joi, 1 ianuarie 2026
type here...
Acasă Blog Pagina 661

Turist în județul Bacău: Ansamblul Monumental ,,Emil Rebreanu”, comuna Palanca

de
Deșteptarea
-

În istoria zbuciumată a comunei Palanca, din județul Bacău, cele doua războaie mondiale au lăsat urme ce nu pot fi nicicând şterse…

Amplasată într-o zonă de trecătoare între munţi (pasul Ghimeș-Palanca), comuna Palanca a fost localitate de frontieră între România şi Monarhia Austro-Ungaria. Acest statut nedorit a făcut ca de fiecare dată linia frontului să lase mai multe victime decât în alte zone ale ţării. Lucrul acesta a croit răni încă neînchise în sufletele localnicilor, aceştia comemorând cu sfinţenie amintirea jertfei eroilor care si-au dat viaţa pe aceste meleaguri, fie ei români, ruşi sau de alte neamuri.

În comuna Palanca se înalţă două monumente, unul lângă celălalt, ca doi camarazi în luptă, care încă mai stau de strajă la fosta frontieră ce rupea trupul ţării în două. Unul, cel mai vechi, este ridicat întru cinstirea eroului sublocotenent Emil Rebreanu (1891-1917), care în timpul Primului Război Mondial a dezertat din Armata Austro-Ungară, refuzând să mai lupte împotriva fraţilor români. A fost prins, judecat sumar şi executat prin spânzurare la 14 mai 1917, chiar în pădurea de pe versantul austro-ungar al graniţei. Avea doar 26 de ani…

În scrisorile adresate familiei în timpul războiului, sublocotenentul lăsa cu limbă de moarte ca rămăşiţele sale pământeşti să fie îngropate în pământ românesc. În 1921, fratele său, scriitorul Liviu Rebreanu, reuşeşte cu ajutorul Societăţii Monumentelor Eroilor Căzuţi, să reînhumeze osemintele sublocotenentului pe celălalt versant al fostei graniţe, iar în 1922 este înălţat și finalizat monumentul comemorativ în onoarea acestuia. Inspirat de această tragedie, Liviu Rebreanu a scris mai apoi, romanul ,,Pădurea spânzuraților” (1922), în care personajul principal, Apostol Bologa, este întruchiparea lui Emil Rebreanu. După cel de-Al Doilea Război Mondial, alături de monumentul închinat sublocotenentului Emil Rebreanu, a fost ridicat un alt obelisc, în memoria soldaţilor ruşi căzuţi în cele două războaie mondiale.

După 100 de ani de la ridicarea primului monument, în anul 2012, aici a fost ridicat un ansamblu monumental, care are peste patru metri înălțime și a fost realizat de artistul plastic Marcel Aciocoiței, din piatră și bronz. Ansamblul nu este doar un omagiu adus memoriei eroului martir, ci și un obiectiv istoric și turistic al României. În centrul monumentului se află efigia eroului Emil Rebreanu, iar pe latura opusă a obeliscului se află o compoziție reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe. Acum, toate cele trei monumente formează un memorial, un ansamblu monumental reprezentativ pentru istoria neamului. Aşadar, de mai bine de 100 de ani, în acest loc sfinţit de jertfa martirilor neamului românesc se comemorează toţi eroii, prin prezentarea onorului de către detaşamente militare, depuneri de coroane, slujbe ale reprezentanţilor cultelor religioase, interpretarea și recitarea de cântece și versuri patriotice. Sub genericul ,,Calvarul unei granițe-ntre frați”, în ultimii ani, programul acestor manifestări care se desfășoară în ziua în care se sărbătorește Înălţarea Domnului și Ziua Eroilor, este completat de evoluţia membrilor ansamblului folcloric „La Porţile Neamului ”. Transpunerea cinematografică a romanului ,,Pădurea Spânzuraților” a fost realizată de regretatul regizor și actor Liviu Ciulei, peliculă care i-a și adus acestuia, ,,Premiul pentru regie” la Festivalul Internațional de Film de la Cannes (1956), prima distincţie obţinută de cinematografia românească la un eveniment de o asemenea anvergură. Ansamblul Monumental ,,Emil Rebreanu” se află situat pe un promontoriu înconjurat de brazi, lângă şoseaua naţională DN12A, la marginea de nord a satului Palanca.

Romulus-Dan BUSNEA

Rubrică realizată în colaborare cu Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău

Cartierul CFR, un secol de istorie

de
Alin Popa
-

În mod paradoxal, calamităţile naturale şi cele antropogene au stimulat procesul de modernizare și de expansiune urbană. În cazul Bacăului, numeroasele inundații și incendiile catastrofale au oferit de fiecare dată ocazia unor oportunități regenerative neașteptate, dovadă fiind atât reorganizarea centrului orașului, după incendiul de la jumătatea secolului al XIX-lea, cât și modernizarea infrastructurii industriale din zona de nord, după marele incendiu din mai 1926, cu sprijinul consistent al firmelor de asigurare din țară și din străinătate.

La rândul lor, războaiele regionale și mondiale au sprijinit acest proces prin intermediul legislației ce recompensa curajul eroilor și alina durerea supraviețuitorilor; cele mai cunoscute exemple sunt cele oferite de înființarea în anul 1890 a localității Satul Nou – Domnița Maria, ca efect al împroprietăririi însurățeilor, după războiul de Independență, și de extinderea orașului Bacău prin parcelarea dirijată a terenurilor rezultate în urma exproprierii Ţarinei oraşului în anul 1923 – cazul cartierului C.F.R., primul cartier al Bacăului ridicat pe baza unui plan de sistematizare, care împlinește în curând 100 de ani de la inaugurare. 

Cartierul CFR – scurt istoric (1923-2023) 

La finalul anului 1923, primarul Leon Sakellary a iniţiat demersurile privind realizarea planului de sistematizare al Bacăului – primul de acest fel din întreaga sa istorie. Finalizat în vara anului 1924, planul viza înfiinţarea a două noi cartiere de locuinţe, ce aveau suportul juridic asigurat de legea Invalizilor, Orfanilor şi Veteranilor de Război (I.O.V.R.): cartierul de S-V – cartierul funcţionarilor, demobilizaţilor şi I.O.V.R.-iştilor – şi cartierul de N-V – cartierul ceferiştilor, cunoscut sub denumirea de cartierul „Al. Constantinescu”. Criza spaţiului locativ, prezentă la nivelul anilor ’20 pe întregul teritoriu al României, explică suficient de bine entuziasmul cu care băcăuanii au primit această veste, numeroși posesori de teren din cartierul CFR demarând lucrările de construcţie a caselor încă din anul 1923, înainte de a primi autorizaţiile necesare.

Proiectul cartierului de S-V (cunoscut şi sub denumirea de cartierul Eroilor) a rămas până la sfârşitul perioadei interbelice doar la stadiul de deziderat. Astfel, Bacăul va rămâne în istorie drept unul din puţinele oraşe din România în care foştii combatanţi din Primul Război Mondial nu au fost împroprietăriţi cu loturi pentru construcţia caselor; până în noiembrie 1941, singurul militar băcăuan ce a beneficiat de acest drept legal a fost locotenent-colonelul Iosif Ciobanu, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”. La acea dată, în Bacău mai trăiau „42 de ofiţeri şi urmaşi decoraţi cu «Steaua» sau «Coroana României» şi 15 subofiţeri şi alte grade inferioare decoraţi cu «Virtutea Militară» şi «Bărbăţie şi Credinţă»”.

În schimb, proiectul cartierului C.F.R. avea să cunoască o evoluţie diferită. Primul pas a fost făcut în data de 22 mai 1922, atunci când Obştea ceferiştilor a reuşit să achiziţioneze de la M. Fodor, contra sumei de 900.000 lei, 45 de hectare din moşia Izvoarele-Valea Seacă; o lună mai târziu, Primăria Bacău a acceptat să ofere ceferiştilor, în schimbul terenului de 45 hectare, o suprafaţă de 30 hectare din Ţarina oraşului, aflată în imediata apropiere a gării.

Lucrările de construcţie a caselor au fost executate de către arhitectul băcăuan Leon Vulcănescu, acesta reuşind să construiască aici patru tipuri de locuinţe: case cu două camere şi cerdac, case cu trei sau patru camere plus antreu şi un tip de casă pentru colţ de stradă – cu prăvălie şi trei camere. Între 1924 și 1926, întregul cartier a fost construit cu apa de la o singură fântână, lucrările fiind finanțate din fondurile proprii ale proprietarilor și executate de o echipă condusă de antreprenorul italian Paveglio Sante (septembrie-noiembrie 1924).

 Inaugurarea cartierului CFR a avut loc în data de 12 octombrie 1924 și, după cum aflăm din cotidianul local „Bacăul”, la eveniment au participat „deputaţi, comandantul garnizoanei, preoţi, cu muzica în frunte, dar numai patru sau cinci membri din cei peste 400 câţi numără obştea IOVR. S-au rostit cuvinte pompoase, aducându-se laude celor trei mandatari – avizierului, ciocănitorului de vagoane şi magazionerului”. Pentru reprezentanţii IOVR, ziua de 12 octombrie a fost una plină de tristeţe şi amărăciune; deşi „au fost şi ei înscrişi în obşte de trei ani şi au plătit şi ei câte un lot – Dumnezeu ştie cum l-au plătit – (…) după tragerea la sorţi, cei trei mandatari, i-au exclus fără niciun motiv din obşte şi de la pământ, dând aceste loturi, după cum se zice, unor noi veniţi, care au plătit de patru, cinci şi şase ori preţul stabilit” („Bacăul”, An I, Nr. 24, din 20 octombrie 1924).

Criterii de performanță pentru salariile din educație?

de
Răzvan Bibire
-

V-am zis eu că vom fi martorii primei generații de absolvenți cu 10 pe linie… Nu m-ați crezut. Acum premierul vrea criterii de performanță pentru salariile profesorilor. Adică, nu iau lefuri majorate dacă elevii lor nu obțin rezultate bune. Adică note.

Criteriile de performanță în educație ar avea logică doar dacă s-ar nota rezultatele la învățătură ale profesorilor și nu ale elevilor. Oare chiar merită profesorii să fie evaluați strict pe baza notelor obținute de elevi?

Există o problemă majoră în această ecuație: elevul care nu vrea sau nu are motivația să învețe. Poți să te dai cu capul de pereți, că nu ai ce face, mai ales în contextul limitărilor impuse (nu-i voie să pedepsești elevul, nu-l poți scoate de la oră dacă e obraznic, nu-l poți sancționa pentru că intervin mereu diferiți factori).

Și aici apare întrebarea esențială: oare e corect să legi salariul unui profesor de rezultatele elevilor, când aceștia au propriile lor probleme și provocări? Este corect să evaluăm profesorii în funcție de performanța elevilor?

Criteriile de performanță propuse de premier par să pună presiune asupra cadrelor didactice, însă oare aceasta este soluția reală pentru a îmbunătăți calitatea educației? Să ne gândim puțin la situații concrete.

Dacă avem elevi care nu doresc să învețe sau care se confruntă cu probleme personale, indiferent de eforturile depuse de profesor, cum poți să îi tragi la răspundere pe acești educatori? Criteriile de performanță par să ignore factorii externi care pot influența rezultatele elevilor.

O altă chestiune de luat în considerare este faptul că, în încercarea de a evita sancțiunile sau pentru a obține acea mărire de salariu, unii profesori ar putea fi tentați să faciliteze procesul de învățare, oferind note mai mari decât merită elevii. Astfel, s-ar putea ajunge la paradoxul unor elevi cu note mari, dar cu nivel real de cunoștințe scăzut.

Nu neapărat notele mari arată nivelul de educație. Elevii ar putea obține note bune fără a înțelege cu adevărat materia sau fără a dezvolta abilitățile necesare în viața de zi cu zi. Oare nu ar fi mai util să se evalueze modul în care profesorii predau și stimulează curiozitatea și interesul elevilor față de materie?

În concluzie, criteriile de performanță propuse pentru salariile profesorilor par a fi un pas în direcția greșită. Evaluarea strictă a profesorilor pe baza rezultatelor elevilor nu ia în considerare complexitatea procesului educațional și situațiile individuale ale fiecărui elev. Educația ar trebui să fie despre înțelegere, dezvoltare personală și pregătire pentru viață, nu doar despre cifre pe o foaie de hârtie.

Mulţi fug de justiţie, puţini mai sunt prinşi şi returnaţi

de
Gheorghe Bălțătescu
-

Ziceam că e o joacă, că sunt puţini, cazuri rare, când cetăţeni intraţi sub incidenţa unor legi sunt condamnaţi prin hotărâre definitivă, însă taman cu puţin înainte sau chiar după pronunţare unii reuşesc să o şteargă peste graniţă. Scenariile sunt făcute dinainte, sunt stabilite toate detaliile, ora, transport, punct vamal, ţara de destinaţie, bani trimişi înainte, cazare şi chiar este pusă pe roate o mică afacere.

Sunt nume sonore, oameni de afaceri, politicieni, interlopi, primari, care reuşesc să înşele instituţiile statului, punându-se la adăpost, până se mai limpezesc apele, până se mai uită, se mai schimbă o lege, un guvern. Dar sunt şi mulţi găinari, criminali, evazonişti, mulţi aflaţi în cercetarea organelor competente, alţii, la fel, condamnaţi deja. Mai repede sau mai târziu sunt daţi în urmărire generală, internă sau internaţională, cei mai proşti sunt descoperiţi rapid, împachetaţi şi trimişi în ţară, direct în puşcărie sau în arestul poliţiei.

Cei cu bani mulţi, relaţii, cunoştinţe, care mai şi o armată de avocaţi se descurcă şi rămân frumos în ţara pe care au ales-o pentru protecţie, invocând aceleaşi motive: nu au avut parte de un proces echitabil, a fost un proces politic etc. Şi, depinde: e Italia, e Grecia, Porto Rico, Anglia, Spania, Dubai, Venezuela etc., ţări care dispun de suficiente lacrimi pentru a le pune la dispoziţia fugarilor. Nu cred că acolo trebuie să căutăm vinovaţii, ci, aici, în ţară. Legislaţia în domeniu este nu varză, ci plasă de pescuit ton, balene, rechini, la care adăugăm şi deficienţele, găurile, incompetenţa celor care sunt puşi să păzească graniţele ţării.

Pui sub urmărire penală, acuzi un cetăţean pentru evaziune, înşelăciune, complicitate la…, favorizarea infractorului, furt, şi nu dispui măsuri asiguratorii: arest la domiciliu, sechestre pe bunuri imobile şi mobile, control judiciar, sună, arată ca o invitaţie la plecare peste hotare. Şi mai este un aspect care intrigă, ridică mari semne de întrebare: cum află inculpatul, condamnatul cu un timp anume înainte de hotărârea completului de judecată?

Când judecătorul pleacă dimineaţa la instanţă pentru a pregăti ultimele detalii ale pronunţării, individul este deja în punctul vamal, curat, onest, turist de ocazie, cu destinaţii exotice. Cine îi şopteşte decizia? Văd că nu se întreabă nimeni! Fiecare fugă are povestea ei, pe care nu o mai descâlceşte nimeni, invocăm mereu şi jenant aceleaşi cauze: salarii mici, personal puţin, dosare multe, lipsa de colaborare între instituţii interne şi internaţionale. Apă de ploaie. Din când în când mai auzi că un fugar celebru a fost returnat, adus în ţară şi deferit justiţiei sau trimis direct la închisoare, însă mulţi râd în nas justiţiei din România de prin diferite colţuri ale lumii.

Motivele, cauzele, deficienţele, posibilităţile de fraudare a jutiţiei trebuie căutate aici, în ţară, de la poliţistul de proximitate la ÎCJ, la ministerele de resort, în legislaţie, în regulamente, cât şi, mai ales, la oamenii puşi să apere şi să aplice legile statului, cu fermitate şi responsabilitate.

Comunicat de presă

de
Deșteptarea
-

Handbal masculin/ Liga Zimbrilor: Harakiri băcăuan

de
Dan Sion
-

Duminică seara, în ultimul meci de campionat al anului, CSM Bacău a pierdut incredibil acasă, cu 27-29 (13-11) în fața Sucevei, după ce în minutul 42 trupa lui Bibirig avea șase goluri avans: 22-16

Există mai multe feluri în care poți pierde un meci de handbal. Maniera în care CSM Bacău a pierdut duminică seara, acasă, în fața celor de la CSU din Suceava le întrece însă pe toate. Echipa lui Leonard Bibirig a cedat în mod incredibil, cu 29-27, o partidă pe care a avut-o în mână.

Totul, dar absolut totul părea să fie în favoarea „CSMeilor” în această ultimă confruntare a anului, contând pentru etapa a 14-a, prima a returului din Liga Zimbrilor. Totul: publicul (din nou unul sufletist și generos, dovadă și faptul că la pauză a nins cu jucării de pluș destinate copiilor nevoiași), clasamentul (un loc 7 de apărat peste iarnă), moralul (patru meciuri la rând fără înfrângere plus victoria din tur, de la Suceava) și, nu în ultimul rând, desfășurarea jocului.

Nici nu mai ținem minte de când Bacăul a primit un singur gol în primele 11 minute. Duminică seara s-a întâmplat: paradele fenomenalului Tudor Stănescu (cel mai bun om al gazdelor) și apărarea exactă a „CSMeilor” a făcut ca adversarii să înscrie golul de 2-5 de-abia în minutul 11. E drept, oaspeții au „strâns” în mai multe rânduri scorul pe tabelă (de la 1-5 la 5-6 sau de la 7-11 la 10-11), dar nimic nu lăsa să se întrevadă posibilitatea ca CSU Suceava să vină peste CSM Bacău. Mai ales că, după ce au avut 13-11 la pauză (eficient jocul pe extreme dus de Dospinescu, Dobrincu și, part-time, Brăescu), gazdele au forțat cu succes în debutul reprizei secunde. Și s-au desprins până la șase goluri prin reușita lui Ganchev, de 22-16 din minutul 42.

Ce a urmat a fost un adevărat coșmar. În ciuda intervențiilor lui Tudor Stănescu (nu mai puțin de 12), trupa lui Bibirig a început să dea rateu după rateu. Ushal a greșit tot ce putea greși în atac, Esteki (care oricum nu prinsese o zi memorabilă) a fost mereu blocat la finalizare, iar soluțiile individuale s-au înghesuit în defavoarea unor scheme care păreau oricum suferinde și lipsite de fluență. Haosul din faza ofensivă și-a dat mâna cu erorile din faza defensivă.

Pentru a avea cadrul complet, e drept că și arbitrajul a tocat mărunt formația băcăuană (lui Esteki, de pildă, i s-au anulat două goluri, sub pretextul întoarcerii fazei), dar acesta se prezintă mai degrabă ca un detaliu decât ca un alibi. Cert este că Suceava, care a contat, la rândul său, pe un portar în zi mare, Makaria, a declanșat în ultimele 16 minute operațiunea „come-back”. Iar de la 23-18 în minutul 44 și 26-24 în minutul 53, tabela a indicat 26-26 în minutul 55 și 28 de secunde, atunci când ex-ul Bologa a interceptat pasa lui Serhel către Rogulski, a plecat pe contraatac și a adus, pentru prima oară de la începutul jocului, egalarea.

Cu avântul echipei ce vine din spate, CSU din Suceava nu a mai putut fi oprită. Makaria a scos senzațional, de trei ori în aceeași fază, șuturile lui Dobrincu, Rogulski și Esteki, pentru ca, după golul lui Gavriloaia de 26-27 să vină un nou moment decisiv: lovitura de la 7 metri ratată în minutul 57 și 35 de secunde de Ganchev sau, dacă vreți, lovitura de la 7 metri apărată de Makaria. Ulterior, Bacăul a mai primit o lovitură de ciomag, de data aceasta din partea observatorului, care a anulat golul de 27 egal, iar ultimele minute au găsit Suceava lansată spre o neverosimilă victorie cu 29-27.

„O înfrângere amară, într-un meci pe care l-am controlat 45-47 de minute. Noi am ratat foarte mult pe final, mizând și pe jocul individual mai mult decât trebuia, iar ei ne-au prins pe contraatac și pe faza a doua”, a sintetizat antrenorul CSM Bacău, Leonard Bibirig acest eșec intern care face ca echipa sa să ierneze pe locul 8, poziția a șaptea fiind preluată de CSM Focșani 2007.

La finalul jocului de duminică seara, o parte a galeriei băcăuane i-a luat la rost pe jucători, antrenori și staff, scandând, totodată, clasicul „De-mi-si-a, de-mi-si-a”. Ceea ce a deranjat însă la fel de mult ca și rezultatul (dacă nu chiar mai mult) a fost faptul că suporterii veniți de la Suceava nu doar că au avut acces în Sala Sporturilor „Narcisa Lecușanu”, ci că după fluierul final ei au intrat și pe terenul de joc, sărbătorind victoria și făcând poze alături de echipa favorită.

Asta în timp ce fanilor băcăuani le este interzisă- și nu de azi, de ieri- prezența în sala din Suceava de către gazdele de acolo. Iată un lucru pe care conducerea CSM Bacău ar merita să-l analizeze . Bineînțeles că, după un asemenea harakiri precum cel de duminică seara, nu este singurul lucru predispus către o analiză severă!

CSM Bacău: T. Stănescu, Freiwald, Grigoraș- Dobrincu 7 goluri, Dospinescu 6, Esteki 5, Ganchev 4, Serhel 2, M. Bujor 1, Brăescu 1, Rogulski, Costea, Belchite, Virbauskas.

Clujul a bătut la Steaua, Vasluiul, egal cu Potaissa

Rezultatele etapei a 14-a, ultima din 2023: Minaur Baia Mare- Dinamo București 30-37, CSM București- HC Buzău 2012 34-34, Steaua București- Universitatea Cluj 28-29, CSM Bacău- CSU din Suceava 27-29, CSM Vaslui- Potaissa Turda 29-29, CSM Focșani 207- SCM Politehnica Timișoara 30-28 . Ultimul joc al acestei runde, CSM Constanța- CSM Sighișoara a fost amânat pentru data de 29 ianuarie 2024.

Programul etapei a 15-a (4 februarie 2024): CSM Vaslui- Steaua, Potaissa Turda- CSM Constanța, CSM Sighișoara- CSM București, HC Buzău 2012- Minaur Baia Mare, Dinamo- CSM Focșani 2007, Politehnica Timișoara- CSM Bacău, CSU din Suceava- Universitatea Cluj.

Clasamentul Ligii Zimbrilor la final de an: 1) Dinamo 42 puncte, 2) Minaur 32p., 3) CSM Constanța 31 p., 4) CSM București 26p., 5) Potaissa Turda 24 p., 6) HC Buzău 2012 23p., 7) CSM Focșani 2007 23p., 8) CSM Bacău 18 p. (golaveraj 404-432), 9) CSU din Suceava 18p. (440-480), 10) Universitatea Cluj 13p., 11) Steaua București 11p., 12) Politehnica Timișoara 11p., 13) CSM Sighișoara 9p., 14) CSM Vaslui 5p.

Bacăul de altădată: „Minicarul veseliei”

de
Deșteptarea
-

«O inițiativă apreciabilă a O.J.T. Bacău, de cîteva zile un „minicar“ în genul celor de pe Litoral, constituie bucuria micilor (dar și mai marilor) amatori de plimbări de agrement prin municipiul de la confluența Bistriței cu Siretul, ca și în zonele preorășenești (la Hemeiuși, la Hanul „Măgura“, în pădurea de la Mărgineni etc.).

Zilnic, din fața Hotelului „Decebal“, din oră în oră, incepind de la ora 8 dimineața și pînă seara la ora 19. „Minicarul veseliei” pleacă în curse de agrement prin Bacău.

Pentru alte itinerarii, doritorii se pot adresa Agenției O.J.T. Bacău, telefon 1 70 60.»

(Steagul roșu – 21 septembrie 1974)

Azi, două centenare

de
Ioan Dănilă
-

Un scriitor…

Se numeşte Itzhak Bareket (alias Izu Bruckmayer), născut în Bacău la 10 decembrie 1923, din cetăţeni polonezi, după cum îi mărturiseşte lui Cornel Galben în 1999. A fost actor, regizor de teatru (a urmat clasa lui Beate Fredanov), poet, dramaturg şi publicist. Bună parte din viaţă o petrece pentru/pe scenă, jucând (a fost Ghiţă Pristanda în „O scrisoare pierdută”, la Teatrul Municipal din Haifa) ori scriind piese de teatru, ca „Peste două săptămâni la Kineret” (1967).

Volumele de poezii („Suflet candriu”, „Mână-n mână”, „Târguieli”) sunt tipărite în limbile română sau ebraică. „Cuprins de nostalgia locului natal” (Eugen Budău, în „Bacăul literar”), ca mai toţi condeierii evrei, Itzhak Bareket readuce atmosfera din acele timpuri, în „Cotiugarii din Bacău”, „Bunicii”, „Crâşmarul Segal”, „Bistriţa”, „Tanti Debora”.

Istoricul literar Eugen Budău, care a corespondat cu scriitorul din Israel, îi exemplifică opera cu aceste versuri: „Eu, persoana-ntâia singular, / încadrat şi pierdut / printre atâtea persoane de mâna-ntâia / singulare ca şi mine, / mă caut pretutindeni, / dar nu mă găsesc. // Rătăcesc / în labirintul junglei cu oameni fulgeraţi / de neon metropolitan / izolaţi unii de alţii / prin regulamentul urban / şi nu ştiu ce să fac. / Să urlu? / Să plâng? / Să râd?”

… şi o publicaţie

„Bacăul cultural” se numeşte şi a fost o „revistă bilunară de informaţiuni şi critică culturală” cu apariţie meteorică: 10 dec. 1923, 7 ian. 1924. Comitetul redacţional era condus de Nicolae Sion, iar sediul administrativ se afla în strada Busuioc, nr. 12 (tiparul: „Victoria” Bacău). („Istoria jurnalismului…” nu-l înregistrează la indicele de nume pe Nicolae Sion, deşi descrie în interior „Bacăul cultural”, sub semnătura Florinelei Floria. I. Hangiu nu consemnează publicaţia în dicţionarele presei literare româneşti.)

Din articolul-program reţinem că „în Bacău până şi copii[i] se joacă de-a activitatea culturală”, ştiind „că copiilor le place să se joace de-a oamenii mari”. Concret, aici „există un interes şi o mişcare culturală serioasă, care în ultimii ani s-a manifestat prin diferite producţiuni, dintre care unele fac cinste Bacăului”. Caracterizând mediul ca fiind „tânăr, primăvăratic”, se impunea prezenţa unei publicaţii, „pentru că toate lucrurile, mai ales la începutul lor, au nevoie de un sprijin critic care, evidenţiind meritele, să fie un stimulent sau, arătând părţile slabe, să fie un corectiv”.

Gheorghe Pătrar, care a cercetat cele două numere la Biblioteca Academiei, apreciază că politica revistei era „de-a arde cu fierul roşu pe toţi aceia care «sunt în contradicţie cu adevăratul idealism cultural»”, printr-„o operă de chirurgie culturală”. Editorialul din nr.2, „Către cititori”, pare o prelungire a articolului-program: „Ne-am propus să scoatem din arena culturală pe toţi farsorii, pentru a da un suflu cinstit mişcării culturale a Bacăului”. Cutezător ideal!

Tragedie Cutremurătoare: Două adolescente de 15 ani s-au sinucis aruncându-se de la înălțime

    de
    Deșteptarea
    -
    pieton

    O tragedie de proporții a zguduit sâmbătă comunitatea din Lupeni, județul Hunedoara, după ce două adolescente de 15 ani și-au pus capăt vieții, aruncându-se de la o înălțime de aproximativ 20 de metri, într-o fostă fabrică din zonă. Potrivit informațiilor furnizate de News.ro, una dintre fete și-a anunțat mama despre intenția sa, lăsând în urmă un șocant apel telefonic.

    Incidentul a fost semnalat poliției în jurul orei 17:25 de către mama uneia dintre tinere, care a fost alertată printr-un apel disperat. „Astăzi, în jurul orei 17.25, Poliţia a fost sesizată de o femeie din Uricani cu privire la faptul că fiica acesteia, de 15 ani, ar fi apelat-o telefonic pentru a o anunța că intenționează să recurgă la un gest sinucigaș, în zona «La ruine», din Lupeni,” a transmis IPJ Timiș.

    Forțele de ordine și echipele medicale au intervenit rapid, deplasându-se în zona indicată, unde au descoperit trupurile celor două adolescente, ambele originare din Uricani, care păreau să fi suferit multiple traumatisme în urma căderii de la înălțime. Din păcate, una dintre ele a decedat pe loc, în timp ce cealaltă a fost supusă manevrelor de resuscitare, fără a se înregistra vreun rezultat pozitiv.

    Poliția a demarat imediat o anchetă pentru a elucida motivele și circumstanțele care au dus la acest act tragic. „Polițiștii au început cercetări cu privire la motivele și circumstanțele în care a survenit tragedia,” a declarat IPJ Timiș.

    Minune de Crăciun: Un stâlp a apărut în mijlocul străzii, în Centrul Bacăului

      de
      Deșteptarea
      -
      FOTO: Lucian Bogdănel

      Într-un oraș obișnuit, între zgomotul mașinilor și agitația cotidiană, o „minune” a avut loc la trecerea de pietoni de la intersecția Luceafărul.

      Un stâlp a răsărit în mijlocul drumului, captivând atenția locuitorilor.

      „Minune de la Dumnezeu: a răsărit un stâlp în mijlocul drumului la trecerea de pietoni de la Luceafărul”, a comentat evenimentul prefectul Lucian Bogdănel.

      Niciun expert nu a putut oferi o explicație clară pentru apariția stâlpului. Unele voci au încercat să atribuie evenimentul unor cauze naturale, precum schimbări geologice subterane, dar aceste speculații nu au reușit să reducă uimirea oamenilor față de stâlpul misterios.

      Când copilul nu mai ascultă nici de părinți și nici de profesori. Disperarea unei mame

        de
        Deșteptarea
        -
        Image by Freepik

        În multe situații, elevii cu comportament deviant devin punctul central al discuțiilor în școli, iar părinții sunt adesea învinuiți pentru conduita lor. O mamă a decis să împărtășească experiența sa pe grupul „Părinții elevilor din România” de pe Facebook, oferind o perspectivă sensibilă asupra luptei pe care o duce cu comportamentul deviant al fiului său în clasa a VII-a.

        Mama relatează că a fost nevoită să își transfere fiul la o altă școală din cauza comportamentului său problematic. Chiar și după mutare, provocările nu au încetat. Fiul ei a avut comportamente neadecvate, iar reproșurile de la profesori au continuat să curgă. În ciuda eforturilor depuse, de la măsuri drastice până la consiliere psihologică, părintele se simte neputincios în fața situației.

        „Chiar și după ce l-am mutat, încă din primele zile, reproșurile au început să curgă în cascadă. Ba a venit cu un energizant la școală, ba a răspuns unei profesoare că rădăcină pătrată a lui X e a lu’ mă-sa…..

        Mai primesc referate că vorbește neîntrebat, că nu ridică mâna, că se ridică din bancă sau că i-a învinețit ochiul vreunui coleg.

        De când îl am la școală am luat măsuri de la chiloți și până la psihoterapie, am vorbit calm și frumos, am încercat metoda recompensă și pedeapsă, l-am și bătut.

        Promisiunile curg pe bandă rulantă din partea lui, însă niciodată nu spune că a greșit, că e vina lui, că îi pare rău! Profesorii, în special diriginta mă acuză că nu iau măsuri, că nu mă interesează, când eu de fapt m-am îmbolnăvit și fac atacuri de panică la orice bipăit al telefonului”, povestește mama elevului.

        În cadrul grupului de părinți, au fost postate mai multe răspunsuri. Un părinte sugerează că adolescentul se simte singur și neînțeles, îndemnând la o discuție deschisă pentru a înțelege nevoile sale. Un alt părinte oferă perspectiva că vârsta de 12-14 ani este o perioadă dificilă și sugerează soluții care includ timp, răbdare și atenție din partea părintelui.

        Printre răspunsuri, se regăsesc mesaje de încurajare și compasiune pentru mama disperată. Se evidențiază importanța iubirii și a dialogului deschis în rezolvarea conflictelor, iar un părinte exprimă compasiunea față de situația dificilă a mamei.

        Experiența acestei mame evidențiază provocările și tensiunile cu care se confruntă părinții ai căror copii manifestă comportamente deviante la școală. Deschiderea dialogului, înțelegerea profundă a nevoilor copilului și susținerea comunității de părinți pot juca un rol crucial în rezolvarea acestei probleme.

        Europarlamentarul Dragoș Benea: Axa rutieră Podu Turcului – Dămienești: un succes al CJ în materie de infrastructură

          de
          Deșteptarea
          -

          Europarlamentarul Dragoș Benea a adus în atenția publică finalizarea unui proiect de infrastructură cu impact major în estul județului Bacău. Declarația sa vine într-un context în care municipiul Bacău s-a confruntat cu ratări în absorbția fondurilor europene, în contrast cu succesul notabil al investiției în axa rutieră strategică Podu Turcului – Dămienești.

          Proiectul de infrastructură, pus pe hârtie acum un deceniu, a devenit realitate în perioada 2020 – 2023. Desfășurarea lucrărilor nu a fost lipsită de provocări, cu atât mai mult cu cât implementarea s-a suprapus cu perioada pandemică și cu consecințele conflictului din Ucraina. Cu toate acestea, echipa de la Consiliul Județean a depășit cu succes obstacolele, transformându-l într-un proiect emblematic pentru întreaga comunitate.

          Axul rutier strategic, o șosea de 95 de kilometri în partea de est a județului Bacău, a fost finanțat cu fonduri europene în valoare de 46 de milioane de euro. Această investiție nu numai că va conecta comunitățile locale, dar va reprezenta și un important motor de dezvoltare economică pentru întreaga regiune.

          Europarlamentarul Dragoș Benea a subliniat meritul președintelui Consiliului Județean, Valentin Ivancea, și al constructorului Conextrust. Eforturile lor, împreună cu o mobilizare exemplară, au condus la finalizarea proiectului în timp util, salvând astfel fondurile europene care ar fi fost altfel pierdute.

          În contrast cu situația din municipiul Bacău, unde absorbția fondurilor europene a întâmpinat dificultăți, Consiliul Județean Bacău a dat un exemplu solid de administrare eficientă. Proiectul finalizat va aduce beneficii semnificative pentru cel puțin 30.000 de locuitori din cele 11 comune tranzitate de noua axă rutieră, consolidând astfel angajamentul pentru dezvoltare și modernizare în cadrul comunității locale.

          Succesul acestui proiect nu doar că evidențiază capacitatea administrativă și de gestionare a fondurilor europene, ci și subliniază importanța infrastructurii pentru dezvoltarea unei comunități. Odată cu finalizarea cu succes a axei rutiere Podu Turcului – Dămienești, Bacăul rămâne un exemplu pozitiv în peisajul regional și național al dezvoltării locale.

          Turneul B AmaTur din Buhuși: Pasiunea pentru tenis de masă

          de
          Deșteptarea
          -

          Într-o atmosferă plină de entuziasm și concentrare, Sala de Sport „Prof. Dantz Crisostom” din Buhuși a găzduit recent un eveniment deosebit pentru iubitorii de tenis de masă. Turneul B AmaTur, organizat de secția de Tenis de Masă din cadrul Clubului Sportiv Orășenesc (CSO) Buhuși, a reunit peste 100 de jucători de toate vârstele și nivelurile de pregătire.

          Participanții au venit din diverse colțuri ale Moldovei, inclusiv din județele Bacău, Neamț, Vrancea, Iași, Vaslui și Galați, demonstrând că pasiunea pentru tenisul de masă nu cunoaște granițe geografice. Cu bucurie, organizatorii au constatat și prezența unor jucători entuziaști chiar din orașul Bălți, din Republica Moldova.

          Printre participanții activi la turneu s-au numărat și 18 buhușeni, reprezentând cu mândrie comunitatea locală. Dintre aceștia, mulți au fost pregătiți în cadrul CSO Buhuși de către profesorul Adrian Sandu, care și-a văzut eforturile răsplătite prin rezultatele notabile obținute de elevii săi.

          Unul dintre momentele de glorie ale echipei locale a fost câștigarea Locului I în categoria Hobby de către Sergiu Martin. La aceeași categorie, Locul II a fost ocupat de alt buhușean talentat, Leonardo-Tiberius Maftei, în timp ce pe Locul IV s-a clasat Andrei Vizitiu. Aceste performanțe remarcabile confirmă calitatea pregătirii oferite de CSO Buhuși și talentul jucătorilor din acest club.

          La o categorie superioară, categoria Open, un nume binecunoscut în lumea tenisului de masă buhușean s-a remarcat. Ionuț Cozma, considerat probabil cel mai bun jucător de tenis de masă din Buhuși în prezent, a obținut o onorabilă poziție pe Locul IV. Performanța sa reprezintă nu doar o mândrie personală, ci și o inspirație pentru ceilalți jucători din comunitate.

          Ceremonie de Excelență la Batalionul 631 Tancuri „Oituz”

            de
            Deșteptarea
            -

            Într-un cadru solemn, la sediul Batalionului 631 Tancuri „Oituz”, a avut loc pe 8 decembrie o remarcabilă ceremonie dedicată recunoașterii și avansării militarilor care au excelat în îndeplinirea misiunilor lor. Comandantul batalionului, locotenent-colonel Adrian Stanciu, a condus evenimentul, marcând astfel angajamentul și profesionalismul militarilor din cadrul unității.

            Militarii Batalionului 631 Tancuri „Oituz” au fost protagoniștii unor momente deosebite în timpul ceremoniei, întrucât au fost avansați în următoarele grade, recunoscându-li-se astfel eforturile și dedicarea lor. Avansările au fost acordate în funcție de meritele și performanțele fiecărui militar, reflectând devotamentul acestora față de slujba lor și dorința de a contribui la siguranța națională.

            Comandantul batalionului a subliniat importanța acestui moment în contextul misiunilor desfășurate de unitatea militară și a evidențiat calitățile profesionale ale celor avansați, arătându-le astfel recunoașterea și aprecierea instituțională.

            Evenimentul a fost marcat și de prezența voluntarilor Invictus din Bacău, o echipă dedicată și implicată, care a avut onoarea de a purta Ștafeta Roșie în cadrul evenimentului „Ștafeta Veteranilor Ediția a X-a”. Acești eroi civili, prin eforturile lor, au reușit să parcurgă traseul de la Bacău la Piatra Neamț, aducând astfel omagiu veteranilor și subliniind importanța solidarității și recunoașterii pentru cei care au slujit țara.

            Pentru contribuția lor excepțională, voluntarii Invictus din Bacău au primit diplome de apreciere din partea Invictus Romania, consolidând astfel legăturile dintre comunitate și militari, și subliniind importanța sprijinului civil pentru cei care activează în apărarea țării.

            Invictus reprezintă nu doar o competiție sportivă, ci și o mișcare globală care promovează spiritul de învingător, indiferent de obstacolele întâlnite. În România, Invictus are în spate o comunitate puternică de voluntari, printre care și cei din Bacău, care aduc un aport semnificativ în susținerea veteranilor și a militarilor.

            Elev din Bacău, medaliat cu argint la Olimpiada Internațională de Științe pentru Juniori din Thailanda

            de
            Deșteptarea
            -

            În perioada 30 noiembrie – 10 decembrie 2023, tineri talentați din întreaga lume s-au reunit la Bangkok, Thailanda, pentru a participa la Olimpiada Internațională de Științe pentru Juniori (IJSO). Printre aceștia s-a numărat și elevul Alexandru Ioan Jicu de la Școala Gimnazială nr. 10 din Bacău, care a reușit să obțină o medalie de argint, aducând onoare României în competiția internațională.

            Lotul Olimpic al României s-a descurcat excepțional, aducând acasă nu mai puțin de 4 medalii de argint și 2 de bronz. Realizările notabile ale elevilor români au subliniat încă o dată calitatea învățământului și pasiunea pentru știință în rândul tinerilor talentați.

            Elevul Alexandru Ioan Jicu, provenind de la Școala Gimnazială nr. 10 din Bacău, a demonstrat excelență în domeniul științelor și a fost recompensat cu o medalie de argint. Performanța sa remarcabilă nu este doar o reușită personală, ci și o mândrie pentru întreaga comunitate școlară și pentru țara noastră.

            Celelalte medalii de argint au fost obținute de Neag Tudor Brendan (Colegiul Național „Emil Racoviță”, Cluj-Napoca), Covrig Raul Alexandru (Colegiul Național „Dragoș Vodă”, Sighetul Marmației) și Gheorghe Rareș Răzvan (Școala Gimnazială Căpitan Aviator Mircea Bădulescu, Buzău).

            Medaliile de bronz au fost acordate Sabrinei Giulia Macoveiciuc (Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava) și lui Alexandru Paul Negureanu (Liceul Teoretic Internațional de Informatică București).

            Aceste distincții sunt cu atât mai impresionante cu cât competiția a adunat elevi talentați din 54 de țări. Lotul Olimpic al României a dovedit că are potențialul și determinarea necesare pentru a se ridica la înălțimea standardelor internaționale.

            IJSO este o competiție de știință destinată elevilor cu vârsta sub 16 ani până la 31 decembrie a anului competițional. Scopul acestei competiții este de a promova interesul pentru știință și de a încuraja elevii să rezolve probleme, să gândească critic și să realizeze experimente.

            Competiția se desfășoară anual în prima săptămână a lunii decembrie, iar anul acesta a reunit participanți din 54 de țări. Probele au cuprins întrebări teoretice și sarcini practice în disciplinele chimie, fizică și biologie, evaluând înțelegerea conceptelor și aplicarea acestora în situații practice.

            Performanța remarcabilă a lotului românesc la IJSO 2023 nu face decât să sublinieze excelența în educația științifică din România și să inspire generațiile viitoare de cercetători și oameni de știință. Felicitări echipei și în special lui Alexandru Ioan Jicu pentru realizarea de excepție!

            Oneștiul rămâne fără Protoiereul Săracilor

            de
            Petru Done
            -

            „De luni sunt eliberat din funcție!” – sună vestea năucitoare pe care am primit-o, duminică dimineață, de la Protoiereul de Onești, Ioan Bârgăoanu. „Mi-am depus mandatul de protopop datorită unei situații create, falsă, calomnioasă și mincinoasă – a precizat Sfinția Sa. Este un gest firesc, mai ales pentru că am afectat imaginea Bisericii și a Ierarhului Ioachim”. Totul s-a întâmplat după ce la sfârșitul lunii noiembrie un canal media de internet a făcut public un material filmat cu camera ascunsă, intitulat, tendențios, „Șpagă pentru parohie”. Arhiepiscopia Romanului și Bacăului (ARB) a avut, într-un comuniat de presă, o primă atitudine față de acest caz. 

            Părintele Ioan Bârgăoanu este cunoscut pentru activitatea sa în calitate de protopop și de paroh al singurei biserici din România cu hramul Sf. Simeon Noul Teolog, biserică din Mănăstirea Cașin. Preot cu har, carismatic și foarte activ, inclusiv la Protopopiat, a pus pe tapet și a definitivat multe proiecte în sprijinul comunității pe care o păstorește, între care „Prânzul Ștefanian” și „Masa Bucuriei” sunt cele mai cunoscute și mai apreciate.

            „Am fost Protopopul Săracilor – se autocaracterizează părintele. Pe ei i-am ajutat, cu ei am plâns, cu ei și pentru ei am lucrat Masa Bucuriei. Numai într-un an am dăruit 100.000 de porții de hrană gratuit, sute de încălțări, aparate pentru spital, sute de tone de cartofi. Am organizat zeci de activități patriotice etc.”

            Biroul de presă al ARB a făcut precizări în legătură cu cel care a creat situația prin filmarea cu camera ascunsă, un preot care a păstorit inițial la Hârja, dar care – aflăm – și-a dat demisia din preoție și, ulterior, a fost cercetat în mai multe dosare penale.

            Întâmplarea cu materialul filmat cu camera ascunsă și la Protopopiatul Onești și la ARB seamănă, ca o copie la indigo, cu alta făcută, recent, tot de un preot „justițiar” la Arhiepiscopia din Constanța.

            Iată cum caracterizează Biroul de presă al ARB acțiunea preotului băcăuan „justițiar”: «,,Investigator” cu identitate reală sau avertizor de integritate, cum îi place să se prezinte, exagerat de provocator și insistent, ajunge la Centrul eparhial Roman și cere iertare și milă. Primește îmbisericire la o parohie din Protopopiatul Onești. Aici s-a greșit! Dacă era deferit judecății Consistoriului eparhial, putea fi depus din slujire sau caterisit. Regretăm cele întâmplate, va fi analizată activitatea fiecărui membru din administrația eparhială și vom reveni cu detalii.»

            Părintele Ioan Bârgăoanu a fost întronizat protopop în luna martie 2016. A primit și Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție din Biserica Ortodoxă Română. În anul 1999 a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“. 

            Pr. Ioan Bârgăoanu: „Nu vor să ajut săracii, am deranjat la nivel național. Asta e Biserica acum, săracă cu duhul material, dar vie prin cei săraci, Lazării porților închise… E mai mult decât o cruce de 33 de ani de tranziție, e o traumă genetică a Neamului care așteaptă o linguriță de Dumnezeu, iubire oriunde se dăruiește și veșnic suflet. Restul e cult al Crucii. Învierea preoților se așteaptă să fie lângă poporul bolnav și sărac. Poporul lui Dumnezeu așteaptă Euharistia, să fie mângâiat, ascultat și împărtășit cu Hristos. Săracii Neamului nostru sunt în genunchi la Dumnezeu și așteaptă har și pace de Sus. Să fim cu poporul împreună și astfel Biserica este vie!”

            Cubolta limbii române (III)

            de
            Ioan Dănilă
            -

            Dintr-un an al filologiei româneşti

            Cel ce citeşte cartea de căpătâi a lui Mihail Andrei şi Iulian Ghiţă – „Limba română – fonetică, lexicologie, gramatică, stil şi compoziţie, exerciţii (În sprijinul cadrelor didactice şi al elevilor)”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983 – are de câştigat nu atât din partea de gramatică propriu-zisă (tratată, se ştie, în toate lucrările de acest fel apărute de decenii întregi), cât din capitolele introductive: „Probleme generale” şi îndeosebi „Fonetica”, elaborate de Mihail Andrei.

            Am avut ocazia să discut cu Sever Ursa şi Grigore Brâncuş, referenţii ştiinţifici ai cărţii, care îmi mărturiseau bucuria de a evalua una dintre cele mai reuşite apariţii editoriale, într-un an de referinţă, în care apăruseră şi alte lucrări de profil. Muzeograful şi omul de litere Sever Ursa (cu care am realizat un interviu audio în urmă cu câteva decenii) aprecia partea de istorie a limbii române şi de dialectologie, iar Grigore Brâncuş (pe care l-am contactat telefonic), capitolul de fonetică şi fonologie. Redactorul de carte, Magdalena Panaitiu, a girat un manual necesar în anul în care se aplicau deja noile orientări pedagogice privind tratarea integrală şi logică a limbii (a se vedea ordinea firească anunţată în titlu: comunicarea lingvistică, sunetul, cuvântul, partea de vorbire şi partea de propoziţie, expresivitatea şi ansamblul compoziţional).

            Detaliul acesta l-am aflat de la Aurel Jămneală, prieten cu Mihail Andrei, din acelaşi colectiv de profesori  de la Liceul Pedagogic „Ştefan cel Mare” Bacău, a cărui colegă de facultate bucureşteană, Florica Buzinschi, era şi ea redactor la Editura Didactică şi Pedagogică. A se observa destinatarii cărţii, conform subtitlului: profesorii şi elevii (nu studenţii filologi şi nu doar elevii liceelor cu profil umanist şi pedagogic; citind mai aplicat precizarea, nu găsim restricţia pentru vârsta acestora, înţelegând că se adresează deopotrivă gimnaziştilor şi liceenilor).

             

            Bolta, adică palatul fonetic

                        Cu o descriere amănunţită, însoţită de trei figuri (componentele aparatului fonoarticulator, schema articulării vocalelor, respectiv cea a consoanelor), Mihail Andrei, bun tovarăş cu-bolta, clasifică sunetele articulate aici în prepalatale ([ş], [j]; [č], [ğ], produse de palatul anterior), palatale ([ḱ], [ǵ], produse de palatul mediu) şi velare ([k], [g], produse de palatul moale).

            Bacăul, reprezentat la un eveniment jurnalistic internațional în Iași

            de
            Petru Done
            -

            La Palatul Roznovanu, din Iași (Primăria municipiului), a fost lansată, într-un eveniment internațional organizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni și al Primăriei Municipiului Iași, cea de a zecea carte scrisă de jurnalistul, scriitorul și omul de televiziune Petru Frăsilă (TeleMoldova Plus & Prima TV Iași), membru al Filialei Bacău a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). Cu acest prilej, au fost lansate și TeleMoldova Plus Londra, postul de televiziune ASKRO TV Londra și revista „Ambasador pentru România“ Londra Radio și M Plus Pașcani.

             

            Cartea lansată este „Libertatea de a fi. Povara normalității”, apărută în acest an la Editura „Detectiv literar”, din București, manageriată de Firiță Carp, membru al Filialei Bacău Cultul Eroilor și al Juriului de onoare, disciplină și arbitraj al UZPR.

            La evenimentul intitulat „Mundus et nos“ („Lumea și noi“) și moderat de excelenta și eleganta jurnalistă Petronela Cotea-Mihai, de la Radio Iași, au participat și președintele Filialei Bacău a UZPR, Cornel Cepariu, și secretarul Filialei, Petru Done.

            Despre eveniment și despre cartea lansă și autorul ei au vorbit, între alții, invitații speciali Mihai Chirica – primarul Iașilor, Firiță Carp, prof. univ. dr. Constantin Lupu (consilier al secretarului de stat Gheorghe-Florin Cârciu de la Departamentul Românilor de Pretutindeni), Emilian Marcu, George Daraban (manager Askro TV Londra), Laurențiu Calomfirescu (producător Askro TV Londra), Cristiana P. Bota (revista „Ambasador pentru România), prof. univ. dr. habilitat Dragoș Vicol, Cornel Cepariu, conf. univ. dr. Daniela Gîfu, prof. univ. dr. Eugen Târcoveanu, prof. univ. dr. Grigore Tinică și prof. univ. dr. Tudorel Toader.

            La eveniment au susținute și momente muzicale Corul de copii al Municipiului Iași, dirijat de Raluca Zaharia, violonista Oana Bârsan și pianistul Luis Ursache, artiști ai Ansamblului Profesionist „Ciprian Porumbescu” al Consiliului Județean Suceava.

            În acest cadru oficial a fost semnat și protocolul de parteneriat IAȘI – LONDRA, pentru lansarea Radio M Plus (90,1 FM) Pașcani, a TeleMoldova Plus Londra, a postului de televiziune ASKRO TV Londra și a revistei „Ambasador pentru România“ Londra, aceste două din urmă proiecte fiind finanțate de Departamentul Românilor de Pretutindeni.

            La final, Filiala Județeană Bacău Cultul Eroilor a oferit jurnaliștilor și scriitorilor Petru Frăsilă și Firiță Carp medalii „Centenarul Eroul Necunoscut” bătute în anul în care este marcat Centenarul, 2023, de Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”.

            Petru Frăsilă: „Am inițiat, cu acest prilej, o manifestare pe care o dorim perenă, «Mundus et nos. Colocviile TeleMoldova Plus», cu prima ediție pe 7 decembrie 2023. Se împlinesc 32 de ani de la apariția primei televiziuni private din Iași, Tele M. Foarte important este însă că, din acest moment, TeleMoldova Plus va emite în duplex cu studioul din Londra. Astfel, personalități, oameni de seamă și oameni obișnuiți din România vor putea comunica pe această cale cu prietenii, cunoștințele sau rudele din diaspora. Mulțumesc publicului și celor care ne-au susținut de-a lungul anilor, tuturor celor care ne susțin în continuare pentru a deveni o televiziune internațională.”

            Despre succes şi eşec: Povestea unui campion mondial: Costa Popovici

            de
            Gheorghe Bălțătescu
            -

            Popovici Constantin, pe nume şi prenume. Costică îi spun prietenii şi colegii din club, Costa îi spun americanii, englezii, spaniolii, italienii, mai nou şi japonezii. Costică deţine mai multe titluri de campion naţional de nataţie la sărituri, Costa deţine titlul de campion european la sărituri de pe plataforma de 27 de metri, Roma, august 2022, tot Costa este campion mondial la sărituri de la 27 m, titlu câştigat pe 27 iulie 2023, la Fukuoka-Japonia, tot el a câştigat şi Cupa Mondială de high-diving, mai 2023, de la Fort Lauderdale – Florida, SUA, şi încheiem scurta trecere în revistă a celor mai importante performanţe ale sportivilui legitimat la CSM Bacău cu performanţele din circuitul Red Bull Cliff Diving World Series, aflat pe primul loc, înaintea ultimei etape, din Noua Zeelandă, din ianuarie 2024. Nu sunt cronicar sportiv, îmi place sportul, citesc şi urmăresc cu interes câteva sporturi, însă nataţia nu a fost printre preferatele mele, aşa că, sper să nu fi greşit sau să fi încurcat foarte valoroasele performanţe ale extraordinarului sportiv Constantin Popovici, pe care l-am cunoscut vineri seara, la Biblioteca Judeţeană „Costache Sturdza” Bacău, invitat fiind la cunoscutul proiect „Conferinţele Bibiliotecii”, iniţiat de Adrian Jicu, directorul instiuţiei, în 2017. 

            Costa Popovici a ales Bacăul şi-l poartă cu el prin lume 

            Puţini din sală ştiu că sportivul invitat a urmat liceul şi facultatea în Bacău, este bucureştean, apoi s-a legitimat la Steaua, de unde a fost adus, la CSM Bacău, de Adrian Gavriliu, fost sportiv de performanţă, la nataţie, antrenorul lui Costică Popovici, director al CSM Bacău, invitat şi el la Conferinţe. „Costică, cum îi spunem noi, a ales Bacăul pentru linişte, pentru echipă şi atmosfera de lucru”, spune antrenorul. Întâlnirea a fost o surpriză pentru o parte din public, obişnuit să vadă şi să asculte aici, printre cărţi, scriitori, poeţi, critici literari şi de artă, artişti plastici şi ai scenei, muzicieni, interpreţi de muzică etc., însă, după cum a afirmat Adrian Jicu, avem în Bacău şi sportivi, mari sportivi, campioni naţionali, balcanici, europeni, mondiali, olimpici, ale căror performanţe au înscris Bacăul pe harta lumii şi la acest capitol, despre care, se scrie puţin sau deloc. „Deschidem astăzi seria întâlnirilor cu sportivi de performanţă şi vă propun ca prim invitat pe campionul mondial la nataţie, sărituri de pe platforma de 27 de metri, campion european la aceeaşi disciplină, câştigător al Cupei Mondiale de high diving, aflat în fruntea clasamentului la o altă mare competiţie Red Bull Cliff Diving World Series”. (Mă strînge în spate când mă gândesc dacă am reţinut bine, că aceste rânduri vor fi citite şi de colegul meu Dan Sion, excepţional profesionist, talentat gazetar la rubrica Sport a cotidianului nostru, care a consemnat fiecare rezultat al marelui campion. Când e vorba de munca unui om, de prestigiul lui, de performanţele sale, nu ai voie să baţi câmpii, spunea în redacţie). Pot să spun, însă, cu siguranţă că, anul 2023 a fost cel mai bun din întreaga carieră a lui Costa Popovici.

            Plăcerea de a concura, de a fi cel mai bun 

            Am înţeles că sportivul nostru este un mare campion, un extraordinar sportiv, încărcat de lauri şi de titluri ca urmare a muncii, seriozităţii, ambiţiei, încrederii, perseverenţei, rigurozităţii şi, chiar dacă nu a spus-o, şi a talentului. Este un exemplu pentru colegii mai tineri, pentru cei care acum deschid uşa bazinului de înot. Şi, nici nu mi-a venit să cred, nu o face pentru bani, ci pentru el, pentru plăcerea lui, „fără plăcere, fără satisfacţii, nu eşti sportiv, eşti salahor, or eu, am fost de multe ori propriul meu sponsor, am pus bani din buzunar pentru a mă antrena, pentru a participa la competiţii”. Realitate confirmată şi de antrenorul Adrian Gavriliu, aflat în mai multe rânduri în conflict cu administraţia locală pe această temă. Lucurile sunt cunoscute, au fost pulbicate la timpul potrivit. Am aflat cu surprindere că în Bacău, nici în România, nu există bazin, sală care să aibă dotări pentru sărituri de la 27 de metri, şi totuşi, România are un campion, şi un vicecampion, europeni şi mondiali la această disciplină. Şi, te întrebi, unde se antrenează aceşti sportivi? Cât costă să mergi acolo unde sunt asemenea dotări!

            De la glorie, la eşec

            Ca să înţeleagă cititorii care nu ştiu mare lucru despre acest sport ce înseamnă o asemenea săritură: uitaţi-vă la etajul nouă al unui bloc, de acolo sare Costa Popovici, de mai multe ori pe zi, în perioada de antrenamente, şi intră în apă cu peste 90 de kilometri pe oră. Eroare? Greşeală? Nu vă gândiţi! I s-a întâmplat şi lui Costa, ca şi altor sportivi, a ratat o olimpiadă, a ratat un campionat mondial, din cauza unor accidentări, un picior rupt, două picioare rupte, operaţie la plămâni. A strâns din dinţi, s-a recuperat, a reluat antrenamentele şi a concurat din nou. Voinţă, plăcere, sacrificiu? Se poartă câineşte cu el, cu trupul lui”, spune antrenorul. Are 35 de ani şi merge înainte. A intrat în bazin de la o vârstă fragedă, la opt ani şi jumătate a descoperit săriturile tradiţionale, în 2011 a descoperit high diving-ul, a mers o perioadă în paralel. Muncă, 2-3 antrenamente pe zi, alte ore în sala de forţă, recuperare, somn obligatoriu de opt ore, hrană stabilită de specialişti. Timp liber? Nu este un timp liber, este timp şi pentru relaxare, îi place să citească, cărţi de specialitate, beletristică. Program ca la armată, trebuie să comunice permanent unde este Agenţiei Naţionale (internaţionale) Antidoping, care poate să-l testeze când vor şi la ce oră vor. Acum, spune detaşat, este într-o perioadă mai relaxată, între competiţii, însă, din ianuarie o ia de la capăt, urmează, în Noua Zeelandă, dacă am reţinut bine, ultima etapă din Red Bull Cliff Diving World Series, apoi începe anul competiţional, campionatul mondial de la Doha, vrea la Olimpiadă etc.

            Viaţa în trei secunde

            Deschis, relaxat, vesel, bucuros că are ocazia să se întâlnească cu copiii, cu sportivi în devenire, cu părinţii lor, a răspuns la toate întrebările, atunci când moderatorul a dat liber curioşilor. O parte din răspunsuri le găsiţi mai sus, în text, altele nu le-am mai reţinut. Am reţinut una pusă de un copil de vreo 10-11ani: ce simte, ce gândeşte mai ales în timpul cât trece de la săritură, la aterizare. Ştiţi cât durează o asemenea săritură, în urma căreia poţi deveni campion mondial sau…poţi ajunge la spital? O săritură de la 27 de metri începe şi termină în trei (3) secunde. Toţi anii de muncă, privaţiuni, antrenamente, ridicarea a mii de tone în sala de forţă, bucurii, regrete, frici, da, există frica, învinsă însă prin antrenamente, înconjurul pământului, gânduri, renunţări, dragoste, mulţumiri, Imnul, echipamentul, zborul, copilăria, prima zi la bazin, dus de tatăl său, căruia îi mulţumeşte mereu, speranţe, promisiuni, prietenie, trei sărituri îi poartă numele, piramida, da, îi trece prin gând şi nu uită niciodată că tot ceea ce face, performanţele, succesele, medaliile, au la bază principiul piramidei, ore, zile, luni, ani de muncă, baza materială, oameni, antrenori, specialişti, tehnică, ştiinţă, voinţă, toate pentru 3 secunde de zbor, de libertate, de glorie sau eşec.

            Oameni suntem, nu extratereştri. Dar, mai ştii…

            La finalul întâlnirii, una dintre cele mai interesante, atractive şi frumoase la care am participat în ultimii ani, directorul Adrian Jicu le-a dăruit celor doi invitaţi câte un exemplar din ediţia bibliofilă „Stanţe şi versete. 1946”, a poetului George Bacovia, tipărită în doar 200 de exemplare, numerotate manual, la editura bibliotecii. Adrian Gavriliu a primit exemplarul cu numărul 10, se înţelege că este apreciat ca un antrenor de nota 10, iar Constantin Popovici a primit exemplarul cu numărul 27, după care marele campion a dat autografe pe un caiet A5, de aritmetică, pe coperta 1 fiind imprimată o superbă fotografie cu o săritură marca Costa Popovici – DIVING.

            Știința Bacău a rămas codașa-codașelor

            de
            Dan Sion
            -

            Etapa a zecea a Diviziei A1 la volei feminin a adus Științei Bacău a zecea înfrângere cu 3-0 din actuala ediție de campionat. Sâmbătă, studentele au pierdut din nou fără drept de apel.

            De data aceasta la Voluntari, unde, în formula Natalia Preda 5 puncte, Iulia Matanie, Karina Gorbe 6, Sabina Hantău 4, Raluca Cloșcă 9, Nadia Staicu 1 și libero-ul Alexandra Ion au cedat, regresiv, cu 25-14, 25-13 și 25-12. Totodată, această penultimă rundă a turului sezonului regulat a făcut din Știința codașa-codașelor.

            Astfel, gruparea antrenată de Lucian Voinea a rămas singura fără punct și set luat în A1, în condițiile în care cealaltă formație aflată pe loc retrogradabil, FC Argeș Pitești a spart gheața, impunându-se cu 3-1 acasă, în fața celor de la CSM Constanța.

            Celelalte rezultate ale etapei: Medicina CNUE Târgu-Mureș- CSM Corona Brașov 2-3, CSM București- Rapid București 3-2, CSM Târgoviște- Dinamo București 3-1, Volei Alba Blaj- CSM Lugoj 3-0.

            Clasament
            1 Volei Alba Blaj 10 8 2 26-8 25p.
            2 Rapid București 10 8 2 26-9 24p.
            3 CSM Târgoviște 10 8 2 26-11 22p.
            4 CSM București 10 7 3 24-14 20p.
            5 CSO Voluntari 2005 10 6 4 24-15 20p.
            6 CSM Lugoj 10 6 4 23-17 18p.
            7 CSM Corona Brașov 10 6 4 21-19 17p.
            8 Dinamo București 10 5 5 18-16 16p.
            9 CSM Constanța 10 3 7 12-24 8p.
            10 Medicina Tg. Mureș 10 2 8 11-24 7p.
            11 FC Argeș Pitești 10 1 9 4-28 3p.
            12 CS Știința Bacău 10 0 10 0-30 0p.

            1...660661662...5.789Pagina 661 din 5.789

            		 ziare & stiri
            © Deșteptarea - unicul ziar tipărit din Bacău, neîntrerupt, de 36 de ani.