Frecvenţă ridicată
Vorbim, evident, nu doar despre instituţia administrativă a urbei lui Vasile Alecsandri şi George Bacovia, ci de oricare dintre acestea. Nu există, probabil, cetăţean care să nu fi apelat la serviciile primăriei din localitatea natală sau, mai degrabă, nu s-a născut omul care să nu fi fost băgat în seamă de această instituţie, măcar pentru faptul de a fi înregistrat în documentele de stare civilă.
Curtoazie… ortografică
Mi s-a întâmplat în urmă cu ani buni să fac corectura la un document care trebuia depus la unul dintre compartimentele numitei instituţii. La predarea filelor, nu prea înroşite, persoana care le-a primit mi-a cerut, politicos, permisiunea de a nu scrie cu iniţială minusculă al doilea termen din titulatură. „Ştiţi – mi s-a argumentat –, e vorba de un proiect şi nu vrem să-l pierdem pentru o literă…” Am explicat, am dat exemple, am susţinut că e imposibil să fie penalizaţi pentru impoliteţe ortografică. Mi s-a promis că va fi respectată sugestia mea, care de fapt era o prevedere academică. După lipsa de forţă în cuvintele rostite ca răspuns, sunt aproape convins că odată plecat din încăpere, majuscula-cadou a fost pusă la loc. Psihologia petentului…
Primarul, mai ceva ca împăratul
O scenă similară s-a petrecut în relaţia cu primarul unei comune care trebuia să acorde o diplomă. Cu niciun chip nu a acceptat să coboare majuscula de pe piedestalul dezonorant, aşa încât am citit „Primăria Comunei X”. Să fi ştiut oare că întâi a fost primarul şi apoi primăria? La numele „şefului unei administraţii municipale, orăşeneşti, comunale” (DEX, 2016; în treacăt fie spus, a doua virgulă putea fi înlocuită cu o conjuncţie coordonatoare disjunctivă: „[sau] comunale”), s-a adăugat sufixul -ie, rezultând numele „instituţiei conduse de un primar” (Micul dicţionar academic, 2003). Ion Budai-Deleanu (1760-1820) şi Dimitrie Bolintineanu (1825-1872) au folosit, se pare, prima oară cuvintele primar, respectiv primărie. Interesant este că, prin extensiune, primărie înseamnă şi „funcţionarii primăriei” (MDA), între care sigur sunt şi buni cunoscători ai normelor ortografice. Romanii ne-au lăsat o vorbă conform căreia împăratul nu se poate situa deasupra gramaticii.
Aşadar, minuscula între majuscule
Forma corectă este Primăria municipiului Bacău, întrucât pe poziţia a doua se află un termen generic, care nu are dreptul la majusculă. DOOM2 ne explică: „Substantivele cu sens generic care nu fac parte din numele propriu al entităţilor geografice şi administrativ-teritoriale care le urmează” se scriu cu literă mică (p. LV): balta Călăraşi, calea Floreasca, comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Bistriţa-Năsăud, peninsula Florida, piaţa 1 Mai, munţii Carpaţi (ibidem), dar Balta Brăilei, Calea Victoriei, Peninsula Balcanică, Bulevardul 1848 (p. LXXV). A doua grupă cuprinde îmbinări ale unui termen generic (baltă, cale, peninsulă etc.) urmat de un substantiv în genitiv, un adjectiv etc., cu care formează o unitate de înţeles. (Propuneam cândva verificarea legăturii dintre cele două componente ale substantivului propriu prin intercalarea lui „este/sunt”: Balta [este a] Brăilei, nu şi balta [este] Călăraşi; Peninsula [este] Balcanică, nu şi peninsula [este] Florida.)
Regula este valabilă, evident, şi pentru Primăria oraşului X. O situaţie specială e generată de inconsecvenţa unor titulaturi. Dacă termenul generic a trecut, prin derivare, în adjectiv, „nou-născutul” are dreptul la majusculă: Inspectoratul Şcolar al judeţului Bacău, dar Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău.
