Georgiana Baciu, elevă în clasa a XII-a G, s-a întors dintr-un stagiu Comenius din Franţa, unde a stat 3 luni. În interviul pe care ni l-a acordat am încercat să surprindem emoţia acestei experienţe.

Reporter: În ce a constat acest schimb de experienţă?

Georgiana Baciu: Prin Programul COMENIUS – mobilităţi individuale ale elevilor, am petrecut 3 luni în sânul unei alte familii, într-un liceu din sudul Franţei, în orăşelul Carpentras, împreună cu Mădălina Comoraşu, elevă la clasa a XI-a C la noi în liceu. Obiectivul a fost perfecţionarea limbii franceze şi conturarea unei experienţe interculturale din care partenerii din ambele ţări (România – Bac\u [i Fran]a – Carpentras) să înveţe unii despre alţii, să îşi împărtăşească atât din tradiţii, cât şi din obiceiurile fiecărei zile.

R.: De ce tocmai voi ați fost alese?

G.B.: S-a făcut o selecţie în liceu, în funcţie de activitatea de până atunci a elevilor, prin care au dovedit dacă sunt sau nu capabili să treacă printr-o astfel de experienţă, dacă au capacitatea de a se adapta rapid unei alte culturi, de a sta mult timp departe de casă. Un alt factor important a fost cunoaşterea limbii franceze, nu neapărat la un nivel foarte avansat, dar la unul care să ne permită să participăm la cursuri, să înţelegem ceea ce ni se predă şi să ne putem exprima coerent.

R.: Ce ai învăţat din schimbul de experienţă?

G.B.: Extrem de multe lucruri, mai multe decât aş fi visat vreodată. Voi trece peste partea evidentă a îmbunătăţirii limbii sau a obiceiurilor franţuzeşti de a mânca brânzeturi după fiecare masă, cărora le simt lipsa. Am învăţat că există locuri în lume, departe de poli, unde soarele răsare diferit decât acasă. Am învăţat că, fiind atât de diferiţi de cei dintr-o altă cultură, avem o plăcere extraordinară în a le descoperi personalităţile şi obiceiurile, încât subiectele de discuţie nu se termină niciodată. Am învăţat de la ei că pasiunile tale şi felul în care lupţi pentru ele îţi conturează întreaga personalitate, că suntem norocoşi să putem aplica pentru orice liceu vrem, că un zâmbet încălzeşte sufletele oriunde pe glob şi că preconcepţiile despre români există doar în minţile noastre – fiecare te ia exact aşa cum eşti, din momentul în care ajungi, până la plecare. Când ajungi într-un loc complet nou, în care eşti străin, eşti ca o pagină albă, pe care faptele tale, doar cele de acolo, sunt scrise în fiecare zi. Dacă unii te vor pune într-un plic pe care scrie „Român, deci respins”, se vor convinge că e o greşeală imediat ce vor citi conţinutul.

Bac la toate materiile

R.: Consideri că şcoala din Franţa diferă de cea din România?

G.B.: Cu siguranţă, şcoala franceză diferă cu mult de cea din România, însă mai mult pe partea de structură. Mă refer aici la faptul că orele încep la 8:15 dimineaţa şi se încheie seara, la 17:30 (cu o pauză de prânz de o oră şi 20 de minute), la faptul că fiecare curs ţine, în general, două ore. Se dă BAC la toate materiile, însă notele de la materiile de profil contează mai mult decât restul. Profesorii sunt mai relaxaţi, elevii pun multe întrebări şi nu chiulesc. O mare diferenţă este faptul că mulţi elevi aleg profilul vocaţional, iar acest lucru nu este rău privit de nimeni. De asemenea, ai posibilitatea să repeţi un an de liceu, dacă nu eşti multumit de note sau dacă ai avut vreo problemă de sănătate, fără vreun soi de repercusiuni asupra viitorului tău.

O misiune de solidaritate

R.: Cu siguranţă ţi-ai făcut prieteni. Ţii legătura cu ei?

G.B.: Mă emoţionez puternic de fiecare dată când mă gândesc la cât de drăguţi şi politicoşi au fost toţi cei de acolo cu noi. Bineînţeles, ne-am făcut şi eu, şi Mădălina foarte mulţi prieteni, alături de care am plâns la plecare. Ne-au promis cu toţii că la vară, după BAC, vin în România. De asemenea, un grup de 14 elevi din aceeaşi unitate de învăţământ (printre care şi prieteni de-ai noştri) vor veni în februarie-martie în Bacău pentru un proiect în parteneriat cu liceul nostru şi cu Asociaţia Habitat for Humanity Comăneşti, într-o „misiune de solidaritate”, cum au numit-o ei.

Experiențele de viață ne definesc

R.: Ce ţi-a plăcut cel mai mult?

G.B.: Mi-a plăcut să o iau de la început. Cu toţii ne dorim să fim mai buni, mai generoşi, mai răbdători, dar uneori e nevoie de o ruptură clară de vechiul „eu” ca să reuşeşti. De multe ori, ne spunem că „de mâine o să fac mai mult sport”, „de mâine învăţ mai bine”, „de mâine sunt mai atentă să nu îi supăr pe cei din jur”, „de mâine mănânc mai sănătos”, dar ce este de fapt acest „mâine”? Reuşim rareori, dacă nu îi rugăm şi pe alţii să ne motiveze, pentru că e greu să fii singurul care vrea o schimbare în timp ce toată lumea ta rămâne la fel. Am primit şansa extraordinară ca, pentru 3 luni, să fiu exact cine îmi doream să fiu, să nu îmi cunoască nimeni trecutul sau planurile de viitor, să mă pot lăsa redescoperită de cei din jur, mai ales ca „româncă” şi să îi descopăr, la rândul meu, iar pentru aceasta, o să le fiu veşnic recunoscătoare tuturor celor care au făcut acest proiect posibil. Le mulţumesc că mi-au dat şansa să aflu cine sunt, să devin poate un om cu o fărâmă mai bun şi să le împărtăşesc francezilor cât de mult iubesc România.

R.: Ţi-ar plăcea să mai ai parte de o asemenea experienţă?

G.B.: Îmi doresc să aplic la facultate pentru un grant Erasmus (echivalentul Comenius pentru învăţământul universitar), poate chiar pentru 6 luni. Îi sfătuiesc din tot sufletul pe toţi cei care îşi doresc o experienţă interculturală inedită să încerce o astfel de variantă. Îi asigur că va fi una dintre cele mai bune decizii pe care o vor lua.

Mădălina Comorașu, de la clasa a XI-a C, este cealaltă elevă a colegiului care a beneficiat de această experiență Comenius în Franța și ea ne-a confirmat de asemenea cât de importante și definitorii sunt pentru adolescenți interacțiunile de acest fel.

Reporter: Ce ţi-a plăcut cel mai mult în acest schimb de experienţă?

Mădălina Comoraşu: Au fost atât de multe lucruri minunate de care am avut parte în această experienţă Comenius în Franţa, încât mi-ar fi greu să fac o selecţie. Mi-a plăcut totul: de la locuri şi peisaje, până la oameni şi stilul lor de viaţă. Am fost plăcut surprinsă de toate zonele pe care am avut ocazia să le vizitez (în special de oraşele vechi cu ruine romane, foarte bine conservate şi valorificate), m-a uimit căldura oamenilor pe care i-am întâlnit, stilul lor de viaţă lejer şi deschiderea lor spre nou, arătându-se foarte doritori să cunoască mai multe despre cultura României şi, de ce nu, să vină să vadă personal toate lucrurile despre care le-am vorbit.

R.: Ce ai învăţat din acest schimb de experienţă?

M.C.: Ce am învăţat? Foarte multe lucruri. În primul rând mi-am îmbunătăţit limba franceză; progresele le-am simţit încă după primele două saptămâni, când începeam să mă acomodez cu vorbitorii nativi şi înţelegeam din ce în ce mai bine ceea ce spuneau, chiar şi când nu mi se adresau mie. Apoi, am învăţat să mă integrez şi să mă adaptez noilor situaţii: noii colegi, viaţa de la internat (în timpul săptămânii) şi viaţa în familia-gazdă (în week-end). Am învătat să respect diferitele obiceiuri, locuri şi persoane pe care le-am întâlnit, am învătat să-mi înfrâng temerile şi să am curajul să-mi spun opinia şi să schimb părerea străinilor despre România, arătându-le, prin diferite mijloace, adevăratele valori. De la colegi şi prieteni am învăţat să fiu ambiţioasă şi să-mi urmez neîncetat visurile, pentru că numai aşa voi reuşi în viaţă. Am învăţat că orice început este greu, poate chiar descurajant, însă, cu timpul, lucrurile se schimbă în aşa masură încât, cu multă părere de rău şi cu multe lacrimi, am fost nevoite, eu şi colega mea, Georgiana Baciu, să ne luăm rămas-bun de la cei în mijlocul cărora ne-am simţit ca acasă şi de la care am învăţat atâtea lucruri. Am legat foarte multe prietenii frumoase, pe care, cu siguranţă, le vom păstra de-a lungul timpului.

A consemnat Mihaela Manole, clasa a X-a D



PUBLICITATE