Sfânta Biserică Ortodoxă prăznuiește astăzi pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, bărbat evlavios şi râvnitor întru împlinirea voii lui Dumnezeu, primul care a răspuns la chemarea Mântuitorului și i-a urmat Lui. Sfântul Apostol Andrei era originar din Betsaida, un orăşel aşezat pe malul lacului Ghenizaret, în Galileea. El era frate cu Simon, cel ce avea să fie mai apoi marele Apostol Petru, fiind amândoi fiii pescarului Iona.
Andrei a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și începutul misiunii sale se leagă de activitatea acestuia. A doua zi după Botezul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul stătea de veghe pe ţărmul Iordanului cu doi ucenici ai săi, printre care şi Andrei. Mântuitorul trece pe lângă ei, iar Ioan Botezătorul îl zăreşte şi îl identifică: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29). Cei doi ucenici, fără să spună vreun cuvânt, au pornit după Iisus. Când a prins de veste Iisus că ei se ţin după El i-a întrebat: „Ce căutaţi? Ce vreţi?”. Iar ei I-au răspuns printr-o altă întrebare: „Învăţătorule, unde locuieşti?”. „Veniţi să vedeţi!”, le-a răspuns Hristos. Ei s-au dus şi au rămas cu Domnul până la al zecelea ceas. Întâlnindu-se cu fratele său, Simon, Andrei i-a împărtăşit bucuria de a fi văzut pe Mesia şi l-a dus şi pe el la Iisus. De aceea Biserica îl numeşte pe Sfântul Andrei „cel dintâi chemat” sau „primul chemat la apostolat”.
După această întâmplare, ei s-au întors la ocupaţiile lor obişnuite de pescari.
Mântuitorul s-a ivit însă şi pe ţărmul Tiberiadei, cum apăruse mai înainte pe ţărmul Iordanului. Prima dată, ei doriseră să meargă cu Hristos. Acum Hristos le poruncea să vină după El: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. Auzind această chemare Andrei şi fratele său Simon lasă totul, până „şi pe tatăl lor”, spre a urma pe Domnul. Sfântul Andrei urmează pe Hristos fără condiţii şi fără întârziere, fără calcul şi fără dorinţa de câştig, ci doar pentru că a simţit în chemarea lui Iisus Însuşi cuvântul Vieţii. Din ziua aceea, Andrei – ca şi ceilalţi apostoli – a urmat pe Mântuitorul până la sfârșit, însoţindu-L pe drumurile Iudeii şi adăpându-se din izvorul cel nesecat al dumnezeieştii învăţături.
După ce a primit plinătatea harului în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, sorţii i-au rânduit propovăduirea Evangheliei în ţinuturile situate pe coastele Mării Negre, în Bitinia, Tracia şi Grecia (Macedonia, Tesalonic şi Ahaia).
Potrivit unor vechi mărturii ale tradiţiei istorice, Sfântul Andrei a predicat şi în sud-estul României de azi, în Dobrogea, numită în vechime Sciţia Minor. După ce a predicat în cetăţile din Sciţia Minor, locuite de greci, romani, geto-daci, s-a îndreptat spre Sud, ajungând în ţinuturile greceşti, unde pe mulţi păgâni şi închinători la idoli i-a adus la dreapta credinţă şi la cunoaşterea lui Hristos, Cel răstignit pentru mântuirea noastră.Ajungând în oraşul Patras, unde vreme de doi ani pe mulți i-a adus la Hristos, a murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, care de atunci îi poartă numele.
Acest nume al Sântului Andrei, întemeietorul creștinismului românesc, s-a prefăcut în renume, pentru că el cu bărbăţie a crezut, a luptat şi s-a încununat. Aceeași bărbăţie trebuie s-o dovedească şi credinţa românilor de azi, care are și după două milenii în viaţa şi jertfa Sfântului Andrei o pildă, un îndemn şi o chemare, în rugăciunile lui mijlocitoare, o putere de ocrotire, iar în apostolatul desfăşurat de el în ţara noastră, o datorie clară de mari răspunderi pentru păstrarea vie și roditoare a mesajului mântuitor al lui Hristos până la sfârșitul veacurilor.
„Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii.” (Ioan 1, 29)
Pr.dr. Marius Popescu, Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
