vineri, 23 ianuarie 2026
type here...
Acasă Blog Pagina 783

Eternitatea sună „clopotele tăcerii” în familia băcăuană de armeni Grigoriu

de
Petru Done
-

La Cercul de comunicare „Interferența Artelor – William Saroyan” al Sucursalei din Bacău a Uniunii Armenilor din România (UAR) a fost lansat albumul de fotografii „Eternitatea sună clopotele tăcerii. Destinele familiei Grigoriu” (Editura Ararat, București, 2023). Autoarea excepționalei lucrări, Marilena Cristina Speck, este descendentă a cunoscutei familii de armeni Grigoriu stabilită în Bacău în jurul anului 1800. Apariția albumului, realizat în excelente condiții grafice, a fost sprijinită de Uniunea Armenilor din România și de sucursala ei din Bacău.

Invitații autoarei la acest eveniment, dar și ai președintelui Sucursalei UAR Bacău, Vasile Agop, au fost scriitorul Varujan Vosganian – recenzorul cărții, scriitorul și cercetătorul Mihai Ceucă și poeta Cristina SElena. Alături de ei și de mai mulți membri ai familiei Grigoriu au venit și actorul Valentin Braniște, pianista Ozana Kalmuscki-Zarea și violonistul Marcian David, care au susținut un splendid recital de muzică și poezie din noul volum scris de Varujan Vosganian, „Neîndemânatic de viu”. Poezii din creația cunoscutului scriitor armean, dar și din creațiile sale, a citit Cristina SElena.

Alături de participanți s-au aflat și consilierul județean Ilie Bîrzu și reprezentanți ai unor organizații partenere ale Sucursalei UAR Bacău – Filiala Județeană Cultul Eroilor și Forumul Democrat al Germanilor.

Familia de armeni băcăuani Grigoriu este cunoscută prin mulți dintre membrii ei de vază, între care numele celebrului și regretatului scriitor și ziarist Paul Grigoriu este, poate, cel mai des rostit. Dar, familia a avut în rândurile ei și alți membri importanți, care s-au remarcat în viața socială, culturală și economică a acestei zone din Moldova. În una dintre cele trei prefețe ale albumului, scrise de Varujan Vosganian, de episcopul Datev Hagopian – întâi stătătorul Eparhiei Armene din România și de scriitoarea Mariana Zavati Gardner – originară din Bacău, membră a Royal Society of Literature din Marea Britanie, cunoscutul scriitor armean face trimitere la o apreciere a marelui Nicolae Iorga cu privire la comunitatea de armeni din estul României, pe care i-a numit „Prinți ai Moldovei”.

Albumul, „o realizare de prestigiu, un tezaur fotografic al familiei Grigoriu, cu imagini aparte, care te îndeamnă spre visare în patina timpului” – cum l-a prezentat Vasile Agop,  cuprinde în cele 175 de pagini ale sale imagini ale unor membri ai familiei Grigoriu din șapte generații. Despre fiecare dintre acestea oferă interesante explicații Mariana Zavati Gardner. „Această carte – a spus Varujan Vosganian – este mai mult decât un album, e o poveste de la o generație la alta, precum cele deja cunoscute ale unor celebre familii din lume, o poveste care ascunde tragediile ei, dar și melancoliile și năzuințele ei”.

Autoarea lucrării locuiește în Franța, dar în fiecare an vine în Bacău pentru a revedea locurile natale, familia și prietenii. Vizitează mereu locurile unde au trăit sau încă mai trăiesc membrii acestei familii – în Bacău, în Sănduleni și în Tescani. Iar albumul este dedicat fiului său, Michael Chistian Speck, născut și crescut în Occident și care – spunea autoarea cărții – știe multe despre familia soțului ei, un admirabil german, dar mai nimic despre înaintașii sau contemporanii pe linie maternă. „Cea mai de preț dorință a inimii mele este ca amintirea strămoșilor familiei noastre să rămână vie în memoria fiului meu și a celorlalți membri din generația tânără a ei” – scria autoarea în dedicația de pe această carte.

Cine parcurge filele albumului parcurge, de fapt, o istorie fascinantă a unor oameni despre care se știu, desigur, prea puține lucruri, dar care au lăsat urme admirabile în istoria Bacăului și a Moldovei.

La București prima vorbă este „Nu se poate”

de
Deșteptarea
-

Florin Ștefănescu discută cu Laurențiu Botin, fosta gazdă a emisiunii „Deșteptarea de seară”, de la Alfa TV Bacău, actualmente ziarist „de Capitală” despre cum era odată și cum este astăzi în presă și în politică.

 

Tinerețe fără bătrânețe la Memorialul „Florin Grapă”

de
Dan Sion
-

Sâmbătă, 16 septembrie, Florin Grapă s-a întors în Sala Sporturilor „Narcisa Lecușanu” din Bacău. Revenirea s-a produs material și spiritual. Material, sub forma posterului ce titra „Nu vă vom uita niciodată, domnule Profesor”, și care dispăruse în ultima vreme din sală, uitat prin ce știe ungher. Dar și grație tricourilor ștanțate cu chipul lui Florin Grapă purtate de cei prezenți, inclusiv de crainicul Costin Alexandrescu.

Spiritual, grație Memorialului inițiat și organizat de Crina Bălțatu și de clubul acesteia, Sportland Bacău. Prima ediție a Memorialului „Florin Grapă”, menită să omagieze amintirea antrenorului care, înainte de a părăsi această lume la finalul anului trecut, ne-a oferit trei decenii de volei la cel mai înalt nivel atât pe plan național, cât și european, s-a desfășurat sub semnul „Tinerețe fără Bătrânețe”. Asta pentru că, înainte de toate, Memorialul a avut la bază un turneu de volei juvenil ce a reunit echipele de Speranțe ale Sport Activ Onești, ACS Inter Iași, Spike Iași și Sportland Bacău.

Dar și pentru că manifestarea s-a încheiat cu un set demonstrativ între echipa de azi Științei Bacău, una formată din jucătoare foarte tinere și cea de ieri a Științei, una care ne-a arătat că trecerea anilor este un nimic atunci când știi și iubești voleiul. Pentru Știința de azi au jucat Nadia Staicu, Alexandra Ion, Natalia Preda, Karina Gorbe, Iulia Matanie, Raluca Cloșcă, Sabina Hantău, Ștefania Munteanu, Ioana Cuciureanu și Francesca Hânganu-Marian, în timp ce Știința de ieri s-a prezentat cu un lot format din Sorina Marian, Crina Bălțatu, Angelica Harbuz (Chivorchian), Cristiana Cojocaru, Mihaela Herlea, Alexandrina Tancău, Ionela Tuduriu, Dana Donciu, Marlena Popa, plus „întăririle” de la Iași și Onești asigurate de Laura Dulcianu și Elena Șara.

Între reprizele voleibalistice ale zilei, și-au făcut loc inspiratele „șarje” coregrafice asigurate de Academia de Dans „Adamas”, iar momentul cel mai emoționant a fost asigurat de festivitatea de premiere, la care a participat și soția lui Florin Grapă, Elena Grapă. Din păcate, la prima ediție a Memorialului, sala a fost pe trei sferturi goală, iar ceea ce a durut cel mai tare a fost absența autorităților. De altfel, lipsa oficialităților a fost taxată, în mod public, și de unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Florin Grapă, Gheorghe Chivorchian:

„Dacă la omagierea unui adevărat reper precum Florin Grapă există atâta indiferență din partea oficialităților, atunci nu trebuie să ne mai mire de ce sportul băcăuan a ajuns în acest punct”. Inițiatoarea manifestării, Crina Bălțatu și-a exprimat speranța ca Memorialul „Florin Grapă” să devină unul de tradiție și, de la an la an, să adune un număr mai mare de spectatori:

„Ne dorim ca pe viitor, lucrurile să stea din ce în ce mai bine, dar important este că am marcat acest început”. Și, la fel de important, este că Florin Grapă s-a întors în Sala Sporturilor. Sala din care nu a plecat cu adevărat, de fapt, niciodată.

Irina Loghin și Dan Ciotoi i-au încins pe buhușeni

    de
    Florin Ștefănescu
    -

    A fost mare sărbătoare în orașul Buhuși cu ocazia Zilelor Orașului, un eveniment organizat de Primăria Orașului Buhuși și Consiliul Local din localitate. Timp de patru zile, buhușenii s-au bucurat de activitățile organizate pe Platoul Tudoreni, unde pe o suprafață considerabilă s-au desfășurat grătare și mese întinse, cu bunătăți și băuturi, jocuri și tiribombe, negustori de detoate, care la un loc au adus un vacarm specific de bâlci încărcat cu o energie aparte, așteptat în fiecare an de oameni.

    Cea mai mare atracție a fost la scena mare, acolo unde s-au produs artiși locali, Ansamblul Flori Buhușene condus de Mariana Barcan, membrii Școlii de Dans Adamas Buhuși, alți soliști, sau Taraful Rapsodia Iașului, Andreea Haisan, Rareș, punctul de intensitate maximă producându-se sâmbătă seară, când au urcat pe scenă, pe rând, Irina Loghin și Dan Ciotoi cu formația Generic. Doamna cântecului popular românesc, cu o carieră de aproape 60 de ani în muzică, s-a dovedit a fi la inima buhușenilor.

    Artista i-a încântat cu cântecele ei celebre, aducând momente de emoție cu cântece precum „Mai întoarce Doamne roata” sau sensibilitate maximă, care a adus lacrimi în ochii spectatorilor, cu „Casa părintească nu se vinde”, piesă cântată acapella. Tot Irina Loghin a fost cea care i-a adus cu picioarele pe pământ, cu glume și bancuri și, evident, cu muzică de petrecere. Voia bună a fost dusă mai departe de Dan Ciotoi, care alături de Generic a adus celor prezențo șlagăre de petrecere de altă dată: „Banii n-aduc fericire, mai presus este iubirea” sau celebra „s-a rupt lanțul de iubire”.

    Au fost câteva zile magice, de care buhușenii s-au bucurat din plin, evenimentele încheindu-se duminică seară cu un superb foc de artificii.

    Despre arta ambalării rahatului în staniol

    de
    Răzvan Bibire
    -

    La naiba, credeți că multă lume e în stare să mănânce rahat? Ia înveliți-l, frumos, în ambalaj strălucitor, puneți-i, eventual și un preț pe măsură, și o să vedeți cum se va îngheșui lumea să-l cumpere. Oamenii îl vor lăuda ba, chiar, îi vor umili pe cei care nu vor să mănânce rahat ca ei. „Noi să mâncăm rahat? Niciodată. Ceea ce mestecăm noi nu e rahat, este o chestie mișto, occidentală, ceva cool, nici n-ai tu capacitatea să-ți dai seama ce este…” – le strigă, cu gura plină, mâncătorii de rahat alora care le atrag atenția de pe margine.

    În societatea de azi, lumea se duce pe ideea că e important doar ce vezi la suprafață. Când ne lăsăm păcăliți de ambalaj și aparențe, e ca și cum ne punem singuri botniță. În cazul cumpărăturilor, dar și în chestiunile personale și sociale, facem alegeri riscante ignorând ce e înăuntru.

    Unii oameni se încăpățânează să-și apere greșelile cu înverșunare, parcă le e frică să nu le strice imaginea de șmecheri. Da’ asta poate da peste cap relațiile și poate crea neînțelegeri cât casa. În plus, când refuzi să recunoști că ai greșit, încetinești evoluția și învățarea ta. Oricum ar fi, nu poți accepta feedback-ul constructiv și nici să corectezi ceva.

    Și în societatea noastră, aparențele exagerate pot aduce neajunsuri mari. Dacă liderii și influencerii se agață cu dinții de greșelile lor, putem ajunge în situații delicate.

    Treaba se agravează când vorbim de politicieni și șefi, adică ăia cu putere de a da cu bâta-n baltă tare de tot. Când ăștia se duc după poze și fandoseli, în loc să se uite la faptele și efectele adevărate ale deciziilor lor, atunci avem belele serioase. Dacă politicienii sunt prea absorbiți de imaginea lor și de impresiile pe care le fac și uită de interesul public, atunci putem ajunge să suferim din cauza deciziilor proaste.

    Ambalarea rahatului în staniol a devenit o treabă ca la carte, atât în politică, cât și în economie. Când vine vorba de politicieni, ăștia încearcă să-și împacheteze promisiunile în hârtii strălucitoare și discursuri de parcă ar fi supereroi. Vezi politicieni cum promit reforme de-ți iau ochii, dar când vezi ce e înăuntru, îți dai seama că e doar același rahat ambalat frumos.

    În lumea afacerilor, se folosesc ambalaje sofisticate și reclame care te fac să te simți ca și cum ai fi câștigat la loto când cumperi ceva. Problema e că, de multe ori, ce e înăuntru nu e deloc pe măsură.

    Și știți cine-i de vină pentru toată bătaia asta de joc? Noi, pentru că după ce ne-au dat prima dată un pumn de rahat învelit în folie strălucitoare, în loc să le zicem să se ducă dracului, am zis „Da, băieți, mai vrem,mai dați-ne!”. Am căzut ca proștii în capcană și uite unde suntem acum.

    Damful grețos al prefăcătoriei

    de
    Florentin Radu
    -

    Detest prefăcătoria, minciuna, infatuarea. Am rupt relații, de-a dreptul, (chiar multe) cu indivizii care, în ipocrizia lor, au vrut să-mi arate altceva decât sunt. „Să le fie de bine!”, le zic, oriunde ar fi. S-ar putea spune că sunt prea radical, uneori. Dar, asta e! Îmi asum această „patimă”, avertizându-i, totodată, pe fitecine, că nu accept fățărnicia, viclenismul, nici grandomania, în dauna adevărului, a cinstei, a modestiei. Îi prefer pe oamenii onești, deschiși, naturali.

    Pesemne că i-ați văzut cu toții pe unii oficiali care se tot pozează, chiar și în cele mai sensibile momente, încercând să-și arate empatia. Îmi amintesc despre cum, prin anii ’90, un oficial local se poza alături de un copilaș creat „la beție”, părăsit de părinții naturali și „cazat” permanent într-un orfelinat, vestitul „leagăn de copii”. Părea așa de intim și de afectuos, politicianul! În poze, doar. Și o făcea cu atâta ipocrizie, încât fanfaronada asta sigur l-ar fi dezgustat și pe cel mai detestabil personaj din filmele noir. E damful grețos al prefăcătoriei.

    Cum să mă fericească imaginea unora care, de pe patul clinicii, unde au fost să doneze sânge, rânjesc la camera foto, în încercarea penibilă de a arăta cât de îngrijorați sunt față de oamenii care suferă? I-aș fi îndrăgit, poate, mai mult dacă, dimpotrivă, își arătau modestia, lăsând să treacă neconsemnat, în comunicatele de presă, scurta lor prezență prin infirmerie, puținele secunde în care au simțit durerea împunsăturii de ac, infinit mai mică decât suferința bolnavilor cărora le era destinatat sângele. Până și în pandemie, se împopoțonau, la centrele de vaccinare, trimiși, cel mai probabil, la ordinul partidului, în coloană, pentru a se imuniza. Oare, printre ei, o fi fost și vreun „Gică contra” care să fi refuzat inocularea?

    Ar fi fost, într-adevăr, un gest de consemnat (sau, poate, nu), dacă ar fi donat un organ, sau dacă ar fi renunțat la avere, trăind restul vieții în modestie și în meditație. Mă gândesc, firește, la modestia lui Iisus, când se adresa slăbănogului, paralizat, de mult timp, atunci când l-a întrebat „Vrei să fii făcut întreg?”, nu „Vrei să te vindec?”. Socot că, El, Mântuitorul evita, prin modestia Sa, a se face cunoscut lumii. Altfel nu s-ar fi retras discret, după ce i-a spus bolnavului să se ridice, să-și ia patul și să umble, subliniind, totodată, „cruzimea oamenilor sănătoşi din cetate”.

    În opoziție cu smerenia lui Iisus, oficialii noștri urmăresc mai puțin oferirea ajutorului celor bolnavi și în nevoi, și mai curând acumularea capitalului de imagine, care să-i ajute la apropiatele alegeri.

    Fotbal/ Liga a III-a: CSM Bacău leagă victoriile

    de
    Dan Sion
    -

    După succesul cu 3-0 în derby-ul cu FC Bacău, de runda trecută, „CSMeii” lui Popovici și-au asigurat supremația citadină, învingând sâmbătă, cu același scor, și pe Aerostar

    După startul fals, cu un singur punct luat în primele două etape, divizionara C CSM Bacău și-a reglat cadența. Și, așa cum era de așteptat, a început să lege victoriile. Învingători, runda trecută, cu 3-0 pe terenul celor de la FC Bacău, „CSMeii” s-au impus cu același scor sâmbătă, pe „Letea”, într-un alt derby, cel cu Aerostar, din runda cu numărul patru. În formula Țăranu- Acatrinei, I. Ursu, Adăscăliței, Moroșanu- Cătău (min. 86 Strat), Taciuc (min. 48 Buțerchi), Săvoaia, Unghianu (min. 86 Șchiopu)- Corban (min. 66 Viorică), Aftanache (min. 86 L. Popa), echipa antrenată de Cristi Popovici a controlat prima repriză, una pe care a încheiat-o cu un avantaj de două goluri. În min. 12, Corban a deschis scorul, deviind centrarea de pe stânga a lui Unghianu, pentru ca în min. 38, la cornerul executat de Acatrinei la colțul scurt, căpitanul Ion Adăscăliței să reia puternic și precis cu capul balonul în poartă.

    Alt scenariu imediat după pauză, cu Aerostar, o echipă foarte tânără, încă nerodată, dar bine determinată, în încercarea de a redeschide partida. Mizând pe garnitura Ov. Mocanu- Bobârnac, Prențu, Benchea, Arnold- Băisan (min. 80 Paveluc), Telcean, M. Matei (min. 88 Atodiresei), Belciu (min. 46 A. Dobre)- Coroamă, N. Constantinescu (min. 70 Tilibașa), „aviatorii” lui Mișu Ionescu și-au creat două bune oportunități de a înscrie, însă voleul spectaculos al lui Benchea a trecut la nici o palmă de vinclu în min. 58, pentru ca trei minute mai târziu, reluarea „din prima” a lui Dobre să rămână, la rândul său, fără rezultat. Cu 11 minute înainte de final, un henț comis de gazde în propriul careu a fost trecut cu vederea de arbitru, pentru ca în min. 86, I. Ursu, aflat într-o poziție suspectă de ofsaid, să puncteze pentru 3-0, reluând în poartă, un balon respins în prealabil de portarul Ov. Mocanu. Învingătoare meritată, CSM Bacău urcă pe locul 3, având același număr de puncte, șapte, cu echipa de pe poziția a patra, CSM Vaslui (viitoarea sa adversară), în timp ce Aerostar coboară două poziții, ajungând pe 7 înainte de jocul din runda a cincea, de acasă, cu Rapid Brodoc.

    Cu un punct și un loc sub Aerostar se află FC Bacău, care a ajuns la al treilea eșec consecutiv după ce sâmbătă a cedat cu 2-0 (goluri Ponea- min. 60 și Dascălu- 66) la Brodoc. Situație dificilă pentru elevii lui Costel Enache, care au însă posibilitatea de a se redresa vineri, atunci când vor primi vizita „lanternei roșii” Viitorul Darabani, formație surclasată sâmbătă, acasă, cu 10-1 de Bucovina Rădăuți! În fine, în Seria 5, cea de-a patra reprezentantă a județului în Liga a III-a, Viitorul Curița a contabilizat a treia înfrângere stagională: 0-1 la Brașov, cu Kids Tâmpa. Etapa viitoare, programată pe 23 septembrie, curițenii (locul 8, cu 3 puncte), vor evolua în propriul fief, împotriva lui Olimpic Zărnești, echipă aflată pe poziția a cincea, cu 8 puncte în cont.

    Seria 1

    Rezultatele etapei a patra: Foresta Suceava- Șomuz Fălticeni 3-2, Știința Miroslava- CSM Vaslui 0-2, CSM Bacău- Aerostar Bacău 3-0, Rapid Brodoc- FC Bacău 2-0, Viitorul Darabani- Bucovina Rădăuți 1-10.

    Programul etapei viitoare/ vineri, 22 septembrie, ora 17.00: FC Bacău- Viitorul Darabani, Aerostar Bacău- Rapid Brodoc. Sâmbătă, 23 septembrie, ora 17.00: Bucovina Rădăuți- Foresta Suceava, CSM Vaslui- CSM Bacău, Șomuz Fălticeni- Știința Miroslava.

    Clasament

    1 Foresta Suceava   4        4        0        0        12-4   12p.

    2 Bucovina Rădăuți  4        3        0        1        17-7   9p.

    3 CSM Bacău           4        2        1        1        10-6   7p.

    4 CSM Vaslui          4        2        1        1        9-8     7p.

    5 Rapid Brodoc       4        2        0        2        8-5     6p.

    6 Știința Miroslava   4        2        0        2        7-6     6p.

    7 Aerostar Bacău     4        1        1        2        4-7     4p.

    8 FC Bacău             4        1        0        3        5-10   3p.

    9 Șomuz Fălticeni    4        0        2        2        7-10   2p.

    10 Viitorul Darabani 4        0        1        3        3-19   1p.

    „Mașinăria” Luminiței Radu merge pe simezele de la Galeriile KARO

    de
    Gheorghe Bălțătescu
    -

    Expoziție eveniment la Galeriile KARO: Automaton-ul artistei Luminița Radu, care revine la KARO după cinci ani, semn că se simte bine aici, iar artei ei îi convine spațiile  neconvenționale. Atunci, în 2018, tot septembrie, a expus împreună cu Bianca Rotaru, curator fiind același neobosit explorator și critic obiectiv, artistul Constantin Ținteanu. Panotată pe două nivele, încă de la intrare, totul este mișcare, corpuri omenești, părți ale unor corpuri, mâini și picioare legate, dezmembrate, fără cap, toate figurile, singure sau în tandem, au ceva straniu, doar când privești fix și suficient timp, cu imaginația slobodă de restricții, paradigme și automatisme, te poți elibera și bucura împreună cu artistul de vacarmul ideilor. Luminița Radu te invită în universul său artistic, să privim împreună și să dăm viață figurinelor animate de mecanisme puse în mișcare de energii nevăzute ci doar imaginate. Fiecare corp,  fiecare figurină par puse în mișcare de firele nevăzute ale păpușarului, cu deosebire că rezultatele mișcării sunt imprevizibile, însă dirijate , programate să se desfășoare ca o succesiune de mișcări repetate, de parcă ar fi vii. Este un joc de copii? Nu, este jocul trist de pe scena lumii, unde toți suntem actori și public care ne zbatem să ne eliberăm de cutume, automatisme, reguli absurde și, în ultimă instanță de pereții inbvizibili ai materiei.

    Un public entuziast, cunoscător, însă curios, a copleșit artistul și curatorul expoziției cu semne de întrebare. Constantin Ținteanu, gazdă, organizator, artist plastic și critic de artă: „Luminița Radu se raportează la automaton dintr-o cu totul altă perspectivă. Printr-o detașată scrutare a propriului corp, îndepărtează învelișuri considerate neimportante sau vremelnice, încercând astfel că ajungă la esență, la elementele componente primare, inevitabil schematizate și în cele din urmă aproape golite de viață. Rămâne totuși o întrebare fără răspuns: Oare cel care trage sforile este dincolo sau în fața paravanului. Și, în ultimă instanță, cine și cui comandă, cine are, în viața asta, ultimul cuvânt?”

    O expoziție care se adresează privitorului, dar, mai cu seamă, celui dispus să caute răspunsuri la propriile întrebări, plecând de la mesajul artei unui artist dispus să le ofere.

    Expoziția este deschisă până pe 10 octombrie.

    Alin Popa este noul director al Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”

      de
      Gheorghe Bălțătescu
      -

      După o perioadă mai lungă de interimate, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” va avea director cu toate atribuțiile în persoana istoricului Alin Popa, în prezent șef compartiment la Centrul de Cultură „George Apostu”.

      La concursul organizat de Consiliul Județean pentru ocuparea acestei funcții s-au înscris Carmen Murariu și Alin Popa, „juriul” desemnându-l câștigător, cu media 9.33, pe Alin Popa, absolvent al Facultății de Istorie, de la Universitatea București, doctor în istorie la Universitatea Al.I. Cuza Iași.

      Ghiozdane și rechizite pentru școlari, de la Protoieria Onești

        de
        Petru Done
        -

        În catedrala „Pogorârea Duhului Sfânt” din Onești s-a consumat un nou episod din Proiectul eparhial „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți”. Cu inițiativa si binecuvântarea Arhiepiscopului Ioachim al Romanului și Bacăului, Catedrala a găzduit, astfel, „bucuria prieteniei” – cum a numit-o protopopul de Onești, Ioan Bârgăoanu.

        „Elevi ai Bisericii – spune părintele protopop – au primit binecuvântarea arhierească a Arhiepiscopului Ioachim.

        Am dăruit și rechizite și ghiozdane elevilor prezenți și celor defavorizați. Cu acest prilej, transmitem mulțumiri și binecuvântări profesorilor de la Disciplina școlară Religie, Cucernicilor Părinți și tuturor pentru jertfa organizării! Doamne ajută!”

        Ca în fiecare an, Protopopiatul Onești a luat inițiativa de a echipa cu cel puțin 200 de ghiozdănele tot atâția copii din medii nevoiașe, care s-au pregătit să meargă, de la 11 septembrie, la școală. De asemenea, a pregătit și cel puțin 900 de sacoșe cu rechizite pentru elevii dezavantajați din zona sa.

        „Acela care trimite un copil la școală deschide o inimă spre bucuria cunoașterii, spre înțelegerea și aprofundarea științei și a cuvintelor vieții veșnice. Educația și hrana copilului sunt vitale pentru neamul și patria noastră” – spunea părintele protopop

        Comunicat de presă

        de
        Deșteptarea
        -

        17 septembrie 2023

          de
          Deșteptarea
          -

          Statuile românești încurcă, în continuare, edilii în Transilvania. Bustul lui Racoviță, eliminat, cel al lui Decebal, vandalizat

          de
          Deșteptarea
          -
          FOTO: glasul.info

          Bustul savantului Emil Racoviță, personalitate de referință în domeniul biospeologiei și profesor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj în anii 1920, a fost recent eliminat din amplasamentul stradal și aruncat în pivnița Colegiului Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca. Acest act controversat a avut loc în contextul lucrărilor de modernizare a străzii Mihail Kogălniceanu din oraș, iar decizia aparține proiectanților implicați în această renovare, conform informațiilor furnizate de glasul.info.

          Emil Racoviță, recunoscut pe plan mondial pentru contribuțiile sale la biospeologie, a devenit profesor la Universitatea din Cluj și a înființat primul institut de biospeologie din lume în colaborare cu prietenul și colegul său René Jeannel. Prezența sa în Cluj-Napoca a adus un prestigiu considerabil orașului și l-a plasat pe harta internațională a științei.

          În ciuda modernizărilor anterioare în Cluj-Napoca, scrie sursa citată, monumentele maghiare au rămas neatinse, în timp ce monumentele românești, printre care se numără statuile lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga și monumentul dedicat Școlii Ardelene, au fost afectate de lucrările de reamenajare. Aceste monumente au fost lăsate fără socluri și fără plăcuțe care să conțină numele și anii de viață ai personalităților respective.

          Chiar și statuia lui Iuliu Maniu, inaugurată în 2019 și având un soclu corespunzător, a fost coborâtă de pe soclu și se află acum printre moloz într-un șantier. Asemenea modificări au stârnit critici din partea unor cetățeni și a comunității culturale, care consideră că aceste acțiuni denotă lipsă de respect față de patrimoniul cultural și istoric al orașului.

          Aceeași soartă tragică a avut-o și bustul lui Decebal din localitatea Rebrișoara, Bistrița-Năsăud, care a fost vandalizat și aruncat de pe soclul său, adâncind îngrijorările cu privire la conservarea patrimoniului cultural în România.

          Conferința „Legătura dintre Europa și Creștinism” cu Scriitorul Horia Roman Patapievici, la Centrul Cultural Lira din Moinești – VIDEO

            de
            Deșteptarea
            -

            În cadrul celei de-a IX-a ediții a Zilelor Cultural-Duhovnicești organizate de Protoieria Moinești, Centrul Cultural Lira din Moinești a găzduit o conferință deosebită sub titlul „Legătura dintre Europa și Creștinism”. Evenimentul a adus în prim-plan personalități de marcă, printre care s-a numărat scriitorul și filosoful Horia Roman Patapievici, iar invitat special a fost Vasile Bănescu.

            Conferința s-a desfășurat la Centrul Cultural Lira din Moinești și a oferit o incursiune profundă în legătura complexă și adâncă dintre Europa și valorile creștine. Horia Roman Patapievici, cunoscut pentru operele sale literare și contribuțiile semnificative în domeniul filosofiei, a împărtășit gânduri și perspective inspirate asupra acestei teme fundamentale.

            Evenimentul a reprezentat o oportunitate rară de explora conexiunile dintre cultura europeană și moștenirea creștină. Vasile Bănescu, invitat special, a adus contribuții valoroase la discuții, completând astfel contextul complex al conferinței.

             

            Valentin Ivancea:  Bac-Fest contribuie la identitatea Bacăului

              de
              Deșteptarea
              -

              În ultimele patru zile, Bacăul a fost martorul unei explozii culturale datorită eforturilor susținute ale echipei de la Biblioteca Județeană „C. Sturdza” Bacău, sub îndrumarea managerului Adrian Jicu. Președintele Consiliului Județean Bacău, Valentin Ivancea, a elogiat aceste evenimente ce au revigorat inima culturală a orașului și au adus în prim-plan valori culturale și literare de excepție.

              Sub sloganul „Despre Bacovia, despre Bacău,” Bac-Fest a fost conceput pentru a oferi cunoscătorilor și iubitorilor de cultură vernisaje, conferințe, lansări de carte și dialoguri memorabile. Gala Premiilor Festivalului Național „George Bacovia” a fost un moment deosebit în cadrul acestui eveniment, oferind ocazia de a-l cunoaște pe Mircea Cărtărescu, considerat poate cel mai important romancier român al momentului.

              Valentin Ivancea a subliniat importanța întâlnirii cu Bogdan Crețu, un critic de artă de excepție, și a menționat că au împărtășit o pasiune comună pentru alergat. De asemenea, a avut bucuria de a-l revedea pe scriitorul și eseistul Vasile Ernu, alături de alți artiști, actori, pictori și scriitori, atât din Bacău cât și din alte locuri, care au făcut deplasări speciale pentru acest eveniment cultural de amploare.

              Ivancea a subliniat, de asemenea, că adeseori oamenii de cultură și scriitorii nu sunt apreciați la justa lor valoare în timpul vieții lor, iar recunoașterea valorii lor vine adesea târziu. El a pledat pentru o atitudine de smerenie și recunoștință față de acei creatori de cultură care lasă moșteniri spirituale generațiilor viitoare.

              În cadrul discursului său, Președintele Consiliului Județean Bacău a subliniat importanța evenimentului Bac-Fest pentru consolidarea identității orașului Bacău și a brand-ului său cultural. A menționat că, în acest context, administrația locală a susținut financiar realizarea Muralei Bacovia, o operă de artă ce ilustrează unicitatea orașului și legătura sa strânsă cu marele poet băcăuan, George Bacovia, și cu patrimoniul cultural al orașului.

              Valentin Ivancea a concluzionat că Bac-Fest este despre trecutul cultural bogat, prezentul în care orașul se mândrește cu valoarea numelui său și viitorul în care aceste valori vor continua să inspire generațiile viitoare.

              Evenimentele organizate în cadrul Bac-Fest și crearea Muralei Bacovia reprezintă pași importanți în afirmarea identității culturale a orașului Bacău și în promovarea valorilor literare și artistice locale și naționale.

              Dacă o vedeți, sunați la Poliție!

                de
                Comunicat de presa
                -

                Polițiștii din Onești desfăşoară activităţi de depistare a numitei BUCUR DORINA, în vârstă de 79 de ani, domiciliată în comuna Berzunți, jud. Bacău, care a plecat de la domiciliu în mod voluntar și nu a mai revenit.

                La data plecării de la domiciliu purta o rochie lungă de culoare verde, iar pe cap purta batic vișiniu,cu motive florale.

                În cazul în care deţineţi date cu privire la persoana în cauză, vă rugăm să apelaţi Poliţia prin 112 sau să vă adresaţi celei mai apropiate unităţi de poliţie.

                Silvicultorii băcăuani au fost dotați cu arme letale

                de
                Petru Done
                -

                Direcția Silvică (DS) Bacău a dotat cu armament și muniție letală personalul silvic cu atribuții de pază din cele 14 ocoale silvice din structura sa, iar la începutul săptămânii abia încheiate a avut loc instruirea silvicultorilor în poligonul de tragere amenajat la Buhuși. Instruirea a constat atât în prezentarea noțiunilor specifice privind gestionarea legală a uzului de armă în condiții de siguranță, cât și cu modul de tragere efectivă cu muniție letală. 

                Măsura – ne-a informat ing. Marius Iftime, șeful Biroului Paza Pădurilor al DS Bacău – face parte din contextul unui set de măsuri care vizează reducerea infracționalității silvice în județul Bacău și pregătirea personalului silvic pentru a se proteja de comportamentele inadecvate ale infractorilor care ajung în pădure.

                Direcția Silvică Bacău implementează și un sistem de monitorizare video a pădurii, format din 140 de camere portabile și fixe, care vor eficientiza activitatea de paza pădurilor. Camerele de supraveghere vor monitoriza zonele de pădure cu infracționalitate silvică, transporturile de masă lemnoasă și vor asigura urmărirea trasabilității lemnului pe principalele drumuri forestiere unde gravitează ponderea cea mai mare de masă lemnoasă din cota de recoltare alocată. „Chiar dacă este posibil ca unele camere să fie deteriorate sau distruse – a precizat Marius Iftime -, imaginile si înregistrările video vor face posibilă identificarea și pedepsirea autorilor. Sistemul este creat pentru a oferi linkuri de acces Poliției, Gărzii forestiere și Jandarmeriei”.

                De asemenea, s-au achiziționat 36 de body camera, care se află în dotarea echipelor de patrulare, asigurându-se și consolidarea siguranței personalului silvic, dar și probarea posibilelor abateri de la nerespectarea regimului silvic.

                Toate aceste măsuri vizează îmbunătățirea modelului de pază a pădurilor și a principalilor indicatori de stare a pădurii în contextul Strategiei Naționale pentru Păduri 2030, elaborată de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

                Și Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva a solicitat, de mai multe ori în ultimii ani, dotarea silvicultorilor cu arme, după ce câțiva pădurari au fost atacați și unii chiar uciși de lotri.

                 

                 

                Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită urgent interzicerea importului de produse agroalimentare din Ucraina pentru protejarea fermierilor români

                  de
                  Deșteptarea
                  -

                  Alianța pentru Agricultură și Cooperare, o coaliție formată din Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV și Asociația Forța Fermierilor – AFF, a lansat un apel urgent către Guvernul României și partidele din actuala majoritate parlamentară pentru a adopta în regim de urgență un act normativ ce vizează interzicerea importului în România a anumitor produse agroalimentare provenind din Ucraina. Această mișcare unilaterală este considerată esențială pentru a proteja fermierii români și securitatea alimentară a României.

                  Decizia recentă a Comisiei Europene de a nu mai prelungi restricțiile privind importurile pentru cinci state din vecinătatea Ucrainei (România, Polonia, Ungaria, Slovacia și Bulgaria) a pus Guvernul României în fața necesității de a lua o astfel de decizie pentru a susține industria agroalimentară națională. În plus, Alianța solicită o discuție urgentă cu reprezentanții sectorului agroalimentar pentru a elabora o listă detaliată de produse care vor fi afectate de embargo și care ar trebui să fie anexată actului normativ.

                  De asemenea, Alianța pentru Agricultură și Cooperare atrage atenția asupra exemplului Poloniei, care a adoptat rapid o decizie similară imediat după expirarea termenului de 15 septembrie 2023. Acest lucru ridică întrebări cu privire la motivele pentru care România ar ezita în a acționa în mod similar. Alianța subliniază că susținerea fermierilor români și protejarea industriei agroalimentare naționale nu ar trebui să fie incompatibile cu solidaritatea față de poporul ucrainean.

                  În ceea ce privește comunicatul emis de Guvernul României în seara zilei de 15 septembrie, Alianța exprimă surprinderea față de caracterul ambiguu al acestuia și lipsa unei asumări clare a responsabilității de a proteja sectorul agroalimentar autohton. Se speră că acest mod de comunicare poate fi atribuit unei scăpări de moment și că Guvernul va acționa în mod hotărât pentru a sprijini fermierii și industria agroalimentară din România în această situație critică.

                  Bogdan Scutaru, autorul muralei #Bacovia: ”Aveam o preconcepție că Bacovia e trist”

                  de
                  Deșteptarea
                  -

                  Duminică, 17 septembrie, la împlinirea a 142 de ani de la nașterea poetului George Bacovia, va fi inaugurată în Bacău o pictură murală ”Bacovia”, ce acoperă fațada laterală a unui bloc din strada Banca Națională, la câțiva pași de Casa Memorială ”George Bacovia”.

                  Lucrarea este un proiect Bac-Fest, inițiat de Biblioteca Județeană ”Costache Sturdza” Bacău, prin managerul Adria Jicu, și a fost realizat în colaborare cu ZIDART – Street Art Festival, cu sprijin financiar oferit de Consiliul Județean Bacău,

                  Anisia Maria MARDALE (clasa a IX-a), elevă la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, i-a luat un interviu artistului Bogdan Scutaru, autorul muralei #Bacovia, și a aflat mai multe despre proiect, dar și despre arta stradală și impactul său asupra locuitorilor unui oraș.

                  Momentul inaugurării, programat pentru duminică, 17 septembrie, ora 11.00, va fi urmat de conferința ”Rolul picturii murale în șlefuirea identității orașelor”, ce îl are ca invitat pe scriitorul Vasile Ernu, în încheierea ediției 2023 a evenimentului Bac. Fest – Festivalul ațional ”George Bacovia”.

                  ”Am crescut în perioada în care grafitti era foarte la modă în underground” 

                  Anisia Maria MARDALE: Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre artistul Bogdan Scutaru și despre relația lui cu Bacăul.

                  Bogdan Scutaru: Artistul Bogdan Scutaru vine din Mărășești, am crescut în perioada în care grafitti era foarte la modă în underground, cumva, și eu, desenând deja, am prins microbul. Venind dintr-un oraș mic, mi-am permis să merg în foste fabrici și să desenez relaxat, fără să am pe cineva pe urmele mele, cum era treaba atunci cu grafitti, și, după aia, m-am mutat în Danemarca. Acolo, am început să fac pereți și mai mari, am migrat ușor, ușor spre realism, cumva ăsta e traseul meu scurt, din zona grafitti, cu un background de desen, spre Street Art.

                  Relația mea cu Bacăul e personală, sora mea e de aici, și vin în vizită destul de des, iar apoi, din 2021, m-am cunoscut cu cei de la ZidArt, am făcut un perete undeva vizavi de spital, și anul ăsta am făcut o lucrare comercială împreună, despre care nu pot să zic prea multe deocamdată, și a apărut apoi oportunitatea să fac peretele ăsta (#Bacovia, n.n.) în Bacău. Eu sunt deja de o săptămână aici, încep să-l învăț din ce în ce mai bine, am fost în tot orașul cumva, nu prea am avut timp, însă aș vrea să merg să văd și ceilalți pereți care s-au făcut. În principiu, asta e relația mea cu Bacăul, o dată, prin familie, și o dată, prin prietenii de la ZidArt.

                  ”Sigur a fost un om, în spatele poetului, și voiam să îl descoperim”

                  Anisia Maria MARDALE: Care a fost relația ta, ca elev, cu poezia lui Bacovia?

                  Bogdan Scutaru: Sincer, a trecut cam mult timp ca să-mi aduc aminte prea multe, bineînțeles că aveam o preconcepție că Bacovia e trist și asta e, și, cumva, acum, a fost o chestie de genul ”ai assignment-ul ăsta și trebuie să descoperi cine a fost Bacovia”; și nu m-am uitat prea mult spre poezie, ci am încercat să mă uit și spre viața lui personală, fiindcă, cumva, și împreună cu echipa, am gândit că este sigur un om dincolo de poezie, de simbolism, de depresie, sigur a fost un om în spatele poetului, adică evident că a fost, și voiam să îl descoperim.

                   

                  Anisia Maria MARDALE: Cum ți s-a părut ideea de a-l picta pe Bacovia, când ai primit propunerea? Ce te-a făcut să zici ”da”?

                  Bogdan Scutaru: Nu neapărat faptul că era Bacovia m-a făcut să spun “da”, ci un nou challenge, un nou perete, cred că asta e – mai mult pentru mine – important. Și cumva, eu pictând realist, îmi place partea asta de ilustrație, nah, un om real se încadrează în ideea asta de realism, poate reușim să integrăm simboluri, lucruri de astea.

                  Anisia Maria MARDALE: Cum a fost experiența colaborării cu cei de la ZidArt, pentru tine?

                  Bogdan Scutaru: Deja ne știm de trei ani, am făcut un proiect destul de lung deja în vara asta, am stat cinci săptămâni împreună, după cinci săptămâni deja ești aproape familie, nu mai e vorba de muncă. Cam la asta cred că se rezumă experiența cu ei. Suntem prieteni, am început să ne cunoaștem, și, din punctul meu de vedere, ca artist, e ușor de lucrat cu ei.

                  Anisia Maria MARDALE: Ce episod inedit, pozitiv sau negativ, poți relata de pe parcursul realizării acestui proiect de pictură murală, din Bacău? La #Bacovia mă refer.

                  Bogdan Scutaru: Pe partea pozitivă, evident mereu sunt oamenii care se opresc, sunt impresionați, te felicită,  dar cred că ceea ce n-am mai avut până acum…sunt oameni care mulțumesc, adică una e să te felicite cineva, și alta e să îți mulțumească. Are o intensitate treaba asta. Iar negativ, deși n-aș spune chiar negative… dar sunt tot felul de întâmplări haioase, din partea publicului, care te scot un pic din concentrare și rutină, dar sunt haioase. Spre exemplu, reacții de genul “mie mi se pare că l-ai făcut prea frumos, sau mai tras la față, mai trist, mai așa…”. M-a abordat un bărbat care și-ar fi dorit să pictez o femeie, dacă se putea… (râde, n.n.), genul ăsta de chestii.

                  Anisia Maria MARDALE: Ce parere ai despre conceptul de Realitate-Augumentată, pe care l-ai inclus în desen? Ai mai lucrat cu el până acum?

                  Bogdan Scutaru: Personal, n-am mai lucrat cu  Realitate-Augumentată, sunt nerăbdător să văd care e finalul, deocamdată doar am vorbit cu echipa, preview-uri, mi se pare foarte mișto, am mai văzut artiști lucrând cu treaba asta, și chiar, la un moment dat ,încercam și eu să-i dau de cap, dar e un pic mai mult decât nivelul meu de înțelegere și timpul pe care îl am să fac chestia asta.

                  ”A fost o întâmplare sau a fost destinul”

                  Anisia Maria MARDALE: De ce ai ales, pe lânga arta murală, să faci și atuaje? Ce te atrage în această industrie?

                  Bogdan Scutaru: Asta a venit ca o întâmplare, acum doi ani jumate-trei, am făcut un perete interior destul de dificil, la un salon de tatuaje. Și fiindcă era dificil, a trebuit să stau aproape o lună acolo, și am început să îi cunosc pe băieți, eu cumva lucram noaptea, și cumva aveam timp comun, când terminau ei tura, eu mă apucam să desenez, și aveam un pic de spațiu între… am început să ne cunoaștem, și am încercat și eu… fiind într-un salon, aveam tot ce doream la dispoziție pentru asta. După aia, la un moment dat, au apărut și persoane care s-au oferit să le fac un tatuaj, și… cam așa am început. Cumva, a fost o întâmplare sau a fost destinul.

                  Anisia Maria MARDALE: Ce au in comun tatuajele cu pictura murală?

                  Bogdan Scutaru: Păi au la bază desenul, ambele, și cred că asta e cel mai important în orice fel de artă. Au în comun partea tehnică. Evident, au scopuri diferite, au public diferit, dar partea tehnică mi se pare apropiată.

                  Anisia Maria MARDALE: De ce ai ales să te muți în Danemarca?

                  Bogdan Scutaru: Iarăși o întâmplare, pentru că, la momentul la care am plecat eu, prin 2009-2010, se putea aplica relativ ușor la facultate. Eu am făcut chestia asta, și așa am plecat. Cumva, am rămas, mi-a plăcut, acum am familie acolo, soția și o fetiță. Mă rog, n-aș zice chiar o întâmplare, dar așa a fost să fie.

                  Anisia Maria MARDALE: Ți-ar plăcea să te întorci în România? De ce?

                  Bogdan Scutaru: Da, cred că mi-ar plăcea să mă mut înapoi în România, dar o schimbare atât de majoră mi-e un pic cam greu să o fac. Au început să fie oportunități și în România, n-ar fi asta o problemă, doar că ar însemna să mut toată viața, cumva să o iau de la capăt, în altă parte, și nu-i chiar cel mai ușor pas de făcut. În principiu, m-aș muta aici pentru familie și prieteni, dar, cumva, am deja acolo un rost, am și acolo prieteni, e destul de greu. Nu mi-e ușor să răspund la asta.

                  Anisia Maria MARDALE: Cand a devenit inițiala ta pasiune pentru grafitti un job?

                  Bogdan Scutaru: Chestia e că nu-i un job nici acum, dar a trecut de la amator la profesionist treptat. Mai degrabă așa aș descrie chestia asta.

                  Anisia Maria MARDALE: Te-ai perfectionat pe forțe proprii sau ai avut un mentor în ceea ce privește arta murală?

                  Bogdan Scutaru: Mentori au fost toți cei de la care m-am inspirat, de la care am încercat să învăț tehnica. Tot ce înseamnă desen, murală, la început au fost doar înțelegeri, chestii de bază, de desen, dar n-am avut un mentor fizic niciodată.

                  Anisia Maria MARDALE: Crezi ca Street Art-ul este mai dezvoltat în Danemarca decât în România? Prin ce se deosebesc?

                  Bogdan Scutaru: În Danemarca sunt mai puțini artiști de Street Art, în schimb se fac murale în toate orașele, de la mici la mari. Cumva, orașele mici tind să aibă câte o echipă de asta, cum e ZidArt, și să încerce să compenseze, au câte un festival, proiecte de acest gen. În schimb, orașele mari au deja artiști, și sunt doar artiștii ăia care fac lucruri, și atunci nu-i o chestie organizată. Fiecare artist, în dreptul lui, își vede de lucrări, nu e neapărat o muncă de echipă.

                  Anisia Maria MARDALE: Lucrările tale sunt realizate pe baza unei teme oferite de client? Ce teme se abordează?

                  Bogdan Scutaru: Da și nu. Am avut lucrări unde au fost teme specifice, apoi, și mai mult, cu elemente locale. Unele pot să fie cât mai stricte, brief-ul să fie foarte stufos, sau am lucrări la care oamenii, pentru că mă aleg pe mine, ca artist, zic vrem ceva de-al tău, ăsta-i peretele, go for it!

                  Anisia Maria MARDALE: Cum a fost experienta ta cu prima lucrare de amploare pe care ai realizat-o?

                  Bogdan Scutaru: Prima lucrare era, undeva în 2013, mai mare, și a fost un chin numai să scalez schița la dimensiune. După aia, cumva a mers ușor toată experiența, să lucrez pe nacelă, totul a fost nou cumva. De fapt asta a fost nou, nacela, și când bate vântul și se leagănă e cu totul altă experiență (râde, n.n.), deși sunt doar trei etaje, nu-i atât de mult, dar, nah. Așa, și dificultatea de a mări un desen, pe care l-ai conceput pe un A4, e și asta o altă provocare.

                  ”Dacă am noroc și dacă peretele are noroc, prinde o viață proprie”

                  Anisia Maria MARDALE: Care este lucrarea de care ești cel mai mândru? Ce reprezintă?

                  Bogdan Scutaru: Am câteva lucrări, sau porțiuni de lucrări, de care sunt foarte mândru, pentru că au ieșit foarte bine tehnic. În rest, eu, odată ce am terminat lucrarea, mă despart de ea și, în general, dacă am noroc și dacă peretele are noroc, prinde o viață proprie. Oamenii îi dau nume, construiesc backstories despre ce se întâmplă acolo, și nu numai că prinde o viață proprie, prinde mai multe vieți proprii, fiindcă oamenii sunt diferiți și atașează diferse idei lucrării. Spre exemplu mie îmi place chestia asta, adică eu vreau să mă detașez, odată ce am terminat, eu mă detașez, și acum puteți să interveniți și să vă gândiți, puteți să faceți ce vreți.

                  Anisia Maria MARDALE: Pe parcursul carierei, ai mai abordat și alte genuri de pictură, în afara de cea murală? Ce te-a atras la pictura pe ziduri?

                  Bogdan Scutaru: Eu am mai făcut și acuarelă, și pictură în ulei. Pictura murală mi-e mai ușor să o public,deci, odată ce am făcut-o, e deja publică, nu trebuie să mă dau de trei ori peste cap, să vorbesc cu curatori de galerii, tot felul de chestii de astea. Iar celelalte îmi luau mai mult timp și, cumva, cel puțin pentru mine, nu a rentat, măcar până în momentul ăsta. Adică sunt și rațiuni economice la mijloc.

                  Anisia Maria MARDALE: Care este procesul prin care o idee ajunge la o pictura reală pe zid?

                  Bogdan Scutaru: Nu toate procesele sunt la fel, de exemplu, concret, cu Bacovia a însemnat ca eu să discut cu ceilalți, să facem un mic brainstorming, mai ales că sunt doi pereți și trebuie să funcționeze ca o singură compoziție, e ceva mai dificil. Apoi a trebuit să merg să iau fotografii cu Bacovia, să le scalez, să fie de dimensiune workable, apoi am făcut colorizare, am pictat peste, până să aduc  imaginea aia, de undeva din anii 50, să arate ca un om real, pe care poți să-l vezi și să îl atingi. Deci ăsta a fost un proces total diferit. Dar, în comun cu alte proiecte cu care am lucrat, încerc diferite chestii, spre exemplu aici, pentru fundal, și aici o să fac partea asta de cub, cumva suprarealist, abstract, pe partea asta am mers prin încercări și ce-mi spune gut feeling că merge mai bine.

                  Anisia Maria MARDALE: Ai trecut vreodata printr-un blocaj artistic în care ai rămas fara inspirație? Ce te-a deblocat?

                  Bogdan Scutaru: Am trecut prin mai multe blocaje artistice și se întâmplă din când în când, dar din motive diferite. Câteodată, un somn bun ajută. De multe ori e vorba de burnout, și da, la un moment dat, nu mai poți. Asta-i chiar pentru oricine. Un somn bun, câteva zile de vacanță sunt foarte ok. Și, cam ăsta… cred că e un burnout artistic. Oricum, ideile vin când nu te aștepți. Câteodată, mai e și frica de deadline, care te împinge să faci lucruri… pe mine mă mai ajută noaptea și liniștea, ele sunt prietenul meu. Când s-a culcat toată lumea și eu știu că sunt singur, atunci parcă chiar pot să gândesc orice. Ziua mă simt mai restricționat de lume.

                  Anisia Maria MARDALE: Care sunt temele pe care le-ai abordat pana acum în lucrările tale?

                  Bogdan Scutaru: Au fost multe teme. Câteodată lucrez singur, câteodată lucrez cu companii, municipalități, tot felul de clienți. Sunt multe teme. Mie mi-e greu să mă uit la ceva ce fac eu și să găsesc firul roșu care trece prin toate.

                  Anisia Maria MARDALE: Cum a fost perioada pandemiei pentru tine?

                  Bogdan Scutaru: Am avut un pic de timp să stau cu fetița, se închiseseră creșele, ea era mică. Vreo lună jumătate am stat cu ea. Din păcate, am avut multe lucrări care n-au mai ajuns să fie, s-au retras super multe fonduri din zona de cultură în Danemarca. E evident, erau lucruri mai importante de făcut, practice, fiindcă am început să tatuez, asta a intrat oarecum și a umplut golul ăla de “și acum ce fac?” și, chiar și după pandemie, a durat puțin ca lucrurile să revină la normal, nici acum nu știu dacă e total, dacă ne-am revenit total, bineînțeles cu alte crize și războaie și tot așa.

                  Anisia Maria MARDALE: De unde te inspiri?

                  Bogdan Scutaru: Cumva, e diferit la fiecare proiect. Pe partea asta de brief încerc să mă documentez cât mai mult, când primesc un brief încerc să caut cât mai multe direcții în care poate să o ia proiectul, apoi sunt și chestii de zi cu zi pe care le observi. Mai ales când ai un proiect în spatele minții, în subconștient undeva, și tu faci ceva cotidian, mergi pe stradă, s-ar putea să vezi ceva care se leagă cu proiectul ăla și așa se așează.

                  Interviu realizat de Anisia Maria MARDALE (clasa a IX-a), elevă la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

                  Prof. coord. Laura Huiban

                  ECCE CRUX

                  de
                  Deșteptarea
                  -

                  Furați fiind de peisajele proiecțiilor apocaliptice ale timpurilor prezente, uităm de cruce. Săptămâna aceasta este un fel de invitație la a ieși de sub anestezia priveliștilor limitate, spre a ne reaminti de semnul Fiului Omului, de Altarul dragostei Domnului Hristos, de emblema schimbului de iubire dintre Dumnezeu și noi.
                  Crucea implică o geometrie aparte. Întâlnește o verticală cu o orizontală. Este obiectul de lemn pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, potrivit obiceiului vremii, și, totodată, expresia vizuală a unor realități pe care le poate semnifica: brațul orizontal face trimitere la jertfa ce se răsfrânge asupre întregii lumi, în timp ce brațul vertical arată actul de refacere dintre ceresc și pământesc. Fiind blazonul creștinismului, crucea reprezintă dragostea lui Dumnezeu față de om. Și nu numai… înseamnă și tăria bărbătească a voinței înțelepte și a minții bine intenționate în fața valurilor pornirilor inferioare in noi. E înfrânare de la voluptatea unor plăceri care pricinuesc descompunerea ființei noastre.
                  A ne lua crucea vieții și a urma Domnului este suprema lecție de mântuire. Căci, ea implică și suferința noastră. Este unealta de diamant cu care dăltuim zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă chipul nostru adevărat, scoțându-l la iveală din materialul fără formă în care este îngropat și din care tânjește să iasă la lumină.
                  Declarație de respect față de Dumnezeu, semnul crucii este și un angajament de fidelitate, o recunoaștere a autorității divine și a poruncilor dumnezeiești. Se zice că un evreu, care avea prăvălie odinioară într-un sat moldovenesc, a angajat un țăran ortodox să-l ducă la oraș cu căruța, spre a cumpăra ceva marfă. S-au înțeles la preț și au pornit. Când, însă, în sat fiind, au ajuns în dreptul bisericii și au trecut de ea, evreul s-a adresat dintr-odată speriat țăranului, cerându-i să întoarcă. Și a întors omul, dar a vrut totuși să știe care a fost motivul răzgândirii prăvăliașului. Când l-a lăsat la poartă, acela i-a răspuns: ”Cum puteam să merg cu dumneata? Ai trecut prin fața bisericii și nu ți-ai făcut cruce. Eu sunt evreu, am religia mea și religia mea nu-mi spune sa-mi fac cruce. A ta îți spune. Trebuie să respecți rânuiala credinței tale. Ca să-ți spun drept, aceste este motivul pentru care nu mai merg cu dumneata. N-am încredere. Dacă nu ți-ai respectat Dumnezeul, când ai trecut pe lângă El, cum ai putea să mă respecți pe mine? Dacă n-ai teamă de Dumnezeu, poți face orice, mă pot aștepta la orice”.
                  De ce avem nevoie de lecția închinării? Într-o lume ce este ruptă de Cruce, care refuză jertfa și răstignirea de sine pentru redescoperirea bucuriei vieții, Biserica ne îndeamnă să dăm conținut fericirii noastre. A urma este, așadar, a ne purta Crucea!
                  Inspector scolar,
                  pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu

                  1...782783784...5.801Pagina 783 din 5.801

                  ULTIMELE ȘTIRI

                  		 ziare & stiri
                  © Deșteptarea - unicul ziar tipărit din Bacău, neîntrerupt, de 36 de ani.