Prin ceața rece și destul de deasă a dimineții de ieri, trecând podul de la Șerbănești, pe partea dreaptă cum ieși din oraș, se întrevede o mulțime de oameni. E târgul de duminică, motiv numai bun de aruncat ochii prin stânga și în dreapta să vezi ce mai „comercializează” lumea.
De toate pentru toți
Prin puzderia de lume, între care mulți „gură-cască”, întinse pe jos pe ziare, fel de fel de hârtii sau alte „suporturi”, zace… marfa. De la yale, telefoane mobile cu butoane, sisteme de navigație și calculatoare demodate de mulți ani, până la haine vechi și noi, tablouri, cărți, echipamente sportive de iarnă și câte altele. Aș putea să spun că în târg se vorbesc mai multe limbi, ajungându-mi la urechi ceva în engleză și germană, dar și un termen pe care îl striga în gura mare un cetățean mai tuciuriu și cu o burtă imensă: „nu-i ciordită, nu-i ciordită”.
Și se lăuda cu o bicicletă arătoasă, nou-nouță. Dacă ar fi să ne luăm după cantitatea de marfă, trebuie spus că târgul concurează serios orice hypermarket, fie ele germane, franțuzești sau din alte concerne europene. Cu calitatea nu se stă prea bine, dar când vine vorba de preț parcă nimic nu mai contează. Cum să nu cumperi bidoane goale de detergenți sau de cosmetice la oferta zilei: patru la 1 leu? E curat chilipir. Ce-ai putea face cu ele…asta n-aș putea să vă spun.
În târgul de mașini
Am lăsat în urmă zona cu de toate și am ajuns în spațiul destinat mașinilor. Toate locurile erau ocupate, multe din modelele expuse fiind cu motoarele pornite din cauza vremii reci, ceea ce făcea ca în unele sectoare aerul să fie mai greu de respirat. Teoretic, dacă ești hotărât să-ți cumperi o mașină second hand n-ai cum să pleci cu mâna goală. Găsești toate mărcile, la toate prețurile, de la 1.500 de euro până la 12-15 mii, în funcție de vechime și accesorii.
Sunt mașini înmatriculate, cu numere roșii sau chiar cu numere nemțești, proaspăt aduse și foarte arătoase. Actele se pot face pe loc, în zonă existând birouri specializate în așa ceva. Într-unul din ele se lucra de zor la dactilografierea actelor. Omul de la mașina de scris văzând că-l privesc insistent îmi face semn să intru. Îi explic, tot prin semne, că doar mă uit și-mi văd de treabă. Lângă mine un grup format din trei bărbați și două femei vorbesc de conversia din euro în lei. Probabil că deja au bătut palma pentru o mașină. Înaintând, un miros de grătar îți dilată nările.
Zona de… Food
Printre marea de mașini frumos aliniate, cu prețul afișat pe ele, încep să apară niste chioșculețe. La unul dintre ele coadă de parcă se dă de pomană. Mă strecor mai în față să trag cu coada ochiului. Micii și cârnăciorii sfârâie pe grătarul încins de jar. Ochii celor care stau la coadă sclipesc ca ai lupilor morți de foame în miezul iernii. Un mic de 50 de grame e 2 lei, un cârnăcior de 110 grame 3,50 lei iar pâinea doar 50 de bani.
La mare căutare pe frigul dimineții accentuat de ceață este și ceaiul, dar mai ales vinul fiert. Un tip la vreo 35 de ani spune că pentru el e ca un tabiet să vină în fiecare duminică în târg să mănânce mici, să bea vin fiert iarna și bere vara și să se uite la marfa din târg. Din când în când mai „combină” câte o masină. „Trebuie să trăim și noi, nu?”, zice omul și mușcă cu sete dintr-un mic zemos din care ies aburi. La doi metri, peste „drum”, o altă comerciantă stă cu marfa la vedere. Vinde semințe de bostan proaspăt prăjite cu sare. La pahar mic sau mare. Nu mai contează cât costă.
Fac cale întoarsă prin mulțime. Toată lumea vinde, toată lumea cască ochii. E forfotă mare. Ca într-o zi de duminică!
