De ce scrieți? Cum scrieți? De ce?… Din vocație, din instinct, din obligație, numai Dumnezeu știe, din…Cum?… După toanele inspirației, ziua, noaptea, metodic, atunci când aveți chef, stimulați de… fazele lunii sau de hachițele altor aștri, cu tone de cafele, cu trabucul înfierbântat?…
Aceasta este noua provocare pe care am aruncat-o cu drag în spiritul unor scriitori. Universitarul/ scriitorul Doru Ciucescu este primul care ne-a răspuns…
„De ce scrieți? Cum scrieți? Aceste întrebări, pe care mi le-a pus binecunoscutul scriitor și publicist Ion Fercu, mi le pusesem și eu, îmi dădusem și unele răspunsuri parțiale, însă nu mă gândisem să le formulez cu rigoarea unui text, care va fi publicat în mass-media.
La prima întrebare, răspunsul este o sumă de motive, diferențiate cronologic. La început am scris din obligație față de studenții mei. Pe întreg parcursul carierei în învățământul superior, începând din 15 septembrie 1977 și până pe 30 aprilie 2011, când am ocupat prin concurs pe rând toate posturile, de la asistent la profesor universitar, am elaborat, ca autor unic ori principal, un număr însemnat de cărți cu profil didactic – note de curs, îndrumare de laborator, îndrumare de proiectare, aplicații de seminar, caiete de practică pedagogică – , dar și monografii. Și în perioada celor trei (1982-1985) și cinci ani (1994-1997; 1998-2000), când am fost detașat la unități de învățământ superior din Algeria, respectiv, din Maroc, am elaborat note de curs și îndrumare de laborator, toate în franceză, dar fără ISBN. Dintre toate aceste cărți, doar 19 au ISBN. La data ieșirii mele la pensie, eu am fost autorul cu cele mai multe cărți cu profil didactic și ISBN, din întreaga istorie a Universității «Vasile Alecsandri» din Bacău.
Astfel, umplerea paginilor cu litere s-a transformat în dependență, – ajunsesem să-mi spun «Scriu, deci trăiesc!» -, în special după 2002, când am început o intensă activitate de publicist la Ziarul de Bacău și, ocazional, la Ateneu, Plumb, Oglinda literară, Vitraliu, chiar și la România liberă. În 2005, eu am publicat prima ediție a cărții «Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca» și, totodată, prima mea carte beletristică, volum care a avut ecou pozitiv în rândul exegeților și s-a vândut relativ bine.
Acest succes literar mi-a făcut o plăcere atât de mare, încât mi-am dorit să trăiesc și alte momente asemănătoare, altfel spus, scrierea frumoasă a devenit o plăcere pentru mine.
În rezumat, răspunsul la prima întrebare este complex, am scris, scriu și voi scrie din următoarele motive, pe care le înșirui în ordinea cronologică a aparițiilor lor în viața mea: 1. obligație față de studenții mei; 2. dependență; 3. plăcere.
Răspunsul la a doua întrebare este tot complex. Înainte de decembrie 1989, nu am avut autorizație pentru o mașină de scris. De aceea scriam de mână, cu tuș negru. Dactilografele de la fostul Institut de Învățământ Superior, din Bacău, nu făceau față la avalanșa de manuscrise și, în consecință, multe dintre notele de curs ș.a.m.d. le multiplicam în această stare. Apoi, beneficiind de avantajele tehnologiei informatice, am început să scriu la claviatura unui laptop. De multă vreme trimit spre tipărire cărțile gata editate. Scriam frecvent dimineața, între orele 5.00 și 7.00, când era liniște în casă, dar, de când sunt pensionar și perioadele de insomnie se produc des, scriu preponderent noaptea.
Pe scurt, răspunsul la a doua întrebare este tot complex, modalitățile de a scrie, înșiruite într-o ordine temporară, sunt următoarele: a. din punct de vedere al tehnicii: a.1. de mână; a.2. la claviatura unui laptop; b. din punct de vedere al timpului: b.1. frecvent dimineața, între orele 5.00 și 7.00; b.2. preponderent noaptea”, spune Doru Ciucescu.
