Se lucreaza la realizarea monografiei orasului Buhusi. Unul dintre capitole, realizat de prof, Mariana Dobroi si prof. Neculai Dobroi, vizeaza istoria comunitatii evreiesti din aceasta localitate. Nu este exclus ca in viitor, daca va exista un interes real si din partea unor potentiali sponsori, sa fie editata, de sine statator, o istorie a evreilor buhuseni.

Cititorii vor afla si despre documente care nu au mai fost prezente in istoriografia noastra. Cei doi autori amintesc, intre altele, despre faptul ca intemeierea de noi târguri prin aducerea de everi a fost o practica generalizata in Moldova timpului, sustinuta de domnie si boieri, cu scopul valorificarii prin comert a resurselor domeniilor feudale. O prezenta clar documentata a evreilor in Buhusi nu poate fi atestata decât din primul sfert al secolului al XIX-lea. Boierul Teodor Buhusi, proprietarul mosiei Bodesti, obtine de la domnitorul Scarlat Calimache, in 1819, un hrisov prin care câstiga dreptul de a organiza sase iarmaroace pe an si o zi de târg saptamânal, duminica, drept reconfirmat, in 1823, de domnitorul pamântean Ionita Sandu Sturdza.

Drept urmare, boierul Buhusi, devenit aga al domniei, invita negustori din afara sa se aseze in târg, pentru ,,functionarea a 20 dughene scutite de toate darile”. In octombrie 1923 ,,primira un hrisov Gospod (Domnesc), prin care li se dete locuri pentru sinagoga, feredeu si cimitir precum si alte privilegii. Acest hrisov a ars in 1863, când a fost focul cel mare. Evreii, conform hrisovului, cladira case si dughene”, platind pentru locul de casa si taraba (adet), 2 lei vechi de stânjen fata si taxe pentru comercializarea marfurilor: 30 parale de vadra de vin, 1 leu si 5 parale de vadra rachiu (bezman), 12 parale de vânzarea unei vite, 14 parale la vite de jug, mortasipie la intelegere (taxe din vânzarea-cumpararea de animale in ziua de iarmaroc), pentru pâine, reducerea la jumatate a taxei pacurei fata de cea de la Sulita, proprietatea domnitorului. Acesti evrei intemeietori ai târgului sunt: Sloime Zetghersen, Copel Bodester, Hers Leib Orândar, Lupu Ungureanu, Lupu Cioara, David Blijester, Moske Nemtian, Zalmen Lipscan, Copel Gârlaner, Smil Lipcanu, Strul Bentien si Moise Rahover (dupa botez, Constantin).

In 30 august 1824, pentru a face a sinagoga-scoala, negustorii evrei au cumparat cu 90 de lei, de la preotul Axinte o casa cu livada, ,,iar pentru pamânt ramâne a se invoi cu domnul cuconu Theodoras fiind mosia domniei sale”, ceea ce s-a si facut, se spune in zapisul intocmit de fata cu boierul. Aceasta casa va fi servit pentru prima sinagoga si scoala Thalmud Thor…

Putini stiu ca la Buhusi sunt inmormântati, intr-o incapere speciala aflata in cimitirul evreiesc, cinci rabini si sotiile acestora. Iata-i pe rabinii care se odihnesc aici… Yitzchok Friedman (1834-1896), primul rabin de Bohush. Yisroel Shulem Yosef Friedman (1855-1923) – fiul primului rabin. Menachem Mendel Friedman ( a murit in 1943, din cauza ca autoritatile nu l-au lasat sa se duca la Bucuresti, ca sa sa se opereze).

A fost ginerele lui Yisroel Shulem. Moshe Yehuda Leib Freidman (1865-1957), fiul primului rabin de Bohush; acesta a fost rabin la Pascani, nu la Buhusi, dar este inmormântat aici. Yitzchok Freidman (1903-1992), celebrul rabin buhusean, fiul rabinului Sholom Yosef din Shipkov (Ucraina), care a fost nepotul primului rabin de Bohush. Yitzchok Friedman (Isaac Friedman) s-a casatorit cu verisoara lui, fata lui Menachem Mendel. Despre povestea rabinilor buhuseni vom afla in curând alte detalii de la jurnalistul online Adrian Paduraru, cel care a documentat multe aspecte ale acestei interesante teme.

Indragita interpreta de muzica populara bacauana Maria Salaru lanseaza albumul de cântece populare „Pot omule, iaca pot”, realizat impreuna cu orchestra „Lautarii” din Chisinau dirijata de Nicolae Botgros.

Evenimentul va avea loc cu ocazia spectacolului „Deschide-ti usa crestine!”, organizat sâmbata, 6 decembrie, de la ora 13.00, de Primaria Deleni, judetul Iasi, impreuna cu Etno Tv si casa de discuri Roton.

Cu aceasta ocazie, vor urca pe scena si artistii Dan Dobos, Silvia Semeniuc, Stefan Diaconita, Adina Popa, George Cojocarescu si multi altii. De asemenea, in spectacol vor mai evolua Ansamblul de Dansuri „Coragheasca” si grupul folcloric „Muguri de stejar” din Deleni, grupurile „Boboceii” si „Floricica” din Bacau. Spectacolul va fi inregistrat si difuzat ulterior de televiziunea Etno Tv.

„Evenimentul este cea mai mare sarbatoare a delenilor de când s-a inaugurat caminul cultural. Sunt bucuroasa ca Primaria si Consiliul Local sprijina acest proiect care reprezinta visul meu, acela de a lansa un album de muzica populara dedicat oamenilor din zona mea natala.”
Maria Salaru, interpreta de muzica populara

Ziua in care crestinii sarbatoresc pe Sfântul Ierarh Nicolae se reflecta in municipiul Bacau prin faptul ca doua dintre cele mai vechi biserici ce-au luminat viata spirituala a orasului de pe malul Bistritei isi au ca ocrotitor si mijlocitor in fata lui Dumnezeu pe sfântul arhiepiscop al Mirelor Lichiei.

Ca si sora ei ortodoxa, Biserica romano-catolica Sf. Nicolae a fost o „poarta catre Cer” inca de la mijlocul secolului XIX. Supravietuind celor doua cutremure devastatoare din anii 1940 si 1977, lacasul de cult a intrat intr-un amplu proces de restaurare finalizat in acest an.

Parohia „Sfântul Nicolae” este cea mai mare si mai veche parohie romano-catolica din Bacau, insumând 2935 de familii cu peste 8000 de credinciosi.

Sâmbata, 6 decembrie, ei sunt asteptati sa participe la liturghia solemna de hram ce se va celebra, incepând cu ora 11.00, in Biserica „Sfintii Petru si Paul”, alaturi de preotii parohiei, si nu numai, in frunte cu parohul si decanul de Bacau, parintele Isidor Dâsca.

Un dicton, care cred că îi este atribuit lui Gide spune: alege-ţi duşmanii şi lasă-i pe prieteni să te aleagă. La mine lucrurile stau invers. Îmi place să-mi aleg prietenii, iar de duşmani nu-mi pasă, îi las în plata Domnului, nu-mi pierd timpul cu ei. Să şi-l piardă ei, dacă m-au ales. Eu nu-mi irosesc energia în adversităţi fără sens, pentru că eu nu sunt o fire conflictuală. Dimpotrivă, vreau să o investesc în ceva care-mi face bine, îmi aduce bucurie. Iar acel ceva este o prietenie artistică, una adevărată, concepută ca o aventură comună.

O prietenie bazată pe cunoaştere reciprocă, evaluare, exigenţă, afinităţi elective. O astfel de prietenie specială mă leagă, de multă vreme, de pictoriţa Carmen Poenaru, ea dorind să-i fiu alături, la multe dintre vernisajele ei, ca să vorbesc publicului. De fiecare dată foarte numeros, pentru că artista are fanii ei. Ştie că o înţeleg, că îi admir arta, că îi respect extraordinara dedicaţie şi putere de muncă.

Carmen este de neoprit, de nestăvilit când e bântuită de demonul creaţiei, când are o nouă idee, o nouă temă de expoziţie. Şi este o călătoare neobosită, plăcându-i să descopere mereu alte colţuri de lume, oameni şi lucruri noi. Am spus că, dacă ar fi să-i fac un cadou, i-aş căuta un covoraş zburător sau o pereche de sandale înaripate. Cea mai recentă călătorie a ei (de fapt au fost mai multe drumuri într-acolo) a avut drept destinaţie Balcicul.

Un Orient al României, un fel de Barbizon al pictorilor români din perioada interbelică, începând cu Satmary, Iser, Bunescu şi alţii. Cu ei, Carmen Poenaru poartă un dialog peste timp, ea transpunând acum pe pânză un Balcic care-i aparţine. Ceea ce a interesat-o, dincolo de farmecul şi exotismul acelui loc, unde Regina Maria şi-a găsit Paradisul iluzoriu, Cuibul liniştii, a fost şi valoarea lui de document al unei istorii trecute, plină de pasiune, de frumuseţe.

Balcicul are un ce al lui, greu de definit, atrăgând prin amestecul de culturi, dar, mai presus de toate, are o lumină aparte. Pe care Carmen Poenaru o surprinde, cu măiestrie, în minunatele sale peisaje pictate în diferite locuri şi momente ale zilei. Ceva din sufletul acelui Balcic cu străduţe şi case vechi, cu încântătoare portaluri, grădini, terase s-a strecurat în pânzele pictoriţei şi vor rămâne ca un preţios document dintr-un „Orient pierdut” al României.

În căutarea căruia a pornit Carmen Poenaru, investind pasiune a cunoaşterii şi mult talent. Din tot ce a văzut şi a trecut prin filtrul sensibilităţii ei, a desprins imagini din realitatea obiectivă, aducându-le pe pânză cu gândul de a le conserva. De aceea, expoziţia ei, de la Galeria Nouă a Filalei Bacău a U.A.P. are valoare şi de document. Mergeţi să vedeţi această expoziţie, care este un spectacol de culoare, de transparenţe, de subtile jocuri de lumină, pentru că o să vă încânte.

Forumul Democrat German, Filiala Bacau, organizeaza duminica, 7 decembrie, de la ora 11.00, un complex de manifestari dedicate sarbatorii de ADVENT, marcata de crestinii catolici, luterani si protestanti.

Adventul este o sarbatoare religioasa, ale carei radacini se afla in secolul XIX, in Germania. Cele patru duminici de Advent sunt marcate prin patru lumânari, prinse intr-o coronita de brad, semnul sperantei si al vietii vesnice, iar cele patru lumânari reprezinta saptamânile care se scurg in timpul Adventului, sub semnul asteptarii Nasterii Domnului.

Prima lumânare a fost aprinsa duminica, 30 noiembrie, fiind de culoare violet, ca si urmatoarele doua, iar ultima de culaore roz.

Prima lumânare este a Profetului, a doua a Betleemului, cea de-a treia este a Pastorilor, iar ultima a Ingerilor.

Coronita de Advent va fi inlocuita, in Ajunul Craciunului, de bradul impodobit. Duminica aceasta, a doua de Advent, lumânarea va fi aprinsa in cadrul unui ceremonial la Complexul Muzeal “Iulian Antonescu”, precedata de o prezentare a semnificatiei si importantei acestei sarbatori. In acelasi cadru va fi prezentat un spectacol de dansuri germane, sustinut de grupul INELUS, de la Colegiul National de Arta “George Apostu”, coordonat de prof. Simona Baicu, dar si de poezii si cântece ale copiilor din Forumul German.

In final, presedintele Filialei Bacau a FDG, Mihai Marinel Todasca, va sustine un recital de colinde germane.