(N. 14 septembrie 1938, în Cosula, judetul Botosani – m. 8 septembrie 2008, la Bacau)
S-au scurs deja sapte ani de la trecerea la cele vesnice a istoricului si arheologului, momentul urmând a fi comemorat sâmbata dimineata, începând de la ora 10, la Cimitirul Sarata. Pentru cei care l-au cunoscut, dar si pentru cititorii nostri, se cuvine sa rememoram câteva aspecte din viata sa, întrucât prea furati de griji uitam repede pe cine am avut în preajma.
Este fiul agricultoarei Domnica (n. Ivanov) si al comerciantului Ion Artimon. A copilarit în localitatea natala, începându-si studiile la Scoala Primara Cosula (1945-1949) si continuându-le la Scoala Generala din Botosani (1949-1952) si la vestitul Liceu „August Treboiu Laurian“ (în prezent, Colegiu National, 1952-1955). Fascinat de numeroasele personalitati ivite în spatiul botosanean si de bogata istorie a locului, a decis sa se îndrepte, dupa un scurt stagiu ca profesor suplinitor la Scoala Generala Cristesti, judetul Botosani (1955-1958), catre Facultatea de Istorie-Filozofie a Universitatii „Al. I. Cuza“ din Iasi, fiind în perioada 1958-1963 student al Sectiei istorie universala. Dupa obtinerea licentei a fost repartizat la Muzeul de Istorie din Târgu Neamt (1963-1967), institutie pe care a condus-o înca de la început, în calitate de director, îmbogatindu-i colectiile în urma cercetarilor arheologice efectuate pe santierele de la Cetatea Neamtului, Ocea, Razboieni, Ghindaoani si Petricani.
Transferat, ca sef de sectie, la Muzeul de Istorie din Suceava, a continuat investigatiile arheologice si în fosta Cetate de Scaun a Moldovei, facând sapaturi la Suceava, Volovat, Manastirile Putna si Slatina ori aducându-si contributia la organizarea unor manifestari stiintifice initiate de institutia muzeala suceveana. Începând cu anul 1969 a devenit unul dintre oamenii de baza ai Muzeului Judetean de Istorie din Bacau (actualul Complex Muzeal „Iulian Antonescu“), lucrând o perioada ca muzeograf principal, apoi ca sef de sectie, iar din anul 1992 ca director adjunct al institutiei, functie pe care a pastrat-o pâna la pensionare, în 2001. Preocupat îndeosebi de epoca medievala, a fost animatorul principal al santierelor arheologice de la Curtea Domneasca din Bacau, de la Budesti-Plopana, Cleja, Dragesti-Tatarasti, Faraoani, Fântânele, Gutinas, Manastirea Casin, Oncesti, Onesti, Oprisesti-Rachitoasa, Radeana, Sascut si Târgu Trotus, dar si de la Adjudu-Vechi, în judetul Vrancea.
Rodul acestei munci laborioase, soldata cu mai multe descoperiri importante pentru buna cunoastere a istoriei din zona Moldovei, a fost valorificat în cadrul sesiunilor stiintifice organizate de filialele Arhivelor Nationale, institutiile muzeale si de cercetare din întreaga tara, în peste 80 de studii, articole si note publicate în reviste de specialitate (Analele Brailei, AMCS, Arheologia medievala, Carpica, Revista muzeelor si monumentelor, Studii si cercetari de istorie veche si arheologie, Studia antiqua et archeologica, Studii si comunicari, Zargidava s.a.), precum si în mai bine de 150 de recenzii, prezentari de carte, note si articole aparute în alte publicatii (Ateneu, Buletin Cultural Bacauan, Orizonturi Noi, Sinteze, Steagul rosu, Vitraliu) ori difuzate la posturile de radio si televiziune btcauane si nationale. Dintre ele amintim doar Câteva consideratii asupra tezaurului monetar de la Cetatea Neamtului (sec. al XVII-lea) – 1968, Un mic tezaur de denari romani imperiali descoperit la Ghindaoani (judetul Neamt) – 1968, Bisericile de piatra de la Sfântul Dumitru din Suceava (1969), Un tezaur monetar de aur din secolele XVI-XVII descoperit în comuna Stefan cel Mare, judetul Bacau (1980), Câteva consideratii istorico-arheologice asupra bisericii din secolul al XIV-lea descoperita la Volovat (1981), Contributii arheologice la istoria orasului Bacau (1981), Orasul de resedinta si zona sa înconjuratoare din Moldova si Tara Româneasca (1986), Noi contributii arheologice privind Curtea Domneasca din Bacau (1986-1987), Date istorice si arheologice cu privire la Curtea Domneasca – Bacau (1987), Consideratii istorico-arheologice privind geneza si evolutia oraselor medievale din sud-vestul Moldovei (1993), care reflecta contributiile sale cele mai importante în domeniul istoriografiei.
La acestea se adauga câteva volume semnate ca autor sau coautor, începând cu studiul Curtea domneasca si Biserica Precista din Bacau (în colaborare cu pr. Constantin Mardare, Bacau, 1991), continuând cu Bacau: Resedinta voievodala (în tandem cu Ioan Mitrea, Muzeul Judetean de Istorie „Iulian Antonescu“, Bacau, 1996), Judetul Bacau – monografie (colaborator, Bacau, 1996), Civilizatia medievala urbana din secolele XIV-XVII (Bacau, Tg. Trotus, Adjud) – Editura Documentis (Iasi, 1998), Orasul medieval Trotus în secolele XIV-XVII. Geneza si evolutie (Editura Corgal Press, Bacau, 2003), Stefan cel Mare si Sfânt în memoria bacauanilor (coeditor, cu Ioan Mitrea, si coautor, Editura Conexiuni, Bacau, 2004), Enciclopedia judetului Bacau (coautor, Editura Agora, Bacau, 2004) si încheind cu Istoria Târgului Trotus din cele mai vechi timpuri pâna la Marea Unire din 1918 (împreuna cu Petre Bogdan, Editura Corgal Press, 2008). Cu profesorul Dumitru Ficuta a realizat, de asemenea, filmul documentar Bacaul în vremea lui Stefan cel Mare. Sub conducerea profesorului universitar dr. Victor Spinei, în 1999 si-a sustinut teza de doctorat cu tema Civilizatia medievala urbana din sud-vestul Moldovei în secolele XIV-XVI (centrele urbane Bacau-Târgu Trotus-Adjud), obtinând titlul de doctor în istorie, lucrare apreciata ca o contributie indispensabila specialistilor interesati de medievistica.
Dupa pensionarea grabita de oficialitati, continua colaborarea cu muzeul bacauan si, în calitatea sa de expert în arheologie, lucreaza în cadrul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Bacau, fiind totodata membru al Comisiei Zonale nr. 2 a Monumentelor Istorice, calitate în care s-a implicat în salvarea tezaurului patrimonial al judetelor Bacau, Galati, Vaslui si Vrancea. A fost, de asemenea, un membru activ al Comisiei de Istorie a Oraselor din România, din septembrie 2002 facând parte din Comitetul CIOR. Pentru importanta sa contributie în domeniul muzeologiei, arheologiei si istoriei a fost rasplatit cu diverse premii si distinctii, între care amintim Diploma de Merit a Ministerului Culturii si Cultelor (2003) si Ordinul „Meritul Cultural“ în grad de Cavaler (2004), acordat pe Presedintia României. De asemenea, pentru aportul la cunoasterea trecutului vechiului oras medieval, Consiliul Local al comunei Târgu Trotus i-a acordat, în 2003, titlul de Cetatean de Onoare. Lucrând pâna în ultima clipa la studiul monografic dedicat atestarii celor sase veacuri ale localitatii Târgu Trotus, s-a stins cu doar câteva zile înainte de a împlini 70 de ani.
Cornel GALBEN
