mondiale, unii şi-au sacrificat chiar viaţa, fiind decoraţi pentru faptele lor de arme. Am găsit în casele lor medalii foarte frumoase, valoroase, pe care le-am primit de la ei sau de la fiii lor, astfel că acum am o frumoasă colecţie, pe care am îmbogăţit-o cu alte medalii, şi insigne. Eu merg des la expoziţii de acest gen, în târguri, la Bucureşti, la Braşov, de unde cumpăr anumite medalii şi insigne, uneori mai şi vând.

Am acum peste 100 de decoraţii şi 500 de insigne. Cunosc bine această piaţă, din păcate sunt şi multe falsuri, însă nimeni nu mă poate păcăli. La expoziţia unde ne-am întâlnit am prezentat povestea strămoşilor mei eroi, faptele lor de arme şi decoraţiile pe care le-au primit, numai o parte deoarece cele mai multe se găsesc în muzeele din Iaşi, Bucureşti şi Bacău. Tot acolo, după cum aţi văzut am prezentat şi arborele genealogic al stră – străbunicilor şi bunicilor mei, realizat din fotografii originale, păstrate de ei şi familiile lor cu dragoste şi respect. Am fost singurul care a adus medalii şi fotografii originale.

Acest proiect a început din februarie anul acesta, am avut timp să mă pregătesc. Povestea strămoşilor mei am scris-o cu ajutorul unui străbunic, Petrea Vasile Elesei, pe care l-am cunoscut, a locuit la Odobeşti, am fost buni prieteni, povestea frumos şi mie îmi plăcea să-l ascult. Am vorbit apoi cu bunicii şi părinţii mei. Străbunicul îmi povestea unde şi cum a luptat, pentru ce a primit decoraţiile, întâmplări din istorie, din război. Sunt foarte mândru de ei, îi respect şi îi iubesc, de aceea le voi păstra cât voi putea eu o vie amintire. Cel mai bine ar fi să vă citesc ce am scris pentru expoziţie. «Toţi străbunicii mei şi stră – străbunicii au participat în cele două mari războaie mondiale. Unul dintre ei este stră-străbunicul meu pe care îl cheamă Gheorghe Rusu.

S-a născut la 5 decembrie 1889 şi a participat la Primul Război Mondial. El a avut gradul de locotenent şi a fost artilerist, a particiapt şi la cel de-al Doilea Război Mondial, acolo găsindu-şi sfârşitul, când a căzut un obuz peste compania lui. Stră străbunicul Ion Elisei de pe tata s-a născut la data de 18 iunie 1883 şi a participat la Primul Război Mondial. A fost infanterist. A decedat în 1962. Pe străbunicul meu de pe tată îl chema Petru Vasile Elesei şi a fost luptător în Al Doilea Război Mondial. A făcut parte din Flota Naţională Aeriană. S-a născut pe 27 noiembrie 1915.

El a fost trimis în misiune la Odessa. Acolo a doborât patru avioane inamice, însă, din păcate, a fost împuşcat în piciorul stâng, a reuşit să aterizeze pe un aerodrom din România. A continuat cariera militară până la începutul anilor 70. A decedat la 23 iunie 2012.

Străbunicul de pe mamă, respectiv Ionel Rusu a fost infanterist cu gradul de locotenent. O poveste pe care mi-a spus-o chiar el este că atunci când a intrat într-un hambar, împreună cu batalionul pe care îl comanda au fost gazaţi. El a reuşit să supravieţuiască punându-şi masca de gaze. Din păcate, mai bine de jumătate din camarazii lui au murit. După război a fost regizor artist, cu studii la Moscova. Străbunicul meu de pe tatăl mamei mele a participat la Al Doilea Război. S-a născut în 1907, a fost infanterist, cu gradul de sergent major.

El a luat parte la misiunea Barbarosa. Bunicul mi-a povestit din ce a zis tatăl său că ruşii au aruncat o grenadă exact în buza şanţului de apărare, unde se afla străbunicul. Schijele i-au intrat în spate şi talpa piciorului. Pentru că rănile nu au fost foarte grave, a scăpat cu viaţă. Străbunicul meu de pe mama tatălui a fost infanterist, cu gradul de maior. O misiune importantă a fost să treacă Prutul, acolo s-a luprat cu ruşii şi au ucis mai bine de jumătate din batalionul inamic. Sovieticii continuau să tragă, ştiind că vor fi omorâţi.

Străbunicul meu a ridicat steagul alb ca să nu se mai tragă. Când a văzut că ei tot continuă să tragă a pus mitraliera de 9,72 mm şi a ucis toată compania duşmană. În anul 2007 a fost înaintat post-mortem la gradul de general.

Toţi străbunicii mei au fost eroi ai neamului românesc. Au fost înmormântaţi în cimitirele din Bacău şi Iaşi. Au fost decoraţi, o parte dintre acestea sunt acum în colecţia mea, altele la muzeele din Bucureşti, Bacău şi Iaşi. Îi respect şi îi voi respecta mereu. Ei sunt idolii mei.»

Eu cunosc şi alte poveşti ale unor eroi, îi întâlnesc pe stradă, la diferite manifestări, îi opresc şi îi rog să-mi povestească viaţa lor, despre decoraţiile pe care le au la piept. Îi recunosc după insigna de veteran de război, pe care au primit-o în anii 90-92, dar şi după Crucea Comemorativă a celui De-al Doilea Război Mondial, date de Ion Iliescu, preşedinte al ţării.

Străbunicul meu Petre Vasile a primit multe decoraţii, unele au fost donate la muzee, altele sunt la mine, mi le-a dat el. După ce a doborât patru avioane inamice, după cum am scris, la Odessa, a revenit în ţară, s-a refăcut şi a fost decorat cu “Virtutea Aeronautică”, o decoraţie foarte importantă, foarte scumpă, care nu este în colecţia mea, este la Muzeul din Iaşi. Am văzut-o acasă la străbunicul meu.

Această pasiune este destul de costisitoare, însă mă sprijină părinţii mei. Am fost anul acesta la expoziţia de insignografie, de la Centrul “George Apostu”, am cumpărat câteva insigne şi o baretă cu cinci decoraţii din Primul Război Mondial, cu tot cu brevete, am dat 1300 de lei pe ele, însă valorează mult mai mult. Mai am Ordinul “Steaua României în grad de Cavaler”, am medalii şi din timpul comunismului. Sunt foarte mândru de toate. Cele trei decoraţii din expoziţia de la Muzeul de Istorie „Strămoşii mei – Eroii” sunt ale stră – străbunicului meu care a luptat în Primul Război Mondial: „Răsplata Serviciului Militar”, „Medalia Ferdinand” şi „Crucea Comemorativă a Primului Război Mondial”.

Eu ţin foarte mult la ele, mai ales că sunt din familie, au o valoare sentimentală. Îmi povestea străbunicul meu că un prieten de al lui a fost decorat de aramta germană cu o medalie nazistă, iar după 1944, pentru a nu-l prinde cu ea a îngropat-o în pământ, altfel risca să fie arestat. Am acasă şi medalii din 1877, din Războiul de Independenţă, nişte brevete vechi, însă nu sunt din familie. Cunosc colecţionari din Bacău, câţiva din Bucureşti, Sighişoara, merg la Palatul Bursei în Bucureşti, unde văd, cumpăr, vând, negociez, este o pasiune fascinantă, fiecare medalie, insignă, brevet, monedă, bacnotă au, în spate, foarte interesante poveşti.

Când merg la ţară, caut bătrâni şi îi întreb dacă nu au decoraţii, insigne, unii mi le dau, alţii, însă, ţin la ele, nu mă supăr, chiar îi apreciez. Sunt viaţa lor, mulţi şi-au dat viaţa pentru ele.

Pe lângă această pasiune de colecţionar, achiziţionez şi timbre, am patru clasoare, unele valoroase, multe din perioada regalistă. Colegii mei, profesorii ştiu de pasiunea mea pentru istorie, de colecţionar, însă nu m-au solicitat să fac, în şcoală, o expoziţie, eu aş vrea…Aceasta este prima expoziţie organizată la care particip, am muncit foarte mult la ea. Am făcut ceea ce îmi place, însă nu prea am timp, sunt foarte ocupat, cu şcoala, unde învăţ destul de bine.

În vacanţe mă ocup de colecţiile mele, vizitez muzee din ţară, am fost în multe ţări din Europa, Italia, Franţa, Turcia, Germania etc., unde am vizitat muzee de istorie, de armament, îmi plac armele vechi, acasă am doar nişte căşti de război. Duminicile merg în târgul de maşini, „la ruşi”, de unde cumpăr ceea ce cred eu că ar fi valoros. Să ştiţi că sunt şi regizor de film, fac filme, deocamdată cu telefonul, filme de acţiune, „actorii” sunt prietenii mei, verişorii, filmez la ţară, în oraş, prin locuri interesante. Îmi place, la fel ca şi străbunicului meu. Nu ştiu, poate mai târziu voi face filme adevărate.

Fac şi sport, îmi plac karatele, merg la sală, la domnul Doru Botez. Pe 2 decembrie, de ziua mea, am competiţie la Sala de Atletism, vin concurenţi din Focşani, Bucureşti, Bacău, Braşov. Sper să câştig o medalie. (Matei a luat locul III – s.m.) Astăzi este 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, este parada militară la Bucureşti, o să mă uit la televizor, îmi plac defilările armatei, cu armele lor, cu tancuri, avioane, maşini de război. Dar, vă întreb, comuniştii au spus tot adevărul despre istoria regalismului în România? (Ce să-i răspund? Nu ştiu dacă a fost mulţumit, dar i-am spus: „Niciodată nu se spune tot adevărul, fiecare regim, fiecare ţară, îşi construiesc «istoria» lor. Adevărul trebuie căutat, aşa cum faci şi tu acum, sunt biblioteci, studii, tratate, arhive. De acolo aflăm adevărul – s.m).

Eu îmi mai cumpăr cărţi de la anticariate, acolo sunt şi monede de argint, am câteva în colecţie. Pentru mine este important să cunosc istoria, istoria familiei mele, a străbunilor mei, poate pentru alţi copii nu, de altfel, la expoziţie, din clasa mea au mai fost doar doi copii, Alex Popa şi Gheorghe Busuioc. Eu cred că fiecare copil, elev, are câte o pasiune. Important este să perseverezi, să te pregăteşti şi să nu abandonezi niciodată.

Tot de ziua mea, mi-am comandat două decoraţii, „RPR. A cincea aniversare a eliberării patriei”, „RPR. A 10-a aniversare a eliberării patriei” şi două medalii acordate şcolarilor de Carol al II-lea. Vreau să le mulţumesc părinţilor mei pentru că mi-au dat voie să fac această comandă, drept cadou de ziua mea. Toţi străbunicii mei au fost eroi ai neamului românesc. Au fost înmormântaţi în cimitirele din Bacău şi Iaşi. Au fost decoraţi, o parte dintre acestea sunt acum în colecţia mea, altele la muzeele din Bucureşti, Bacău şi Iaşi. Îi respect şi îi voi respecta mereu. Ei sunt idolii mei.”