Într-un conflict departe de preocupările legate de migrație, tensiunile dintre Statele Unite și Mexic se intensifică din cauza unui subiect esențial pentru viață: apa. Conform unui tratat vechi de 80 de ani, cele două țări își împart resursele de apă din râurile Colorado și Rio Grande. Însă, în contextul unei secete severe și a temperaturilor extrem de ridicate, Mexicul întâmpină dificultăți majore în a-și îndeplini obligațiile privind livrările de apă, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea țării de a respecta tratatul.
Unii politicieni mexicani argumentează că nu pot furniza ceea ce nu au, un punct de vedere greu de acceptat pentru fermierii din sudul Texasului. Aceștia se confruntă la rândul lor cu lipsa ploii și afirmă că deficitul de apă din Mexic îi pune în criză, amenințând viitorul agriculturii. Drept urmare, unii lideri texani au cerut administrației Biden să rețină ajutorul destinat Mexicului până când acesta va compensa deficitul de apă.
O vară lungă și fierbinte în față
Ambele țări privesc cu îngrijorare perspectiva unei veri lungi și fierbinți, sperând într-o furtună salvatoare care să umfle râurile afectate de secetă din Mexic. Cu toate acestea, experții avertizează că strategia „ruagă-te pentru ploaie” este una riscantă și pe termen scurt, nereușind să adreseze problema pe termen lung a împărțirii resurselor de apă în scădere într-o lume tot mai fierbinte și mai uscată.
Un râu în declin
Conform tratatului din 1944, Mexicul este obligat să livreze 1,75 milioane de acri-picior de apă în SUA la fiecare cinci ani din Rio Grande, iar SUA trebuie să trimită anual 1,5 milioane de acri-picior de apă în Mexic din râul Colorado. Pentru a înțelege magnitudinea acestor livrări, un acru-picior reprezintă cantitatea de apă necesară pentru a acoperi un acru de teren la o adâncime de un picior (30,48 centimetri). Un acru-picior este echivalent cu aproximativ 1.233.489 litri.
Maria Elena Giner, comisarul SUA al Comisiei Internaționale pentru Limitele și Apele, a subliniat că Mexicul rămâne cu mult în urmă în privința obligațiilor sale. Ea a declarat pentru CNN că SUA au primit doar cantitatea echivalentă unui an de apă, deși se află deja în al patrulea an al ciclului de cinci ani care se încheie în octombrie 2025.
Rio Grande, cunoscut sub numele de Río Bravo în Mexic, este unul dintre cele mai lungi râuri din America de Nord, curgând pe aproximativ 1.900 de mile de la Munții Stâncoși din Colorado, prin trei state din SUA și cinci state mexicane, înainte de a se vărsa în Golful Mexic. Ani de supraextracție pentru a alimenta fermierii și populațiile în creștere, combinate cu căldura și seceta accentuate de schimbările climatice, au avut un impact devastator asupra râului.
Impactul schimbărilor climatice
Pe măsură ce încălzirea globală reduce stratul de zăpadă din munți, debitele râului sunt în scădere. Alfonso Cortez Lara, director la Colegiul Frontierei de Nord, a explicat că aproximativ 200 de mile din Rio Grande, între Fort Quitmen și Presidio, Texas, sunt adesea uscate pe tot parcursul anului, fiind revitalizate doar mai în aval de apele din Rio Conchos din statul mexican Chihuahua, cel mai mare afluent al Rio Grande.
Imprevizibilitatea râului este motivul pentru care obligațiile Mexicului se bazează pe cicluri de cinci ani, mai degrabă decât anuale, a spus Giner. „Vor fi vremuri de deficit și surplus”, a adăugat ea. Deficiențele dintr-un ciclu de cinci ani pot fi reînnoite, dar trebuie compensate în următorul, deși tratatul nu prevede un mecanism de aplicare.
Probleme vechi, soluții noi
În primele decenii ale tratatului, situația a decurs fără probleme. Totuși, din anii 1990, lucrurile au început să se schimbe, cu mai puțină apă venind în râu. La fel ca acordul râului Colorado dintre statele din sud-vestul SUA, tratatul Mexic-SUA a calculat disponibilitatea apei pe baza datelor din prima jumătate a secolului al XX-lea, fără a anticipa secetele prelungite din prezent.
Mexicul a încheiat două cicluri de cinci ani cu deficit, între 1992 și 2002, ceea ce a dus la tensiuni politice crescute între cele două țări. Acum, la aproape de sfârșitul unui alt ciclu de cinci ani, Mexicul se confruntă cu o situație similară, dar mai intensă. Sistemul de livrare a apei a rămas neschimbat, dar criza apei s-a agravat.
Cererea de apă în creștere
Cererea de apă a crescut pe măsură ce dezvoltarea de-a lungul Rio Grande s-a extins. Acordul de Liber Schimb din America de Nord, intrat în vigoare în 1994, a dus la o explozie de ferme și maquiladoras (fabrici) în Mexic, multe dintre ele producând pentru piețele americane și canadiene. Ambele părți ale graniței s-au urbanizat și populația a crescut.
Durerea resimțită de ambele țări
Apa din Mexic alimentează rezervoarele Falcon și Amistad, situate pe frontieră și care furnizează apă caselor și fermelor. Ambele rezervoare au atins niveluri istorice scăzute: în iunie, Amistad avea o capacitate de sub 26%, iar Falcon de doar 9,9%.
Fermierii din Valea Rio Grande din Texas sunt fie deja fără apă, fie se confruntă cu o lipsă iminentă. Brian Jones, un fermier din comitatul Hidalgo, Texas, a declarat că livrările scăzute de apă din Mexic, combinate cu lipsa de ploaie, amenință industria citricelor din stat, iar situația este și mai gravă pentru zahăr.
Ultima fabrică de zahăr din Texas s-a închis, iar fermierii dau vina pe Mexic. Unii lideri de stat cer măsuri punitive, susținând că nerespectarea de către Mexic a prevederilor tratatului pune în pericol întreaga agricultură din Texas. Reprezentanta Texasului, Monica De La Cruz, împreună cu senatori precum Ted Cruz și John Cornyn, solicită administrației Biden să aplice presiuni asupra Mexicului pentru a-și îndeplini obligațiile.