Acasă Blog Pagina 3285

Ursii din Comanesti au aparut si in L’Express

    de
    Petru Done
    -

    Jocul ursului, obiceiul arhaic practicat in preajma Anului Nou in zona Comanesti, continua sa faca furori in presa occidentala, dupa deja cunoscutele serii de imagini publicate de Diana Zeyneb Alhindawi, fotograful din Brooklyn (New York) pe jumatate românca, la sfârsitul anului trecut. De aceasta data, revista franceza L’Express vine cu un articol de la fata locului, adica de la traditionalul Festival de datini si obiceiuri de Anul Nou, din Comanesti, si ii citeaza pe reporterii de la AFP (Agentia France Presse) care au descris imagini ce pentru ei, pentru occidentali, pot fi de-a dreptul halucinante, dar si pline de un farmec aparte.

    Reporterii au stat de vorba cu ursarii, de la care au aflat ca traditia este tinuta cu sfintenie de tinerii care vin in ceata si intre care au fost vazute chiar si femei si copii. Ei au urmarit cetele care au marsaluit prin oras, unde acestea au dansat, au cântat si „au mârâit” pentru a alunga spiritele rele ale anului trecut.

    ursi

    „Aceasta traditie are radacini precrestine – scrie revista. Blanurile valoroase, intre care una poate cântari pâna la 50 kg si include picioare, gheare si craniul ursului, decorate cu ciucuri rosii, sunt transmise din generatie în generatie. În România, o tara in care mai mult de jumatate din populatia europeana de urs brun este la ea acasa, acest animal simbolizeaza putere si curaj”.

    L’Express aminteste, insa, si de alte datini si obiceiuri de la noi, de diferite ritualuri care includ de multe ori costume si masti care evoca animale, cum ar fi ursii, caii sau caprele, si pe care românii le numesc, generic, colinde. Si aminteste ca, recunoscând valoarea lor, UNESCO a înregistrat în 2013 „colindele” pe lista patrimoniului cultural imaterial. Reportajul din L’Express nu este singurul care reda frumusetea datinilor de sarbatori. Un amplu reportaj apare in New York Times, semnat de James Estrin, în care este prezentat „Dansul Ursului“, vazut prin ochii Dianei Zeyneb Alhindawi, pe jumatate românca, pe jumatate irakiana, plecata din Moinesti de la vârsta de 8 ani.

    O poveste despre invidie, respect si adoratie

    de
    Ion Fercu
    -

    Anul acesta se vor implini 60 de ani de la moartea lui Labis, in stiutele conditii suspecte. A fost un meteor. Un navalnic talent care s-a infruptat cu mare voluptate din toate. A fost atins si de otrava ideologiei vremii, dar zgura poemelor lui paleste in fata profunzimii creatiei sale autentice. Atitudinea lui Nichita Stanescu fata de Nicolae Labis mi s-a parut mereu a fi una tulburatoare. E drept ca Nichita Stanescu era un generos, arunca metafore superbe chiar si in cârca unora care nu puteau purta nici povara unei laude, dar atitudinea sa fata de Labis, cel care fusese indragostit de una dintre femeile visurilor stanesciene, este una de lord al spiritului…Labis era cu doi ani mai tânar decât Nichita. Dar in vreme ce Labis era pe valul adoratiei, in Nichita vegetau timid poemele… In „Amintiri din prezent” (Editura Sport, Turism, Bucuresti, 1985, Bucuresti, pag. 150-153), cel care ne spunea ca „ingereasca o stiu numai ingerii” arunca peste bord toata otrava invidiei si-i face loc lui Labis in istoria literaturii. Lui Labis, cel care, zice Nichita, „atâta vreme cât el a trait, eu nu am publicat niciun vers. El a murit in decembrie, eu am debutat in martie” (Op. cit., pag. 152). Nichita l-a vazut pe Labis in ultima primavara a vietii acestuia, „atunci când faima sa era atât de uriasa, incât noi, studentii inodori si incolori, primeam in urechi orice stiri, oricât de neinsemnate ar fi fost ele, oricât de neclare si de ambigui, despre el” (Op. cit., pag. 150). Si o marturisire de o cruda sinceritate: „Nu-l iubeam- eram topit de invidie”(Ibidem). Nichita il asculta pe Labis, intr-un amfiteatru luat cu asalt de studenti, recitând „Moartea caprioarei”. A fost atunci cucerit de „sentimentul deznadajduitor ca el e de neatins”: „Mi-a produs o impresie sublima si deprimanta. Atunci nu puteam sa cred ca se poate scrie o poezie mai minunata decât «Moartea caprioarei». As fi dat orice pe lume, sa fiu eu autorul acelei poezii. Norocul lui mi se parea urias. Cu oricine altul as fi putut sa fiu prieten, cu el niciodata. Mi se parea foarte frumos, desi nu era. Nu puteam sa prind in notiuni personalitatea acelei recitari si asta imi dadea o mare neliniste” (Ibidem, pag. 150-151). O invidie asumata, dar privita cu alti ochi peste timp: „… gheata acelei invidii tinea numai de o aspiratie a mea atât de decis revelata, incât chiar si resturile de memorie pe care astazi le mai pot evoca nu sunt altceva decât implozia de atunci a iubirii drepte pentru poezie”. (Ibidem, pag. 152). O marturisire a anului 1982…
    Tot in 1982, spre toamna, Nichita scria ca un mare adorator al lui Labis: „A venit toamna si iar mi se face dor de cristalinul cântec al neuitatului nostru Nicolae Labis (…) A venit toamna când luna capruie catifeleaza genele aurii ale frunzelor, si un dor de Labis ma cuprinde; si din nou la masa mea pun un pahar cu vin rosu, mai mult. Cine stie? Daca i-o fi sete si va veni sa-l bea?” (Ibidem, pag. 152-153). Superb! „Cine stie? Daca i-o fi sete si va veni sa-l bea?” E una dintre cele mai frumoase declaratii de respect / dragoste… Cred ca l-ar emotiona si pe Labis. Dar, dincolo de acest scenariu, ma tot gândesc mereu ce s-ar fi intâmplat daca firul vietii lui Labis s-ar fi depanat cel putin pâna in 1983, când Nichita a plecat Dincolo?… Adoratia lui Nichita ar fi avut acelasi chip?… Poate ca Dincolo, intâlnindu-se, cei doi au topit toata Invidia si Admiratia intr-un creuzet miraculos numit Poezie.

    Bricolaje / Diva îndrăgostită ca o adolescentă

    de
    Carmen Mihalache
    -
    Carmen Mihalache
    Carmen Mihalache

    Încă mai am amintiri plăcute din vacanța de sărbători, când puteam să alternez cititul cu vizionarea de filme, după simplul meu chef, indiferent de oră. Stăteam până noaptea târziu, după ce avusesem o întreagă după-amiază de lectură, la filme, și așa am nimerit odată pe un canal care difuza un film biografic despre Maria Callas. Un film romanțat, mediocru, fără mare valoare, dar care m-a făcut să mă gândesc la fragilitatea umană a unei mari Dive, una adevărată. Dar și la forța ei.

    Filmul era despre iubirea ei pentru faimosul armator grec Onassis, o pasiune care avea să o piardă. A fost cea mai mare dintre slăbiciunile unei femei cu o voință de fier, pentru că Maria Callas, grecoiaca aceea cu voce de aur, și-a construit totul în viață, cu o extraordinară tenacitate, una supraomenească, modelându-și chipul, trupul, ținuta, cariera. Dintr-o făptură mioapă și aproape obeză, semănând mai curând cu o doică sau cu o menajeră, ea a ajuns, după un an de regim strict, extenuant, o femeie gracilă, superbă, cu alură de divă.

    Asistenta și prietena ei, Giovanna Lomazzi, care i-a a fost alături multă vreme, cunoscându-i marile victorii de pe scenele lumii, dar și umbrele din culisele vieții de zi cu zi, își amintește cum era marea cântăreață când a văzut-o pentru prima oară: „…era o femeie grasă, urâtă și, mai ales, cu totul lipsită de eleganță. Era și foarte prost îmbrăcată, așa cum se îmbrăcau de obicei cântărețele de operă. Avea părul vopsit în roșu, pe cap avea o pălăriuță verde, purta bijuterii braziliene, pentru că tocmai se întorsese din această țară, în concluzie, arăta groaznic!”

    Eu nici nu vreau să mi-o imaginez astfel. Noroc de minunea care avea să se întâmple, povestită de aceeași martoră. Care o revede după un an pe Callas, total schimbată într-o „femeie de o frumusețe orbitoare, elegantă, plină de grație”. O transformare uluitoare, când dintr-o rățușcă urâtă a răsărit o splendidă lebădă. Timp de un an, cu o inflexibilă voință, Callas, care avea doar un gând, să ajungă un star, o divă, și nu să rămână doar o bună cântăreață de operă, s-a spus unui regim draconic, consumând doar carne fără urmă de grăsime, sare, ulei, condimente.

    Doar cu salată. Nici o urmă de dulce, niciun strop de alcool, și așa a dat jos 50 de kilograme, menținându-se apoi în acea excelentă formă. Era încă foarte tânără atunci, avea sub 30 de ani, și asta a ajutat-o mult. Deși, medicii au spus altceva la timpuriul ei deces, la numai 53 de ani, când s-au strâns mai multe suferințe, și fiziologice, dar mai ales psihice. Avea o boală a corzilor vocale, o traheită puternică, își pierduse vocea, inima îi era foarte slăbită (urmare și a curei de slăbire amintite), dar, mai ales, suferea de depresie, de inimă rea. Marea ei iubire, bogatul armator Onassis, o înșelase la modul cel mai brutal, ignobil, bătându-și, de fapt, joc de ea.

    După ce i-a plăcut să se afișeze cu ea, să o poarte ca un trofeu peste tot cu el, să o ducă în minunate călătorii, să-i dea impresia că e iubită și că o va lua în căsătorie, el a părăsit-o pentru văduva lui Kennedy, Jacqueline. Tentantă partidă, desigur, pentru un tip atât de cinic și pragmatic, de arivist, un monstru de egoism, avid de putere, cum era Onassis! Pe care mulți l-au găsit vinovat pentru sfârșitul carierei lui Callas. Adevărul este că ea s-a îndrăgostit ca o adolescentă de marele armator, care, o vreme a răsfățat-o, a făcut-o să se simtă liberă, într-o prelungită vacanță. Maria Callas fusese total robită carierei ei strălucitoare, dar, mai cu seamă, avea o mare frustare. Cea a unei copilării și a unei adolescențe chinuite, în care, o mamă abuzivă s-a folosit de talentul ei unic, proiectând în copilă neîmplinirile ei.

    Callas nu a avut partea de căldură afectivă, de dragoste maternă, și a crescut cu această teribilă frustrare. Așa că s-a îndrăgostit ca o adolescentă de Onassis, care a fost cât se poate de grosolan cu ea, spunându-i, într-un sfârșit, după ce o amăgise în fel și chip : „Ești un nimic. N-ai decât ceva în gâtlej care scoate sunete frumoase, dar acum acel ceva s-a spart”. Deși Callas își iubise cel mai mult arta (o datto tuto a te, zicea ea, cu vorbele Medeei către infidelul Jason) aventura vieții ei cu Onassis avea să o coste cel mai mult. Pentru că așa se întâmplă cu femeile care iubesc prea mult.

    Cum se stropeau strazile Bacaului in urma cu 100 de ani

    de
    Deșteptarea
    -

    In monografia sa dedicata orasului, fostul primar Costache Radu povesteste si maniera in care administratia locala a rezolvat problema prafului de pe uliti.

    „Colbul care se punea mai mult de un lat de mână pe străzi când erau călduri mari, dacă nu era ostoit cu vreo ploaie, era împrăştiat de vânturi şi aceasta făcea mult rău sănătăţii oamenilor. Cei de la eforie, cihăiţi de orăşeni, nu aveau alte mijloace la îndemână decât tulumbele pojarnicilor, care o dată sau de două ori pe săptămână împroşcau pe şoseaua mare pe o întindere de cel mult 500 stânjeni. Dar şi această udătură nu era cum se cade, căci apa din tulumbă ieşind cu iuţeală, făcea mai mult poiene prin colb şi vai de-acei care se aflau prin apropiere, că tot colbul li se azvârlea în ochi venind ca din puşcă.

    Pe la 1867, primarului de-atunci îi veni în minte un alt mijloc de stropire a străzilor: două poloboace mari, încăpătoare de vreo 60 vedre de apă fiecare erau puse în două căruţe şi trase de doi cai de la pojărnicie. Poloboacele aveau la fundul de jos un fel de furtun de pânză vârât înăuntru şi la capătul furtunului o tinichea mare cu borticele multe, în forma stropitoarei. Capătul furtunului unde era stropitoarea era legat cu o frânghiuţă care se purta de un om al primăriei în dreapta şi în stânga. Caii mergeau, se dădea drumul apei şi omul vântura furtunul udând până unde putea azvârli, şi nu azvârlea apa departe, cea mai multă cădea pe iţarii şi opincile lui; astfel că bietul om când se ducea acasă trebuia să se usuce multă vreme; iar când se necăjea sau se sfădea cu cineva îl blestema să ajungă bălălău la primărie.

    Nici acest mijloc nu era de vreo treabă; căci pe lângă că nu uda toată deschizătura străzii, dar mântuindu-se apa din poloboace, se duceau la Bistriţa să le umple din nou. Cât se duceau, cât umpleau, cât se înturnau, treceau ceasuri şi colbul era la loc. Atunci, pe la 1870, se schimbă felul de udare. În loc de furtun se puse o ţeavă de fier aplecată spre pământ şi care avea la capăt o altă ţeavă lungă cât mijlocul căruţei, faţă cu pământul şi plină cu borte prin care se azvârlea apa când mergea căruţa. Nici aşa nu era vreo scofală, căci toată udată nu era nici măcar şoseaua din centru.

    Pe la 1887, primarul de atunci cumpără o saca de fier cu căruţa ei de la Bucureşti, încăpătoare de 2000 de litri de apă şi cu turbină jos la fund. Purtată de doi boi mari, stropirea se făcea bine, colbul era astâmpărat. Dar tot nu se putea face pe mai mare întindere, căci mântuindu-se apa, se duceau iar la Bistriţa s-o umple. Primarii ce urmară cumpărară la rândul lor iar câte o saca, astfel că pe la 1898 erau şase sacale. Măcar că se umpleau tot la Bistriţa, totuşi udarea străzilor era mai bună şi pe o întindere mai mare.

    La 1899, sub primăria lui Gh. Răileanu, s-a săpat o fântână mare în ograda primăriei, având deasupra un cazan mare în care se suie cu pompa apă multă şi din care prin ţevi aşezate pe sub pământ se duce apă la o depărtare de 500 de metri de la primărie în mai multe părţi. De la gurile de apă aşezate pe străzi, sacalele se umpleau îndată şi astfel mai toată ziua stropesc necontenit. Străzile care sunt udate sunt multe şi unele sunt udate până la marginea oraşului.

    Astfel după vreo 40 de ani de încercare şi străduinţă putem zice acum că veşnicul colb care era în oraş s-a alungat şi cetăţenii respiră mai uşor şi au şi hainele curate”.

    Costache Radu

    Si un ou e o viata

      de
      Ioan Bîșcă
      -
      Tuti, Beti si Boni

      Ce mai face profesorul Rang? Nenea Tuti, cum il stiu apropiatii, face bine. Dupa accidentul vascular cerebral suferit anul trecut, fatalistul din el isi urmeaza soarta cu incredere, umor si optimism. L-am sunat când era in spital, m-a primit in casa fiul, Iulian, când nu putea sa se ridice din pat sa deschida usa. Ma suna sa-mi spuna c-am mai scapat câte-o perla in textul pe care l-am scris. La sfârsitul verii mi-a deschis usa sprijinit de umblatorul acela cu patru picioare, facut din aluminiu. Venise toamna si, iarasi la usa, m-a primit fara el.

      Astazi, când merge la piata se sprijina in baston, ca un maresal care nu intelege ce inseamna aia pensie. Si pentru ca au fost destule intrebari puse sincer, unele dezinformari sau chiar fabulatii legate de starea lui de sanatate, mi-am zis ca cea mai buna solutie e sa-l intreb, pentru cititorii Desteptarii, cum a fost la ultimele cinci partide de vânatoare la care a participat, dupa atacul cerebral.

      De ce nu stai acasa?

      Dau telefon daca pot sa trec intr-o ora. „Vina coane, sunt acasa!”. Sun. Usa de la intrarea in bloc e deschisa. Beti si Boni m-au simtit deja. Aud latratul acela de bucurie, cu dat „metronomic” din coada. O strângere de mâna peste prag. Nu suntem superstitiosi. Pupici pe nasucurile reci si jucause ale celor doua cateluse, urmate de invariabila comanda: „Beti! Treci la loc!”. O voalata idee de autoritate a stapânului. Parca timpul a stat in loc. Ceva de genul asta scriam si acum doi ani. Din bucatarie vine miros de… ceva bun. Cât Nea’ Tuti s-a dus sa aduca doua pahare, amândoua sar buluc pe mine. Gâdi-gâdi-a strengareala. Când revine…ne miscam doar din priviri. Mustata alba, stufoasa i se ridica. Sprânceana la fel.

      Sase ochi il privesc nevinovati din pozitii mai putin conventionale. Atitudinea ii ramâne ferma, dar ochii lui se bucura. Din „colectia” de recipiente de toate formele si dimensiunile, cu etichete sau insemnate cu markerul, scoate un bidonas cu lichid rozaliu. „Sanatate coane! Eu mi-am pus mai multa apa.” Ciocnim. „Ahhahaaa! Aualeu! Ce minunat…!” Plimba paharul sub nari mai ceva ca un somelier cu vechi state in serviciu. Gusta si plescaie din buze „Am grija de mine! Cu regimul nu prea ma impac…! Manânc absolut orice. De fapt… imi gatesc singur. Asa ca…? Sanatate!”. Ne asezam. Aia mica mi s-a pitit intre picioare. Tânjeste la o iesire. „Intreaba-ma ca sa-ti raspund!” Nu mai apuc. „Imi aduc aminte perioada in care eu… eram tânar. Mergeam la vânatoare si veneau batrâni. Asa, cum sunt eu acum. Mergeau greu… tare…!”( Tare cu „tare!” imi da de inteles). „Bai frate! Si eu plecam pe culme – piciorul de deal, sa ajung mai repede la atinut. Si asta venea incet! Inceeet! Mamaaa…! ce mai injuram! Ca de ce nu sta asta acasa daca e bolnav!? De ce ne incurca pe noi daca nuuu…?

      Si-acuma… inteleg! Incerc, când merg la vânatoare, sa nu-i incurc pe ceilalti. Da…! Sa nu stea nimeni dupa mine. Merg destul de bine. Mai e noroi, gheata… de asta port baston! Dar am sa incerc, pe la sfârsitul lui ianuarie, depinde si cum va fi vremea, sa iau autorizatie la fazani. Sa scot si fetele. Daca s-a facut cota…? nu-i nimic. Mergem la anu! Ma bucur si le multumesc colegilor din grupa. Vin, ma iau cu ei. Principal pentru mine e ca pot sa ies afara.” Nu scapa ocazia sa ma dojeneasca, punctual, unde am facut o afirmatie fara sa fiu pe deplin documentat. Recunosc. Si eu invat. Sunt atâtea notiuni, denumiri, cutume… Nu tin numai de vânatoare, pescuit sau de cultura generala. Asa ca-l provoc sa-mi expuna ce intelege el prin „etica vânatorului”.

      Asomarea e un chin

      Glontul e ca fulgerul. Intâi trazneste, te loveste si apoi bubuie. Oricât te-ai stradui sa scurtezi suferinta unui animal menit sa ajunga in tigaie, nu poti sa o faci cum o face un vânator. E suficient un singur cartus. „Mistretul cade inainte de a auzi impuscatura. Glontul iese din arma cu opt sute de metri pe secunda. Viteza sunetului e de la trei sute si vreo treizeci si unu de metri pe secunda, când afara sunt zero grade. Mai creste cu vreo doi-trei metri când e cald. Habar n-are ce l-a lovit!” Suna telefonul. E Iulian, baiatul. Am impresia ca Nea Tuti ii da cuminte raportul. Profit sa mai caut niste puchini la ochisori, asa, pe furate. „Beti! Treci la loc!”

      Justificare…? Când tragi…? Nu exista!

      „Una e sa ai reflex când degetul te furnica, si mult mai important e sa-ti stapânesti reflexul… ca sa nu te furnice!”. Mirosul din bucatarie deja ma face sa inghit in sec. „Nu-ti zic ce fac. Ghiceste!” Presimt ca vrea sa-mi abata atentia de la ce vreau sa inteleg. Deontologia aia…? „Etica e un ansamblu! Hai sa-ti dau un exemplu, când se trage si când nu. Sezonul la rata mare se incheie pe treizeci si unu martie. La sarsele … (Sarselica asta e tot un soi de rata, dar cam la un sfert din dimensiunea unui ratoi si cam jumatate din cât o rata obisnuita, si zboara mult mai repede.) vânatoarea se opreste dupa jumatatea lui martie. Cum le deosebesti? Hai, când sunt in cârd iti dai seama… Dar când nu zboara impreuna, si vine câte una singura, cum o deosebesti? Mi s-a pus intrebarea asta! Erau mai multi vânatori la Asociatie”

      Râde cu amândoua partile de obraz si mustata i se destinde, putin zburlita. Intrebare cu provocare. Ce-mi trecea mie atunci prin cap? Beti n-are purici? Ma scarpin dupa ureche si clipesc ca o marioneta de la teatru de papusi. Vazându-ma asa de… nevinovat, aflu: „rata mica zboara cu o viteza de pâna la o suta douazeci de kilometri la ora, rata mare… cu saizeci. Faceti si voi calculele! Când o vezi ca are saizeci, nu mai tragi! Si i-am lasat.” Stimate cititorule! Daca te opresti din citit… da-ti cu presupusul! Chestia e pur matematica. Adaug niste puncte-puncte. „Am aflat dupa aia ca mai erau si dupa-amiza care calculau. Cum sa-ti dai seama de viteza din aer? Vânatoarea nu-i menita pentru toti! Daca nu esti sigur, nu tragi! Nu tine ca era prea departe, era in desime, venea prea repede. Iti asumi o viata. Nu faci experimente. Normal ca aia mica da mai repde din aripi.”

      Pa!

      Replica nu era pentru mine. Papa, papica sfârâia in bucatarie. Erau in lucru o ciorba de tacâm si o varza de coasta de capra, dar nu din aia salbatica. Capra de casa, nu sa tai lemne. Mirosul imi muta nasul. Carnea e in cuptor si varza da in pârg… Beti si Boni saliveaza. Bun vinul! Vorbeste la telefon. Nu stiu când a trecut o ora. Pâlnia mea de la urechea stânga se face mare. „Eu cred ca innebunesc vecinii. Ii usuc! Toate mirodeniile astea ale mele? Da, taticutule! E bine!” Mai fur inca un crâmpei din dialogul cu baiatul. „Nu, taticutule, nu scrie prostii! Invata! Da, taticutule. Am grija!” Continui cu etica, ca n-am terminat, si ridic paharul gol la fileu. Am intrat in colimator. Nu vreau sa schimb pionul in regina. Domn’ profesor mi-a intuit deja mutarile. „Nu se poate scrie o carte care sa impuna reguli legate de comportamentul la vânatoare. La urma urmei sunt atitudini, acte. Multe tin de bunul simt. O acumulare de invataminte.

      Când colegul de lânga tine striga «al meu e!», se mai intâmpla ca doi vânatori sa traga in acelasi timp, e o chestiune de etica. Il lasi, chiar daca n-a tras niciun cartus. Nu poti sa tragi intr-un fazan, in care se trage de obicei cu alica de diametru doi, jumatate-trei, cu alica de unu jumate! Ai mult mai multe sanse sa-l nimeresti dar… sa mai zboare inca si sa moara cine stie pe unde, si sa nu-l poti recupera? Sau: vede vânatul la distanta, trage, in ideea ca poate vreo alica il va nimeri. Pai, scopul tau ca vânator, e sa-l lovesti din prima sau sa schilodesti animalul? Cu arma lisa, ca sa stii distanta corecta, nu trebuie sa mergi cu ruleta. De regula, trebuie sa vezi ochiul animalului. Asta inseamna ca esti sub treizeci de metri. Sa vezi culoarea penelor, sa vezi labele la rata. Când se aduna toate aceste informatii in subconstient, dupa ani de exercitiu, poti da foc. Daca nu esti sigur, nu tragi!” Trebuie sa ridic ancora.

      Vânatoarea este necesara pentru a pastra echilibrul unei faune careia tot omul i-a stricat echilibrul. Biologul Catalin Rang mai face o analiza pe baze logice, stiintifice. Rata mare de inmultire a porcilor salbatici (mistreti), scapata deja de sub control, creaza conditiile ca sa reapara pesta porcina. O boala care nu se ia la om, dar afecteaza si porcii domestici. Parca nu vreau sa ma gândesc. Intors acasa de la doua june, mosneagul meu de câine, Dino, m-a ginit. Ma priveste cu albul acela de pielita opaca pe ochi, privire care trece prin mine. Port in haine si un iz placut, asa cred eu, de varza calita. Il doare-n coada de etica. Mirosul nu minte. Se aseaza in fund si latra. Ma cearta. E prima oara când il vad invidios. Le-am mângâiat pe Beti si Boni.

      O englezoaica modernizeaza adapostul de câini din Bacau

        de
        Andreea Gavrila
        -

        Este vorba de Lesley Ford, de la asociatia englezeasca Sadie’s Stray Dog Rescue, care vine de câteva ori pe an in Bacau, incercând sa salveze cât mai multi maidanezi si sa ii dea spre adoptie strainilor.

        Contributia ei a fost semnificativa si palpabila, cu ocazia acestei vizite, ea aducând noi boxe in care sunt tinuti câinii de la sosirea in adapost pâna la sterilizare, dar si opt unitati de hranire a animalelor care stau in tarcul mare, pentru ca hrana uscata sa se nu se mai piarda.

        Numai anul trecut, a strâns de la sponsori straini, englezi, olandezi si nemti, 50.000 de euro care au ajuns, sub diferite forme la acest adapost. In incercarea de a convinge autoritatile ca este nevoie de o filosofie coerenta pentru a rezolva problema maidanezilor de pe strazile Bacaului, aceasta a participat ieri, alaturi de reprezentantii Primariei Bacau, a voluntarilor din asociatii, medicului de la Directia Sanitar-Veterinara si de la adapost, a altor cetateni, la o intâlnire unde s-au propus solutii concrete pentru ca aceasta situatie sa fie rezolvata.

        Chiar daca atmosfera a fost tensionata, au reiesit mai multe idei. „De luni, o echipa mixta formata din reprezentanti ai Politiei Locale, Directiei Servicii Publice si Directiei Sanitar-Veterinare vor incepe controalele, incepând cu Aleea Parcului, unde vom informa si soma proprietarii de câini de rasa comuna sa ii sterilizeze”, a anuntat de la inceput viceprimarul Ilie Birzu, care a condus intâlnirea. Voluntarii au cerut ca sa existe apa in permanenta in tarcul mare de câteva hectare in care sunt tinuti câinii, acestia sa fie tratati mai bine dupa ce sunt sterilizati, puii sa fie tinuti separat de adulti si sa nu se mai inregistreze atât de multe decese.

        _DSC0199

        Dar, cum ramâne cu solutionarea problemei? – era intrebarea de pe buzele tuturor. „Ceea ce lipseste Bacaului este un management coerent. Aveti oameni muscati de câini, ONG-uri care apara animalele si o autoritate locala care nu stie ce trebuie sa faca. Noi putem sa va sfatuim cum sa cheltuiti banii si sa puneti la punct o modalitate prin care sa reducem inmultirea prin sterilizare, sa aducem câinii in adapost si sa ii tinem sanatosi ca sa ii dam spre adoptie”, a spus Lesley Ford. De la venirea sa in Bacau, la inceputul saptamânii, a fost zilnic in adapost.

        A ajutat la instalarea noilor unitati de hranire pentru animale, a inceput evaluarea celor care se afla in tarcul mare si a ajuns la o concluzie: acestia sunt batrâni, dar nu sunt infometati. Ar putea sa o duca mai bine, pentru ca daca sunt sanatosi vor fi si mai usor de adoptat. De altfel, la aceeasi intâlnire, s-a propus ca solutie si adoptia la distanta. Strainii care vor sa le asigure hrana si tratamentele pot trimite bani. Acesti câini vor fi plasati separat, cei adoptabili urmând sa fie fotografiati.

        Voluntarii au cerut si ca adoptiile sa fie incurajate mai mult. Pentru acest lucru, autoritatile au promis ca vor face o sectiune pe site-ul primariei. „Anul acesta, trebuie sa fie sterilizati mai multi câini. Anul trecut, in cele trei campanii am estimat ca vom steriliza 1000 de patrupede, am reusit doar 650. Restul banilor s-a pierdut. Anul acesta trebuie sa sterilizam minimum 1.000”, a mai spus Lesley Ford. Aceasta spune ca a vazut adaposturi in tara noastra in care conditiile sunt mai precare. Cu toate acestea, ca sa nu mai traiasca laolalta cu oamenii, voluntarul spune ca este absolut necesara sterilizarea in masa.

        In acest sens, in bugetul de anul acesta au fost prinse sume pentru subventionarea sterilizarii si in cabinetele particulare si extinderea padocului. Voluntarii straini propun ca tarcul mare sa fie impartit, sa existe tevi pentru apa curenta, cer ca sa se angajeze oameni specializati, câinii care urmeaza sa fie adoptati sa fie ingrijiti in intervalul pâna la plecare. O alta solutie ar fi ca acest serviciu sa fie dat in gestiune catre o societate sau ONG-urile de protectie a animalelor. Despre eutanasiere nu s-a facut vorbire, desi legea permite acum si acest lucru, daca nu sunt adoptati in 14 zile.

        „Numerosi cetateni m-au sunat si mi-au solicitat sa rezolvam cât mai repede aceasta problema. Trebuie strânsi de pe strazi, aceasta este prima masura. In adapost, pot fi ingrijiti de voluntari, stiu cel mai bine cum sa faca asta.

        Legea permite si sterilizarea, ca ultima solutie, chiar daca nimeni nu-si asuma politic aceasta decizie”, a spus Constantin Scripat, candidat al Miscarii Populare la Primaria Bacau. Acesta a participat la masa rotunda si a spus ca vorbeste in primul rând „in numele bacauanilor”.
        Dezbaterea s-a incheiat cu o vizita la adapost.

        In adapost sunt 2.100 de câini. 1.708 au fost capturati anul trecut, 360 au fost adoptati si 1200 sterilizati. Potrivit datelor, in 2015 s-au cheltuit 235.713 lei pentru functionarea adapostului. Mai multe persoane au fost muscate de câini in ultimele luni, ajungând la spital cu rani grave.

        Latina? Indispensabilă!

        de
        Ioan Dănilă
        -

        Numele lui Alexandru Ioan Cuza este alăturat unui număr semnificativ de reuşite ale societăţii româneşti, începând cu anul 1859. În ceea ce priveşte învăţământul, domnitorul semnează, la 25 noiembrie 1864, Legea asupra instrucţiunii, un act cu adevărat revoluţionar, care-l va îndemna pe Mihail Kogălniceanu să exclame: „De acum ştiinţa va înlocui averea! De aceea e necesar să împrăştiem învăţătura mai ales între clasele rurale” (Monitorul oficial, nr. 144/1864). Ţara noastră a fost printre primele state europene care au proclamat obligativitatea învăţământului primar, după Suedia, Norvegia, Prusia şi Italia. La loc de frunte, în programele şcolare de atunci se aflau limbile clasice: latina şi greaca.

        După 150 de ani, mai precis la 23 dec. 2015, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice face publice propunerile de plan-cadru pentru clasele V-VIII, din care lipseşte limba latină, la clasa a VIII-a. Este singura disciplină de învăţământ care a fost eliminată din toate cele trei variante de programe elaborate de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. Reacţiile nu au întârziat, iar cea mai vehementă şi larg motivată este aceea semnată de colectivul de cadre didactice de la Departamentul de filologie clasică al Universităţii din Bucureşti.

        Spicuim din cele aproape zece pagini de argumente pe cele considerate şi de noi imbatabile, alcătuind memoriul în vederea menţinerii disciplinei limba latină în planurile-cadru pentru clasele V-VIII:

        1. ţinând seama de faptul că limba română este o limbă romanică (alături de franceză, italiană, spaniolă, portugheză; sardă, retoromană, occitană, catalană şi dalmată), înlăturarea limbii latine din programa şcolară a preadolescenţilor din România este o măsură antinaţională şi antieuropeană;

        2. studiul limbii latine sprijină esenţial însuşirea eficientă a limbii române, întrucât gramatica românească, lexicul şi sistemul fonetic sunt în bună parte moştenite din limba latină;

        3. structura logică a gramaticii latineşti disciplinează şi dezvoltă procesele gândirii;

        4. cunoaşterea legilor fonetice care au acţionat din latină în limba română fundamentează orice afirmaţie privind filiaţia celor două limbi;

        5. competenţele pe care le formează limba latină sunt imposibil de creat de vreo altă disciplină: elevul înarmat cu cunoştinţele primordiale din limba-bază îşi va construi un algoritm funcţional menit a-l propulsa în studiul comparativ al oricărei limbi romanice şi, de aici, în aprofundarea limbilor moderne;

        6. familiarizarea cu lexicul latin se constituie într-un fundament esenţial pentru însuşirea neologismelor, în general, şi a terminologiei ştiinţifice în special; însăşi învăţarea gramaticii limbii române se întemeiază pe înţelesurile termenilor latineşti (substantivus, articulus, adjectivum, pronomen, numeralis etc.; subjectum, praedicatum etc.);

        7. elevul actualului mileniu manifestă interes pentru intimitatea cuvântului, reflectată în istoria acestuia, cu transformările fonetice şi eventual semantice înregistrate;

        8. cunoaşterea limbii latine facilitează înţelegerea textelor scrise, în condiţiile în care România deţine un trist loc între naţiunile Europei în ceea ce priveşte alfabetizarea funcţională;

        9. asimilarea dictoanelor latineşti orientează just personalitatea în devenire a elevilor, prin contactul cu înţelepciunea popoarelor Antichităţii, confirmată de 2000 de ani;

        10. prezenţa limbii latine contracarează efectul tot mai vizibil al limbii engleze, care îndepărtează limba română de izvoarele ei. A ieşit un decalog de care M.E.C.S. ar trebui să ţină seama. Exitus acta probat, adică „rezultatul judecă faptele”.

        Carleta Bodea crede ca a fost „vânata” politic

          de
          Cătălina Chifu
          -

          Curtea de Apel a respins contestatia facuta de fosta directoare a Directiei Sanitar Veterinare Bacau, Carmen Carleta Bodea, împotriva deciziei Tribunalului prin care a fost arestata preventiv pentru 30 de zile. In urma cu o saptamâna, aceasta a fost retinuta de procurori si acuzata de trei infractiuni de luare de mita, patru infractiuni de folosire si transmitere de informatii secrete unor persoane neautorizate, dar si doua infractiuni de instigare la abuz în serviciu.

          In octombrie 2015, Carleta Bodea i-ar fi dat unui medic veterinar informatii despre o licitatie si ar fi furnizat unor persoane variante de subiecte pentru concursuri organizate la DSV Bacau, spun procurorii DNA. 2.700 de lei ar fi primit de la administratorul unei societati care comercializeaza carne si 5.000 de lei de la ruda unuia dintre candidatii favorizati, iar la inceputul acestui an ar fi determinat membrii unei comisii de examinare sa favorizeze un candidat inscris la un concurs pentru un post de medic veterinar.

          In fata procurorilor, Carleta Bodea s-a declarat nevinovata si nu a recunoscut niciuna din cele noua fapte, dupa cum ne-a spus avocatul ei, Vasile Agapie. Mai mult, ea pune toate aceste acuzatii pe seama unor vendete politice. „Sunt lucruri interpretabile si in interceptarile telefonice, si in cele ambientale. Nu pot fi de acord ca sunt probe in dosar, atât timp cât nu am acces la dosar. In faza aceasta nu pot sa vorbesc decât de simple acuzatii, de suspiciuni. Clienta mea apreciaza ca multora nu le-a convenit ca ea ocupa acel post si ca au vrut sa o schimbe”, ne-a declarat avocatul Vasile Agapie.

          Avalansa de candidati la proba practica a examenului auto

            de
            Ramona Ionescu
            -
            Multi dintre candidatii care iau sala se impotmolesc la oras/Foto: Ramona Ionescu

            – numarul mare al candidatilor care dau orasul este justificat de slaba lor pregatire – dupa fiecare esec in trafic, acestia se reprogrameaza si astfel apar aglomerari in lista

            Examinatorii auto au inceput activitatea in forta. Ei se confrunta cu un numar mare de candidati programati sa sustina proba practica. Mare parte dintre aspirantii la un permis de conducere au luat sala, dar au picat orasul. Reamintim ca din luna octombrie 2015, persoanele care trec cu succes de proba teoretica pot sustine proba practica de mai multe ori (in cazul in care o pica) in perioada de valabilitate a cursurilor absolvite la scoala de soferi. La fiecare examinare, candidatii trebuie sa achite taxa de examinare si sa faca cel putin inca sase ore suplimentare de pregatire practica. In anul 2015, la proba teoretica s-au prezentat 21.035 candidati, din care au fost admisi 12.361 de persoane (58,76 %). La proba practica, au urcat la volanul unei masini 12.075 de aspiranti, din care doar 8.487 au fost admisi, intrând in posesia unui permis de conducere.

            “Examinarile la proba practica au cunoscut o crestere de 8,57%, fata de anul 2014. Numarul mare de candidati care repeta proba practica (orasul) denota ca acestia se prezinta nepregatiti la aceasta proba. Examinatorii sunt exigenti, iar multi dintre cei respinsi nu efectueaza manevrele obligatorii de indemânare pe traseu. Unele persoane cer termene apropiate pentru reexaminare, insa trebuie sa le oferim tuturor candidatilor sansa de a sustine aceasta proba, iar programarea o face calculatorul, in termen de 15 zile. Sa nu uitam ca examinatorii pot asista zilnic doar un anumit numar de candidati”, declara cms.sef Constantin Mihaescu, seful Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor Bacau.

            Proba teoretica se sustine in sistem informatic doar la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor Bacau din str. Henri Coanda , nr.2, etajul 2, in sala special amenajata pentru desfasurarea acestei activitati. Sala de examinare are in componenta 14 statii de examinare , o statie de supervizare a activitatii de examinare si o statie de inregistrare a candidatilor, examinarea având loc on-line prin intermediul unei aplicatii informatice elaborata si administrata de Directia Regim Permise de conducere si Inmatriculare a Vehiculelor Bucuresti.

            Accesul candidatilor in sala de examinare este gratuit, programul fiind de luni pâna vineri intre orele 08.30-15.30. Proba teoretica se sustine, de regula, in limba româna si cuprinde un numar diferentiat de intrebari particularizate pentru fiecare categorie. Conform Ordinului Prefectului judetului Bacau nr. 15/30.01.2012 proba practica de conducere a unui autovehicul se desfasoara in municipiul Bacau, municipiul Onesti si in municipiul Moinesti. Taxa de examinare auto se achita la agentiile DITL Bacau.

            Comisie de disciplina in cazul elevei care a inghitit otrava de soareci la scoala

              de
              Roxana Neagu
              -

              Eleva de la Colegiul „Henri Coanda” Bacau, care la inceputul acestei saptamâni a inghitit otrava de soareci, intr-o pauza dintre ore, era joi, inca internata in spital.

              „Am preferat sa o mai tinem sub observatie medicala, pentru monitorizarea starii de sanatate, având in vedere ca raticidul, otrava pe care a ingerat-o, putea sa dea tulburari hepatice si hemoragii. Analizele i-au iesit bine, asa ca nu mai sunt motive sa stea internata. Vom demara procedurile de externare, cât de curând”, ne-a declarat dr. Aurelia Taga, directorul medical al Spitalului Judetean de Urgenta Bacau, unde a ajuns fata.

              „O asteptam la scoala, ne-a precizat si prof. Catalin Gargaun, directorul colegiului unde invata tânara. Mama fetei a stat de vorba cu cei de la spital, a inteles situatia, a luat legatura si cu psihologul de la Pediatrie. Noi am instituit si comisia de disciplina, pentru a stabili cu exactitate cum s-a produs acest incident. Am vorbit si cu profesorul diriginte de la clasa si va fi permanent supravegheata”.

              La discutiile de la scoala a participat si un inspector scolar de management, dupa cum a confirmat si prof. Theodora Sotcan, inspector scolar general la Inspectoratul Scolar Judetean Bacau, insa decizia finala privind starea elevei o va da consilierul psihologic, care o va sprijini in perioada urmatoare. Eleva are 16 ani si este in clasa a X-a, la profil Stiinte sociale.

              Luni, intr-o pauza, s-a ascuns in toaleta, a inghitit otrava de soareci si apoi a revenit la ore, fara sa spuna nimic, desi fusese vazuta de doua colege atunci când a recurs la acest gest. Raticidul si-l luase de acasa, asa ca premeditase fapta. I s-a facut insa rau, a fost chemata Salvarea si dusa de urgenta la spital. Adolescenta a declarat medicilor ca a vrut sa se sinucida, dupa o cearta cu parintii.

              Pacient cu anevrism gigant de aorta, salvat de medicii de la Spitalul Judetean Bacau

                de
                Geta Panaite
                -
                dr. Elena Alistar, medic primar medicina interna si specilist cardiologie si dr. Ioana Raluca Dinu, medic specialist pneumolog

                – 98% dintre anevrismele de acest tip sunt depistate abia dupa ce pacientul moare si doar 2% in timpul investigatiilor – bacauanul se numara printre norocosi si acum se poate bucura de viata
                – cu acest caz, echipa medicala de la Spitalul Judetean de Urgenta Bacau a câstigat premiul I la Congresul National de Medicina Interna

                Barbatul care acum se poate bucura de viata a ajuns la Spitalul Judetean de Urgenta (SJU) Bacau dupa ce a sesizat ca respira tot mai greu la eforturi din ce in ce mai mici, dar si pentru ca expectora mult. Fiind fumator, dar si pentru ca in urma cu doi ani a mai ajuns la unitatea medicala dupa ce avusese momente scurte de pierderi de cunostinta, din motive cardiace, s-a ingrijorat si s-a prezentat la medic.

                In urma unei proceduri facuta de specialistul pneumolog, care il avea deja in evidenta cu bronhopneumopatie obstructiva cronica (BPOC) si pentru care urma tratament, s-a observat o evolutie a bolii, drept pentru care a fost internat ca sa i se efectueze o investigatie la computer tomograf si a se asigura ca nu sufera de cancer, riscul fiind crescut la fumatorii trecuti de 50 de ani.

                „La computerul tomograf s-a infirmat, din fericire, prezenta unui cancer, in schimb am avut o surpriza diagnostica, respectiv un anevrism gigant de aorta, cu care pacientul traia de mult timp si care nu fusese diagnosticat cu ocazia investigatiilor cardiologice efectuate anterior”, a explicat dr. Ioana Raluca Dinu, medic specialist pneumolog la SJU Bacau.

                Asadar, in urma cu doi ani, pacientul trecuse printr-o serie de investigatii amanuntite intr-o clinica universitara de cardiologie, insa atunci nu s-a observat anevrismul. Drept urmare, medicul penumolog a luat legatura cu medicul cardiolog pentru a gasi o rezolvare, mai ales ca pacientul putea muri in orice clipa si nici nu putea sa treaca printr-o interventie chirugicala de mare anvergura pentru ca avea si afectiuni pulmonare.

                S-a lucrat in echipa

                „Stiam ca in lume, din 2010, ghidurile de tratament ale acestor anevrisme cu localizare pe aorta descendenta toracica beneficiaza de o procedura terapeutica interventionala, dar minim invaziva, prin introducerea unei endoproteze pe calea arterei femurale.

                Stiam unde se face in tara aceasta procedura, la nivel de pionierat, a fost sunat acel centru medical privat, care a acceptat cazul si pacientul a beneficiat de aceasta endoproteza de aorta descendenta toracica cu un beneficiu functional foarte bun”, a declarat dr. Elena Alistar, medic primar medicina interna si specialist in cardiologie.

                a1

                Barbatul se afla in continuare intr-un plan de supraveghere penumologic si cardiologic, dar se simte bine. Un merit la fel de mare la acest succes medical l-a avut si medicul specilist in radiologie si imagistica dr. Bogdan Nita, care a efectuat examenul de computer tomograf, insa a contat mult si aparatura de inalta performanta a spitalului.

                Apreciere nationala

                Cu acest caz, echipa medicala de la SJU Bacau a câstigat premiul I la Congresul National de Medicina Interna, din zeci de cazuri prezentate din intreaga tara, iar toti participantii au plecat acasa cu mesajul ca atunci când un pacient prezinta o dilatare de aorta abdominala, trebuie investigat daca are sau nu anevrism. Dintre pacientii cu anevrism de aorta descendenta toracica, doar 2% sunt diagnosticati intâmplator, iar restul de 98% la necropsie.

                Bucegi: Beciuri inundate din cauza unei conducte de apa calda care a cedat sub presiune

                  de
                  Ramona Ionescu
                  -

                  – locatarii blocurilor nr. 111, 113 si 115 de pe strada Bucegi s-au trezit cu beciurile inundate dupa ce s-a spart o conducta de agent termic din apropierea Scolii “Domnita Maria”

                  Conducta avariata a cedat intre punctul termic (PT) 30, Scoala “Domnita Maria” si blocul nr. 113 de pe strada Bucegi. Locatarii spun ca de trei zile au tot anuntat o posibila avarie in dispeceratul Thermoenergy, insa, angajatii societatii au dat curs sesizarii abia dupa lungile insistente ale locatarilor.

                  Situatia a devenit dramatica miercuri dupa-amiaza, când, proprietarii din zona au solicitat sprijin de urgenta pentru ca li s-au inundat beciurile. Apa care a curs pret de câteva zile, s-a infiltrat prin pamânt si chiar prin planseele de beton, facându-si loc in boxele de la subsolul blocurilor. Reprezentantii Thermoenergy spun ca miercuri la ora 18.00 s-a dispus intreruperea agentului termic in zona, pentru pierderi inregistrate in reteaua de agent termic. Sistarea caldurii si a apei calde a afectat 18 consumatori.

                  Joi dimineata, o echipa de muncitori a identificat conducta sparta, a inlocuit-o, iar lucrarile au fost definitivate in jurul orei 13.00. Daca unii proprietari de boxe au avut norocul ca apa sa se retraga intre timp, altii s-au ales cu pagube, apa calda stricându-le produsele depozitate pe jos. Desi nu intra in sarcina Thermoenergy sa scoata apa din subsoluri (fiind proprietatea locatarilor), reprezentantii societatii spun ca vor trimite in zona o pompa care sa scoata apa din beciurile oamenilor.

                  “Le vom acorda sprijinul necesar persoanelor care ne vor permite accesul in subsolul blocului. Avaria a fost localizata, instalatia a fost golita pe tronsonul respectiv si imediat ce temperatura a permis, baietii s-au apucat de treaba. La ora 13.00, lucrarea a fost incheiata si instalatia a fost reumpluta cu agent termic”, declara Narcisa Antoneac, purtator de cuvânt la Thermoenergy Group SA

                  “De câteva zile am tot vazut iesind abur prin spatele blocului nr. 113 si am sunat la asociatia de proprietari si la Thermoenergy. Când m-am dus la beci si am vazut câta apa este in subsol, mi-am dat seama ca treaba e serioasa. Vecinii s-au revoltat la rândul lor pentru ca apa nu curgea de la tevile noastre, ci era clar ca s-a infiltrat din exterior. Am insistat cu telefoanele, pâna a venit o echipa si i-a dat de capat”, declara Ion Lungu, locatar

                  “Eu locuiesc chiar la parterul blocului nr. 115 si m-am speriat când am vazut ca mi se umple casa de abur. Conductele trec chiar pe sub geamul meu si intra in subsol. Si eu am sunat la Thermoenergy, au venit doi baieti si au testat apa cu degetul, dupa care au plecat râzând. Acum vad ca au venit altii si lucreaza, insa ce facem cu apa din beciuri. Cine o scoate?!?”, se intreaba Neculai Plesca, locatar

                  Rosiori: Biserica sparta de hoti de doua ori in aceasta luna

                    de
                    Geta Panaite
                    -

                    – infractorii fara frica de Dumnezeu au plecat cu mai multe carti vechi, câteva cruci, covoare si au distrus mai multe bunuri din lacasul de cult

                    Batrânii din satul Misihanesti, comuna Rosiori, vorbesc numai despre cele intâmplate in localitatea lor.

                    Bisericuta din sat a fost calcata de hoti de doua ori de la inceputul lunii. Acestia au spart usa de la intrare, au patruns in altar unde au stricat mai multe bunuri, au aruncat icoanele vechi de pe pereti, au furat covoarele, mai multe cruci, dar cele mai pretioase lucruri disparute sunt câteva carti liturgice foarte vechi si care se presupune ca sunt valoroase.

                    Prejudiciul nu a fost estimat, dar furturile au fost raportate politistilor, insa pâna acum faptasii nu au fost prinsi.

                    Biserica din satul Misihanesti are o vechime de peste 200 de ani, iar localnicii s-au ingrijit de ea. Tocmai de aceea ei se roaga acum ca hotii sa fie identificati si sa plateasca pentru ce au facut.

                    Pagubitii de la falita Astra Asigurari, asteptati sa ceara despagubiri

                    de
                    Florentin Radu
                    -

                    – pâna acum, doar 137 de bacauani si-au cerut drepturile de la Fondul de Garantare a Asiguratilor n acestia ar fi indreptatiti sa primeasca peste 3,3 milioane de lei

                    Bacauanii care au de recuperat despagubiri de la compania Astra Asigurari, aflata in faliment, trebuie sa transmita cât mai rapid cereri de plata catre Fondul de Garantare a Asiguratilor (FGA). Demersul trebuie facut de cei care au fost pagubiti de un posesor de polita Astra, completând Anexa 6 de pe pagina de internet a Fondului (www.fgaromania.ro).

                    Cererea de plata se va depune la sediul Fondului, din str. Olari nr. 7A, etaj III, Sector 2, Bucuresti, cod postal 024056, direct sau prin posta, cu scrisoare recomandata, cu confirmare de primire. Documentul va mai putea fi trimis si prin posta electronica (la adresa office@fgaromania.ro) sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Cererea pentru despagubire o face creditorul de asigurare – pagubitul, dar el poate mentiona ca beneficiarul sumelor de plata sa fie service-ul care a reparat masina.

                    La cererea de plata se anexeaza, în copie legalizata, actele / înscrisurile doveditoare ale sumelor pretinse cu titlu de creante de asigurari. Daca nu mai poseda aceste documente, petentul poate depune o declaratie pe proprie raspundere, dupa modelul din anexa nr. 7 din Norma nr. 16/2015. În cuprinsul cererii de plata se va preciza motivul imposibilitatii de depunere a înscrisurilor.

                    Peste 100 de pagubiti bacauani si-au cerut drepurile

                    Potrivit FGA, pâna la data de 31 decembrie 2015, pe adresa Fondului au ajuns doar 11.200 cereri de plata (circa 20% dintre pagubiti) cu o valoare estimata de 92 milioane lei, dintr-un total de 57.210 dosare de dauna preluate de la Astra. „Fondul de Garantare a Asiguratilor a primit, pâna la 31 decembrie 2015, 137 de cereri de plata de la potentialii creditori de asigurari ai societatii Astra Asigurari, din judetul Bacau. Suma totala ceruta la plata, prin intermediul acestor cereri, este de 3.369.174,66 lei”, a declarat Costin Anghel, purtatorul de cuvânt al FGA. In acest context, institutia le cere oamenilor sa se grabeasca, pentru a beneficia de o plata cât mai rapida a despagubirilor.

                    „Pentru a evita supraaglomerarea si aparitia starii de nemultumire în rândul potentialilor creditori de asigurari ai Astra Asigurari, FGA recomanda întreprinderea demersurilor de depunere a cererilor de plata din timp pentru a beneficia de o plata cât mai rapida a despagubirilor”, au transmis reprezentantii FGA. Potrivit legii, Fondul poate plati despagubiri celor care au depus cereri de plata si care au dosarele complete. Plata despagubirilor se va face în limita a 450.000 lei pentru fiecare creditor, insa abia dupa ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti de deschidere a procedurii de faliment. Termenul de plata va fi de cel mult de 5-7 zile lucratoare de la data la care dosarul este complet si aprobat la plata de catre Comisia Speciala.

                    Fondul de Garantare a Asiguratilor s-a constituit ca persoana juridica de drept public in scopul protejarii creditorilor de asigurari de consecintele insolventei unui asigurator. La data de 1 octombrie 2015, FGA a preluat 57.210 de dosare de dauna, inclusiv dosare de rascumparare, precum si 2.046.604 de contracte de asigurare în vigoare de la Astra Asigurari. FGA a preluat 1.826.483 de polite si 51.566 dosare de dauna, din România, 191.241 de polite si 4.809 dosare de dauna aferente activitatii Astra în Ungaria, 22.752 de contracte în vigoare si 642 dosare de dauna aferente activitatii Astra în Slovacia, precum si 6.128 de contracte în vigoare si 193 de dosare de dauna aferente activitatii Astra în Germania. Pâna la data de 31 decembrie 2015, FGA a deschis 5.000 de dosare noi de dauna.

                    Triunghiul fatal: St. O. Iosif – Natalia Negru – Dimitrie Anghel

                    de
                    Răzvan Bibire
                    -

                    Liviu Rebreanu a intentionat sa scrie un roman bazat pe povestea de dragoste si moarte dintre Stefan Octavian Iosif – Natalia Negru si Dimitrie Anghel. Romanul urma sa se numeasca „Sarpele” si 12 din cele 13 capitole erau, de fapt, povestea dramei traversate de cele trei personaje numite mai sus. Rebreanu nu a terminat romanul. Povestea care l-a inspirat este simpla si tragica.

                    Stefan Octavian Iosif era, in 1903, un poet consacrat. Avea deja trei volume de poezii publicate când o intâlneste pe Natalia Negru la Biblioteca Fundatiei Carol I, unde el era custode. Un an mai târziu aveau sa se casatoreasca. Natalia avea sa-si dea seama ca St. O. Iosif nu era ceea ce-si dorea: era prea boem, prea visator pentru casnicia pe care o gândise ea si pentru planurile ei de viitor. Casatoria celor doi se destrama. Stefan Octavian Iosif va muri in spital doi ani mai târziu, in 1913.

                    Dimitrie Anghel se cunoscuse cu St. O. Iosif la Paris, in 1901, la studii. Cei doi vor colabora o buna bucata de vreme, scriind sub acelasi pseudonim. Incet-incet, el se insinueaza in viata Nataliei, cu care se va casatori in acelasi an in care ea divorteaza de Iosif. Casatoria avea sa se transforme intr-un cosmar. Scenele de gelozie dintre cei doi erau frecvente.

                    Intr-o zi, lui Anghel ii cade o cheie din buzunar. Natalia ii face o scena acuzându-l ca e cheia de la o camera de hotel in care el se intâlneste cu o alta femeie. Anghel incearca sa o convinga ca e cheia de la un birou de la Casa Scoalelor, unde primise un post de referent, insa nu reuseste decât dupa ce merg impreuna si-i demonstreaza acest lucru.

                    Ajunsi la Tecuci, la parintii Nataliei, cei doi se cearta din nou. Anghel i-ar fi spus de niste relatii extraconjugale ca sa o faca sa sufere. Ea ii raspunde ca, daca va continua sa povesteasca, va pleca. La care Dumitru Anghel reactioneaza: „Daca faci un pas, te impusc!”.

                    Ea a facut pasul, el a tras. Se pare ca doar a incercat s-o sperie si a tras spre fereastra. Glontul loveste rama unui pat de fier si ricoseaza in fesa femeii.

                    Crezând ca a ucis-o, el se impusca si, dupa doua saptamâni de stat in spital, moare din cauza septicemiei, la 13 noiembrie 1914.

                    Fiica Nataliei si a lui St. O Iosif, Corina, va muri lovita de o schija, in urma bombardamentului executat de un zeppelin german asupra Bucurestiului, la 13 septembrie 1916.

                    Natalia moare la 2 septembrie 1962, la Tecuci.

                    Incredere si dialog

                    de
                    Gheorghe Bălțătescu
                    -

                    Tema conflictului intre generatii a fost abordata de fiecare „generatie”: este sau nu este? Manifestate mai lent sau mai aprig, diferentele de gândire, de comportament, estomparea unor valori si ascensiunea altora au dominat o perioada sau alta, secole chiar, fie la nivel sociologic, cultural, economic, ideologic sau comportamental. Cel mai vizibil si pronuntat, uneori cu urmari dramatice, astazi, este conflictul dintre parinti si copii, in special adolescenti.

                    Nu trebuie minimalizat sau exclus din literatura de specialitate, din programa scolara, cu toata rezistenta uneia dintre parti, conflictul dintre elevi si profesori. S-au scris mii de carti, tratate, despre acest subiect, au fost emise judecati de valoare, s-au oferit solutii, insa fenomenul exista, se manifesta, iar in anii din urma consemnam rupturi iremediabile, altele cu efect tragic. La baza acestei relatii tensionate stau resursele limitate de timp, comunicarea defectuoasa, precum si schimbarile de principii, mentalitate sau modele culturale care apar in societate, pe care parintii (doar ei?) nu reusesc sa le inteleaga si sa se adapteze la ele, in cea mai sensibla relatie umana, cea dintre copil si parinte.

                    Parintele renunta cu greu, sau nu renunta, la celebra formula „pe vremea mea”, iar copilul, adolescentul solicita mai multa independenta, mai multa intelegere, incercând sa evadeze din canoanele educatiei rigide, uneori depasite. Parintele vrea ca odrasla lui sa stea in biblioteca, sa fie premiat la olimpiade, sa se faca doctor, in timp ce adolescentul din ziua de astazi cauta refugiul in mijlocul prietenilor, pe retelele de socializare, in cluburi si cafenele la moda, iar parintii trec pe locul doi.

                    Vorbeam de consecinte dramatice, tragice, ca urmare a acestor conflicte, de cele mai multe ori mocnite. Numai in Bacau, in ultimii ani, mai multi adolescenti au apelat, constient, la gesturi extreme, in urma unor neintelegeri cu parintii sau profesorii. Si-au pus capat zilelor aruncându-se in lacuri, de pe balcoane, altii au apelat la medicamente, la otravuri, cum este cel recent al unei eleve de la un liceu din Bacau. Sunt cazuri relatate si in ziarul nostru, fenomenul este mult mai complex, insa singurele solutii pentru atenuarea (ca nu putem vorbi de eliminare) acestor conflicte sunt dialogul, comunicarea, increderea reciproca, dar, mai ales, constientizarea ca a fost, este si va fi un conflict intre generatii, pe care, cu inteligenta, rabdare, dragoste, afectiune, il putem depasi.

                    Familia sinistrata de la Magura a primit un container

                      de
                      Deșteptarea
                      -

                      Familia din comuna Magura ramasa fara casa in urma unui incendiu petrecut inainte de Craciun a primit, astazi, prin grija prefectului de Bacau, un modul special in care sa locuiasca. Omul de afaceri Talal Hamad a anuntat ca va ajuta familia Grozavu sa-si mobileze modulul, in care sa locuiasca pana va putea reconstrui casa. Familia sinistrata este ajutata si de consateni.

                      [wonderplugin_gallery id=”428″]

                      O masina ramasa in pana, vandalizata

                        de
                        Deșteptarea
                        -

                        O masina cu numere de Republica Moldova ramasa in pana, pe E85, in apropiere de Filipesti dispare bucata cu bucata dupa o saptamana de stationare pe partea dreapta a soselei.

                        Cum arata masina saptamana trecuta / FOTO Ciprian Radu
                        Cum arata masina saptamana trecuta / FOTO Ciprian Radu

                        Autoturismul a ramas fara o roata, dupa ce i s-a rupt un pivot, iar proprietarul l-a lasat pe marginea drumului, in urma cu sase zile. Astazi, dupa aproape o saptamana, masina are geamurile sparte si trei roti lipsa.

                        Cum arata masina astazi/ FOTO Ciprian Radu
                        Cum arata masina astazi/ FOTO Ciprian Radu

                        Anul trecut, un Mercedes SLK cu numere de Irlanda, ramas in pana in apropiere de Bijghir, pe drumul Bacau – Vaslui, a fost jefuit in mod similar iar, in final, masinii i s-a dat foc.

                        Bulgăroaica Tsvetelina Zarkova a semnat cu Știința Bacău

                        de
                        Comunicat de presa
                        -

                        Deținătoarea Cupei României la volei feminin a transferat joi prima jucătoare străină din această stagiune. Astfel, bulgăroaica Tsvetelina Zarkova a semnat cu Știința Bacău până la finele acestui sezon, cu opțiune de prelungire.

                        În vârstă de 29 de ani, noua achiziție a grupării băcăuane evoluează pe postul de centru, este fostă componentă a naționalei Bulgariei și a mai evoluat, de-a lungul carierei, pentru Akademik Sofia, Levski Sofia, Rote Raben Vilsbiburg (Germania), Lokomotiv Baku (Azerbaidjan), VK Samorodok (Rusia), Tomis Constanţa, VK Prostejov (Cehia), Dinamo București și Volei Alba Blaj.

                        Zarkova1

                        ”Aștept ca venirea Tsvetelinei Zarkova să ne aducă, în primul rând, un plus semnificativ la blocaj, dar și pe faza de atac”, a declarat antrenorul principal al Științei Bacău, Florin Grapă.

                        Tsvetelina Zarkova va susține vineri, 22 ianuarie, primul antrenament cu noua sa echipă, pentru care ar putea debuta chiar sâmbătă, 23 ianuarie, de la ora 17, în partida de pe teren propriu cu CSM Lugoj.

                        Pe de altă parte, Știința Bacău le-a împrumutat la Unic Piatra Neamț, până la finalul sezonului, pe Alexandra Badea și Andreea Fiterău.

                        Se deschide pârtia din Slanic Moldova

                          de
                          Silvia Patrascanu
                          -

                          Vineri, 22 ianuarie, la ora 12, se deschide sezonul de schi in statiunea Slanic Moldova.

                          “Conditiile de schiat sunt satisfacatoare, stratul de zapada artificiala fiind de maximum 15 cm. Conform procedurilor, au fost verificate toate instalatiile si utilajele din dotare, sunt folosite cele trei tunuri la capacitate maxima, s-a batatorit zapada, astfel încât pârtia sa se poata încadra în parametrii normali pentru schiat. La partea superioara a pârtiei au fost facute delimitari cu sisteme de siguranta pentru a putea fi utilizata zona acoperita cu zapada”, arata Romil Botezatu, directorul Serviciului de Promovare a Turismului din cadrul Consiliului Judetean Bacau.

                          Administratorii pârtiei ii roaga pe schiori sa respecte regulile de conduita si recomandarile echipelor Salvamont si ale Jandarmeriei Montane.

                          Pârtia “Nemira”, lunga de 1.414 m si lata de 38 de m, este prevazuta cu telescaun, instalatie de înzapezire artificiala si sistem de iluminat nocturn.

                          Este o pârtie usoara, având o diferenta de nivel de 240 de metri, si este deosebit de atractiva pentru schiorii amatori.

                          1...3.2843.2853.286...5.871Pagina 3.285 din 5.871

                          ULTIMELE ȘTIRI