miercuri, 31 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 3286

Volei feminin/ Divizia A1: Repetitie de…trei puncte

SCM U Craiova – Stiinta Bacau (sâmbata, ora 12.15/ Digisport)

Stiinta Bacau are parte de o noua deplasare lunga dupa cea din prima etapa, de la Lugoj, in care s-a impus in tie-break. De data aceasta, studentele merg la Craiova, acolo de unde vor sa revina cu toate cele trei puncte. „Acesta este principalul nostru obiectiv: o victorie de trei puncte. In mod normal, ar trebui sa o obtinem, chiar daca echipa noastra nu a ajuns, inca, la nivelul pe care il dorim in privinta relatiilor de joc. In plus, nu vom conta nici in acest joc pe Ioana Baciu”, a declarat antrenorul Stiintei, Florin Grapa.

Accidentata la umar in meciul cu CSM Lugoj, Baciu a stat pe tusa si etapa trecuta, contra Unicului Piatra Neamt, atunci când a fost inlocuita de Crina Baltatu. Sa notam ca, dincolo de implicatiile sale la nivelul clasamentului, partida cu SCM U Craiova va constitui si o ultima repetitie inaintea debutului european al Stiintei, programat miercuri, 28 octombrie, de la ora 17.00, in Bacau, contra cipriotelor de la Apollon Limassol, in prima mansa a „saisprezecimilor” Cupei CEV.

Programul complet al etapei a treia (24 octombrie): Dinamo Bucuresti- U Cluj, Unic Piatra Neamt – CSM Târgoviste, SCM U Craiova- Stiinta Bacau, Medicina Târgu-Mures- CSM Bucuresti.

Meciul Penicilina Iasi- Rapid Bucuresti va avea loc luni, 26 octombrie, in timp ce jocul CSM Lugoj- Volei Alba Blaj s-a disputat miercuri si s-a incheiat cu victoria oaspetelor 3-0. Partida de la Lugoj a fost devansata pentru a permite Blajului sa pregateasca debutul in Liga campionilor, de marti, 27 octombrie, atunci când campioana României va evolua in Franta, contra lui Rocheville Le Cannet.

Clasament Divizia A1
1 Volei Alba Blaj 3 3 0 0 0 9-0 9p.
2 CSM Târgoviste 2 2 0 0 0 6-0 6p.
3 Medicina Tg. Ms. 2 2 0 0 0 6-0 6p.
4 CSM Bucuresti 2 2 0 0 0 6-0 6p.
5 Stiinta Bacau 2 1 1 0 0 6-2 5p.
6 Dinamo Bucuresti 2 1 0 0 1 4-3 3p.
7 U Cluj 2 1 0 0 1 3-4 3p.
8 CSM Lugoj 3 0 0 1 2 2-6 1p.
9 Rapid Bucuresti 2 0 0 0 2 1-6 0p.
10 Unic P. Neamt 2 0 0 0 2 0-6 0p.
11 SCM U Craiova 2 0 0 0 2 0-6 0p.
12 Penicilina Iasi 2 0 0 0 2 0-6 0p.

Fotbal/ Liga a II-a: Daca nici acum…

Ceahlaul Piatra Neamt – Sport Club Bacau (sâmbata, ora 11.00)

Putea fi un „derby al Moldovei” istoric. Un meci intre ultima si prima clasata ceea ce, sa recunoastem, nu-i chiar de ici, de colo. Invinsa, insa, acasa, de Farul Constanta, Sport Club Bacau a ratat sefia clasamentului Seriei I si va merge sâmbata, la Piatra Neamt, pentru intâlnirea cu „lanterna rosie” Ceahlaul, din postura echipei clasate pe locul 4. Dintr-un anumit punct de vedere, jocul de la Piatra ar putea constitui, totusi, o premiera. Ar fi prima victorie post-decembrista a Bacaului sub Pietricica intr-un joc de campionat, contra Ceahlaului.

Bacauanii au plecat mai mereu cu capul plecat de pe „Borzoghean”. Cel mai aproape de victorie au fost acum mai bine de 12 de ani, atunci când FCM-ul antrenat de Ilie Dumitrescu a remizat, 0-0, in compania nemtenilor, iar actualul presedinte al SC-ului, Cristi Ciocoiu a ratat un penalty la 0-0! Acum, insa, roata e pe cale sa se invarta; Ceahlaul e in colaps sportiv si financiar, in timp ce Sport Club, desi nu sta nici ea pe roze cu banii, stie cum este sa se impuna.

In special in deplasare! Asadar, e timpul unui Ceahlaul- SC Bacau de 2 solist. Si al unui nou pas in fata in clasament. Mai ales ca sâmbata viitoare, pe „Letea” vine lidera Rapid Bucuresti. Iar cu trei zile mai devreme, Sport Club primeste vizita vice-campioanei României, ASA Târgu-Mures, in „optimile” Cupei României. Asa ca, in numele moralului, al trecutului si viitorului, e rost de o victorie la Piatra. Daca nici acum…

Programul complet al etapei a zecea (sâmbata, 24 octombrie): Ceahlaul Piatra Neamt- SC Bacau, Academica Clinceni- Dacia Unirea Braila, Dunarea Calarasi- Gloria Buzau, CS Balotesti- ACS Berceni, Farul Constanta- Otelul Galati. Luni, de la ora 17.00, se joaca derby-ul Rapid Bucuresti – Rapid CFR Suceava.
Clasamentul Seriei I
1 Rapid Bucuresti 8 6 0 2 12-5 18p.
2 Rapid Suceava 9 6 0 3 13-9 18p.
3 Dacia Braila 8 5 1 2 10-7 16p.
4 Sport Club Bacau 9 5 1 3 9-7 16p.
5 Farul Constanta 8 4 2 2 13-9 14p.
6 Dunarea Calarasi 8 3 4 1 8-4 13p.
7 Academ. Clinceni 8 3 2 3 13-9 11p.
8 ACS Berceni 8 3 2 3 11-12 11p.
9 Bucov. Pojorâta 9 2 3 4 12-13 9p.
10 CS Balotesti 8 2 2 4 5-9 8p.
11 Otelul Galati 9 2 1 6 6-12 7p.
12 Gloria Buzau 8 2 1 5 8-15 7p.
13 Ceahlaul P. Nt. 8 1 1 6 3-12 4p.
Dan Sion

Fotbal/ Liga a III-a: Punct de atractie

Aerostar- Olimpia 2010 Râmnicu-Sarat (vineri, ora 15.00, stadion „Aerostar”)

Minus 10, episodul 2. Odobesti: Primarul Constantin Burca vrea curatenie si buna colaborare

    Pe picior de plecare, grabit sa ajunga la Agentia de Dezvoltare Regionala Nord-Est cu documentatia pentru extinderea unei lucrari de la Scoala Ciuturesti. Asa l-am gasit pe Constantin Burca, primarul interimar al comunei Odobesti, fost “vice” inainte de condamnarea lui Ionel Galatanu (primar ales).

    Ii displace sa discute despre acest subiect, totusi precizeaza: “Pentru mine a fost un mandat linistit, normal. Am colaborat foarte bine cu Ionel Galatanu pentru ca interesele comunei sunt mai importante decât amicitiile sau conflictele personale.” Chiar daca fostul edil a fost arestat, locuitorii nu au avut de suferit, ne asigura Constantin Burca:

    “S-au facut lucrari de balastare a tuturor ulitelor, de intretinere a scolilor si a fost modernizat iluminatul public, care va functiona pe baza de panouri fotovoltaice. E un proiect finantat pe Grupul de Actiune Locala, in valoare de 170.000 de lei, care e aproape finalizat. Mai trebuie sa montam panourile si acumulatorii”. Un al proiect important e cel de reabilitare a patru scoli, una din Odobesti si trei din Ciuturesti, pe ADR N-E, care va fi cofinantat din bugetul local cu 20 la suta. Si acesta e demarat: “La Odobesti mai sunt de adus caloriferele si centrala termica, iar in Ciuturesti, de executat acoperisul uneia dintre scoli”.

    De ce sa nu faca sport?

    Sa asfalteze toate ulitele pentru ca oamenii sa scape de noroi, asta va incerca sa faca noul primar, ceea ce nu e chiar imposibil. “Am inceput cu satul Odobesti, unde speram sa asfaltam 9,08 km cu bani de la Agentia de Finantare a Investitiilor Rurale. Asteptam rezultatul evaluarii.” Exista proiecte noi, dar si proiecte vechi, depuse de Ionel Galatanu:

    “Trebuie sa le duc la bun sfârsit pe toate. Ma straduiesc sa continui investitiile pentru ca locuitorii sa nu sufere din cauza ca fostul primar a agresat doua persoane si a fost condamnat. Am putin timp inainte.” Timp putin si dorinte multe. Foarte tânarul edil stie ce le-ar mai trebui locuitorilor, el insusi fiind nascut si crescut aici. “Va iubesc oamenii?” il intreb.

    “Da, cred ca da, eu asa simt. Ma opresc pe drum sa-mi spuna toate necazurile lor, iar eu stau de vorba cu fiecare. II ascult si incerc sa-i ajut, daca pot.” Constantin Burca nu e de acord ca locuitorii de la tara, fiind rupti de munca, nu mai au chef sa faca sport, dimpotriva, sustine el, sunt multi tineri care ar vrea sa joace un fotbal, duminica. Nu e mai bine la sala decât la crâsma? Cu siguranta. “Vreau sa construiesc o baza sportiva in Ciuturesti. Ar costa vreo sapte miliarde de lei vechi si voi incerca sa accesez fonduri pe mai multe surse. Stiti câti s-ar folosi de aceasta investitie? Aproape 400 de copii si vreo 700 de adulti. Acum vin sa joace fotbal si handbal in sala din Odobesti.”

    Vor sa fie mai aproape de oras!

    S-au dus vremurile când oamenii din Odobesti se multumeau cu putin. Acum vor mai aproape de oras, dar nu ca distanta, ci ca stil de viata si conditii. Umblati prin lume si intorsi acasa mai “luminati”, mai informati, vor sa aiba teren de tenis pentru copiii indragostiti de Halep, dar si canalizare, asfalt, sala de festivitati…

    “Cei din Ciuturesti mereu ne spun ca au nevoie de un camin cultural, cum a fost odata, demult. Au avut camin mare, dar s-a degradat. «Nu avem unde organiza un spectacol, o nunta, un botez, o aniversare! Unde sa ne ducem?», se plâng ei si ii inteleg perfect. Eu sper sa reusesc sa fac acest camin. Avem unul in Odobesti, de pe vremea comunistilor dar, pentru ei, e departe. Si acesta trebuie reparat si varuit”, arata primarul conservator.

    “Membru ALDE”, ma corecteaza, repede, Constantin Burca. Pentru cei mai putin implicati in politica, ALDE este Alianta Liberalilor si Democratilor, nascuta din fuzionarea Partidului Conservator cu Partidul Liberal Reformator al lui Tariceanu. Si primarul, constructor structuralist de profesie, a umblat prin lume, dar s-a intors acasa, sa faca ceva pentru ai lui.

    primaria

    „Fireste ca voi candida!”

    Il intreb pe Constantin Burca ce face primarul când nu e doar primar, adica in timpul sau liber. “Pai nu prea am timp liber. Cu cinci baieti, ce timp liber sa mai am? Incerc sa ma impart intre primarie si familie. Ca primar, esti sunat la orice ora, ba s-a intrerupt curentul, ba a iesit scandal nu stiu unde… Trebuie sa fii mereu pe baricade ”, explica edilul, zâmbind. Asa aflu ca, la 42 de ani, are cinci copii, cel mai mic de opt ani, iar cel mai mare de 16, elev la Colegiul Economic “Ion Ghica” din Bacau.

    Cu atâtea proiecte in minte, presupun ca va candida la alegerile din iunie 2016. “Voi candida, fireste ca voi candida, raspunde Constantin Burca, usor mirat ca-i pun asemenea intrebare. Sunt o multime de lucruri de facut. Trebuie sa terminam de asfaltat toate drumurile, sa renovam Caminul Cultural Odobesti, sa facem o baza sportiva la Tisa-Silvestri, ca si acolo sunt oameni tineri, si, cel mai important, sa realizam proiectul de apa-canal, pentru ca de aici incepe civilizatia, de la curatenie. Documentatia e intocmita, dar trebuie actualizata.

    Nu stiu daca voi câstiga alegerile, dar imi doresc sa se spuna despre mine, peste ani, ca sunt omul care a adus apa si canalizare in comuna. Sper ca voi reusi. Sunt tânar, in putere, sunt invatat sa muncesc si sunt foarte motivat. Eu vreau lucruri simple: sa fie curatenie in comuna si buna colaborare, ca la mine acasa!”

    Visul unui viticultor a prins radacini. Daca iubesti vinul, nu lasa via sa sufere

      Inginerul Nicolae Huiban ne invita in cea mai tânara podgorie din judet pentru a reface “drumul vinului”. Cei mai multi, spune el, se duc direct in beci, degusta mustul sau vinul, se uita in pahare, ii admira parfumul, limpezimea si taria, trecând peste “chinurile facerii” acestei miraculoase licori, laudata si hulita, in egala masura, de la Decebal incoace.

      Il intreb, in timp ce urcam cu Jeep-ul pe coastele insorite de la Vultureni, ce inseamna toamna pentru un viticultor, iar raspunsul nu este cel asteptat de ziarist. “Un scurt popas doar dupa ce ai urcat dealul pe care ai investit tot ce are omul mai de pret: dragostea. Iar dragostea nu are anotimp, nu are clipa de odihna. Mereu, si mereu trebuie sa tii focul aprins. Eu ma simt mai bine aici, in vie, de aceea v-am invitat sa vedeti ce am vrut sa spun. Toamna se numara bobocii, se spune, eu, toata viata am numarat tonele de struguri, de vin. De mâine o luam de la capat. Stiti cum se spune, daca iubesti vinul, nu lasa niciodata via sa sufere”, spune inginerul Nicolae Huiban.

      Strugurii albi, rosii, atârna greu pe rugul argintiu, i-au trebuit patru anotimpuri, 360 de zile, zile si nopti, ploi si soare, (anul acesta ploile au fost zgârcite cu via), munca si dragoste. Zeci de hectare de vie de doar trei ani, isi revarsa rodul, acum, in palmele culegatorului, ca un dar pentru iubirea cu care a fost inconjurata. Remorcile pline coboara in piept pâna la cântar, apoi ciorchinii intra in malaxorul micii fabrici de vin, care “manânca” zilnic tone de struguri. La capatul celalalt curge mustul dulce, negru, greu, din care se va naste vinul rubiniu, cu parfum de migdale, bun ca medicament si la petreceri cu lautari.

      De la extaz la agonie nu-i decât o vara

      Nicolae Huiban a terminat Facultatea de Viticultura in 1981, fiind repartizat la IAS Traian, iar in 1983 a fost numit sef de ferma la Vultureni, pe care nu a mai parasit-o.

      “Au fost 32 de ani de munca, de bucurii, de impliniri, de necazuri, nu m-au ocolit nici ele, ca pe orice agricultor, insa unele foarte dureroase. Am mai fost plecat, fiind promovat in functii de conducere in structurile Directiei Agricole, fara prea mult succes, dar inima mea a fost mereu aici, de aceea am revenit la via mea. Acum pot sa spun ca este a mea. Am infiintat aici Intreprinderea Individuala «Huiban Venera – Cristina» si am accesat, in 2012, prin Programul de Reconversie a Vitei de Vie fonduri pentru a infiinta o plantatie noua, pe o suprafata de 29 de hectare.

      20150926_154348

      A fost o munca imensa, cu mari sacrificii”, ne spune fermierul Huiban. Pe o parte si alta a unui deal, sunt acum siruri si siruri de vita de vie, aliniata ca la carte, din soiurile Cabernet Sauvignon, Sauvignon Blanc si Muscat Otonel, cu butasi adusi din Italia. Proiect curajos, in conditiile in care cea mai mare parte din suprafetele de vie din judetul Bacau au fost distruse, desfiintate, retrocedate.

      “Nu este vorba de curaj, seamana mai mult cu o nebunie, daca luati in calcul ca ma apropii de 58 de ani. Ceea ce m-a dus inainte a fost experienta si dorinta de a lasa ceva in urma mea. In alta ordine de idei, aceasta ferma, tânara, frumoasa, cu mari perspective o consider si ca o implinire a vietii mele de viticultor. Toata viata mi-am trait-o in vie, iar acum sunt «condamnat» pe viata in aceasta vie. Am lucrat multi ani la stat, acum muncesc pentru mine, pentru familie si o fac cu placere, cu dragoste, ma repet”. Pe lânga cele 29 de hectare de vita noua, inginerul Huiban mai are in arenda inca o suprafata de peste 30 de hectare de vie, din plantatia veche, pe care a pastorit-o si in anii trecuti, 90 de hectare de porumb.

      Un brand in devenire

      Vinul obtinut nu este un brand, inca nu este brand, dar, peste ani, spune seful fermei, este posibil sa fie omologat – “Vin de Vultureni”. Mai este mult pâna atunci, conditiile, criteriile, normele interne si internationale sunt draconice in acest domeniu. Pâna atunci, vinul de la Vultureni, foarte bun, de altfel, este livrat en gros, la diferiti beneficiari, la preturile pietei, ca intr-o economie de piata, spune ironic, zâmbind, cel care si-a pus garantie tot ce a avut pentru a-si indeplini un vis. Care este pretul unui kilogram de struguri? Dar a unui litru de vin?, il intreb pe interlocutorul meu.

      Aici lucrurile se complica: depinde de an, de cheltuielile pe care le-ai inmagazinat in timpul anului, ce cheltuieli mai ai de acoperit din urma, credite, gajuri. Un kilogram de struguri en gros ajunge la un leu, iar unul de vin, aproape de 2 lei! “Eu mi-am asumat principiile acestui tip de economie: toti l-am vrut, nu?, acum il avem. Daca traim mai bine? Mie imi place asa cum este, nu-i foarte bine, nu-i nici foarte rau.

      Asta e! Bucurosi le-om duce toate!”, filozofeaza nu prea convins interlocutorul meu. Cu forta de munca este o problema, atât timp cât functioneaza institutia ajutorului social, nimeni din sat nu se mai apleaca opt ore la radacina unui butuc de vie, astfel ca, spune Nicolae Huiban, este nevoit sa apeleze la “forta de munca din România”, cu cheltuieli mai mari pentru cazare, masa, transport.

      Drumul vinului, de la bobita la stropul de aur

      In mediul rural sunt necesare investitii nu ajutoare sociale, fondurile pot fi accesate acum de la Uniunea Europeana, din programele nationale, din surse private. Pasi s-au facut insa extrem de timizi, iar proiectul inginerului Huiban este un exemplu. Este nevoie de curaj, de stiinta si, de ce nu, de putina nebunie, care nu strica unor oameni inteligenti.

      vultureni 2

      Nicolae Huiban viseaza, viseaza frumos in putinele ore de somn pe care si le permite, iar ziua este in vie, uneori doar o priveste, face calcule, planuri, se gândeste la vremea când se va capitaliza, via va intra pe productie normala, pretul va fi mai bun, iar in scripte s-ar inregistra cu profit. Peste cinci, peste 10 ani. Viata l-a invatat ca trebuie sa fie pregatit pentru toate. “Sunt optimist, un optimist moderat. Ce nu voi putea eu, o vor face mostenitorii, cineva trebuie sa preia ce am inceput eu. Am doua fete, insa amândoua sunt in Bucuresti, pentru aceasta munca ar fi trebuit un baiat, insa timpul nu-i pierdut!

      Pâna atunci, ma voi ocupa eu de aceasta vie, asa cum am facut toata viata. Sunt foarte mândru de ce am realizat aici, cu acest proiect”, ne spune un om, un specialist, cu peste 30 de ani de viticultura in spate, care, ca orice viticultor care se respecta, ne zice la despartire sa nu uitam ca vinul este o poezie imbuteliata, si ne invita sa ne convingem, intr-o seara de toamna târzie…

      Hai noroc!

      Bricolaje / Da mai departe ceea ce stii, un joc frumos

      Trebuie sa recunosc un lucru care mi se întâmpla de ceva timp. Merg la festivaluri de teatru, fiindca trebuie sa fiu acolo, sa vad cât mai multe spectacole, pentru a fi cu informatia la zi (e ceea ce se numeste formare profesionala continua), si vin foarte obosita, chiar usor deprimata. Nu neaparat din cauza efortului, programele fiind foarte încarcate la astfel de festivaluri, care au si multe evenimente conexe, ci pentru ca vad spectacole pe texte greu de digerat.

      Din zona marginalitatii, a mizerabilismului, a grotescului. E un trend, o stiu, dar m-am saturat, m-am plictisit, vreau altceva. Dincolo de obligatiile mele strict profesionale, am si eu preferintele mele. Apreciez orice gen de teatru bine scris, dar am o slabiciune pentru drama psihologica si pentru comedie, aceasta din toate timpurile, începând cu antichitatea. Si nu strâmb deloc din nas, la modul superior (si antipatic) la comediile bulevardiere.

      Care cer mult talent, maiestrie compozitionala, inventivitate, un simt special al comicului de situatie, iar la transpunerea scenica, verva spumoasa. Cam toate astea sunt însa greu de gasit, dar când vad un spectacol în care le descopar, ma bucur cu adevarat. De fapt, bucurie vreau sa simt de câte ori merg la teatru. Si nu un supliciu, asteptând sa se termine spectacolul cât mai repede. Iar la spectacolele proaste, pe lânga faptul ca dureaza mult, la modul obiectiv, si timpul se dilata, asa încât senzatia este cu totul si cu totul neplacuta. Senzatie care se amplifica atunci când mai trebuie sa si scriu despre ele. Cu atât mai agreabila este, în schimb, senzatia pe care o ai când vezi genul de spectacole care „ îti spala sufletul”.

      Asa am auzit-o spunând pe o colega de breasla dupa ce am vazut împreuna, la Fest (in) pe Bulevard (de la Teatrul Nottara), „History Boys. Povesti cu parfum de liceu ” de Alan Bennett. O piesa pusa în scena de tânarul si talentatul regizor Vlad Cristache la Teatrul Excelsior din Bucuresti. Asa cum spune si titlul, este o cuceritoare poveste cu adolescenti, aflati în clasa terminala a liceului, când îti aleg drumul spre mai departe, plecând în viata cu ceea ce au reusit sa acumuleze pe parcursul studiilor, si mai cu seama din relatia personala cu profesorii lor.

      Actiunea este plasata într-un colegiu din Anglia, unul traditional, în care directorul are ambitia ca institutia condusa de el sa obtina un loc cât mai sus în clasamentul colegiilor similare. Numai ca, la clasa de istorie a profesorului Hector, se întâmpla lucruri cel putin ciudate, baietii comportându-se foarte liber, nepermis de liber, de fantezist. Asta, sub obladuirea profesorului lor, un tip excentric, cu idei proprii despre pedagogie.

      El va intra în conflict cu conducerea scolii, dar si cu un tânar suplinitor, care are idei pragmatice, cinice chiar, pe care încearca sa le inoculeze elevilor, dându-le reteta succesului la examenul la admitere la facultate (neaparat Oxford si Cambridge, tinta ambitiosului director), cât si în viata. În fine, itele se complica si bataliile pe idei, conceptii diferite despre educatie se amplifica. Sunt multe scene savuroase în piesa, si în spectacol, iar intrepretii sunt minunati, dar cum nu fac aici o cronica de spectacol ma opresc doar la ceea ce voia Hector, profesorul adorat (dar si contestat) sa le transmita elevilor sai, dincolo de minciuna conventionala care domneste în orice societate.

      Ei bine, el voia sa-i faca pe toti actionari la minunata lume a cuvintelor, pentru ca astfel sa aiba cont deschis în banca literaturii. Sa-i inspire sa devina mai buni, sa nu fie nepregatiti pentru „nesfârsita micime a vietii”. Sa fie generosi. „Da mai departe ceea ce stii. Nu pentru mine, nu pentru voi, ci pentru cineva, undeva, cândva. Asta e jocul pe care am vrut sa îl învatati”. Frumos, nu-i asa?

      Cum m-am lecuit de talk-show-uri

      De talk-show-urile de la televiziunile românesti, vreau sa spun. Am cazut, aidoma multora dintre noi, in capcana lor otravita de can-can manipulatoriu, risipindu-mi o mare parte de timp, asistând la spectacolul despre nimicul agresiv oferit de analfabeti ai comunicarii: politicieni, toape nationale, infractori care pozeaza in candidati la posturi vacante de sfinti etc. Acuzatii fara argumente, urlete, gesturi de mahala, amenintari, ironie lipsita de inteligenta, dezvaluiri ,,senzationale” intuite pâna si de prunci, incursiuni pe sub plapume, publicitate prost mascata si jenanta, partizanat manifest, lipsa de staif cultural, doar vagi urme de civilizatie, verdicte justitiare… Toate astea sunt prezente in talk-show-urile noastre.

      Cum m-am lecuit de talk-show-uri? Am incercat, mai intâi, un discurs pedagogic, spunându-mi ca-mi pierd o mare parte din scurta viata, asistând la spectacolul unor tâmpenii, desi, doar la doi pasi, mă asteaptă biblioteca in care cel putin câteva zeci de titluri asteapta sa le devorez profunzimile. Nu prea a avut succes strategia.

      Prima bresa serioasa in capcana otravita a talk-show-urilor a facut-o un politician jurist, despre care am avut naivitatea de a crede ca este de buna credinta. Intr-o zi, acesta m-a lovit in moalele capului, sustinând, sub privirile uimite ale unui moderator, ca parlamentarii / guvernantii infractori trebuie sa se bucure de un… plus de prezumtie de nevinovatie, intrucât n-au fost avertizati oficial, in scris, la inceput de mandat, cu privire „la pericolele de coruptie care-i pândesc”.

      Moderatorul ii spunea ca sustine trasnai, dar el, juristul, facatorul de legi, insista sa argumenteze tâmpenia… Lovitura de gratie a fost primita de catre capcana talk-show-urilor din partea unei istorioare pe care mi-a depanat-o Umberto Eco. Istorioara pe care o rezum, apelând la memorie…

      Un dominican se plimba prin gradina, spunându-si rugaciunea. El il vede in preajma pe un iezuit facând acelasi lucru, dar care, in acelasi timp, fuma.

      Dominicanul ii atrage elegant atentia acestuia, spunându-i ca superiorul sau, pe care-l intrebase daca poate fuma in timp ce se roaga, ii raspunsese negativ, pentru ca in timpul rugaciunii nu trebuie sa faci nimic altceva.

      Iezuitul, zâmbind prieteneste, i-a spus ca dominicanul formulase gresit intrebarea adresata superiorului sau. El, de pilda, il intrebase pe superiorul sau daca poate sa se roage in timp ce fumeaza si superiorul i-a raspuns afirmativ, intrucât este bine sa te rogi tot timpul si in orice imprejurare…

      Ce arta a comunicarii!, mi-am zis. De ce nu mi-as desfata spiritul cu asemenea nestemate ale logicii, in loc sa-mi mentin viu statutul de prizonier de talk-show? Cum de nu vazusem pâna acum asta, desi chiar si Biblia ne ofera exemple magistrale de comunicare elevata.

      Va amintiti, desigur, de modul in care la o intrebare se poate raspunde civilizat, inteligent, stralucit, cu o alta intrebare…,,Unde este Abel?”… ,,Sunt eu oare paznicul fratelui meu?”… Stim ca politica inseamna mai ales manipulare, dar una este sa asisti la un exercitiu de manipulare in care strategiile sunt invectiva, mârlania sau santajul, si alta este manipularea practicata prin apeluri la ,,trucuri” logice (sofismele, de pilda…) sau umor. Aurel Codoban ( Comunicare si negociere în afaceri, Risoprint, Cluj-Napoca, 2007) ofera un exemplu anecdotic interesant, care circula vesel de mai mult timp prin Buhusi.

      Zice-se ca Berkovitz este rugat de nepotul sau din Buhusi sa-i gaseasca o slujba. Berkovitz il suna pe Clinton, amintindu-i ca, la un simpozion pe teme evreiesti, liderul american i-a aratat niste poze de familie. Berkovitz l-a intrebat direct daca, date fiind aceste relatii de… apropiere, n-ar fi de acord s-o casatoreasca pe fiica sa, Chelsea, cu nepotul din Buhusi.

      Incurcat, Clinton i-a spus ca ii respecta mult pe evrei, dar o casatorie intre Chelsea si un evreu necunoscut din Buhusi ar fi cam peste mâna. Bine, i-a raspuns Berkovitz, dar nepotul meu nu este un obscur, ci viitorul director al F.M.I.

      Clinton, cu atitudine vizibil schimbata, a propus ca dialogul sa ramâna deschis. Vreme in care Berkovitz l-a sunat pe Strulovitz, prietenul sau de la F.M.I., propunându-i sa-i angajeze nepotul.

      Fireste, in prima faza, acesta a refuzat politicos, dar când a aflat ca buhuseanul va fi ginerele lui Clinton, problema angajarii a fost ca si rezolvata…

      Vreau sa spun ca macar atât as dori de la talk-show-urile noastre: o manipulare ceva mai civilizata…

      Manastirea „Acoperamântul Maicii Domnului” de la Valea Budului

      Strabatând drumul dintre Bacau si Moinesti care serpuieste pe malul Trebesului, calatorului i se va dezvalui privelistea unui asezamânt monahal asezat pe coama dealului, ca o cetate, dominând satul Valea Budului cu silueta sa. Ridicata in umbra crucii care binecuvânteaza cu lumina sa valea ce i se asterne la picioare, Manastirea „Acoperamântul Maicii Domnului” este cel mai tânar ansamblu calugaresc din Arhiepiscopia Romanului si Bacaului.

      O data ajunsi la poarta manastirii, credinciosii pornesc pe cararea abrupta ce urca spre biserica având in fata crucea inalta de 38 de metri. Fiecare pas vine ca o rugaciune, iar urcarea catre sfântul lacas reaminteste de drumul calvarului de pe Golgota a Domnului Iisus Hristos, dar si de inaltarea sufletului prin Crucea mântuirii. De câtiva ani incoace, in gândurile credinciosilor bacauani, manastirea de la Valea Budului s-a consacrat ca o destinatie necesara pentru alinarea durerilor trupesti si vindecarea ranilor sufletesti prin Taina Sfântului Maslu oficiata de insusi ierarhul locului, Inaltpreasfintitul arhiepiscop Ioachim. De asemenea, pentru luminarea credinciosilor, in acelasi cadru spiritual au fost organizate conferinte pe teme actuale la care au participat, alaturi de duhovnici si teologi de seama, sute de pelerini bacauani.

      In acest timp, imaginea asezamântului este intr-o perpetua schimbare. „Suntem o manastire tânara, asa ca avem multe de facut” a marturisit maica Magdalena, stareta metocului. Toate cele cinci maici si surori din componenta obstii monahale isi desfasoara activitatea dupa perceptul „Ora et labora” (Roaga-te si munceste), regula de baza a monahismului inca din secolul al V-lea.

      Pozitia inalta a asezamântului monahal, care i-a adus si renumele de „Meteora Bacaului”, necesita cai de acces amenajate corespunzator, iar acest lucru se realizeaza cu multa truda. La aceasta se adauga munca in noul infiintat atelier de vesminte bisericesti unde, cu migala, maicile reusesc sa creeze adevarate opere de arta.

      Cât priveste viata spirituala, aceasta se desfasoara la foc continuu. In fiecare zi, dimineata, intre orele 7.00 si 9.00, si seara, de la 17.00 la 19.00, obstea de maici se aduna in rugaciune, pe lânga Sfânta Liturghie care se tine dupa pravilele canonice. „In toate Posturile Mari de peste an, si nu numai, s-a instituit traditia sa se savârseasca Taina Sfântului Maslu. In fiecare vineri, de la ora 18.00, slujba este oficiata de Inaltpreasfintitul arhiepiscop Ioachim, impreuna cu preotii din Protopopiatul Bacau”, a mai precizat maica Magdalena. La toate acestea se adauga serile cultural-duhovnicesti care vin in completarea muncii misionare realizate in aceasta „oaza de ortodoxie”. Serenitatea acestui asezamânt monahal, a peisajului care-l impresoara si a celor care vietuiesc aici intru rugaciune si munca este un adevarat leac pentru stresul cotidian care macina sufletele bacauanilor.

      Istoria manastirii a inceput in 2013, când, dorindu-se o prezenta mai activa a Bisericii in zona, pe locul Parohiei „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” de la Valea Budului, IPS Ioachim, pe atunci episcop-vicar al Eparhiei Romanului si Bacaului, a hotarât infiintarea unui metoc. Cu sprijinul unor oameni de buna credinta, precum familia Vlase, asezamântul liturgic, format din biserica si paraclis, a fost transformat in manastire, construindu-se in preajma un corp de chilii. O data cu venirea unui grup de calugarite in zona, s-a deschis asezamântul monahal la data de 1 octombrie 2013, adaugându-se hramul „Acoperamântul Maicii Domnului”, stareta fiind monahia Magdalena Budeanu. Tot atunci s-a stabilit denumirea oficiala a manastirii ca fiind Metocul Chiriarhal „Acoperamântul Maicii Domnului” al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului.

      De pe Siret pe râul Po

        Trebuie sa ai curaj ca dupa ce ai implinit cinzeci de ani, sa iei viata de la capat printre straini. Sa inveti o limba noua. Sa-ti faci alti prieteni, dar mai ales sa fii apreciat si platit bine pentru munca ta. Ritu Postelnicu s-a intors de curând acasa, iesind legal la pensie, la saizeci si doi de ani, dupa legile italiene. „Abia asteptam sa ma intorc.”

        O palma de bun venit

        Ritu este un diminutiv de la Toader. Toderita, Rita Ritu. S-a nascut in comuna Parincea, in cinzeci si trei, in localitatea Nanesti. A urmat cursurile Liceului nr 3 din Bacau, Liceul Sportiv cum este cunoscut astazi. A vrut sa dea la Scoala de ofiteri, dar a fost respins la vizita medicala. Dupa armata facuta la Artilerie, la Turnu Severin, a urmat cursurile unei scoli postliceale. S-a angajat la Masini Unelte, unde a lucrat multi ani la Controlul Tehnic de Calitate. S-a transferat apoi la Aerostar. S-a casatorit in saptezeci si sase, singurul copil devenind preot. Pasiunea pentru pescuit a venit abia dupa optzeci si noua.

        „Aveam la URA un coleg, mare pescar, Victor Ghiciusca. Era din acela inrait. Zi si noapte s-ar fi dus la pescuit. A fost printre primii din oras care a avut barca. Stia multe trucuri si smecherii de pacalit pestele. Am invatat multe de la el, dar si din propriile mele ratari. La greselile facute, trebuie sa mai vii cu adaosuri si corectii. Asa inveti sa nu le mai repeti. Prima data am mers impreuna la Racaciuni. Era dupa douazeci aprilie. Pestele inca nu mânca, dar era el sigur ca pentru noi, va face o exceptie.

        Am luat-o pe canal la vale, spre Orbeni. Il vad ca taie niste spini si niste maracini de pe margini, ii leaga cu o sfoara si-i arunca in apa, ancorati de mal. A improvizat un fel de dolie. Uzina mergea si curentul era destul de rapid. Mi-a zis sa dau acolo. Imi punea el vermisorii in cârlig. Simteam, ca incepator, asa… o repulsie, când trebuia sa pun mâna pe momeala vie. Cum am dat, cum am vazut ca pluta dispare. Am tras in sus. S-a rotit de doua ori si nestiind sa controlez varga, ceva albicios m-a plesnit peste fata.

        mulinand la nord de Torino

        Asa ca o palma de tinut minte pentru un incepator. Am prins-o si se zbatea in mâna. Era o beldita. Mi se parea uriasa. M-a invatat cum s-o scot din cârlig, si m-a indemnat sa dau mai departe. Am prins vreo doua kile si ceva. Acum râdeam de el ca nu prinde. Nea Victor dadea la din ala mare, cu trei lansete. Asta mic ii mânca râmele.

        Mulina, schimba mamaliga de pe arc si punea altele. Si tot asa. L-am stârnit. A desfacut doua tronsoane de la o undita, alea de la vârf, si s-a dus lânga apa. Arunca la un metru de mal. Si-a inceput sa scoata oblete, unul dupa altul. Când am plecat, avea patru kilograme si opt sute, iar eu doua si jumatate. A trebuit sa recunosc ca era profesor.”

        Cum faza de inceput a fost incitanta, incet, incet a inceput sa mearga si singur la pescuit. „Acuma puneam mâna pe ei, nu ma mai feream de râme si viermisori. Ghiciusca mi-a facut cunostinta cu prietenii lui, multi fiind pescari profesionisti. Ori ca era norocul incepatorului, ori ca era tot timpul lânga mine si ma ajuta, a inceput sa mi se urce la cap. P

        rindeam mai mult decât celalti. Cam râdeam pe seama lor. Atunci a schimbat foaia. M-a lasat sa ma descurc singur. Ma verifica seara. Ei prindeau, eu nimic. Azi asa, mâine asa, a trebuit sa recunosc ca mai am mult de invatat. Sa stii sa cauti locul cel mai bun, sa schimbi adâncimea momelii, sa profiti de vânt sau de soare.

        Si asa am luat Siretul la pas, de la lacul de la Itesti pâna la podul de la Adjudul Vechi.” A descoperit ca mai are un vecin pasionat de pescuit, la cealalta scara de bloc, Doru Frigura. Are si cu el multe intâmplari demne de povestit. Normal ca cel mai mare peste, „o dihanie” a pierdut-o la Sascut, când i-a cedat mulineta.

        Pescuitul e tot un sah. Are mutarile lui logice, indiferent unde in lume

        Pe Ritu Postelnicu l-au capacitat provocarile. Pasionat de jocul de sah, si-a facut multi prieteni in Parcul Cancicov sau la el in cartierul Mioritei. In doua mii cinci a venit insa cea mai mare provocare a vietii. Schimbarea locului de munca si plecarea in Italia. A ajuns in Torino, tot la o uzina de aviatie, care produce piese de structura pentru Boeing.

        crap de colectie din raul Po

        A avut oportunitatea de a lucra in acelasi domeniu si pe aceasi functie ca in tara. In afara de câtiva fosti colegi, nu cunostea pe nimeni. „ Imi ziceam, cu ce-am gresit Doamne de-am venit aici? Aveam un serviciu bun, nu-mi lipsea nimic. Nu cunosteam nici limba. Locuiam cu chirie cinci insi intr-un apartament, fiecare cu tabieturile si programul lui.

        Serviciul era serviciu, nu erau probleme. Mi-am impus sa invat câte treizeci de cuvinte noi in fiecare zi. Apoi l-am descoperit pe Po.”

        Râul Po este cel mai mare din Italia. Izvoraste din Alpii Francezi, traverseaza toata partea de nord si se varsa in Marea Adriatica, mai jos de Venetia. Il asemuieste putin cu Siretul. Dar a descoperit si multe alte lacuri pline cu peste.

        „ Ajunsesem de putin timp. In Torino este un parc mare, Parcul Valentino. Nu-mi venea sa cred câti de multi pesti am vazut acolo. Din mai multe specii. A doua zi mi-am si cumparat undita. Când am venit si-am aruncat-o… au disparut toti. Unul n-am mai vazut. Dom’le, parc-a venit sperietoarea. N-am prins nimic. Am mai mers câteva zile. Mi-am luat permis de pescuit. La vreo doua saptamâni dau de doi pescari, tot români. I-am intrebat ce se intâmpla. Dar ei mi-au spus ca au prins cu o zi inainte un lighean de carasi. N-am inteles fenomenul.”

        Or fi fost altii cu carbid pe acolo. Permisul national, valabil un an, se obtine ca la noi, de la filiala locala a Apelor Italiene, dar mai este si un permis regional, care se elibereaza de la o organizatie asemanatoare AJVPS-ului nostru.

        „Am completat un chestionar, mi s-a dat regulamentul, când am voie si ce si când nu, si hai la peste. Pretul era in jur de cinzeci de euro. Sunt si taxe care se platesc separat, pentru ca sunt multe lacuri private sau care apartin comunitatilor locale si au paza proprie.”

        „Schertând”, le ziceam ca prind peste si cu umbrela

        Glumind, si-a corupt colegii sa mearga cu el la peste. Noaptea, ziua, când timpul liber nu avea alta valoare. A aflat ce cantitate de peste poate retine, la dimensiunile stabilite pentru fiecare specie. Care sunt conditiile si diferentele de la un lac la altul.

        La pastrav spre exemplu, putea pastra de la trei la zece bucati. In unele lacuri era acceptat doar pescuitul sportiv, pe principiul prinde si elibereaza. Perioada regulamentara de pescuit, in Italia, incepe cu o ora inainte de rasaritul soarelui si se incheie la o ora dupa apus.

        „Pe mine m-au prins – cred ca sunt sapte ani de atunci – pe Po, când am scos un peste mare, de douasprezece kilograme. Pechio cum le zic ei, un crap oglinda. Era ora douazeci si unu si patruzeci când l-am agatat. La douazeci si treizeci si cinci apunea soarele peste muntele lor, acolo.

        Depasisem durata de pescuit cu cinci minute. Ori ca aveau camere de supraveghere, ori ca a dat cineva telefon, au venit cei de la paza sa ma controleze. Aveau o lampa din aia mare de miner si cautau prin iarba. Unde-am ascuns pestele ala mare? Era lânga mal. Mai aveam patru carasi. M-au tinut in glume vreun sfert de ora.

        Cum am de gând sa-l prepar, daca stiu vreo reteta, apoi mi-au spus si ei una, cu tinutul la bait o saptamâna. Si toti numai un zâmbet. Mi-au facut proces verbal ca nu l-am prins in timpul regulamentar. Am primit o suta de euro amenda pentru peste si douazeci de euro amenda pentru bat, si-mi confisca si batul. Normal ca m-am suparat, dar au zis ca cheama carabinierii. Abia dupa vreo ora m-am lasat pagubas.”

        BUNA

        Noroc de sfatul unui prieten care l-a invatat sa faca contestatie. N-a platit amenda. Dar nu a primit nici raspuns la contestatie. Când mai era o saptamâna sa se implineasca anul, s-a dus la filiala din zona respectiva.

        „Erau doua doamne acolo. M-au rugat sa astept cinci minulte. Vine una cu hârtia depusa de mine. Pai mai aveti timp domnule. Termenul de rezolvare a contestatiei este de cinci ani de zile. Si când imi dati raspunsul? Peste patru ani? Ia mai lasati-ma cu legile voastre mi-am zis in gând. Mie sa-mi dati batul inapoi. Nu va mai platesc nimic. S-au uitat una la alta. Suna pe unul de la etajul opt. Coboara ala dupa câteva minute. «Asta-i batul?» Da! «Pai trebuie sa dati o suta de euro!» Si atunci eu de ce am mai facut contestatie? Umbla ala prin dosare si ma pune sa mai fac o contestatie la fel, cu data de atunci.

        Peste o saptamâna ma cheama iar. Mi-au anulat amenda si mi-au dat batul inapoi. Si acum pescuiesc cu el. Dar stai sa vezi. Dupa trei ani iar primesc o citatie, ca am de platit o amenda de o suta douazeci de euro. Le-am zis ca-s plecati cu pluta. Sa caute prin dosare. Mi-au trimis scuze prin posta.”

        Ritu Postelncu are un sac plin cu povesti. Nu rastalmaceste trairile reale. Nici clipele de bucurie, nici pe cele de tristete si doliu. Cei aproape unsprezece ani petrecuti departe de casa l-au intarit.

        „M-au intrebat colegii italieni de ce ma grabesc sa ma intorc in România, ca e mai bine la ei. Le-am raspuns ca nu mai stau nicio zi dupa ce primesc actele de pensionare. Ma duc la Bacau, lânga familie. Ma apar de tântari cu o frunza, joc sah si merg la peste. Si-am sa dau si examen pentru permisul de conducere. Ca tot acasa-i ca acasa.”

        Onesti: Un proiect de suflet, cu actiuni „de suflet”

          Profesorii implicati in proiect, din Onesti si Chisinau / foto: Ion Moraru

          Un numar de peste 40 de elevi si profesori ai Liceului Teoretic „Ion Creanga” din Chisinau s-au aflat in ospetie pe meleagurile noastre, in municipiul Onesti, unde, zilele trecute, s-a scris o pagina sublima pentru intarirea legaturilor cu fratii de peste Prut. Ei au participat la actiunile inscrise in Proiectul „Sa ne tinem de neamuri – Patria culturala pe axa Chisinau – Onesti”, care a fost pornit in urma cu 10 ani printr-un parteneriat cu Colegiul National „Dimitrie Cantemir” din municipiul de pe Trotus, pe parcurs alaturându-se si Scoala Gimnaziala „Ghita Mocanu” Onesti.

          In justificarea de a reinvia acest proiect s-a mentionat  ca „derulate in lumina sloganului «Sa ne tinem de neamuri», activitatile au insemnat un valoros schimb de experienta, cu beneficii de ambele parti”.

          Elevii si profesorii de la „Creanga” din Chisinau au trait si bucuria de a fi primiti la Primaria municipiului Onesti, in sala Consiliului Local, unde intr-un glas de bucurie au creat un moment sublim cântând „Hora Unirii”.

          A urmat apoi o vizita la scolile din proiect, unde au asistat la ore si au participat la activitati foarte interesante, elevii si profesorii basarabeni au mai oferit o surpriza prietenilor lor din municipiul Onesti: in Aula Bibliotecii „Radu Rosetti” a fost un program artistic, deschis de elevi ai Scolii Gimnaziale „Ghita Mocanu” si de majorete de la aceasta scoala, iar Corul „Vocile Primaverii” de la Chisinau (infiintat in anul 1979), dirijat de prof. Madalina Ganea, a creat o seara plina de armonia muzicii, implinindu-se visul elevilor de a cânta in România.

          Echipa de proiect este formata din cadrele didactice: ing. prof. dr. Valentin Guzgan (director), prof. Corneliu Solomon, inv. Iulia Munteanu si prof. Stela Baltag – de la Liceul Teoretic „Ion Creanga” din Chisinau, profesorii Otilia Bârgaoanu (director si coordonator proiect), Gabriela Fornica si Gabriela Tudorache – de la Scoala Gimnaziala „Ghita Mocanu” si de la Colegiul National „Dimitrie Cantemir”, prof. Felicia Filip (director), prof. dr. Emilia Boghiu si prof. Aliana Ifrim.     

          Saloanele Moldovei – un pod al artelor peste Prut

          „Prutul lacrimilor noastre sa-l acoperim cu flori”, aceasta a fost denumirea initiala a unei extraordinare actiuni culturale desfasurate în perioada anilor 1990 – 1991, ce îsi propunea reîntregirea României. Cine isi mai aminteste astazi de entuziasmul de atunci, de sperantele, ingropate prea repede, de reunificare a teritoriilor de peste Prut, cu tara? Spre deosebire de alte evenimente majore ale primilor ani de libertate de dupa 1989, „Podul de flori” a fost mult prea repede si pe nedrept uitat, ignorat sau desconsiderat. Unul dintre aceste evenimente, care a rezistat timpului, “Saloanele Moldovei”, a avut ca punct de pornire, in 1990, Bacaul, si l-a avut ca initiator si apoi promotor neobosit pe artistul plastic Ilie Boca, un pod al artelor, liant între doua parti geografice, Bacau-Chisinau. La început, evenimentele Salonului s-au derulat sub patronajul celor doua ministere: Ministerul Culturii din Moldova, prin ministrul Ion Ungureanu si Ministerul Culturii din România, prin ministrul Andrei Plesu. De atunci, in fiecare an, la Chisinau si Bacau, au loc expozitii-concurs ale artistilor de pe cele doua maluri ale Prutului.

          moment aniversar

          Anul acesta, la 25 de ani de la debut, Saloanele Moldovei s-au deschis in generoasa Galerie “Constantin Brâncusi” de la Chisinau, la sfârsitul lunii august, finalizându-se pe 22 octombrie, in Bacau, cu expozitii in trei mari galerii din Bacau: Muzeul de Arta, Galleriile Frunzetti si Muzeul de Arta Contemporana de la Centrul de Cultura “George Apostu”.

          “A fost un drum lung, cu multe greutati, nu a fost mereu presarat cu flori. Si in Bacau, dar si in Chisinau a trebuit sa depasim bariere, uneori de natura economica, altele politice sau administrative. De fiecare data, in fiecare an, cu rabdare, tenacitate, cu munca si intelegere, le-am depasit, astfel ca “Saloanele Moldovei” s-au deschis mereu pentru publicul din cele doua orase. Am trecut Prutul nu de 25 de ori, ci de 50 de ori, de fiecare data ne-am intâlnit cu bucurie, cu satisfactia lucrului implinit. Suntem pregatiti sa mergem mai departe. Multumesc, la acest moment de sarbatoare, tuturor celor care, timp de 25 de ani, ne-au sprijinit, ne-au ajutat, material, dar mai ales moral. Aducem acum omagiul nostru artistilor Ilie Boca, Sergiu Cuciuc, fostului director Constantin Donea, ministrilor Culturii de la acea vreme, Andrei Plesu (România) si Ion Ungureanu (R. Moldova), primariilor din cele doua orase, uniunilor de creatie, muzeografilor”, a spus la vernisaj Mariana Popa, director al Complexului Muzeal “Iulian Antonescu” Bacau. In cei 25 de ani, pe simezele din Bacau si Chisinau au fost expuse peste 6800 de lucrari de arta, pictura, sculptura, grafica, fotografie, gravura, arta decorativa si ceramica, 271 dintre ele fiind premiate.

          Dumitru Bolboceanu - Chisinau
          Dumitru Bolboceanu – Chisinau

          La editia a XXV-a s-au spus cuvinte emotionante, amintirile au adus celor prezenti extraordinara emulatie creata in jurul acestei initiative, devenita realitate. Maestrul Ilie Boca, Dumitru Bolboceanu, presedintele UAP din R. Moldova, Geo Popa, director al Centrului de Cultura “George Apostu”, Geta Barbu, fost sef sectie la Muzeul de Arta, Ion Ungureanu, Sergiu Cuciuc (mesaj video), artisti, oficiali de pe cele doua maluri ale Prutului, cu emotie, dupa atâtia ani, au multumit pentru recunoasterea muncii lor si au transmis celor mai tineri indemnul de a duce mai departe Saloanele Moldovei, dovada vie ca arta este purtatoare de adevar si frumos, iar visul de atunci, din 1990, se va implini: unirea sub acelasi drapel si imn a celor doua tari.

          Echipa de la Muzeul de Arta Bacau
          Echipa de la Muzeul de Arta Bacau

          “Va primim cu drag, venim cu bucurie in Bacau, artisti, ministri, alte oficialitati, ne umplem sufletele si inimile de dor, de dragoste, deoarece traim inca despartiti nu numai de un râu, ci si de bariere politice, administrative. Am dori un sprijin mai mare sI mai consistent din partea autoritatilor din cele doua tari, din partea guvernelor, mai ales in perioada urmatoare, când doar noi, artistii, institutiile de cultura, nu vom putea sa continuam. Aceasta editie este una speciala, cu lucruri foarte bune, frumoase, in spatele lor este o munca imensa, de zile, luni, care nu se vede, insa fara acest efort al unor oameni daruiti muncii lor, nu s-ar putea orgniza Saloanele. Prin ceea ce facem noi, si voi aici, ne apropiem tot mai mult de ziua când vom sorbi si…Prutul dintr-o sorbire. Va doresc numai bine sI sanatate. Sa ne reintâlnim, la anul, la Chisinau”, a fost mesajul lui Tudor Stavila, critic de arta din Republica Moldova.

          In 2015, din cele 364 de lucrari trimise de artisti din Bacau, Iasi, Bucuresti, Chisinau au fost nominalizate pentru premiere 48, fiind premiati 10 artisti. Juriul, format din artisti de pe cele doua maluri ale Prutului, l-a avut ca presedinte pe criticul de arta Petre Bejan, prof. univ dr. la Universitatea “Al.I. Cuza” Iasi.

          Ilie Boca - artizanul Saloanelor Moldovei
          Ilie Boca – artizanul Saloanelor Moldovei

          Premiile acordate au fost: Marele Premiu – Premiul Ministerului Culturii din R. Moldova – sculptura: Gheorghe Zarnescu (Bacau), Premiul Complexului Muzeal “Iulian Antonescu” – pictura: Dumitru Bolboceanu (Chisinau), Premiul Consiliului Judetean Bacau-grafica: Nina Sibaeva (Chisinau), Premiul Primariei Bacau – pictura: Tudor Zbârnea (Chisinau), Premiul Centrului de Cultura “George Apostu” – pictura: Victoria Cozmolici (Chisinau), Premiul Muzeului National de Arta al Moldovei – arta decorativa: Valeriu Vânaga (Chisinau), Premiul “Mihai Grecu” al UAP din R. Moldova: Gabriel Obreja (Iasi), Premiul “Nicu Enea” al UAP, Filiala Bacau: Ilie Boca – “Traditie”, Premiul UAP România: Adrian Serbanescu (Bucuresti), Premiul Primariei Chisinau: Simion Cristea (Iasi). Premiile au constat, ca la fiecare editie, in sume importante de bani si diplome.

          Mariana Popa - director al Complexului Muzeal
          Mariana Popa – director al Complexului Muzeal

          La Galeriile ALFA a fost prezentat si Catalogul “Saloanele Moldovei – 25”, realizat la Chisinau, cât si revista MUSEUM, a Complexului Muzeal “Iulian Antonescu”, dedicata Saloanelor Moldovei.
          De la ora 17.00, la Centrul International „George Apostu” s-a desfasurat ceremonia acordarii participantilor, colaboratorilor, prietenilor a diplomelor si plachetelor aniversare: „Saloanel Moldovei – 25”. Alaturi de alte institutii de cultura, artisti prestigiosi ai artelor românesti, Ilie Boca, Constantin Donea, Mihai Chiuaru, Dumitru Bolboceanu, Mihai Grecu (postmortem), Sergiu Cuciuc, viceprimarul Radu Ababei, Vilica Munteanu, Petru Bejan, Dionis Puscuta, a primit Diploma si Medalia Aniversare „Saloanele Moldovei – 25” si Laudeta Sechelariu, presedintele Ziarului Desteptarea, pentru sprijinul acordat si mediatizarea permanenta a acestui important eveniment artistic. De asemenea, in acelasi cadru au mai primit insemnele Saloanelor institutii locale si centrale din cele doua tari.
          Darul organizatorilor bacauani, pentru colegii si prietenii din Chisinau a fost un recital de pian sustinut de Alexandru Catalin Stanescu si un concert de muzica populara cu Ansamblul “Busuiocul”, condus de maestrul coregraf Petre Vlase.

          Liga pentru Unitatea Culturala a Românilor – 125

          Despre acest însemnat organism, înfiintat la 15 decembrie 1890, s-au scris mai multe articole de-a lungul timpului, dar o monografie distincta a aparut abia in 1978, sub titlul „Liga Culturala si Unirea Transilvaniei cu România“ (Iasi, Ed. „Junimea“, 374 p.). La 60 de ani de la Marea Unire, Vasile Netea si C. Gh. Marinescu ne-au oferit o buna sinteza a fenomenului, ambii autori fiind recunoscuti pentru competentele stiintifice, dar si pentru atasamentul aratat unei cauze majore.
          La confluenta de secole, evenimente nefiresti au provocat nasterea Ligii pentru Unitatea Culturala a Românilor, ai carei presedinti au fost, printre altii, Grigore Bratianu, V. A. Urechia, Vasile Lucaciu, Nicolae Iorga, dr. C. Angelescu. Scopul central era apararea drepturilor limbii române, asa cum s-a afirmat la 24 ianuarie 1891, zi cardinala pentru Moldova, Tara Româneasca, dar si pentru Transilvania. Intr-un apel-manifest comunicat presei la aceasta data, se spunea raspicat: „Graiul românesc este nu numai alungat din scolile nationale, dar e amenintat de a fi înabusit chiar în vatra familiei române…“ Ce se întâmplase? In 1890, a fost elaborat un proiect de lege prin care se cerea „ca limba maghiara sa fie introdusa si în azilele si gradinitele de copii în vârsta de 3-6 ani“ (Liga…, p. 43). A fost organizata imediat o conferinta a Partidului National Român din Transilvania (Sibiu, 16/27 octombrie) si s-au initiat proteste ale presei din Bucuresti si din numeroase capitale europene. Cu toate acestea, la inceputul lui 1891, proiectul de lege a fost votat. La Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, în aceeasi zi – 16 oct. -, a avut loc o întrunire a studentilor, dintre care unii au devenit nume sonore în cultura româna: Simion Mehedinti, P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, I. Radulescu-Pogoneanu, Gh. Murnu, Simion Mândrescu s.a. Multi ani la rând Liga s-a dovedit o puternica tribuna pentru mentinerea drepturilor populatiei autohtone, „în marea lupta nationala pentru limba, pentru constituirea deplinei sale individualitati, pentru marirea sa“ (V. A. Urechia, catre filialele din Principatele Unite, în 1893). Un nedorit prilej de a-si arata clarviziunea a fost în 1909: „E vorba de procesul Anei Vlad de la Orastie, sotia deputatului român Aurel Vlad, care, împreuna cu mama acestuia, a fost trimisa în judecata pentru faptul de a fi cerut ca la examenele de la scolile primare comunale elevii a caror limba materna era limba româna, siliti sa învete însa ungureste, sa dea raspunsurile si în româneste, pentru a se constata astfel daca si-au însusit sau nu cunostintele necesare“ (p. 219). Urmarea: Ana Vlad a fost condamnata la o luna de închisoare si la plata unei amenzi de 300 de coroane. Evident, a urmat alt sir de proteste.
          A fost nevoie de întarirea însemnelor românesti, asa ca pe tricolorul Ligii s-a scris: „Unirea face taria“ (pe albastru), „Liga pentru Unitatea Culturala a Tuturor Românilor“ (pe galben) si respectiv „In hoc signo vinces“/În acest semn vei învinge (pe rosu). Anterior (în 1893), D. Costandache, delegatul sectiei din Bacau, a cerut fixarea unei zile ca sarbatoare nationala pentru românii din provinciile istorice ale Daciei. Propunerea a fost sustinuta entuziast de Barbu Delavrancea si de carturarul I. Bianu. Biruinta de la 1 Decembrie 1918 are si amprenta organismului de acum 125 de ani. În zilele noastre, la Iasi, Departamentul Moldova al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni omagiaza, pe 23 octombrie, optimea de mileniu presarata cu fapte memorabile.
          Ioan Danila

          Gaura de peste 5 milioane de lei, descoperita de inspectorii Antifrauda Fiscala

          – 11 patroni de firme au ajuns pe mâna procurorilor – bilantul inspectorilor Antifrauda: amenzi de milioane de lei, bani si marfa confiscate, unitati inchise

          Sute de firme din tot judetul au fost calcate de la inceputul anului de comisarii Directiei Regionale Antifrauda Fiscala (DRAF) Suceava.

          Actiunile au avut ca scop verificarea modalitatii de respectare a prevederilor legislatiei financiar-contabile. Practic, inspectorii Antifrauda au luat la puricat toate orasele din judet, respectiv localitatile Bacau, Onesti, Comanesti, Buhusi, Moinesti, Slanic-Moldova, Târgu Ocna, Darmanesti, dar nu au scapat de control nici comerciantii de la sate, cum ar fi cei din Hemeius, Buda, Helegiu, Oituz, Gheraiesti, Gârleni etc.

          Au intrat in focul controalelor firme din aproape toate domeniile, accentul punându-se mai ales în zonele comerciale cu risc fiscal ridicat si grad redus de conformare fiscala. In general, firmele verificate realizau activitati economice în domenii precum comercializare produse alimentare / nealimentare, alimentatie publica, turism, dar nu au scapat nici firmele din morarit-panificatie, frizeriile ori saloanele de înfrumusetare, cabinetele medicale etc.

          „Inspectorii Directiei Regionale Antifrauda Suceava au identificat prejudicii cauzate bugetului de stat în cuantum de 5.115.481 lei, pentru recuperarea carora au transmis 11 acte de sesizare a organelor de urmarire penala si au dispus instituirea a 13 masuri asiguratorii în valoare totala de 11.040.935 lei”, a declarat Alexandru Cristea, purtatorul de cuvânt al Directiei Generale Antifrauda Fiscala.

          Pe lânga activitatea de investigare a fraudelor si de destructurare a lanturilor tranzactionale constituite pentru prejudicierea bugetului statului, inspectorii antifrauda au constatat contraventii pentru sanctionarea carora au dispus aplicarea a 529 amenzi în cuantum de 2.094.876 lei, confiscarea de bunuri si sume în valoare totala de 189.357 lei si suspendarea activitatii a 20 puncte de lucru.

          Cele mai frecvente încalcari ale prevederilor financiar-contabile constatate de catre inspectorii Antifrauda în judetul Bacau au fost, de regula, clasicul obicei de a nu emite bonuri fiscale, dar au fost foarte multe cazuri in care bonurile emise au continut date eronate. In plus, multi agenti economici prinsi pe picior gresit au fost gasiti, la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, cu sume fara acte justificative, ori cu erori sau omisiuni, cel mai probabil, intentionate, in documentele contabile. Actiunile de control inopinat ale inspectorilor Directiei Generale Antifrauda Fiscala vor continua.

          Sute de bacauance, recalificate pe bani europeni

          Camera de Comert si Industrie Bacau a anuntat incheierea unui amplu proiect adresat femeilor aflate in cautarea unui loc de munca.

          Denumit „EGALitate de sanse pe piata muncii – EGAL”, proiectul s-a derulat la nivel national, in trei regiuni importante din tara – Nord-Est , Centru si Sud-Vest. Prin acest proiect s-a urmarit cresterea oportunitatii de angajare a 738 de femei din toata tara, dintre care 246 in regiunea Nord-Est (marea majoritate din judetul Bacau), prin asigurarea accesului egal la ocupare si construirea unei cariere profesionale.

          „Desi noi nu am avut ca tinta scrisa in proiect angajarea cursantelor, la final de proiect, am avut satisfactia sa constatam ca 25 de persoane si-au gasit un loc de munca, dintre care 12 au folosit certificatele eliberate cu ocazia participarii la cursuri. Mai mult, o persoana a reusit sa-si infiinteze o firma”, a declarat Mihai Tulbure, director la Camera de Comert Bacau. Proiectul s-a derulat pe perioada a 18 luni, grupul tinta fiind cele peste 730 de femei din toata tara.

          Pe regiunea Nord-Est, 150 de cursante s-au calificat in meseriile de lucrator in alimentatie publica si lucrator in comert, iar 96 in antreprenoriat. De retinut ca, in afara orelor de teorie, cursantii au participat la activitati de pregatire practica in restaurante renumite din Bacau si in unitati de tip hypermarket, beneficiind, totodata, de cunostintele si experienta personala ale unor persoane renumite din aceste domenii, cum ar fi Teodor Stoleru, un master chef al Bacaului, si Andreea Feraru, profesor universitar la Universitatea „Vasile Alecsandri”.

          „M-au ajutat foarte mult informatiile din curs, ca parte practica, pentru ca, efectiv, nu stii de unde sa incepi când deschizi o afacere. Sunt informatii pe care nu ai de unde sa le iei. Degeaba cauti pe internet sau daca te duci la autoritati te trimit dintr-un loc in altul. E mai complicat. Asa, iei totul de la oameni profesionisti, care sunt in sistem si stiu exact cum trebuie sa procedezi.”
          Silvia Cretu Ghergut, participanta la cursurile din acest proiect

          Corbasca: A vrut sa se sinucida si s-a aruncat in lacul de acumulare

            Un tânar de 26 de ani, din comuna Corbasca, a vrut sa-si puna capat zilelor, miercuri seara, dupa ce s-a certat cu un apropiat din familie.

            Acesta s-a dus si s-a aruncat in lacul de acumulare Beresti-Sascut, in zona satului Rogoaza, insa a fost observat la timp de un localnic, de 40 de ani, care a sarit imediat dupa el in apa si l-a adus la mal.

            Tânarul prezenta soc hipotermic minor dar si-a revenit dupa ce a primit ingrijiri medicale.

            Arestat preventiv sub acuzatia de omor

              In urma efectuarii necropsiei, medicii legisti au stabilit ca batrânul de 82 de ani, din comuna Rachitoasa, gasit marti dimineata in locuinta unui localnic, plin de sânge si cu leziuni la nivelul fetei, a fost omorât.

              Principalul suspect a fost inca de la inceput cel alaturi de care victima si-a petrecut ultimele ore din viata. Este vorba despre un barbat de 44 de ani pe care anchetatorii l-au retinut sub acuzatia de omor, iar judecatorii de la Tribunalul Bacau au emis intre timp mandat de arestare pe numele sau pentru o perioada de 30 de zile.

              Se pare ca intre cei doi, dupa ce au consumat alcool toata noaptea, s-a iscat un conflict spontan iar batrânul a fost batut. Reamintim ca omul a fost gasit in agonie si transportat in coma la Spitalul Podu Turcului unde a decedat la scurt timp.

              In dosarul in care este acuzat de luare de mita, Romeo Stavarache si-a contrazis propriile convorbiri

                Joi, ora 9.00, Tribunalul Bacau / foto: Razvan Bibire

                Primarul Romeo Stavarache a dat, joi, explicatii, in instanta, in legatura cu faptele de coruptie pentru care a fost trimis in judecata, alaturi de fostul director al ADR-NE, Constantin Apostol, si trei oameni de afaceri – Liviu Goian, Liviu Cenusa si Costel Casuneanu.

                Primarul Romeo Stavarache a sperat ca vine in instanta si isi spune „poezia” cursiv, cap-coada, fara sa fie intrerupt, dar a ajuns tinta intrebarilor insistente ale judecatorului si procurorului de sedinta, punctual, pe fiecare convorbire interceptata.

                A incercat sa evite raspunsurile clare, a ametit invârtindu-se dupa cires si a reusit sa-l enerveze pe judecator, contestând evidenta zecilor de interceptari.

                Sedinta de judecata s-a transformat intr-un haos total si din cauza avocatului lui Casuneanu care intervenea sa-l corecteze pe judecator la fiecare raspuns consemnat de grefiera.

                Din cele 5 infractiuni de luare de mita, edilul a dat, joi, explicatii doar in legatura cu una, pret de circa doua ore – sponsorizarea de 100.000 lei ceruta, in 2009, de Stavarache si Apostol, de la Casuneanu, pentru Asociatia Top Sport, ca si conditie pentru eliberarea unui certificat de urbanism solicitat de Casuneanu.

                „In 2006, Universitatea «Vasile Alecsandri», prin Clubul Stiinta Bacau, si Asociatia Top Sport au hotarât sa sustina si sa finanteze echipa de handbal a municipiului Bacau. Aceasta asociere a depus proiect la primarie pentru fonduri nerambursabile, pentru a se putea asigura finantarea echipei. 90 la suta din finantare erau fonduri publice de la Primaria Bacau, iar 10 la suta, fonduri private, sponsorizari. Primaria are obligatia sa urmareasca derularea proiectelor, sa verifice sa se inchida proiectele pentru a nu se pierde finantarea. Nu se platea nimic altceva din acesti bani, suma se ducea la echipa, majoritatea pentru salarii si impozite la stat. Pe mine nu ma interesa de unde se obtin banii, cei 10 la suta, nu urmaream care sunt firmele care sponsorizeaza Asociatia Top Sport. Singura mea grija era ca proiectul sa se deruleze. Presedintele Asociatiei Top Sport era Apostol Constantin, iar sponsorul principal era firma PA&CO, inca din 2006″, a declarat Romeo Stavarache.

                Judecatorul: „Ca primar, ma gândesc ca trebuia sa stiti”

                Ca primar al Bacaului, Stavarache, dupa cum a sustinut in instanta, nu a stiut nimic, pâna la urmarirea penala, despre cererea lui Casuneanu, din iunie 2008, de eliberare a unui certificat de urbanism, afirmatie care l-a iritat la culme pe judecator: „Nu ati aflat ca se construia ceva? Ca primar, ma gândesc ca trebuia sa stiti. Ca nu se construia un gard! Era ceva care la nivelul primariei trebuia sa se stie. Era o investitie mare”, a fost reactia judecatorului.

                „Nu am cunoscut nimic de certificatul de urbanism si nici care era obiectivul pentru care a fost solicitat. Nici nu stiu pentru cine s-a solicitat, daca era pentru PA&CO sau pentru SC Asero. Am fost sunat in decembrie, de Apostol, când am aflat de aceasta prelungire a certificatului de urbanism si ca SC PA&CO a incheiat cu Top Sport un contract de sponsorizare si urma sa faca plata. Am aflat ca s-a platit sponsorizarea de-abia când am citit actul de sesizare”, a raspuns, senin, Stavarache.

                Judecatorul si procurorul i-au citit, rând pe rând, pasaje din convorbirile interceptate in care Stavarache si Apostol vorbesc despre sponsorizarea lui Casuneanu, discutii strâns legate mereu de certificatul de urbanism.

                Dar Stavarache a tinut-o pe-a lui: „Eu trebuia sa analizez problema, dar nu avea legatura cu sponsorizarea. Doar ca am considerat ca e necesar sa fac verificari mai amanuntite. Nu a venit nimeni la primarie sa ceara certificat de urbanism. Cu o solicitare a venit de-abia in luna martie, când nu mai era vorba de nicio sponsorizare. Documentele cu privire la eliberarea certificatului de urbanism au fost eliberate in martie, data la care deja se achitase suma de bani din contractul de sponsorizare. Nu s-a conditionat nimic. Nu puteam sa-i solicit ceva ce era deja facut. Cum sa plateasca pentru un certificat, asa ceva, dom’ presedinte?!”, s-a aparat Stavarache.

                Judecatorul si procurorul au citit din nou pasaje din convorbiri in care Apostol il ruga pe Stavarache sa nu mai blocheze avizul, dar edilul s-a incapatânat sa sustina ca era vorba de alte avize, lasând sa se inteleaga ca este victima unor confuzii.

                „De ce când vorbeati despre aceasta sponsorizare si acest certificat, discutiile erau asa de trunchiate? Ascundeati ceva? De ce nu ati spus in mod concret «nu este atributiunea mea, nu e treaba mea!»?”, a mai intrebat judecatorul. „Nu cunosteam in amanunt problema. De regula, eu ce nu stiu nu vorbesc. De regula!”, a raspuns edilul.

                In sala, Casuneanu a comentat pe tot parcursul audierii, s-a amuzat de „ineptiile” primarului, dupa cum s-a exprimat, l-a ironizat si i-a adresat, in soapta, jigniri pe care nu le putem reproduce in text.

                CNSLR – Fratia sare in sprijinul românilor exploatati in strainatate

                Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din România (CNSLR) – Fratia a organizat, joi, in Sala Mare a Prefecturii, o conferinta cu tematica „Drepturile lucratorilor migranti in agricultura si eliminarea exploatarii acestora”. Evenimentul a beneficiat de prezenta autoritatilor publice judetene si locale, organizatilor sindicale, ONG-uri, precum si a fermierilor din judet.

                „In urma cu doi ani, noi am atras un proiect european, parca am anticipat ce se va intâmpla problema imigrantilor, atât in România, cât si a celor care pleaca din tara, la munca, peste tot in Europa. Plecând de la numeroasele cazuri in care in care au fost asupriti, exploatati emigrantii români, dar si de alte nationalitati, am inceput sa facem o cercetare in domeniu, sa ne consultam cu autoritatile, cu fermierii, in vederea publicarii unei lucrari stiitifice care sa fie pusa la dispozitia celor care vor sa plece la munca afara, dar si a celor care vor sa aduca forta de munca la noi”, a declarat Ghiorghe Huluta, presedintele CNSLR – Fratia Bacau.

                Practic, conferinta a facut parte dintr-o campanie de informare ce a avut ca scop cresterea gradului de constientizare cu privire la situatiile de exploatare in agricultura si dezvoltarea unei culturi pe tema respectarii drepturilor lucratorilor in acest domeniu. „Proiectul pe care-l implementam si care se va incheia in ianuarie, 2016, este finantat direct de CE, derulat in colaborare cu organizatii sindicale si ONG-uri din Italia, Spania si România.

                La noi, nu sunt nici foarte multi migranti, nici nu putem vorbi despre un fenomen de exploatare a lucratorilor, in general. In schimb, ca organizatie sindicala, nu puteam sa ramânem indiferenti fata de problematica milioanelor de lucratori români care au plecat in afara si care intâlnesc adesea fenomene de exploatare. Cele mai severe fiind in agricultura, caracterizate prin conditii improprii de trai, lipsa de plata, li se confisca actele de identitate etc”, a punctat Florentina Enache, responsabil de implementare a proiectului.

                Practic, conferinta a incercat valorificarea ideii de dezvoltare a unor retele puternice de militanti pentru drepturile lucratorilor, dând ca exemplu de buna practica, reteaua locala, constituita in cadrul proiectului, care reuneste reprezentanti ai intitutiilor publice, ai sindicatelor, ONG-urilor, dar si fermieri, juristi, in vederea stoparii fenomenului de exploatare a muncitorilor din agricultura.

                Comunitarii – problema noastra, a tuturor!

                  Directia de Servicii Publice (DSP) Bacau nu poate gestiona de una singura problema câinilor comunitari. Este nevoie de implicarea autoritatilor, in speta a Directiei Sanitar-Veterinare (DSV), a asociatiilor de protectie a animalelor, a comunelor invecinate municipiului (care trebuie sa aiba propriul serviciu de ecarisaj potrivit Ordonantei 55) si mai ales a comunitatii locale, a bacauanilor care, daca ii iubesc pe comunitari, trebuie sa ii sterilizeze, sa ii ia pe numele lor si sa ii ingrijeasca.

                  Acesta este mesajul pe care l-au transmis, pe scurt, cei de la DSP Bacau, intr-o conferinta de presa organizata joi, dupa incidentele grave care s-au petrecut la inceputul saptamânii, in Parcul Cancicov si despre care cotidianul Desteptarea a relatat pe larg, chiar in editia de joi. Doua femei au fost atacate de câinii comunitari in timp ce se indreptau spre si de la serviciu. In plina zi, femeile au fost surprinse de maidanezi, iar una dintre ele a fost operata la picior, dupa ce rana a fost prea mare si ii punea viata in pericol. Hingherii au reusit sa captureze câinele care a muscat-o.

                  „Problema câinilor comunitari nu se va rezolva cu aceasta capturare. Ce s-a intâmplat e foarte grav, dar pentru a rezolva problema este nevoie de mai multi factori”, a explicat directorul Directiei de Servicii Publice, Gabriel Gritcu.

                  Prima problema este personalul subdimensionat, apoi faptul ca apar noi patrupede prin oras mereu, aduse din localitatile vecine. „Ordonanta 155/2001 stipuleaza clar ca fiecare consiliu local trebuie sa organizeze servicii specializate pentru gestionarea câinilor fara stapân. Doar Bacau, Moinesti, Onesti, Comanesti au astfel de servicii”, a mai spus Gritcu.

                  O alta problema este ca, la actiunea de capturare a câinilor, in loc sa dea o mâna de ajutor, anumiti locatari ii adapostesc in casa. Gritcu a prezentat si un filmulet cu modul in care se desfasoara o actiune de capturare si cum o femeie de pe Aleea Parcului tine in fata usii mai multi câini, iar pe cel mai agresiv il baga rapid dupa usa, ca hingherii sa nu il poata ridica.

                  Cei de la DSV spun ca au transmis societatilor sa rezolve problema maidanezilor care isi fac veacul prin curtile lor. Din comunicatul pe care ni l-au transmis, se intelege ca cei de la DSV au grija de ce se intâmpla in adaposturi, in timp ce „ecarisarea teritoriului este in responsabilitatea consiliilor locale”, arata purtatorul de cuvânt, dr. Vlad Gheorghita.

                  Nici o vorba despre amenzi aplicate societatilor sau persoanelor fizice care nu isi vaccineaza patrupedele. Potrivit evidentelor, in judet sunt circa 20.700 câini inregistrati.

                  Evacuare cu cântec pe strada Depoului

                    Aceeasi familie a mai trecut printr-o astfel de incercare in urma cu doi ani, insa, atunci, o persoana de bine din Bacau a salvat-o de la evacuare, platindu-i datoriile. Este vorba despre Laura Ionel, vaduva de 13 ani si care are in grija cinci copii si trei nepoti. Cum cele noua suflete abia reusesc sa-si duca traiul de pe o zi pe alta, datoriile s-au strâns din nou, iar chiriasei nu i-a mai fost prelungit contractul cu Primaria Bacau.

                    In lipsa acestuia, femeia nu a mai putut sa incheie contract de furnizare cu E.On Energie si de aproximativ doi ani, garsoniera a fost deconectata de la retea. “N-avem nici curent si nici caldura, pentru ca viceprimarul de la acea vreme, Roxana Mironescu, nu a vrut sa-mi prelungeasca contractul, desi datoriile erau achitate. M-am judecat o vreme cu Primaria Bacau, iar acum sunt aruncata in strada cu opt copii.

                    Macar de mi-ar da o casa in alta parte, nu sa ne arunce in strada ca pe niste câini! Nu avem unde sa ne ducem! Nu stiu unde vom pune capul jos la noapte!”, declara Laura Ionel.

                    De aproximativ sapte ani, femeia locuieste intr-o garsoniera, situata la parterul blocului nr. 80, de pe strada Depoului. Balconul este plin de mobila veche, iar in mijloc troneaza o canapea stricata, semn ca pe timpul verii cineva dormea in balcon, dat fiind spatiul restrâns al garsonierei. Inauntru este intuneric si te izbeste caldura degajata de aragaz.

                    In casa, doua din fetele femeii strâng din lucrurile personale, pregatindu-se de evacuare. Atmosfera este trista si tensionata in acelasi timp. Printre picioarele noastre se strecoara o fetita de aproximativ 2 ani, pe jumatate dezbracata, semn ca era una din nepoatele femeii. Laura Ionel inca mai spera la vreo minune, desi sansele sa scape de evacuare sunt mici.

                    De la primele ore ale diminetii l-a bombardat cu telefonul pe viceprimarul Radu Ababei, cerându-i ajutorul. Femeia scoate dintr-o punga veche o serie de chitante ca sa justifice ca a platit datoriile. Este disperata ca nu are unde sa se duca si spune ca toate acestea i se trag de la vecinii care nu-i mai vor in bloc.

                    „Vecinii ne-au zis in fata ca abia asteapta sa scape de noi. Ne fac tigani si in tot felul, insa, noi nu suntem tigani”, spune Laura. Discutia este intrerupta de aparitia a doi barbati, care venisera sa o ajute sa mute mobila in strada. Femeia se simte abandonata de toata lumea si de sistem. Nu vrea decât o casa pentru copiii ei, ca sa nu sufere de frig, pentru ca nu se stie unde-i va prinde iarna in acest an. In urma ei ramâne o garsoniera distrusa.

                    Usile nu se inchid, tâmplaria este deteriorata, peretii sunt gauriti si varuiti in mai multe straturi etc. Urmele traiului celor noua persoane.

                    “Doamna are datorii la intretinere. In plus, imobilul pe care l-a primit l-a distrus. A primit nenumarate plângeri privind tulburarea linistii publice si are nenumarate amenzi, motiv pentru care institutia noastra a apelat la instanta. Situatia este dificila.”
                    Radu Ababei, viceprimarul municipului Bacau