Ziua de 9 decembrie a adus un moment cu adevărat special pentru Liceul Teoretic „Constantin Brâncoveanu” din Bacău. Întreaga comunitate școlară s-a reunit într-un eveniment complex, încărcat de emoție, tradiție și cultură. Totul a început cu un scurt moment de deschidere al conducerii liceului, care a anunțat oficial începutul activităților și importanța acestei zile pentru instituție.
Primul punct al programului a fost sfințirea noului sediu, un gest firesc în preajma sărbătorilor de iarnă și în spiritul Postului Crăciunului. Slujba oficiată a adus liniște și binecuvântare spațiilor în care elevii și profesorii își petrec fiecare zi. A fost un moment simplu, dar profund, o așezare spirituală care a dat sens întregului eveniment și care a transformat școala, pentru câteva clipe, într-un spațiu al luminii și al gândului bun.
Imediat după slujbă, elevii de la clasele de zi au colindat, iar vocile lor au umplut sala cu bucuria sărbătorilor. Colindele au creat un cadru cald, aproape familial, pregătind trecerea către partea cultural-educativă a zilei. A fost acel tip de moment în care școala nu mai pare o instituție, ci o comunitate vie, în care emoția circulă firesc între copii, profesori și invitați.
Programul a continuat apoi cu două momente mult așteptate: lansarea unei cărți și apariția numărului 2 al revistei școlii. Evenimente cu nimic extraordinare în zilele noastre și mai ales cu câțiva zeci de ani în urmă. Dar pentru obișnuita noastră societate contemporană, unde viteza înseamnă totul, unde cartea e înlocuită de videoclip, unde învățarea e trișată de I.A. , unde zâmbetul e înlocuit de emoticon, acest eveniment a stârnit emoțiii puternice în rândul a zeci de elevi, profesori, invitați. Cartea este o culegere pentru bacalaureat la limba și literatura română, intitulată “ Bacalaureat de minim 6” scrisă de profesorul Cătălin Tanasachi. O altă culegere, veți întreba?
Da , dacă am lua în sensul obișnuit, doar o altă culegere inutilă ca și cele care se laudă cu bacalaureat de nota 10. Dar nu e doar atât. E un manifest către o limbă curată și pură, către o gândire critică, către metodă și precizie. Și mai ales e o culegere care îți explică ca unui copil de clasa întaia toate noțiunile indescifrabile din manulalele de liceu. Cartea nu te pune să memorezi, nu te forțează să înțelegi, ci doar îți povestește, iar la finalul ei îți dai seama că ai înțeles, ai învățat, ai știut și ai simțit fără să depui efort. Apoi a urmat revista scolii, ”Ani de liceu”, scrisă de elevi, fără nici o cenzură din partea nimănui și ajunsă la al doilea număr. O revistă plină de visurile lor, pasiunile lor, dorințele lor. Atâta timp cât va apărea cuvântul scris mai avem o șansă ca popor, ca oameni.
Fără nicio pregătire prealabilă, elevi și profesori au zâmbit, au râs, s-au emoționat, au aplaudat.
Și toate acestea datorită unei lansări de carte “banală” și a unei reviste școlare ”obișnuite”.
Și școala poate fi numită acasă când în ea sunt suflete și nu doar nume, nu-i așa?
