vineri, 2 ianuarie 2026
Acasă Blog Pagina 3458

Credeti ca legalizarea bacsisului ne civilizeaza?

Am convingerea ca scoaterea la vedere a unei practici pe care am considerat-o toata viata mai degraba o mostenire pacatoasa decât o virtute, aceea de a da bacsis, slujeste, la noi, mai ales unui stat aflat mereu sub presiunea banului, a unui deficit bugetar de care nu mai poate scapa. Bacsisul a existat de când e lumea, sub o forma sau alta.

Legalizarea lui, acum, incearca sa-l scoata la vedere, pe cât posibil, nu sa-l elimine prin a-l da ca exemplu prost. Mai mult, legalizarea da prestatorilor de servicii credinta ca bacsisul li se cuvine. Legiuitorul nu spune cât de mare sa fie bacsisul, da fiecare cât crede de cuviinta sau cât il lasa inima. Poti sa nu dai deloc, dar atunci te gândesti ca mai calci prin resturantul, prin magazinul sau prin locul acela, mai nimeresti in acelasi taxi vreodata, iar chelnerul, vânzatorul ori taximetristul te va cataloga din start ca rau platnic. Rau platnic de bacsis!

Unii sustin ca bacsisul legal va elimina evaziunea fiscala. Sa fim seriosi, nu poti elimina ceva care nu exista, iar bacsisul nu a fost, la noi, niciodata fiscalizat. Legalizarea doar aduce statului ceva bani in plus. Un comentator al fenomenului credea ca ar fi vorba de circa trei milioane de lei. Nu stiu ce a luat in calcul, pentru ca nu poti sti câti oameni dau bacsis, chiar daca se spune ca acesta ar fi cam 10 – 20% din nota de plata. In plus, nici nu cred ca toti incasatorii de bacsis vor si contabiliza sumele primite, chiar cu riscul unor sanctiuni drastice.

Mai aud ca in America si in Europa ar fi vreo 20 de tari care au legalizat bacsisul. Auzi? Chiar in tari in care mentalitatea omului e alta decât cea de la noi, oameni care am trait mult sub regimuri inspirate sau chiar exportate ba de la otomani, ba de altii ca ei.

Acum, dai bacsis pe fata, se cheama ca esti mai civilizat. Ati fost in vacanta prin tarile pe care le numim „exotice”? Daca da, sigur ati vazut pe bordul autocarelor care v-au plimbat pe acolo ba un cosulet, ba o cutiuta, in care stau, momeala, câtiva banuti. Sunt cosuletele pentru colectat bacsisul calatorilor. Pe fata!

Mai mult, agentiile de turism iti includ din start, in nota de plata pentru o vacanta, si bacsisul care trebuie lasat pe unde veti merge, ceva de genul „25 de euro de persoana”.

Ne-o fi civilizand legalizarea bacsisului, dar eu n-am sa uit niciodata cum, in fosta Republica Democrata Germana, la un magazin, vânzatoarea n-a vrut cu nici un chip ca eu sa las pe taraba cei câtiva phenningi ca rest. Mie imi era jena sa-i mai iau, ea nu si nu. Atunci m-am mirat cât de civilizat era poporul german, chiar si in RDG. Acum ma vad nevoit sa ma corectez.

Care prioritati?

De vreun an, de când, din motive electorale si, apoi, din motive de reimpartire a sferelor de influenta, am fost binecuvântati cu campania anti-coruptie, mâncam si respiram mandate de arestare. Anticoruptia pare sa fie singurul proiect românesc, altceva nu mai exista pe agenda publica. In vreme ce toata tara se agita in zgomot de catuse, exista numeroase probleme care ramân nediscutate si, ca atare, nerezolvate:

– Problema taraneasca. Cum facem ca, desi avem pamânt sa hranim 80 de milioane, importam alimente pentru a putea hrani 20 de milioane?

– Educatia. Ce facem cu invatamântul, cum il adaptam la necesitati, cum recalibram materiile pentru a-l putea ajuta pe elev sa inteleaga mai usor societatea si sa se adapteze cerintelor acesteia?

– Sanatatea. Cum facem sa prevenim mai mult bolile decât sa le tratam si cum facem ca tratamentele sa nu mai fie atât de scumpe? Ce facem cu medicul care dimineata consulta pacientul la stat si-l trimite dupa-amiaza la clinica privata?

– Economia. Cum facem ca marile corporatii care câstiga profituri fabuloase in România sa nu-si exporte intreg câstigul peste hotare si sa mai pastreze ceva si in tara? In fond, companiile câstiga indecent deoarece primesc facilitati, platesc redevente infime si impozite extrem de mici pe profit (16% fata de 33% in Franta, de exemplu). In vreme ce profiturile sunt fabuloase, salariile pe care le platesc (si care sunt motivul facilitatilor oferite) sunt infime.

– Resursele. Ce facem cu petrolul, gazele, carbunele? Acceptam sau nu exploatarea gazelor de sist? Crestem redeventele pentru resursele exploatate?

– Politica externa. Urmam orbeste linia americana, chiar daca intram in conflict cu Uniunea Europeana? Mai avem obiective nationale? Ce facem cu minoritatile din tarile din jur? Sprijinim Ucraina neconditionat chiar daca asta inseamna sa abandonam minoritatea româneasca?

– Religia. Revenim la traditia seculara si despartim Statul de Biserica sau ne indreptam spre un fundamentalism religios, in care preotii incep sa preia conducerea tarii? Ce facem cu influenta tot mai mare a BOR in economie si educatie?

– Retrocedarile. Paduri, terenuri, cladiri au fost retrocedate prin procedee dubioase unor falsi mostenitori pe baza unor interpretari bizare ale legilor. Exista localitati care au ajuns sa apartina, acum, unor persoane sau organizatii. Case sunt demolate pentru ca acum pâmântul pe care sunt construite apartine altcuiva, in urma retrocedarilor. Ce facem cu aceasta situatie?

Sunt doar câteva din problemele care ar trebui dezbatute de societate. Dar nu e loc pentru asa ceva. Intre o inmormântare si o arestare, poporul nu mai are timp si dispozitie sa se mai gândeasca la chestiuni din astea complicate…

Porti deschise, in (pre)universitar

Ca in fiecare miez de primavara, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau si-a deschis portile pentru a fi vizitata de viitorii studenti. S-a intâmplat ca in doua zile consecutiv sa parcurgem drumul in ambele sensuri.

Pentru o zi, amfiteatrele, laboratoarele, Biblioteca etc. au fost puse la dispozitia liceenilor din Bacau si din judetele vecine, asteptati – mai nou – sa asiste la cursuri si seminare. I-am intrebat pe studentii anului I Litere, cu care am avut ore in acel interval de timp, care ar fi ofertele cursului de limba româna contemporana si am primit 3A1 propuneri: „Sa le prezentam modalitatile de a demonstra viata cuvântului intr-un text literar” (Adina R.); „Ar fi interesant sa le aratam cât de necesara este invatarea prin eroare in luarea notitelor: scriem, taiem, corectam si motivam” (Ancuta G.); „Ce-ar fi sa le exemplificam un ML (memento lingvistic) si un MC (memento cultural), cu care incepem noi fiecare curs?” (Lavinia B., Mariana B.)

„Am vazut si am auzit despre incondeierea oualelor. E corect?” (Daniela A.) Ne-am oprit la aceasta ultima provocare. In asteptarea oaspetilor, pentru care am lasat intredeschisa usa Amfiteatrului „Dumitru Alistar”, ne-am avântat in descrierea fenomenului de dubla articulare. Mai intâi am asteptat raspunsurile studentilor. „Eu cred ca e corect oualelor, pentru ca e greu sa spui oualor”, a opinat o cursanta si a rostit demonstrativ, adica impiedicat, cuvântul mai scurt, urmat de forma oualelor, rostita mult mai lejer. M-am asezat… strategic de partea celor putini care au acceptat varianta alungita si am pornit un duel lingvistic argumentativ: „Nu mai exista in limba noastra un alt cuvânt care prezinta la plural desinenta -a”, am remarcat „noi”. „Da, dar nu e admisa atasarea a doua articole consecutiv”, au motivat ceilalti si a trebuit sa le dam dreptate.

A doua zi, am participat impreuna cu prof. univ. dr. Daniel Botez, de la Facultatea de Stiinte Economice a universitatii bacauane, la a treia editie a Simpozionului National „Ars oeconomica”, organizat de Liceul „Vasile Conta” din Târgu-Neamt, judetul Neamt. Am gasit aici alte porti deschise spre cunoastere si spre viata, in generice precum „Ars litterae”, „Ars dramatica”, „Ars ludrica”, „Ars visualis” si „Ars oecologica”. Adresându-se publicului (elevi si cadre didactice), universitarul economist a tinut un elevat discurs despre eficienta comunicarii in cele mai variate domenii, pe care disciplina pe care o preda le cumuleaza. La rândul nostru, ne-am referit la numerele 7-9 ale revistei „Conteaza!”, editata de liceul-gazda, si la frumoasa relatie cu Bacaul universitar.

Acest triplu numar al publicatiei a vazut lumina tiparului numai dupa ce a primit girul Grupului „Româna corecta” al Facultatii de Litere. Studentii bacauani au avut ca proba de examen (una dintre ele), in sesiunea din februarie, aplicarea cunostintelor de lingvistica in corectarea celor 48 de pagini ale revistei. Au urmat, desigur, evaluarea de catre profesorul coordonator si abia apoi acordarea bunului de tipar. Am facut si o propunere, care a fost acceptata fara rezerve, in primul rând de directorul institutiei, profesoara de limba si literatura româna Karina-Ingrid Cojocariu, si de prof. dr. Ioan Romeo-Roman: in 2016 sa fie adaugata o sectiune intitulata „Ars orthographiae”. S-a convenit asupra organizarii unui concurs zonal de limba româna, incluzând nu doar nelipsita proba de ortografie (dictare adica), ci si una de lectura adecvata a textelor redactate in diverse registre.

Cele trei generice sumative: „Patrimoniul economic”, „Patrimoniul cultural” si, respectiv, „Patrimoniul ecologic” au fost atât de firesc asamblate, incât unitatea de invatamânt târgunemteana are dreptul legitim de a inscrie in cartea sa de vizita inca o biruinta stiintifica si didactica.

Bricolaje / Supravietuirea literaturii

Aflând despre inedita forma de protest a scriitorului Doru Kalmuski, apropo de cartea devenita troc în justitie (vezi si sarcastica reactie a lui Mircea Dinescu vizând „scribalaii de puscarie”), protest pe care eu nu-l consider deloc inspirat (sa dai foc propriei carti, unei întregi editii, de fapt, mi se pare absurd, înfricosator si inutil, dar asta e doar parerea mea), mi-a fugit gândul la cartea lui Ian Sansom intitulata „Hârtia, o elegie”. În care am gasit urmatoarea reflectie a unui reputat editor: „Este un lucru minunat faptul ca astazi oricine poate publica o carte si este un lucru îngrozitor ca astazi oricine poate publica o carte”. Acest aparent paradox rezuma cât se poate de exact cum stau lucrurile la ora actuala în lume vizavi de industria cartii, de piata de carte. Iar un scriitor, Gabriel Zaid, afirma: „Cititul cartilor creste aritmetic, pe când scrierea cartilor creste exponential”. Da, apar tot mai multi autori care debuteaza pe cont propriu, având orgoliul de a-si vedea cartea tiparita în mod traditional, pe hârtie. Desigur, dintre ei foarte putini se dovedesc a fi talentati în mod real, grosul fiind alcatuit din diletanti si grafomani. De aceea, cu amara ironie, jurnalistul si scriitorul Jeremy Lewis nota într-un articol de-al sau: „Suntem cu totii scriitori în ziua de azi – având în fata ochilor o armata de bloggeri, jurnalisti amatori si autori pe cont propriu, eliberând zilnic milioane de cuvinte în blogosfera, oricine are senzatia ca scrisul a devenit o activitate atât de la îndemâna, încât cuvântul scriitor si-a pierdut orice semnificatie.” Adevarul este ca zeci de mii de astfel de „autori” ramân doar niste anonimi, la notorietatea internationala ajungând doar un mic numar (în jur de 50!, dupa un calcul al lui Mircea Cartarescu, el fiind, dintre scriitorii români, cel mai mult tradus si bine vândut). Grafomanii nu sunt buni la nimic, dimpotriva, ei fac rau pentru ca risipesc hârtia fara rost, iar fabricarea ei înseamna o multime de copaci doborâti. Un dezastru ecologic, adica. Astfel ca e de retinut aceasta fraza a lui Ian Sansom din cartea de la care am pornit, Hârtia, o elegie: „Cele mai vaste paduri nu sunt în Canada, în Rusia sau în bazinul amazonian, ci în librarii, în biblioteci si în depozitele din lumea întreaga a unor site-uri ca Amazon”. Dar cel mai important lucru, indiferent de suportul pe care este tiparita cartea, traditional sau electronic, este supravietuirea literaturii. De aceea ma bucur enorm când dau peste o carte buna, pe care o simt ca atare chiar din primele rânduri. Pentru ca fraza, stilul este cartea de vizita a unui scriitor autentic. Si am acum în fata, câteva fraze din recentul roman-eseu-parabola al lui Ion Fercu, „Ostaticul Umbrariei”, debordant ca imaginatie, plin de duhuri (si de duh), absurd, utopic, distopic, reflexiv si umoristic în egala masura, vorbind „despre nimic si despre totul”. „Suntem o specie tragica sau comedioasa, domnule? Cred ca nu ma însel spunându-ti domnule. Sunt nou în decor si înca nu m-am deprins cu decriparea genului siluetelor umbrelor.” „Singuratatea este uneori o pedeapsa, musca de-a dreptul din inima. Alteori este un lux. E bine sa folosesti singuratatea, dar e periculos sa te lasi folosit de ea. Dar, daca-mi permiti sa-ti spun, nu cred ca este moral sa ne plângem prea mult de singuratate”. „Barbatilor carora li se urca gloria la cap le puteai zamisli cele mai nastrusnice capcane ale manipularii.” „Pe mine, pentru pornirea asta de reformator, Dumnezeu ma va ierta, nu doar pentru ca asta e meseria lui, cum zicea un mare pacatos pamântean, ci pentru ca sunt sincer în nazuinta, chiar daca e posibil sa gresesc.”
Carmen Mihalache

De ce mai scrieti?… (VI)

Am adresat unor scriitori, poeti, dramaturgi, istorici si critici literari, profesori universitari, intrebarea: „De ce mai scrieti, într-o vreme în care nici macar scriitorii nu se (prea) citesc unii pe altii?” Raspunsurile sunt minunate…

”…Dracu te-a pus sa-l cauti insistent/ si sa-i dai ultima ta carte/ cu autograf?”

Dan Sandu, poet: „Sal’tare, Maître! Ce-ti veni, dragule, sa ma-«njuri» cu asemenea întrebare? Când aud de… ancheta jurnalistica ma gândesc cu groaza ca s-ar putea sa ma intâlnesc cu niscaiva nenorociti si Dincolo! Nu te speria, nu tu!… Asa ca prefer sa mai ard gazul p-acilea. Ma mai fac ca traiesc, ma mai fac ca respir, si-i amagesc pre unii si pre altii cum c-as fi vreun soi de condeier. Si, fiindca veni vorba, pot spune ca scriu mult, mai mult pe creier, de când hârtia s-a scumpit (adica, de la Facerea ei!). Mai mult rup, decât bag în carti… Mie, drept sa-ti spun, nu mi-a prea placut niciodata cum scriu! Si-i întreb, normal, pe criticii mei: «Nu vi se pare ca ma cam laudati, ca mie nu mi se pare deloc…!» În rest… «e multe de spus…!»
Am trimis, prin posta, acum vreo 30 de ani, «Balanta» lui Baiesu, la Bucuresti, unui prieten. Sfânta mare naivitate! S-a topit pe drum! Am repetat figura si cu cartile mele. Multe s-au «evaporat», nimerind la alti «adrisanti». M-am si bucurat! Daca scriitorii nu mai citesc (oare?!), macar lumea-ti mai citeste cartile si, poate, ti le si- «asculta!» Ai zice… un oaresce câstig! Uite-asa poti deveni celebru!
Glumim noi, dar «scroafa-i moarta-n cosar!». Lasa-ma, rogu-te, sa te ung la suflet c-un fel de raspuns, pripasit mai antat intr-un volum de insomnii: «Mai scrii mai scrii/ te mai ocupi cu din astea/ inclina capu-ntr-o parte/ (de câteva ori) / te priveste/ tâmp tu ai ramas tâmp na ca/ ma ia de nebun (poate chiar si de prost) / te stia om serios ca ai masina/ copii care învata bine un serviciu/ bunisor si erai apreciat de colectiv/ în sfârsit isi revine iti zâmbeste/ face eforturi sa te felicite da din / cap din nou si nu-i vine a crede/ necheaza si te bate pe umar/ si-n sânia lui interioara isi gândeste/ ca intr-o zi ai sa te faci totusi bine/ si te vei lasa de prostii/ dracu te-a pus sa-l cauti insistent/ si sa-i dai ultima ta carte/ cu autograf?».
Vezi bine… tu îmi cunosti povestea: numai prietenii ma ocolesc ca pe-o tunava adânca, atunci când le ies în cale cu bratele deschise! Si stii de ce? Pentru ca atunci, când scriu (si pentru ei!), simt «că ma seaca la inima!»”

Urgente pediatrice: Febra

    Febra este cea mai frecventa cauza care aduce copilul la doctor si cel mai frecvent motiv de panica pentru parinti. In cele ce urmeaza va ajut sa intelegeti febra ca „un prieten” al copilului, imbogatindu-va cunostintele din postura de „parinte a primul doctor al copilului”.
    Ce numim febra? Temperatura normala a corpului este intre 36°C – 37°C si nu este aceeasi in toate segmentele corpului – de exemplu zona capului e mai calda decât zona picioarelor. Numim febra, temperatura corpului peste 38°C, la orice nivel al corpului. Când corpul are o temperatura intre 37°C- 38°C o interpretam ca subfebrilitate (subfebra) si apare când copilul e insetat, supraincalzit, are eruptie dentara, dupa vaccinare iar când persista poate exprima o boala rara.
    Cu ce se masoara temperatura corpului? Temperatura se masoara cu termometrul, cumparat din farmacie. Exista diverse tipuri de termometre care masoara temperatura la diferite nivele ale corpului (frunte, gura, axila, ureche, rect) si din acest motiv temperaturile difera cu 0,5°C – 1,5°C, generând confuzie in rândul parintilor. Calea cea mai sigura, rapida si care ofera date reale despre temperatura corpului este calea intrarectala („poponet”); se tine maxim un minut si este indicata copiilor sub 3 ani; deoarece este o manevra neplacuta, atât pentru copil, cât si pentru parinte, va recomand s-o faceti cu blândete, vorbind in permanenta cu copilul, asezându-l pe o parte, cu genunchii indoiti spre burtica – pentru a relaxa orificiul anal, pe unde introducem termometrul; puteti aplica vaselina simpla, in strat subtire pe vârful termometrului; micutul poate emite scaun când introduceti termometrul, ceea ce e normal. La copilul peste 3 ani se poate determina temperatura in axila (subrat), cu mentiunea ca trebuie tinut aproximativ 5 minute, ceea ce e dificil la un copil energic sau mofturos; va recomand sa-l tineti in brate, cu un umar spre dvs. iar celalalt brat sa-l fixati de corp cu mâna dvs., dupa ce termometrul a fost pus corect in axila (acolo unde adultii aplica deodorant); vorbiti copilului calm, povestiti, priviti un desen animat hoios.
    Daca nu aveti termometru, puteti aprecia temperatura corpului cu mâna asezata pe burtica copilului, direct pe piele; e bine sa stiti ca la febra mare, mâinile si picioarele sunt reci (puteti gresi in aprecierea febrei); observati alte semne care insotesc febra – fata imbujorata, ochi luciosi, refuzul alimentatiei, agitatie, somnolenta.
    De ce febra poate fi considerata „un prieten”? Febra face parte din mecanismele de aparare ale copilului, ne spune ca avem un copil care lupta, iar microbii sunt distrusi partial de temperatura ridicata a corpului – nu combateti febra in mod agresiv! De ce trebuie sa tinem totusi cont de febra? Febra e mai bine tolerata de copii comparativ cu adultii, dar anunta o modificare in starea de sanatate a copilului, cauzeaza deshidratare si uneori convulsii febrile – la copilul sub 5 ani si febra peste 38,5°C.
    Ce facem in fata copilului cu febra? Va pastrati calmul pentru ca v-ati informat: hidratati copilul (apa, ceai, zeama compot, sana), imbracati-l lejer, temperatura camerei sa fie in jur de 20°C si observati copilul cu rabdare; daca febra e sub 38,5°C si copilul e vioi, poate sa scada de la sine dupa aproximativ 30-40 minute; daca creste peste 38,5°C se poate interveni cu paracetamol – respectati dozele de pe cutie deoarece este toxic pentru ficat; daca folositi siropuri care contin ibuprofen, e bine sa stiti ca se dau peste 3 luni, pe stomacul „mâncat” si pot agrava crizele de bronsiolita sau astm bronsic. Daca febra e peste 39°C va recomand sa incepeti cu „impachetarea” copilului intr-un prosop udat cu apa la temperatura camerei, aproximativ 15-20 minute – este o metoda fizica, care scade temperatura lent, dar mai repede decât orice medicatie; metoda se recomanda copiilor sub 3-5 ani, pentru a preveni convulsiile febrile.
    Când mergem cu copilul febril la medic? Situatiile care va trimit urgent la medic sunt: copil mai mic de 3 luni; copil cu febra peste 39°C, indiferent de vârsta; febra care tine mai mult de 2-3 zile; febra insotita de alterarea starii generale (tipat, geamat, tegumente marmorate, gât intepenit, dificultate in respiratie, varsaturi, diaree, dureri de burta); febra insotita de eruptie pe piele, de usturime la urinare, dificultate la inghitire; febra care revine periodic si tine o zi.
    Atentie! Aplicati la domiciliu primele masuri de scadere ale febrei si apoi adresati-va serviciilor medicale, putând astfel preveni o convulsie febrila!
    Dr. Ana Olinic, medic primar pediatru

    Ferma piscicola Motoseni

      Este situata la aproximativ saptezeci de km de Bacau, pe DJ 241, spre Podu Turcului, pe traseul: Bacau -Traian – Secuieni – Izvoru Berheciului – Colonesti – Rachitoasa – Motoseni. Salba de iazuri se insiruie pe stânga.

      La zece dimineata, sfârsitul saptamânii trecute, eram pe digul iazului de la Motoseni. Vântul nu batea prea tare si soarele aparea din când in când printre nori. Pâna seara, meteorologii prevesteau ce avea sa se adevereasca, schimbarea in rau a vremii. Malul cu salcâmi, zona cea mai cautata, era deja ocupat de pescari si masini. Pe colt, intre placi si mal, un tânar avea aruncate mai multe lansete. Ca sa nu-l incurcam, am hotarâ sa ramânem pe la mijlocul digului. Panta placilor e destul de lina. Mi-am aranjat scaunelul lânga buza apei, ferit de vântul dinspre sud, desfasurând doar o singura lanseta. Punct de sprijin in loc de cracana, o barca rasturnata – sa nu incurce – lânga drum. Montura folosita… clasica. Arc culisant cu doua cârlige, pentru caras. Nada am aruncat doar pentru beldita, la doi metri de mal. Eram hotarât sa vad daca se adevereste ce-mi spusese inginerul Ion Vlad, seful fermei piscicole, cu doua ore mai devreme. Ca rapitorul e satul de oblete.

      iaz1

      Zvârlugi la ace de mireasa

      Ion Vlad, Ionel cum il striga apropiatii, este de-al locului, nascut si crescut la Glavanesti. Implineste in octombrie, 47 de ani. L-am gasit destul de ocupat, la sediul fermei din Motoseni. Stia ca vin, asa ca si-a rupt din timp, sa stam de vorba despre istoria locului. „Am copilarit pe valea asta a Zeletinului. Când eram mic, eram si eu mare pescar. Cu undite din alea improvizate, cu ate de papiota si ace de mireasa, cum le spuneam atunci. Bolduri pe care le indoiam la lumânare. Pâna am mai crescut. Erau porcusori si zvârlugi pe vremea aia. Când prindeam câte un carasel nici nu stiam ca se cheama asa. Ii ziceam platica, dar erau o raritate. Apa era curata si avea un debit mai marisor. Apareau stralucitori si galbui, parca erau de aur. Unchiul, fratele mamei, lucra in Braila. El era mare pescar. Il rugam, când venea acasa, sa ne aduca struna si cârlige, ca plute faceam noi, din porumb. El a fost initiatorul nostru cum s-ar spune. Al meu si a lui frate-miu, Traian. Pe urma a devenit pasiune, cu toate ca am facut liceul silvic, la Câmpulung Moldovenesc. In liceu aveam un curs despre vânatoare-salmonicultura. Mai era si o traditie. Dupa absolvire, doi trei liceeni plecau la Galati, la Facultatea de Chimie Alimentara. Am fost coleg cu Florin Albu, si de liceu si de facultate. Numai ca el era mai mare cu trei ani.” In timpul studentiei a cunoscut-o pe Gabriela. Ea era din Podu Turcului. Baiatul lor, Vlad Ioan Silvestru, implineste anul acesta douazeci si doi de ani. Nu a preluat pasiunea tatalui, preferând sa se realizeze in Italia.

      Furatul meseriei si invatatul din greseli

      „Am absolvit chimie alimentara, specialitatea tehnica piscicola. Prima serie care am dat licenta. La hidrobiologie, ihtiopatologie (bolile pestilor) si amenajari piscicole. Trecuse perioada când primeai repartitie. Am predat un an biologie, la liceul din Podu Turcului. Dupa aceea am venit aici. In vara se fac douazeci de ani.” A prins perioada de reorganizare si etapele de inceput ale privatizarii. „Domnul inginer Zaharia stie mai bine istoria iazurilor. El s-a zbatut si a infiintat ce este aicea, in ‘86 – ‘87. A fost primul sef de ferma. Când am venit, in ’94, am luat-o. Am purtat si cizma lunga, am tras si la navod. Prima data am invatat sa trag bine la vâsle. De inotat stiam. Mergeam cu oamenii la furajare, supravegheam transportul. Acum fac si agricultura, mecanica agricola. Mai greu a fost când am ramas cam singurul specialist de aici. A trebuit sa iau singur deciziile, sa invat din greseli. Sa deslusesc capacitatea tuturor bazinelor si sa stiu in fiecare an cu ce sa repopulez. Ca sa ma astept la o productie cât mai sigura. Lucru dificil când lucrezi cu un animal inferior, cum este pestele, si cu natura. In primavara asta am fost multumit ca am avut puiet frumos, sanatos, pentru repopulare. Toata lumea l-a apreciat. Am dat pâna si la Botosani.” Cam acesta ar fi secretul progresului oricarui specialist, ce vrea sa razbata, intr-un domeniu reinventat permanent, piscicultura. „Cred ca in zece ani acest domeniu se va dezvolta. Deja au aparut ferme de crestere super intensiva, pe spatii mici, alimentate din captari subterane de apa. Noi trebuie sa tinem la calitatea pestelui, crescut in mediu natural. Apa noastra nu este poluata, drept dovada ca s-au inmultit scoicile, broastele testoase si foarte mult, vidrele, care au luat locul bizamului.”

      Complexul Motoseni

      Este o ferma piscicola completa, care cuprinde: (a) Acumularea Motoseni, cu suprafata de cinzeci si sapte hectare, la cota maxima de umplere. Are rolul de a acumula apa pentru amenajarile din aval; (b) Pepiniera, in jur de zece hectare, care cuprinde trei bazine pentru iernat, trei bazine de reproducere natural dirijata, plus doua pentru reproducatori. (c) Bazinele de crestere, pentru varatul pestelui, in numar de patru. Pescuitul sportiv este permis numai in prima acumulare, pe cele trei laturi: sosea, dig, mal cu salcâmi. Taxa este de cinzeci de lei, zi lumina. In momentul achitarii, pescarul primeste un bon, care are imprimat pe verso regulamentul iazului. Se admit maxim patru lansete sau undite, cu maxim doua cârlige fiecare. Este interzisa folosirea „ariciului” sau pescuitul cu „grebla”. In linii mari, cantitatea este nelimitata la caras, salau, stiuca si somn. Daca somnul este peste zece kilograme, se elibereaza. Pentru exemplarele de crap si cosas, pâna in cinci kilograme, se achita contravaloarea la sediul firmei, unde sunt afisate si preturile. Exemplarele mai mari se elibereaza. Pe timpul verii, in perioada vacantei copiilor, se poate campa cu cortul, dar fara a fi permis pescuitul pe timp de noapte.

      Beldita pe vremea rea

      Pe o vreme schimbatoare, soare, nori, valuri si vânt cu intermitente sau chiar schimbari de directie, când si curentul de fund se schimba, am prins totusi ceva oblete. Tehnica este simpla. Pleci cu pluta situata cât mai aproape de cârlig si arunci in locul unde ai dat nada. Eu numar pâna la douazeci. Daca nu simt nicio trasatura, ridic pluta cu inca cinci centimetri. Si tot asa, pâna musca. Ramân constant cât timp trage de viermisor. Când da soarele, obletele urca la suprafata. Când bate vântul puternic, se duce la fund. Am luat astfel peste cinzeci de bucati, si la o palma de suprafata si la aproape doi metri adâncime. Asta in decursul a doua ore efective de pescuit. Când le-a numarat Florin, cu ce a prins si el, erau 73. Intr-o jumatate de zi insorita, aruncând nada, nu ai voie sa pleci fara trei sute de bucati. La plecare am stat de vorba si cu Vasilica Danila, de douazeci si patru de ani, localnic, unul dintre paznicii iazului. L-am intrebat care este cel mai bun loc de pescuit. „Toate. Pe partea cu drumul vin cei care vor sa faca plaja. Mai mult familii cu copii. Pe dig, aici apa e mai adânca, stau cei cu mai multe lansete. In padurice, la umbra, pe scaunel, unditarii. Acolo apa este mai mica si malul mai inalt. Dar peste tot se prinde.”

      Mateo Garralda: „Suntem mintiti de autoritati!”

      Antrenorul vice-campioanei României la handbal masculin, Stiinta Municipal Dedeman Bacau, s-a dezlantuit, astazi, acuzând situatia financiara dezastruoasa de la echipa.

      Mai intâi, a rabufnit pe Facebook. In româneste: „Sunt mai mult de trei luni de când nu s-a primit niciun salariu, facturile continua sa vina, iar situatia este foarte dificila. Cei responsabili pentru aceasta situatie mi-au mintit echipa, ne-au mintit familiile, m-au mintit pe mine si au mintit suporterii. Sunteti o rusine pentru aceasta echipa, pentru acest oras si pentru România! Rezolvati aceasta situatie acum”.

      Astazi, la prânz, la Sala Sporturilor, antrenorul echipei de handbal masculin Stiinta Municipal Dedeman Bacau, spaniolul Mateo Garralda, flancat de „secundul” sau Sorin Bârza, si-a prezentat nemultumirea si in fata ziaristilor.

      O conferinta de presa- daca o putem numi asa- organizata ad-hoc, in care antrenorul venit vara trecuta, in locul lui Eliodor Voica, pentru un salariu de 4.000 euro pe luna, a reiterat problemele financiare grave cu care se confrunta echipa sa. De data aceasta, in engleza, aceeasi engleza de balta, care face sa se piarda din mesaj, cel putin in situatia de fata:

      „Avem facturi, avem cheltuieli, avem familii, iar unii dintre noi am venit din tari straine. Autoritile ne promit, dar pâna acum nu s-a rezolvat nimic; suntem mintiti, totul e o minciuna. Politicienii nu-si asuma niciodata responsabilitatile, iar situatia nu mai poate continua in felul acesta”.

      Cu toate ca in 2014 a beneficiat de o finantare de 5.750.000 lei din partea Consiliului Local Bacau in baza unui proiect pe Legea 350/ 2005 realizat de Asociatia Top Sport, condusa de cumatrul primarului Stavarache, Constantin Apostol, Stiinta MD are datorii mari fata de jucatori si antrenori, iar viitorul echipei este unul sumbru. Jucatorii au fost evacuati din apartamentele in care stateau cu chirie, unii au parasit echipa (Stan, Masachs), iar cei care au ramas vor pleca cu siguranta dupa incheierea sezonului, in conditiile in care bugetul va fi drastic redimensionat.

      Interesant este ce masuri va lua Federatia fata de clubul bacauan in momentul in care jucatorii, care au conventii civile cu Top Sport, dar au contracte inregistrate la FRH cu Stiinta Municipal Dedeman, vor inainta memorii pentru a-si recupera banii. Cu siguranta ca raspunsul nu-l vom gasi pe facebook.

      Incendiu comuna Livezi

        Ieri, la ora 11.41, Garda de Intervenţie din cadrul Detaşamentului de Pompieri Oneşti a intervenit în comuna Livezi, sat Orăşa, pentru lichidarea unui incendiu izbucnit la locuinţa unui bărbat, în vârstă de 78 ani. Casa de locuit are pereţii din paiantă, acoperiş cu astereală din lemn şi învelitoare din ţiglă.

        În urma incendiului, ce a avut drept cauză probabilă jarul căzut din soba cu acumulare de căldură, au ars bunuri dintr-o încăpere a casei de locuit şi s-au degradat bunuri materiale din alte două încăperi.

        Incendiul a fost lichidat la ora 13.24, în cooperare cu Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al comunei Livezi.

        La locul intervenţiei s-a deplasat şi echipajul S.M.U.R.D. din cadrul Detaşamentului de Pompieri Oneşti, fără a fi necesară intervenţia acestuia.

        Buhusi: Tanar retinut pentru trei talharii si un furt

          Ieri, polițiștii de investigații criminale din Buhuși au descins la locuința unui tânăr de 24 de ani din orașul Buhuși.

          Astfel, a fost depistat tânărul în cauză, care se sustrăgea cercetărilor efectuate de polițiști cu privire la săvârșirea de către acesta, în anul 2013, a trei infracțiuni de tâlhărie și o infracțiune de furt calificat.

          Din verificări a rezultat că cel în cauză, după comiterea faptelor a părăsit teritoriul României, revenind în tară în anul 2015.

          Față de tânărul de 24 de ani s-a luat măsura reținerii pentru o periodaă de 24 de ore, urmând să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuși cu propunere de arestare preventivă.

          Un biciclist beat a bagat o batrana in spital

            Polițiștii au fost sesizați, ieri, în jurul orei 21.00, polițiștii au fost sesizați prin 112 despre producerea unui eveniment rutier cu victimă, pe D.C. 118 din localitatea Schitu Frumoasa, comuna Balcani.

            Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un bărbat de 32 de ani, din comună, care conducea o bicicletă pe DC-118 din satul Schitu Frumoasa, a surprins şi accidentat o femeie de 80 de ani, care se deplasa pe marginea părţii carosabile în acelaşi sens de mers.

            Victima a fost transportată la Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti, pentru îngrijiri medicale și nu a rămas internată.

            Conducătorul bicicletei nu a putut fi testat cu aparatul etilotest datorită stării avansate de ebrietate, ulterior fiindu-i recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

            În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

            Pagina 1

              pagina-1

              Astazi este sarbatoarea Sfântului Gheorghe

              In fiecare an, la 23 aprilie, il praznuim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta. Toti cei ce au numele Gheorghe sau orice alt derivat isi serbeaza astazi ziua numelui.

              Peste 900.000 de români poarta numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit statisticilor Directiei pentru Evidenta Persoanelor. Ca mai toate sarbatorile de peste an, si de Sfântul Gheorghe românii au tot felul de obiceiuri si traditii. Dintre acestea amintim câteva.

              In unele zone se zice ca cine doarme in ziua de Sfântul Gheorghe, va dormi tot anul. O alta traditie legata de aceasta sarbatoare este urzicatul. Se spune ca cine este urzicat va fi mai ager, mai harnic si mai sanatos intreaga vara.

              Sfântul Gheorghe s-a nascut in orasul Capadocia, pe vremea imparatului Diocletian, undeva in secolul al IV-lea. Conform unor scrieri, se crede ca Gheorghe ar fi trait intre anii 275/280 si 23 aprilie 303. Gheorghe este patron al mai multor tari, dar si regiuni si orase.

              Sfântul Gheorghe a ramas in constiinta populara româneasca ca fiind unul dintre cei mai prezenti sfinti, numeroase biserici purtând hramul sau.

              Cotidianul Desteptarea ureaza tuturor cititorilor care isi sarbatoresc astazi onomastica, un sincer si calduros „La Multi Ani !!!”

              Consilierii locali vor vota azi procedura de punere in aplicare a Legii 350/ 2005

              Municipalitatea pare dispusa sa faca pasul inapoi in cazul finantarilor nerambursabile destinate sportului. Se revine la cofinantarea de 10% si se majoreaza de la 2.000.000 la 3.500.000 lei grantul pentru sportul de performanta cu rezultate deosebite

              Telenovela, my amor

              O propunere pentru consilierii locali ai Bacaului: schimbati titulatura Legii 350/ 2005! Spuneti-i, fratilor, pe nume: Telenovela 350/ 2005. Ca in orice telenovela, la mijloc sunt bani, iubire, ura si intorsaturi de situatie. In cazul finantarilor nerambursabile destinate Sportului, banii sunt când prea multi (a se vedea risipa din anii trecuti), când prea putini, asa cum o arata bugetul pe 2015. Sa trecem la factorul dual iubire/ ura: dupa ce ani in sir a scris pe toate zidurile, textual, „Primaria iubeste sportul bacauan”, brusc, institutia condusa de Romeo Stavarache a decis ca trebuie sa strânga de gât (si nu numai de gât) cluburile sportive care acceseaza proiecte pe 350. Si acum, senoras y senores, intorsatura de situatie; mai tare decât orice „Mala mujer”! Luni, Primaria organizeaza pe fuga si pe genunchi o asa- zisa debatere publica pe tema Legii 350/ 2005. Asociatiile sportive, ca sa ramânem la domeniul Sport, primesc doua lovituri in moalele capului. Primo: in noua forma a Ghidului Solicitantului realizat de municipalitate, cofinantarea se ridica de la 10% la 25%, cu obligativitatea ca beneficiarii sa acopere acest procentaj din suma solicitata si nu din cea primita. Segundo: grantul se limiteaza la 2.000.000 lei pentru sportul de performanta cu rezultate deosebite si la 150.000 lei pentru sportul de masa si amatori.

              Sanchi, dezbatere!

              „Ne puneti cu spatele la zid! In felul acesta, sportul de performanta dispare”, se revolta Florin Grapa, directorul CS Stiinta si, totodata, reprezentantul celei mai de succes echipe bacauane din ultimul sfert de veac, multipla campioana a României la volei feminin. „Practic, aceste modificari ne vor pune in imposibilitatea de a ne continua activitatea la acest nivel”, ridica vocea si fostul atacant al Stelei, Cristi Ciocoiu, presedintele divizionarei B de fotbal, Sport Club. „Veniti cu propuneri! Dar grabiti-va ca joi votam toate aceste amendamente in sedinta de Consiliu Local”, da replica viceprimarul Radu Ababei. Si propunerile vin: revenirea la confinantarea de 10%, procentul cofinantarii sa fie din suma primita, nu solicitata, renuntarea la o limita maxima in privinta grantului, diferentierea sporturilor individuale de cele de echipa etc. „OK, s-a notat”, da asigurari Primaria, prin trio-ul Ababei -Lupu – Bârzu.

              Incendiu la Primarie

              Numai ca marti, pe site-ul oficial al Primariei, o noua lovitura de teatru: proiectul de hotarâre apare in forma prezentata luni, la dezbatere! Cu 25% cofinantare, cu grantul limitat la 2.000.000 si toate celelalte. Cluburile iau foc: „Astia chiar isi bat joc de noi”. Iar vântul revoltei duce incendiul in cladirea Primariei. Consilierul local Cristi Manolache sterge pe jos cu trio-ul care a aruncat la cos propunerile asociatiilor sportive: „Daca nu modificati proiectul de hotarâre, astfel incât sportul bacauan sa isi poata continua activitatea si cu sprijinul municipalitatii, iese scandal mare”. Manolache se aprinde: „Explicati-mi si mie, de fapt nu numai mie, ci tuturor bacauanilor, de ce anul trecut, când erau conduse de Constantin Apostol si Liviu Goian, echipa de handbal masculin si cea de fotbal au primit, la un loc, doua milioane de euro, iar acum, când acesti oameni au iesit din peisaj, votati niste modificari care ar duce la desfiintarea acestor echipe?”, vocifereaza Manolache.

              In asteptarea finalului

              Ababei, Bârzu si Lupu incearca sa o dea cotita. Vorbesc despre criza, despre sportul care trebuie sprijinit, nu sustinut si asa mai departe. N-au, insa, spor cu Manolache, care, in calitate de membru al Comisiei Economice a Primariei, ameninta: „Eu nu semnez asa ceva si, repet, iese scandal mare in sedinta de Consiliu daca nu refaceti proiectul de hotarâre”. „Reformatorii” Ghidului Solicitantului incep sa dea inapoi, promitând ca proiectul de hotarâre va fi refacut si ca, in cel mai rau caz, la sedinta de Consiliu vor fi trecute intr-o anexa toate aceste amendamente. „Adevarul e ca a fost iures mare, dar mare de tot marti, la Primarie”, relateaza un martor ocular. Contactat de „Desteptarea”, Cristi Manolache atesta: „Nu-mi place sa tip sau sa amenint, insa pentru a fi rezolvata, aceasta situatie impunea doar un asemenea ton si un asemenea nivel al discutiei. Eu zic ca lucrurile s-au rezolvat si ca sportul va fi sustinut, in continuare, in regim de transparenta si de performanta”. Spre seara, vine si confirmarea din partea lui Ilie Bârzu: „Am vazut ca a existat multa crispare legata de finantarile pe Legea 350 si sa stiti ca am decis sa ramânem la o cofinantare de 10% din valoarea sumei primite si la un grant de 3.500.000 lei. Suntem convinsi ca aceste lucruri vor fi votate joi, in sedinta de Consiliu Local”. Asa sa fie, dar sa nu uitati sa schimbati si titulatura Legii 350/ 2005 in Telenovela 350!

              Florin Grapa: „Nu ma bucur sa mor ultimul sau eu sa traiesc, iar ceilalti sa moara”

              Cu doua eventuri campionat-Cupa in precedentele doua sezoane, Florin Grapa s-a vazut nevoit sa remanieze, vara trecuta, lotul de jucatoare al Stiintei, in functie de finantarea primita pe 350/2005: 2.700.000 lei. Rezultatul? Anul acesta, Stiinta a ratat titlul intr-o lupta cu echipe sprijinte din plin de autoritati (Alba Blaj, CSM Târgoviste si CSM Bucuresti), cucerind insa Cupa României. „Sportul bacauan se afla la rascruce, iar fara sustinere financiara din partea factorilor locali, nu putem vorbi de performanta. Sper sa se gaseasca solutii pentru toate echipele, nu doar pentru cea de volei feminin, deoarece nu ma bucura faptul ca eu traiesc , iar ceilalti mor sau ca eu mor ultimul”, a declarat Grapa.

              Ionut Rotaru: „Oficialitatile ar trebui sa tina cont ca Stiinta MD este o echipa iubita de public”

              Situatia vice-campioanei României la handbal masculin, Stiinta MD, este una dramatica, jucatorii nefiind platiti de cinci luni si fiind evacuati din apartamente. Si asta in conditiile in care anul trecut, Stiinta MD a primit de la bugetul local 5.750.000 lei prin Asociatia Top Sport, condusa de cumatrul primarului Stavarache, Constantin Apostol. Anul acesta, Top Sport nu va mai depune proiect de finantare pe 350, existând discutii ca o alta asociatie sa fie liantul intre Primarie si Stiinta MD. Inaintea primei manse din prima faza a play-off-ului, câstigata contra Minaurului, capitanul studentilor, Ionut Rotaru a tras un semnal de alarma: „Oficialitatile ar trebui sa tina cont ca Stiinta MD este o echipa iubita de public”.

              Gheorghe Poenaru: „Fotbalul trebuie sa revina in prim-plan si cu ajutorul factorilor locali”

              Cu Gheorghe Poenaru pe banca tehnica, fotbalul bacauan a izbutit ultima clasare notabila in Liga I. In vara lui 2002, FCM Bacau, cu Poenaru ca antrenor, Cristi Popovici secretar al clubului si Cristi Ciocoiu capitan de echipa se plasa pe locul 6, dupa un retur in care „galben-albastrii” au izbutit acel meci de legenda contra lui Dinamo, incununat cu „foarfeca” de 4-2 a lui Cursaru. La mai bine de un deceniu distanta, Poenaru, Popovici si Ciocoiu spera ca, sub comanda lor, o alta echipa bacauana, Sport Club (care a primit anul trecut, pe când era pastorita de Liviu Goian, 2.800.000 lei) sa revina in prim planul fotbalului românesc. „Asta nu se poate insa fara ajutorul factorilor locali. Imi doresc ca joi, de ziua mea onomastica, sa primesc o veste buna referitor la proiectul de finantare nerambursabila”, a declarat Ghita Poenaru.

              Primaria Bacau s-a pus proprietara pe cladiri ale Inspectoratului Scolar Judetean

                – in septembrie 2013, Inspectoratul Scolar Judetean (ISJ) a avut surpriza sa afle ca, in urma cu mai bine de patru ani, Consiliul Local (CL) Bacau a votat doua hotarâri dubioase prin care mai multe cladiri administrate de inspectorat trec in domeniul privat al administratiei locale – ISJ acuza ca preluarea cladirilor nu este doar abuziva, ci si penala! – consilierii habar n-au avut ce voteaza, iar fostul viceprimar Dragos Luchian spune ca “asa ceva nu exista”

                Cele doua hotarâri, prin care Consiliul Local (CL) Bacau trece in domeniul sau privat suprafata de 2.814,80 mp, din Oituz 30, si cladirile aflate in posesia si folosinta Inspectoratului Scolar Judetean (ISJ) de peste 30 de ani, sunt vechi, una din octombrie 2011, alta din august 2012. Insa nimeni nu a stiut atunci de ele.

                Documentatia a fost minimala, expunerea de motive a primarului Romeo Stavarache nu spunea mare lucru, iar consilierii locali n-au avut idee ce voteaza. Curios, nici ISJ nu a primit nicio adresa de la primarie privind preluarea terenului si a cladirilor. Totul s-a facut in mare liniste, este concluzia ISJ care a aflat de-abia in mai 2013 de cele doua hotarâri. A cerut primariei documentatia si dupa alte patru luni a primit raspuns. A facut demersuri pentru anularea partiala a hotarârilor, plângere la primarie, iar, anul trecut, pentru ca primaria nu a dat niciun semn ca ar vrea sa rezolve problema, ISJ a deschis proces in instanta.

                ISJ spate - lateral

                “Verificând actele care au stat la baza adoptarii acestor hotarâri, am constatat ca nu exista niciun document care sa indreptateasca CL sa treaca aceste imobile (teren A cladiri) in domeniul sau privat. Daca Primaria Bacau, prin functionarii sai specializati in domeniul fondului funciar, ar fi verificat amplasamentul acestor imobile, daca ar fi solicitat informatii de la institutia noastra si daca ar fi fost de buna credinta, ar fi constatat ca acestea apartin Inspectoratului Scolar Judetean Bacau si ca, in conformitate cu Legea Educatiei Nationale, fac parte din domeniul public al statului si se afla in administrarea Ministerului Educatiei Nationale (MEN), prin Consiliul de Administratie al ISJ”, a reclamat ISJ in instanta.

                Primaria Bacau poate acum sa vânda cladirile ISJ

                Conducerea ISJ sustine ca pe acel teren se afla constructii cu destinatie de depozite de carte si manuale scolare care au fost date din administrarea Consiliului Judetean in cea a ISJ inca din 1983. De asemenea, exista si o cladire care, prin ordin emis de MEN, a fost trecuta de la Administratia Taberelor in administrarea ISJ.

                “Valoarea actuala de inventar a acestor imobile si a terenului aferent rezultata in urma expertizarii este de 423.613 lei, valoare cu care aceste imobile sunt inscrise in evidenta contabila a institutiei noastre. Trecerea acestora in proprietatea privata a primariei ar conduce in mod cert la imposibilitatea de a le mai utiliza in continuare conform destinatiei lor si ar echivala cu o imbogatire fara justificare a primariei, in conditiile in care nu exista niciun document mai vechi sau actual care sa ateste ca ar fi fost edificate din resursele financiare ale administratiei locale sau ca ar reprezenta donatii sau succesiuni vacante”, explica ISJ. Prin trecerea lor in domeniul privat al primariei, ISJ nu mai poate sa administreze cladirile, ba, mai mult, Primaria Bacau are libertatea sa vânda imobilele, sa le concesioneze sau inchirieze altcuiva.

                Nu se poate spune ca primarul nu stia ca e penal

                Pe cât de grav, pe atât de hilar este modul in care terenul si cladirile ISJ au fost “ascunse”, in cele doua hotarâri, printre terenuri si imobile abandonate, fara stapân sau inchiriate de CL. Apar doar adresele si nicio mentiune despre ISJ. Ai putea crede ca, dintr-o eroare, acea suprafata de peste 2.800 de mp s-a ratacit printre alte 40 de imobile, cu suprafete intre 2 si 30 mp. Demersurile ISJ facute inainte de a se ajunge in instanta confirma ca la mijloc nu e o greseala.

                “Am facut plângere la Primaria Bacau, dar nu ni s-a comunicat un raspuns scris. In urma unei intâlniri cu dl primar, s-a stabilit sa solicitam opinia ministerului pentru clarificarea situatiei imobilelor. Din raspunsul formulat de Ministerul Educatiei reiese ca cele doua hotarâri sunt nelegale si ca este vorba de schimbarea destinatiei imobilelor, fapta care, conform Legii Educatiei Nationale, constituie infractiune si se pedepseste conform legii penale”, explica ISJ. MEN confirma, de asemenea, ca suprafata preluata abuziv de CL este in administrarea ministerului si nu se poate schimba destinatia decât cu acordul ministrului educatiei, cele doua hotarâri ale CL fiind nule de drept.

                “Prin cele doua hotarâri, statul a fost pur si simplu fraudat de niste imobile asupra carora isi exercita dreptul de proprietate timp de peste 30 de ani” – ISJ

                S-au trezit acum si au vazut ce au votat

                Costel DunavaAtât de bine “ascunse” au fost cladirile ISJ in lista celor “abandonate si fara stapân” ca nici consilierii locali si nici viceprimarul de la acea vreme, Dragos Luchian (acum senator), nu si-au dat seama ce voteaza si semneaza.

                Reactia lor, aflând acum despre ce e vorba, a fost una veritabila. Costel Neculai Dunava, cel care semneaza hotarârea din 2011, in calitate de presedinte de sedinta, incearca sa ne convinga ca alesii locali nu au nicio vina ca au semnat ca orbii: “Nu stiam ca are legatura cu Inspectoratul Scolar. Noi vedem expunerea de motive si, daca sunt avizele comisiilor de specialitate, avem garantia ca acel imobil este in patrimoniul administratiei.

                Eu nu pot sa fac verificari sa vad ce e cu un anumit spatiu. Nimeni nu ne-a sesizat ca ar fi o problema cu acea suprafata. Rolul presedintelui de sedinta este doar de a conduce sedinta. Posibil ca documentatia care a stat la baza hotarârii sa fi fost facuta in asa fel incât sa nu reflecte situatia exacta din teren.”

                “Ei, dar in acea perioada era primarul in vâna”

                Huluta Gheorghe

                Gheorghe Huluta, a carui semnatura apare pe a doua hotarâre, cea din 2012, tot in calitate de presedinte de sedinta, a avut o reactie mai vulcanica: “Nu am auzit de asa ceva, nu-mi aduc aminte. E clar ca se stârneau discutii daca se spunea ca acolo sunt cladirile Inspectoratului Scolar. Mi-ar fi sarit in ochi pentru ca, in acest caz, vorbim de cladiri care tin de Ministerul Educatiei. Ei, dar in acea perioada era primarul in vâna… Nu-ti dadea nimeni nicio explicatie. Acum, e la Biblioteca, se relaxeaza, citeste o carte, s-a mai potolit. Ne-a mai judecat odata presa ca nu stim ce votam. Realitatea e ca noi votam in functie de documentatie. In cazul acesta, nu pot spune ca au mintit, doar au omis adevarul. Si s-a intâmplat in foarte multe hotarâri care nu sunt clare. Daca am fi stiut despre ce e vorba, nu votam. Aveam in comisie o profesoara care, daca ar fi auzit asa ceva, ar fi sarit, nu trecea. Nu stiam nici ca e proces in instanta din aceasta cauza. O sa iau hotarârile sa le vad. Nu e in regula, trebuie reparata problema si o sa pun in discutie la prima sedinta”, da asigurari consilierul local, Gheorghe Huluta.

                “Vorbim de un teren de lânga ISJ, un teren viran abandonat”

                MAF_2586

                Nici senatorul Dragos Luchian, care a semnat ca viceprimar unul din proiectele de hotarâre, nu stia ca terenul/cladirile ar fi ale ISJ si ar putea sa jure ca asa ceva nu e posibil: “Nu exista asa ceva! Nu cred sa fie asa ceva. Nu se poate! Poate erau unii putin tâmpiti, dar nu eram cu totii. Nu pot sa cred ca s-a intâmplat asa ceva. Nu semnam fara sa verific”, a fost prima reactie a senatorului. Dupa ce s-a documentat, Luchian ne-a transmis varianta servita de primarie: “Vorbim de un teren de lânga ISJ, un teren viran abandonat. Am vorbit cu cei de la Juridic din primarie si asta mi-au explicat. E un teren in litigiu, in stânga ISJ, probabil ca este revendicat. Terenul nu apartinea nimanui, nu are legatura cu ISJ. Nu cred sa ma fi mintit cei din Primarie.”

                Plângere penala impotriva OCPI Bacau

                Varianta sustinuta de Dragos Luchian este cusuta cu ata alba din cel putin trei motive. In primul rând, nu se regaseste in apararea din instanta a primariei, ceea ce e ciudat, apoi, daca ar fi asa, nu se explica de ce ISJ a reusit sa intabuleze aceasta suprafata la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara (OCPI) Bacau, institutie care, de altfel, s-a ales cu plângere penala in tot acest scandal. ISJ ii acuza de abuz in serviciu pe functionarii institutiei care au permis dubla intabulare pe acelasi amplasament (a doua ceruta de primarie) si suprapunerea celor doua numere cadastrale. “Consideram ca este o fapta penala si am facut plângere impotriva OCPI pentru aceasta intabulare nelegala. Consiliul Local putea sa dea câte hotarâri voia. Nu aveau valoare daca nu se accepta intabularea. Una dintre cladiri este extrem de degradata, se poate prabusi, iar noi nu putem face acum nicio lucrare din cauza acestui litigiu”, ne-a declarat Theodora Sotcan, inspector scolar general. In al treilea rând, pur si simplu nu exista lânga cladirile si parcarea ISJ vreun teren viran.

                Primaria intârzie sa ne raspunda

                In instanta, Primaria Bacau si Consiliul Local nu fac decât sa conteste actele prin care ISJ demonstreaza ca are in administrare terenul si cladirile preluate pe ascuns de CL. Administratia locala nu depune, insa, niciun document din care sa rezulte ca acestea au fost vreodata in domeniul public al municipiului. Un astfel de document am cerut si noi, intr-o solicitare trimisa Primariei Bacau in urma cu trei saptamâni, dar nici pâna acum nu am primit vreun raspuns. Prins pe holurile instantei si intrebat despre acest conflict, primarul Romeo Stavarache ne-a spus ca terenul si cladirile in care functioneaza ISJ au fost in domeniul public al municipiului si puteau fi trecute in domeniul privat. Ne-a asigurat ca ne va trimite si dovada in acest sens.

                În pridvorul sensibilitatii

                   Prin expozitia  tinerei profesoare de educatie plastica Alina Cornaci – Pistea (de la Scoala Gimnaziala „George Calinescu” din Onesti), în expozitia numita sugestiv „A Point”, putem afirma ca aceasta a intrat în „marea familie” a artistilor plastici onesteni. Receptiva la tot ceea ce este  nou si modern ea este  autoarea mai multor decoratii murale, ce se gasesc pe holul unor gradinite, la Spitalul  de Neurochirurgie din Iasi dar si a altora, aflate la trapeza Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Bratila si la sala de festivitati a Scolii Gimnaziale „Sfântul Voievod Stefan cel Mare” din Onesti.

                  Alina Cornaci – Pistea este si  autoare a ilustratii de carte, a decorat vitralii si dupa o expozitie personala deschisa la Galeriile de arta din Iasi si mai multe prezente în expozitii de grup la Onesti, ea ne bucura cu aceasta expozitie deschisa la Aula Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti”. Printr-un mesaj din partea  conferentiar doctor  universitar Liliana Cora Fosalau, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, prezentat la vernisaj   am putut afla ca „pacea pe care o transmite artista  prin lucrarile sale ascunde la o prima vedere cautarile, framântarile, zbaterile sufletului cautator, fauritor si  daruitor de frumos si de sens.

                  Despre acestea vorbesc liniile si semnele, planurile si perspectivele, jocurile de culori, luminile si umbrele, spatiile si mai ales întrebarile si raspunsurile care se  desprind din ele, care curg ca o apa catre  privitorul însetat de sens, de esenta , de liniste”. La vernisajul acestei expozitii au mai vorbit  Elena Serbu, director al bibliotecii onestene, profesoara Oana Zaharia, director adjunct al Colegiului Tehnic „Gheorghe Asachi”, pictorul Mihai Zarzu si Luminita Patrateanu.  

                  Asteptata cu mare nerabdare confesiunea autoarei expozitiei „A Point”, a fost una plina de modestie  si  de pretuire pentru cei care au asistat la acest frumos eveniment cultural, ea  mentionând ca „ expozitia prezenta  este un ‘jurnal public’ asupra unei societati în continua  schimbare. Titlul expozitiei  prezinta un punct de vedere  de a aduce  o viziune în plus  asupra artei contemporane”. 

                  Vineri, bursa generala a locurilor de munca

                    Somerii inregistrati oficial, precum si toate persoanele care nu au de lucru si vor sa se angajeze au ocazia, ca mâine, 24 aprilie, sa-si gaseasca un post la un agent economic.

                    Pentru ei, vineri, incepând cu ora 9.00 si pâna in jur de ora 13.00, la Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu” Bacau (vizavi de Biserica Precista) se va desfasura, ca in fiecare an, bursa generala a locurilor de munca, la care sunt asteptati toti cei care tintesc o slujba, indiferent de vârsta si pregatire profesionala.

                    Organizatorul, Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM) Bacau, a contactat pâna pe 22 aprilie, peste 650 de angajatori, in scopul participarii lor la eveniment cu oferte de posturi vacante. Dintre ei si-au anuntat prezenta cu oferte de locuri de munca mai mult de 60.

                    Acestia pun la dispozitia somerilor cel putin 800 de joburi in constructii, confectiile de imbracaminte si incaltaminte, in sfera serviciilor si in alte domenii de activitate. Pentru ca aspirantii sa-si sporeasca sansele de angajare, este bine ca ei sa se prezinte cu CV-ul complet, pe suport de hârtie ori electronic.

                    Campania agricola de primavara, întârziata de ploi

                    Vremea nefavorabila din aceasta perioada i-a impiedicat pe fermieri sa execute lucrarile de arat si semanat. Astfel, din cauza ploilor cazute peste judet, se inregistreaza intârzieri semnificative la acest sector, tractoarele neputând pur si simplu sa intre in câmp. „In primavara acestui an, au fost programate araturi pe o suprafata de 125.000 de hectare si s-au realizat pe 105.000 de hectare, reprezentând circa 80 la suta din program. Probleme sunt, intr-adevar, la insamântarile de sezon, unde din cauza vremii ploioase, fata de 120.000 de hectare cât s-a estimat, au fost infiintate culturi pe doar 30.000 de hectare, insemnând circa 30 la suta”, a precizat Cristinel Nita, directorul Directiei Agricole Bacau.

                    Situatia oarecum disperata a agricultorilor i-a determinat pe acestia sa profite de orice fereastra ivita, fiind nevoiti sa lucreze inclusiv in a doua zi de Paste, când soarele a stralucit mai mult pe cerul judetului, facând posibila interventia mecanizatorilor. Chiar si asa, probleme mari par a fi mai ales la producatorii care si-au programat infiintarea de culturi de floarea soarelui, ovaz, sfecla si cartofi. „Sunt probleme mai ales pe zonele de ses, unde apa a ramas in sol ca intr-un burete si nu poti intra cu utilajele sa lucrezi. Am reusit sa insamântez cam 250 de hectare din totalul programat de 650 de hectare. Daca da Dumnezeu, poate reusim sa finalizam insamântarile pâna la 1 mai, când se incheie perioada optima de lucru. In orice caz, din experienta personala, va spun ca 1 zi intârziere in primavara inseamna 2 zile in toamna, la coacere si recoltare. Problema e ca azi dimineata au fost minus 2 grade in termometre, iar dupa ora 9.00, a si nins in zona noastra”, a declarat Viorel Ilas, fermier cu activitati agricole pe raza comunei Beresti-Tazlau si a altor 6 invecinate.

                    Tot din cazua ploii, si fertilizarile faziale la culturile de toamna s-au efectuat pe suprafete mai mici sau sensibil egale cu cele de anul trecut. „Ce sa facem, e greu, tare, o sa stam ca inainte de ’89 cu tractoarele la marginea câmpului si, când se face vremea buna, intram in viteza la lucru”, spun fermierii.

                    Se sisteaza apa in cartierele Cornisa 1 si 2

                      Compania Regionala de Apa Bacau va sista apa vineri, 24 aprilie, intre orele 00-04, la mai multe blocuri din zona Cornisa, ca urmare a unor lucrari la reteaua de distributie de pe strada Erou Ciprian Pintea.

                      De sistare vor fi afectati consumatorii de pe strada Erou Ciprian Pintea si din blocurile turn aferente cartierelor Cornisa 1 si 2.

                      Reprezentantii CRAB spun ca la reluarea programului este posibil ca in unele zone ale orasului sa apara apa murdara la robinete.

                      Stanisesti: Soferul microbuzului scolar si-a taiat gâtul intr-o livada

                        Un barbat, in vârsta de 47 de ani, din comuna Stanisesti, angajat al primariei din localitate ca sofer pe microbuzul scolar, a fost gasit mort, marti dupa-amiaza, intr-o livada aflata intre localitatile Stanisesti si Craiesti. Acesta isi taiase gâtul cu un cutit.

                        La fata locului au ajuns mai mule echipe de politisti si fiind vorba de o moarte suspecta s-a luat decizia transportarii cadavrului la morga pentru efectuarea necopsiei. Legistii au stabilit dupa autopsie ca nu sunt suspiciuni si ca a fost vorba despre o sinucidere. Nimeni dintre cunoscutii victimei nu-si explica ce l-a impins catre moarte.

                        „El plecase pe traseu si a fost gasit mort intr-o livada. Nu stim sa fi avut probleme si nici nu parea abatut. Chiar recent, in urma cu câteva saptamâni – o luna, i s-a facut medicina muncii, a fost testat si era bine, era apt”, ne-a declarat Bogdan Popa, primarul comunei Stanisesti. Barbatul era angajat ca sofer pe microbuzul elevilor din anul 2005.

                        Cazul a ajuns si in atentia celor de la Inspectoratul Teritorial de Munca (ITM) Bacau pentru ca s-ar fi intâmplat in timpul serviciului. „S-a luat legatura cu scoala din localitate si ni s-a confirmat ca a avut loc evenimentul respectiv. Urmeaza sa ni se transmita o informare scrisa si sa demaram procedurile legale pentru a se stabili daca a fost sau nu accident de munca”, a declarat Dan Buftea, purtator de cuvânt la ITM Bacau.