PF Daniel a aterizat la Bacau

6 noiembrie 2015

Prea Fericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortoidoxe Romane, a aterizat, astazi, in jurul orei 14.00, pe Aeroportul International din Bacau.

El trebuia sa ajunga la Suceava si de acolo, la Radauti, pentru a participa la la sfinţirea mănăstirii cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”.

Din cauza cetii, avionul care trebuia sa ajunga la Suceava, a aterizat, insa, la Bacau, iar de aici s-a plecat cu masina spre Suceava.

Pe Aeroportul din Suceava, Patriarhul a fost asteptat de preoti din trei judete dar si de ziaristi, insa, acestia din urma nu au fost lasati sa intre in sala de asteptare pentru a nu pune intrebari incomode patriarhului.

O delegatie ONU a ajuns in Colonesti

Silvia Patrascanu

6 noiembrie 2015

O delegatie a Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) a ajuns, vineri, in comuna Colonesti. E vorba despre prof. Philip Alston – Raportor Special ONU pentru saracie extrema si drepturile omului, Christiaan van Veen, consilier al Raportorului Special, Junko Tadaki, de la inaltul Comisariat pentru Drepturile Omului, si Voica Pop, Specialist in Protectia Copilului al UNICEF.

Voica Pop a mai vizitat judetul Bacau, in diverse etape ale proiectelor derulate in parteneriat cu Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si Consiliul Judetean Bacau.

“Aceasta delegatie a vizitat Școala Generala «Smaranda Apostoleanu» din Colonesti, unde specialistii au discutat cu reprezentantii primariei, cu profesorii, elevii si parintii despre problemele cu care se confrunta comunitatea pe linie de saracie si drepturile omului”, a declarat primarul Valentin Mirzac.

Au fost prezentate date privind starea economica a localitatii si problemele sociale pe care le genereaza lipsa locurilor de munca, multi parinti fiind nevoiti sa-si lase copiii in grija rudelor si sa mearga la munca in strainatate.

Dupa aceste discutii, specialistii au vizitat doua familii care sunt monitorizate in cadrul programului “Incluziune sociala prin furnizarea de servicii integrate la nivelul comunitatii” si ale caror probleme au fost rezolvate cu sprijinul UNICEF.

De la Colonesti, raportorii au plecat spre Rachitoasa, comuna prinsa, de asemenea, in proiectul de incluziune sociala.

“Chiar ne-o dati noua?” Eveniment la Podu Turcului: S-a finalizat “Casa lui Andrei”

Silvia Patrascanu

6 noiembrie 2015

Andrei Nedelcu, 12 ani, un baietel extrem de necajit din Podu Turcului, a avut noroc. In decembrie 2014, i-a trimis lui Mos Craciun o scrisoare in care ii povestea ca i-a murit tatal, ca mama sa, Cristina, abia se descurca singura, cu patru copii, ca mica lor casa se va prabusi in curând.

De la scoala, scrisoarea sa a fost trimisa unei persoane, care si-a dat seama ca aceasta familie are nevoie nu doar de un pachet cu dulciuri si hainute de sarbatori, ci de un sprijin mult mai consistent. Asa ca trimis scrisoarea altei persoane, iar aceasta a apelat la Asociatia “Valoare Plus”, despre care stia ca mai construise o locuinta sociala, “Casa lui Gheorghita”, in Stanisesti.

Marian Paduret, presedintele asociatiei, l-a cautat pe baietel la Podu Turcului si a facut o evaluare a situatiei familiei Nedelcu. A decis apoi sa intreprinda tot ce poate pentru a le darui celor patru copii o casa noua. Voluntarii si membrii asociatiei au strâns fonduri, au facut ei insisi donatii, si-au mobilizat prietenii, au cautat sponsori si au construit “Casa lui Andrei”.

Casa lui Andrei - Asa a inceput — Casa lui Andrei – Asa a inceput

Ieri, familia Nedelcu a primit cheile. “Locuinta sociala denumita «Casa lui Andrei» a fost construita cu ajutorul eroic al voluntarilor si al Primariei din Podu Turcului, care ne-a pus la dispozitie pamântul. La constructie au participat peste 50 de voluntari din Podu Turcului, Bacau, Onesti, dar si din America si Suedia”, a declarat Marian Paduret.

Copiii nu au primit o casa goala, ci una mobilata si dotata cu tot ce ii este necesar unei familii. “Le-am adus mobila, oale, farfurii, tacâmuri, cani, hainunte, un carucior pentru cel mic, le-am facut un sopron pentru lemne, le vom face si gard. Pot sa se mute aici fara sa aduca nimic. Au tot ce le trebuie, de la cel mai marunt lucru pâna la mobilier”, arata presedintele asociatiei.

Casa lui Andrei - Andrei fericit, dar nedumerit — Casa lui Andrei – Andrei fericit, dar nedumerit

Desi a urmarit cum se inalta casa, pas cu pas, Andrei a ramas fara cuvinte, fara reactie, neincrezator. “Parca nu realiza ce i se intâmpla. Am fost dimineata la vechea lor casa si i-am gasit in frig. Le-am spus sa se imbrace si sa vina ca sa le predam cheile si nu le venea sa creada. «Chiar ne-o dati noua?» m-a intrebat Andrei, uimit. Nici mama sa nu parea sa creada”, povesteste Marian Paduret.

Casa lui Andrei - Si lucrurile marunte sunt importante! — Casa lui Andrei – Si lucrurile marunte sunt importante!

Presedintele Asociatiei “Valoare Plus” a adaugat ca fara sprijin nu ar fi reusit sa finalizeze “Casa lui Andrei”. “Desi cuvintele nu sunt suficiente sa exprimam toata recunostinta profunda pentru toti cei implicati, totusi atât cât putem vrem sa o facem”.

Casa lui Andrei - Ce e bine e in noua casa — Casa lui Andrei – Ce e bine e in noua casa

El multumeste tuturor donatorilor, tuturor voluntarilor “eroi” care si-au dedicat din timpul lor pentru construirea casei, grupurilor organizate de voluntari de la Licurici Impex, AY Energy Mold, Raiffeisen Bank, partenerilor comerciali care au facut donatii importante – Agricola, Autobild Service, Ellero, Notar Public Dâsca Iulia-Madalina, Stomatolog Oana Bele Doinita, SAM Hjalp, Fuller Center, Praiese Assembly – si partenerilor care i-au sprijinit mediatic: “Desteptarea”, “Inima Bacaului”, “Bee Strong”.

Unii tineri au ales “miscarea” sportiva. Competitie pentru „Sanatate, Tinerete si Identitate”

Sport

Silvia Patrascanu

6 noiembrie 2015

Carla Popa, presedinte al Asociatiei pentru Promovarea Dezvoltarii Personale (APDP) Bacau, a reusit sa adune 159 de tineri din sapte colegii bacauane la o competitie sportiva organizata in cadrul proiectului ”Sanatate, Tinerete, Identitate, Implicare” (STII), cofinantata de Consiliul Judetean. A fost, de fapt, vârful unei campanii.

“Pe tot parcursul lunii octombrie, in sapte colegii din Bacau, au fost organizate activitati sportive diverse in colaborare cu Universitatea «Vasile Alecsandri», Facultatea de Stiinte ale Miscarii, Sportului si Sanatatii, astfel incât beneficiarii proiectului sa poata descoperi alternative sanatoase de petrecere a timpului liber, sa experimenteze, sa descopere placerea jocului, a miscarii, ca parte componenta a unui stil de viata sanatos”, arata Carla Popa.

Cele sapte colegii sunt CT “Dumitru Mangeron”, Colegiul Catolic “Sf. Iosif”, Colegiul Economic “I.Ghica”, Colegiul National “Gh. Vranceanu”, CN “Ferdinand I”, CN “V. Alecsandri” si CN “M. Eminescu”.

Evenimentul a avut loc pe terenul de sport al Universitatii ”Vasile Alecsandri” din Bacau, joi dupa-amiaza, si a cuprins concursuri pe urmatoarele ramuri: fotbal, baschet si atletism (saritura in lungime, alergare viteza 50 m si aruncarea mingii de oina).
“Cadre didactice si studenti ai universitatii bacauane au asigurat componenta de arbitraj, notare a punctajelor si derularea in bune conditii a intregii competitii sportive”, a precizat Carla Popa.

Aplaudati-i pe câstigatori!

Baschet: locul I – echipa C.N. ”Ferdinand I”, locul II – C.N. ”V.Alecsandri”, locul III – Colegiul Catolic ”Sf.Iosif”.

Fotbal: locul I – Colegiul Economic ”I.Ghica”, locul II – C.N. ”Gh. Vranceanu”, locul III – Colegiul ”Sf.Iosif”.

Saritura in lungime fete: locul I – Anca Tocila (C.N. ”Gh.Vranceanu”), locul II – Ana Maria Treistaru (”M. Eminescu”), locul III – Alexandra Bacoiu (”Gh.Vranceanu”).

Saritura in lungime baieti: locul I – Dan Cazacu (”M. Eminescu”), locul II – Sergiu Jercalau (”Gh. Vranceanu”), locul III – Rares Serban (”Gh. Vranceanu”).

Alergare viteza 50m fete: locul I – Sorina Enculesei (”M. Eminescu”), locul II – Anca Tocila (”Gh. Vranceanu”), locul II – Alexandra Sicoie (”Sf.Iosif”).

Alergare viteza 50m baieti: locul I – Sergiu Jercalau (”Gh.Vranceanu”), locul II – Alin Alexandru Gherasimoae (”V.Alecsandri”), locul III – Nicolae Achitei („Gh.Vranceanu”).

Aruncare minge oina fete: locul I – Narcisa Popescu (”Ferdinand I”), locul II – Andreea Hriban („M.Eminescu”), locul III – Crina Chitigoi (”Sf.Iosif”).

Aruncare oina baieti: locul I – Dan Cazacu (”M.Eminescu”), locul II – Cristian Dogaru (”Sf.Iosif”), locul III – Andrei Dragan (”M. Eminescu”).

Cum a fost deturnat mitingul din Bacau. Marturia unui participant

Deșteptarea

6 noiembrie 2015

Claudiu Dorneanu, unul din participantii la mitingul de miercuri, din Bacau, povesteste, pe Facebook, cum de la o manifestatie care trebuia sa comemoreze victimele tragediei de la Clubul Colectiv, s-a ajuns la o manifestatie extrem de politizata:

„Trebuie sa lamurim ceea ce s-a numit confiscarea si denaturarea sensului mitingului din 4 noiembrie, din Bacau. Inainte de toate sa plecam de la certitudini: initierea on-line de catre un grup de cetateni tineri, alaturarea la aceasta miscare relativ spontana a unui alt grup de tineri care au gandit ca trebuie sa fim in legalitate fapt care a dus la solicitarea si obtinerea unei autorizatii; emotia noastra a tuturor legat de evenimentul „Colectiv”, unii ceva mai expansivi si vocali, altii mult mai tacuti fie la serviciu, fie acasa, fie in alte medii, inclusiv on-line.

Zis si facut, am iesit la miting (unii zic 1500, altii si 3000), miercuri 4 noiembrie, a doua zi dupa tonul spontan dat de Bucuresti. Aici, noi suntem maestri, intai stam in hruba noastra la caldurica sa vedem ce se intampla si daca mai e loc, facem o programare la miting. Si asta este o certitudine, asa cum si faptul ca 19 oameni au iesit spontan de fapt marti seara. De ei nu suflam nimic!? Unul, Catalin, mi-a dat sms in noapte, pe la ora 12, cum ca vrea si un steag si ca este in Piata Tricolorului sa planga mortii! Tot o certitudine.

Acum sa trecem la firul evenimentelor de miercuri…. La 16.30 am ajuns in piata si era o liniste….precum inaintea unei furtuni (programate) Am parcat un camion cu banner montat pe el fix in fata hotel Bistrita; politia m-a intrebat ce fac si le-am spus ca „bine, am parcat” si sunt dispus sa platesc orice amenda, dar nu mut camionul. Au inteles si au zambit. Am plecat sa inscriptionez si alta masina…

La 18.30 aflu pe on-line ca lumea incepe sa se adune, conform programarii, pentru ora 19. Eram retinut de treburi organizatorice, personale. La 19.15 ajung in piata impreuna cu viitorul revolutionar al familiei, Stefan, fiul meu cel mare; scot cateva cartoane si scriu pe ele: „ASASINII”, „ORI EI, ORI NOI”, „VOI NE CREDETI PROSTI, NOI VA STIM DE HOTI!” si mergem in multime. Luasem cu mine si lista victimelor de la Colectiv (scoasa de pe stirileprotv), lista de la Siutghiol, Apuseni si numele planoristului disparut si negasit din 30 august.

Vad ca dialogul organizatorului cu masele da semne de gripaj. Ma indrept catre Dorin Chirilescu si dupa ce ne salutam ii intind lista pentru a o citi si pentru a transmite tuturor sa pastram liniste dupa fiece nume. Dorin intelege si incepe sa citeasca, lumea intelegand la randul sau. La un moment dat este pur si simplu intrerupt de scandari venite din lateral spate: „Jos Benea!”, „Stavarache, demisia!” si „lista Colectiv” nu mai poate fi citita. Era inceputul haosului! Eu impart cele trei pancarde si ma duc sa dezleg bannerul de pe camion (cel cu Colectiv) apoi revin si urc pe scarile CJ.

Trebuia sa vad ce se intampla acolo, de fapt; baietii pierdeau controlul, cineva dadea semne ca incepe sa preia controlul golaneste. Scandarile erau preponderent de tipul unei galerii de fotbal si total in afara emotiilor care ne miscasera pe toti pana acolo. In spun lui Dorin sa citeasca lista ori o citesc eu daca imi permite. El era total dezorientat si incerca sa retina portavocea pe care un individ tot incerca sa i-o smulga din maini. Imi da lista, total descumpanit si aproape instantaneu un individ imi smulge lista spunand ca „face ceva pe ea” si o rupe, altul ma impinge si un al treilea ma injura de mama, de familie; baietasii erau pe fapte mari! Din umbra revolutionarul Gringo parea ca nu stie nimic, doar transmitea lozinci „peluzelor” de pe scari, pe care acestia le reproduceau imediat. La un moment dat „le vine” ideea sa meargem toti la Benea acasa si la Stavarache, Cristian Ghinghes fiind cumva „influientat” sa transmita asta maselor de oameni. Jandarmul care m-a scos din mainile „armasarilor cu banderole tricolore” spune: ” E grav! sper sa nu se intample asta”.

Toate astea se intamplau in fata copilului meu. Fac fata unui ropot de amenintari continue ca ar trebui sa plec si sa nu mai postez bannerul cu Colectiv. Intru in dialog cu liderii nedeclarati (ai deturnarii) si le spun o serie de istorii vechi despre ei, cu ei si alte cunostinte comune care astazi se afla prin puscarii „saracii!”) si asa le intru pe sub piele. Eram de-al lor!!!!!!!!!! Incep sa imi arate cate cartoane frumos scrise mai au prin sacose si ca oricum vor face ei o noua Romanie. Ma ingrozesc la ideea ca asa ar putea sa arate Romania copiilor mei, confiscata. Pe scari, un altul, Nelu Macaiala forta preluarea portavocii, dar Dorin se impotriveste si se flancheaza cu Sorin Sarghe pentru minima protectie. Este probabil momentul cand lumea incepe sa inteleaga ceva, insa nu ceea ce se intampla de fapt. O parte incep sa plece, dar tot am ramas indeajuns de multi.

Urmeaza o serie de scandari haotice si de peluza amestecate cu timida si de bun simt chemare a organizatorilor la subiectul Colectiv.

Pe la 21, odata cu expirarea autorizatiei, ora anuntata dealtfel de catre Dorin, lumea incepe sa plece. „Armasarii cu banderole tricolore” vin catre mine si incep sa ma imbratiseze si sa isi ceara scuze si sa dea noroc cu fiul meu. Se pare ca se calmasera, pesemne fusera atenti si la faptul ca „fratenizasem” cu „sefii”….Eram de-al lor! Unii care fierbeau inca, au tinut sa picheteze diverse domicilii de demnitari si sa se plimbe in noapte. Cu asta nu stiu ce s-a mai intamplat.

Ajungem acasa si vad on-line-ul explodat: ” Sa va fie rusine! ati politizat totul!”, Dorin isi lua suturi din toate directiile. Pe bune! Dar din nestiinta asistentei, dupa parerea mea. Au urmat kilometri de acuze si de disculpari, chiar si adresari neconventionale si provocatoare, jignitoare, dar si stergerea de postari (inclusiv rationale si cuviincioase). Nimic nou sub soare.

A urmat apoi un miting al tacerii anuntat pentru joi. Chiar vreo trei. Asta ca sa „separam apele”. Si a venit seara de joi cand multi dintre noi am fost din nou, dar nu cei mai multi. Ce am vazut insa nu a fost pe placul meu, dar asta este….vocea strazii. De fapt un amestec halucinant intre militantii stupilor de albine si cei angajati in vesnica pomenire a lui Stavarache. Trist. Mai cu seama ca este….intuneric.

Important este dincolo de toate sa facem diferenta, toti, intre cele doua manifestari si sa intelegem ca ceea ce ne-a adus la un moment dat impreuna nu are voie sa ne dezbine. Sa ne readunam tot mai multi si sa spunem in mod articulat ceea ce vrem de la ei: SA PLECE ACASA CAT INCA MAI POT! NU II MAI VREM!”

Miros greu de chimicale pe malul Bistritei, in Serbanesti

Z
Top Story

6 noiembrie 2015

Arealul de pe malul stâng al Bistritei, in zona Lacul Bacau 2 – Cartierul Serbanesti, a fost infestat, vineri dimineata (6 noiembrie) de un miros greu de substante chimice. Imediat au fost alertate institutiile care au in supraveghere aceasta zona, respectiv Administrtia Bazinala de Apa Siret si Garda de Mediu Bacau. Reprezentantii acestora au ajuns la fata locului pentru a depista sursa mirosului greu si o eventuala poluare inclusiv a apelor Bistritei.

Atentia specialistilor s-a concentrat imediat asupra canalului aflat paralel cu digul stâng al Bistruitei din aceasta zona si care trece pe lânga mai multe ateliere ale unor societati comerciale, inre care una de confectioare a elementelor de pavaj, alta de colectare a unor substante petroliere.

Ceata deasa lasata peste Bacau si mai ales peste Bistrita vineri dimineata pastra mirosul greu de chimicale chiar la suprafata pamântului. Dinspre curtile societatilor comerciale nu era vizibila nicio conducta din care s-ar fi putut scurge substante nocive, insa specialistii au remarcat mai multe butoaie de metal si de plastic in curtile unora dintre intreprinderi.

[wonderplugin_gallery id=”384″]

Foto: Nelu Basca

Prima masura aplicata la fata locului a fost prelevarea de probe de apa din canal si, evident, cercetarea vizuala atenta a apei pe suprafata carei se distingeau pete maronii. Ulterior, specialistii au ajuns si la atelierele vizate.

Probele de apa – ne-au spus specialistii – vor fi analizate in cursul zilei de astazi si, in functie de complexitatea constatarilor, se va ajunge si la concluzii certe.

[wonderplugin_gallery id=”383″]

FOTO: Ionut

Seful Directiei de Servicii Publice, din cadrul Primariei Bacau, Gabriel Gritcu, si el ecologist convins, stia de incident. Acesta spune ca zona este respectiva este una cu probleme, locuitorii din zona aruncând adesea gunoaiele pe unde apuca.

„Cunoastem bine problemele din zona respectiva. Ne-am ocupat de curatenie pentru ca sunt mereu deseuri acolo indiferent cât de mult am strânge. Pâna aici merg atributiile noastre, de restul fiind responsabili cei de la Directia Apelor, care au si mers in zona.

Evident, din punct de vedere ecologic, daca se descopera ce substante au ajuns in apa, acestea ar putea afecta vegetatia si fauna din zona”, a explicat acesta. (Andreea G.)

Cercetarea zonei bacauane afectata de o posibila poluare chimica s-a extins

Zona de pe malul stâng al Bistritei din cartierul Serbanesti, in care din dimineata zilei de vineri (6 noiembrie) a fost semnalizat un suspect miros de substante chimice a fost cercetata si de reprezentanti ai Inspectoratului Judetean pentru Situatii de Urgenta si ai Directiei de Servicii Publice Bacau. Ca si inspectorii de la Administratia Bazinala de Apa Siret si comisarii Garzii de Mediu, ei au cercetat canalul de lânga dig pe o distanta mai mare, suspectând posibila deversare a unor deseuri toxice în apa din canal. De asemenea, au stat de vorba cu reprezentantii firmei Tiseco, operator economic autorizat sa desfasoare activitati de colectare si/sau valorificare a uleiurilor uzate, al carei depozit de colectare se afla chiar pe malul canalului, dar care au dat asigurari ca nu au procedat în niciun fel la deversarea de substante toxice în apa canalului.

Masuri preventive impotriva poluarii

Preventiv, însa, în canal au fost administrate substante care au rolul de a neutraliza eventualele hidrocarburi, fara a afecta flora si fauna. O eventuala poluare a apelor Bistritei sau a subsolului zonei ar putea afecta serios si Lacul Bacau 2, aflat în aria de protectie speciala avifaunistica din reteaua ecologica Natura 2000 – Lacurile de acumulare Buhusi-Bacau-Beresti, în care sunt monitorizate nu mai putin de 169 de specii de pasari, iar pe Lacul Bacau 2 sunt identificate 11 tipuri de habitate. Administratorii proiectului Natura 2000 au constatat ca lacul poate fi amenintat oricând, între altele, de folosirea pesticidelor si fertilizantilor în parcelele agricole de pe mal, de pasunatul animalelor, de braconaj, de recoltarea fara aviz a vegetatiei si arborilor, de procesul de urbanizare din zona, dar si de abandonarea de deseuri menajere.
In legatura cu cercetarile incepute pe malul Bistritei vineri dimineata, ofiterul de presa al Administratiei Bazinale de Apa Siret, Georgiana Cernat, a precizat ca probele de apa din canal au fost aduse în laboratorul de analiza, iar rezultatele acestor analize vor fi comunicate la final.

Bacauanii platesc de doua ori, consilierii au invitatii gratuite

Andreea Gavrila

6 noiembrie 2015

Debuteaza, in Bacau, azi, Festivalul de Jazz, aflat la prima editie. Iubitorii acestui gen vor putea asista la cel putin doua concerte cu artisti de renume mondial, Kenny Garrett (vineri) si Al di Meola (sâmbata).

Pentru participarea la aceste concerte, organizatorii au anuntat ca pretul biletelor variaza intre 15 si 75 de lei, in functie de locul ocupat in sala.

Numai ca, desi e finantat de la bugetul local cu 160.000 de lei, doar o parte dintre bacauani vor participa gratis la evenimente. Este vorba de consilierii locali, 21 la numar, care au primit câte o invitatie gratis, desi, judecând dupa declaratiile lor de avere, si-ar permite sa cumpere macar un bilet cu pret de vânzare mediu.

„Am fost sunat sa-mi ridic biletul de la primarie. Este vorba de o invitatie. Nu ma voi duce sa o iau, consider ca nu ar trebui sa fie asa, noi sa beneficiem de gratuitate. Pâna acum, nu am ridicat nici o astfel de invitatie”, a declarat consilierul UNPR, Cristi Manolache.

Informatia ca alesii locali vor beneficia de gratuitate este confirmata si de consilierul PNL Ilie Birzu. „Din ce stiu, fiecare consilier va primi o invitatie. Conducerea teatrului a decis asa. Am inteles ca sala nu este plina la toate evenimentele”, a spus acesta.

Daca primii doi consilieri au aflat de vestea buna, Gheorghe Huluta, consilier UNPR sustine ca nu stie nimic de o astfel de invitatie, dar oricum „nu mi se pare corect ca bacauanii, care au contribuit o data cu bani de la bugetul local, sa dea bani pe invitatii, iar noi sa le primim gratis”.

Reprezentantul Consiliului Local in Consiliul de administratie al teatrului, penelistul Neculai Nechita, are o alta perspectiva asupra subiectului. „Nu stiu nimic de invitatii, dar oricum, corect mi s-ar parea sa mearga toti consilierii, nu sa primeasca doar unii invitatii”. Asadar, egalitate doar intre consilieri, nu si cu populatia bacauana, din banii careia s-a dat deja contributia de 160.000 de lei.

Managerul Teatrului Bacovia, organizator al evenimentului, sustine ca „rugamintea mea a fost sa se dea o singura invitatie fiecarui consilier”, in timp ce adjunctul sau, Tiberiu Serban, arata ca „doar sponsorii de la Theaterstock au primit invitatii in primele rânduri (n.r. biletele lor ar valora, fiecare, 75 de lei), in timp ce consilierii au primit au locuri pe la mijlocul salii. La ambele concerte (n.r. cel de vineri si cel de sâmbata seara) s-au vândut circa 800 de bilete”.

Vineri si sâmbata seara au loc concerte la orele 19 si 21, iar duminica este programat un singur concert, de la ora 21 (SORIN ZLAT TRIO, cu invitat special saxofonistul Sorin Zlat SR).
Spectacolele vor avea loc la Teatrul de Vara ”Radu Beligan”, cu o capacitate de peste 1000 de locuri sau la Teatrul Municipal Bacovia”, cu o capacitate de câteva sute de locuri.

CONACUL ROSETTI-BRAESCU MAGURA-MARGINENI

Cultură

Deșteptarea

6 noiembrie 2015

Cunoscut sub numele de Casa Agronomului în perioada comunista, Conacul de la Magura a fost proprietatea boierului Braescu. Mosia pe care a fost construit acest conac în anul 1904 a apartinut în secolul al XIX-lea familiei de boieri Rosetti. Din actul de succesiune întocmit în anul 1941 de catre urmasii boierului Radu Braescu, rezulta importante date cu privire la aceasta proprietate.

Provenind din limba turca unde apare sub numele de „konak”, constructia desemna resedinta unui vizir sau a unui pasa. Preluat sub numele de „conac” de catre boierimea moldoveneasca, denumirea consemna o casa boiereasca de la tara, resedinta unui ispravnic sau subprefect. Conacul, împreuna cu anexele, curtea si locuintele slugilor, îndeplinea functii multiple: locuinta, administratie, reprezentanta pentru afaceri etc.

Mosia pe care o stapânea familia de boieri Braescu se numea Calugara (astazi Magura), avea la 20 mai 1949 urmatoarea avere imobila si mobila: 32,02 ha. pamânt arabil, 10 ha. padure, 2 ha. livada, 34 ha. vie nobila si 2 ha. pamânt neproductiv. Aceasta situatie era dupa reforma agrara din anul 1945 când boierii au fost expropriati, ramânând cu 50 ha, restul pamântului fiind împartit la tarani.

Cladirile la acea data erau: 1 locuinta (conacul) de 286 m. p. cu 4 camere si dependinte, cu peretii din caramida, învelitoare din tabla; un grajd pentru animale de 432 m. p.; una magazie cereale de 200 m.p.; baie de 190 m. p.; una afumatoare de 24 m. p.; una cladire pentru locuit de 63 m. p.; una casa de locuit de 72 m. p., cu 2 camere în ruina. Dupa exproprierea acestor bunuri si trecerea lor în proprietatea statului care a avut loc la 20 martie 1949, fostii proprietari au emigrat în Canada.

Între 1949 si 1990 conacul, constructiile anexa, curtea, inventarul viu si mort au fost stapânite de catre Casa Agronomului a regiunii si apopi a judetului Bacau.
Prin anul 2000, nepotii lui Radu Braescu, Andrei Emil Fournoraki si Petru Leon Aristide Fournoraki au cerut în instanta refacerea dreptului de proprietate asupra vechiului conac si a suprafetei de pamânt din jur.

Unicul mostenitor al proprietatii conacului de la Magura, Petre Leon Aristidi Fournaraki a donat mostenirea sa Fundatiei “Casa copilului” cu sediul în Bucuresti, patronata de Ion Tiriac, actul de donatie find semnat cu împuternicire de catre Mândrila Neculai.

Am vizitat ceea ce era altadata faima Magurei si a Casei Agronomului si am ramas impresionat negativ. Au fost facute câteva modificari în interiorul conacului, transformând camerele si saloanele de altadata în dormitoare cu toalete, fara avizul Directiei pentru Cultura a Judetului Bacau. De asemenea s-au facut unele mici improvizatii pentru oprirea apei pluviale ce patrunde prin acoperis, de asemenea, fara a avea aviz favorabil de interventie asupra monumentului.

Prof. dr. Dorinel Ichim,
Cercetator

Doamne, ce ministri am avut, ce ministri avem!

Cultură

Ion Fercu

6 noiembrie 2015

Doamne, ce ministri a avut tara asta! Nicolae Titulescu, Spiru Haret, Nicolae Iorga, Mihail Kogalniceanu, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu (doua zile…), Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Averescu…Si de ce ministri am avut eu parte: Tudor Postelnicu, Suzana Gâdea, Ion Dinca, Emil Boc, Gabriel Oprea, Elena Udrea, Gabriel Sandu… Comparati-i, de pilda, pe generalii Alexandru Averescu si Gabriel Oprea…
Am citit recent „Scrisori. Note de calatorie” (Editura pentru Literatura, 1967), volum semnat de M. Kogalniceanu. Fireste, n-am putut evita comparatia cu ministrii, prim-ministri care s-au perindat prin guvernele României pe timpul vietii mele…
Premier, ministru de externe sau ministru de interne, Kogalniceanu a trait autentic moral toate experientele politice. Il interesa totul: de la infrastructura, la problematica bugetara. Iata câteva exemple…
In 1869 ii trimitea prefectului de Bacau, Miller, urmatoarea telegrama: „Puneti toata staruinta pentru grabnica indreptare a podurilor pe linia Bacau-Ocna si Ocna-Caiuti. Pâna la lucrari serioase facute de Ministerul Lucrarilor Publice, chemati in ajutor comunele pentru munca si proprietarii pentru lemn”. Din Craiova, pe 5 septembrie 1864 ii scria „Altetei-sale, preainaltatului print domnitor”: ,,Am studiat bine acest oras si nevoile lui; ele sunt usor de satisfacut (…) Acest oras a fost parasit pâna la urma, chiar si in ceea ce priveste interesele guvernului (…) La inapoiere, voi spune altetei-voastre o serie de imbunatatiri care ramân sa fie infaptuite la Craiova”. Lui Calinic Miclescu, locotenent de mitropolit, Iasi, ii scria in 1863 despre respectarea drepturilor: ,,Aflu ca preasintia-voastra cereti de la destituatii egumeni greci garantie ca nu se vor departa de tara, amenintându-i ca la caz contrariu vor fi inchisi la puscarie (…) Va rog, dar, a-i lasa in toata libertatea invoita de legi spre a pitrece in tara sau a se duce unde le este voie”. Iata cum reactiona, spre deosebire de politicienii de astazi, fata de politicienii aflati in conflict cu legea: „Este o chestiune de onoare pentru dorohoieni de a nu primi candidatura lui Pilat (Constantin Pilat, ofiter) care mini poate va fi tras pe banca acuzatilor pentru abuzurile comise in Ministerul de Razbel” (telegrama catre prefectul Matei Gane). Ce-ar zice masluitorii de astazi ai alegerilor, atunci când ar da cu ochii de urmatoarea telegrama pe care Kogalniceanu a trimis-o catre diriguitorii din Turnu-Severin in 1869? „Ministerul, scrie Kogalniceanu, nu intelege si nu permite ca administratiunea sa intervie nici pentru, nici contra in alegeri. Orice ingerinte, dar, locale sint osindite cu desavirsire de administratiunea centrala”. Dar despre aceasta telegrama trimisa imperativ prefectului Craiovei, Broscianu (1869), ce-ar zice sforarii, infractorii nostri politici? „In anul trecut, in adevar, tocmelile agricole s-au aplicat, insa numai la favoritii zilei. Sub ministerul meu, tocmelile se vor pazi si pentru amici, si pentru inimici. Te autorizez sa comunici aceasta oricui vei voi si vei socoti”. Dar despre actul demisiei de onoare, ce-ar zice politicienii de astazi citind aceasta telegrama pe care Kogalniceanu i-o trimite prefectului de Iasi, G. Mirzescu, in noiembrie 1869? ,,Vad in ziare ca la Iasi s-a tinut o adunare de deputati si senatori. Mi se scrie de la Birlad ca aceasta are un caracter de opozitie personala contra mea. Ar fi o lucrare zadarnica, caci a treia zi dupa sosirea inaltimii sale imi dau demisiunea”.
Ion Fercu

Bricolaje / Raul nu este infinit

Cultură

Carmen Mihalache

6 noiembrie 2015

Adevarul este ca mi-e foarte greu sa ma adun. Nu am fost în tara la sfârsitul saptamânii trecute si luni, când am revenit, am ramas înmarmurita citind marturiile despre cumplita tragedie, vazând imagini. Cuvintele uneori nu te ajuta, sunt prea neîncapatoare pentru stupoare, durere, revolta. De fapt, marile dureri sunt mute. Dar ce se întâmpla în aceste zile îmi reda speranta ca unele lucruri nu mai au cum sa mearga la fel ca înainte. Ca oamenii s-au saturat sa fie spectatori la propriul destin, ca altii sa le decida soarta. Oamenii fac realitatea, trebuie sa fim constienti de acest lucru. Indiferenta, statul pe margine sunt pacate capitale când e în joc soarta unui popor. Prea multa vreme mintit, înselat, furat. Scriam, pe la începutul anului, cât de mult m-au impresionat spusele unui mare artist român contemporan, pictorul Stefan Câltia. Într-un interviu, marele artist se arata, în cuvinte simple, foarte mâhnit pentru ca nu reusim sa facem curat în „gospodaria asta, care e lumea în care traim”. Nefacând curat, soarecii si sobolanii sunt înca pe masa. Daca faci curat, atunci ei stau ascunsi, deoparte. Si tot el invoca nevoia de modele bune, de educatie si instructie, de traditie pastrata. Se pare ca nevoia de curatenie a devenit tot mai acuta, si ca oamenii tineri, dintre aceia educati, nu mai suporta starea de lucruri actuala, si trec la actiune, se mobilizeaza. Am spus educati, fiindca la noi deficitul de educatie e cel mai mare, si asta ar trebui sa ne îngrijoreze, pentru ca de aici vin toate relele. Si deficitele celelalte, de care au mare grija tot felul de organisme care le monitorizeaza. Deficitul de educatie aduce ignoranta, supunerea oarba, servilismul, fatalismul, frica animalica, iresponsabilitatea, acomodarea cu lucruri inacceptabile pentru un om civilizat. Convietuirea cu dezastrul e un semn de neputinta, o lasitate. Era demult timpul pentru trezire, pentru curatenie generala. Orice are o limita, nu mai putem continua „sa ne jelim cu voiosie”, asa cum ne sta în fire. Eu am crezut dintotdeauna în demnitatea umana si cred ca ea poate fi regasita, atunci când a fost pierduta, chiar daca asta implica un efort major si o taiere a raului din radacina. Asa cum cred ca nu orice (si mai ales, nu oricine) poate fi cumparat sau vândut. Avem nevoie de un alt climat social, alt climat politic, pentru a putea respira un aer sanatos. Dupa ce am apucat sfârsitul comunismului si m-am bucurat de o multime de lucruri la care nici nu visam, am început sa cred cu tarie ca raul nu este infinit. Chiar daca bunatatea e una singura, iar raul este poliform, el poate fi învins. Totul este sa nu-l accepti la nesfârsit, sa nu te obisnuiesti cu el, sa nu te lasi coplesit, ci sa lupti cu el.
Carmen MIHALACHE

Fotbal/Liga III etapa a XI-a: Acasa, cu Zagon

Sport

Florin Ștefănescu

6 noiembrie 2015

Aerostar vine dupa trei meciuri fara victorie, doua infrângeri si un egal (0-0) saptamâna trecuta la Panciu, remiza care a coincis cu debutul lui Costel Ilie (foto dreapta) pe banca „aviatorilor”, fostul antrenor al Ceahlaului inlocuindu-l in functie pe demisionarul Geani Florian.
„Vreau sa duc mai departe ceea ce a lucrat foarte bine la Aerostar, Geani Florian. Voi incerca sa imprim o stare pozitiva la Aerostar si un plus de determinare si sper sa scoatem maximum in ultimele trei jocuri ale turului” a declarat

Costel Ilie, care a adaugat ca: „F.C. Zagon este un adversar incomod care renunta greu si care «isi construieste jocul» in jurul fostului meu coechipier Sergiu Brujan, care continua sa joace la vârsta sa.” Echipa bacauana a avut si unele modificari de lot, Aerostarul despartindu-se de Tismanaru si incorporând un nou jucator U-19, mijlocasul de 16 ani Catalin Oanea (foto stânga) de la LPF Bacau, care a si debutat in meciul de la Panciu. Meciul
Aerostar-FC Zagon se disputa vineri, 6 noiembrie, de la ora 14.00. Tot vineri este programat si jocul dintre Bucovina Radauti si Sporting Liesti, celelalte meciuri ale etapei a XI-a disputându-se sâmbata, 7 noiembrie, dupa urmatorul program:
Cetatea Tg. Neamt-Petrotub Roman; Stiinta Miroslava-Olimpia Rm. Sarat; Sepsi OSK-CS Panciu; Atletico Vaslui-CSM Pascani; Inter Dorohoi-Metalosport Galati.

CLASAMENT LIGA 3
SERIA I
1. Olimpia Rm. Sărat 10 8 1 1 22 – 6 25
2. Sepsi OSK 10 8 0 2 20 – 6 24
3. Ştiinţa Miroslava 10 6 1 3 18 – 9 19
4. Petrotub Roman 10 5 3 2 27 – 9 18
5. Sporting Lieşti 10 5 1 4 16 – 16 16
6. Metalosport Galaţi 10 4 3 3 13 – 11 15
7. Aerostar Bacău 10 4 3 3 12 – 10 15
8. FC Zagon 10 3 4 3 13 – 20 13
9. Bucovina Rădăuţi 10 3 3 4 11 – 11 12
10. CSM Paşcani 10 3 2 5 14 – 25 11
11. Cetatea Târgu Neamţ 10 3 1 6 12 – 19 10
12. FC Panciu 10 1 6 3 8 – 12 9
13. Atletico Vaslui 10 1 1 8 6 – 24 4
14. Inter Dorohoi 10 0 3 7 6 – 20 3

Elev la „Arta”, student la München

Reportaj

Roxana Neagu

6 noiembrie 2015

Este elev in clasa a XI-a, sectia Coregrafie, la Colegiul National de Arta „ George Apostu” Bacau. In acelasi timp, e si student, in primul an, la Hochshule für Musik und Theater München – University of Music and Performing Art. Adica la una dintre cele mai mari Academii de Balet din Europa, din cadrul Universitatii de Muzica si Teatru din München. Toate astea, la numai 17 ani.

Severin Brunhuber. Elev in Bacau, student in Germania. La Scoala de balet – aici, in cadrul colegiului de arta, acolo, la o institutie de renume, in care studiaza tineri din toate tarile europene si nu numai. Pe Severin l-am cunoscut in urma cu vreo patru ani. Obtinea atunci, alaturi de fratele sau, Quirin, primele rezultate – argintul si bronzul national intr-o olimpiada de Coregrafie. Aveau doar 13 ani. Acum au 17. Arta, dansul, baletul in mod special, au devenit totul pentru ei, sub indrumarea profesorului de coregrafie Simona Simion Baicu. Sunt frati gemeni, desi nu seamana deloc. Sunt nascuti in Germania, dar spun cu mândrie ca „acasa” pentru ei este România si, mai ales, Bacau. Severin studiaza acum arta coregrafica si in tara natala, iar fratele ii ia pe urme.

Remarcat de Judith Turos

De câte ori mi-am dorit sa vorbesc cu ei, m-am dus in sala de antrenament, situata undeva la etajul III in cladirea Grupului Scolar „Grigore Tabacaru” Bacau. Stiam ca acolo ii gasesc aproape zilnic. Severin este acum in vacanta; la studiile din München, nu si la scoala din Bacau. Asa ca a venit acasa, unde continua sa se antreneze, alaturi de fratele sau si de colegii sai de la Colegiul de Arta. „De anul acesta, mi-am facut abonament pe ruta Bacau – Bucuresti – München. Nu ma asteptam, dar imi doream. Imi doream foarte mult sa ajung la aceasta scoala, inca de când am participat la workshop-ul de la Tabara de balet din Sighisoara, in urma cu doi ani”, mi-a spus Severin. Workshop, organizat atunci de Aleisha Gardner (coregraf la Teatrul de Balet din Sibiu) si Ovidiu Matei Iancu (prim balerin la Baletul National Român), la care Severin a fost remarcat de Judith Turos – Ballet Mistress, o personalitate a baletului european, o mare balerina la Opera din München, care l-a dorit pe elevul nostru la scoala din orasul sau, din Germania. Putea sa ajunga acolo inca de anul trecut, dar trebuia sa termine aici, clasa a X-a.

O intâmplare… Un inceput.

Ca si fratele sau, Severin a ales Coregrafia din intâmplare, desi isi dorea sa faca desen, artele plastice sau pian, atunci când s-a inscris in Bacau, la Colegiul de Arta. Mai au o surioara, in Bacau, si inca doi frati, care au ramas in tara-mama. In 2001, Severin si Quirin au ajuns in România dupa ce tatal lor a deschis o afacere la noi in tara. Asa ca mici fiind, au intrat la o gradinita din Bucuresti, ulterior la scoala primara tot acolo, la Institutul „Goethe”. Când au implinit 11 ani, erau deja in Bacau. La inceput le-a fost greu, dar incetul cu incetul au inceput sa iubeasca baletul si sa-si doreasca sa faca performanta. „Mereu am spus-o. Am ales Coregrafia din intâmplare. Am ales arta in general pentru ca am crezut ca nu voi face ore la scoala, la fel ca toti ceilalti elevi. Dar m-am inselat (râde…). Am fost testat si mi s-a spus ca am tinuta necesara pentru a face coregrafie. La inceput nu mi-a placut. Eram in clasa a V-a. Incet, incet am indragit aceasta arta. Acum realizez ca e ceva special sa fii balerin. Iar daca la inceput ma copleseau emotiile, acum nu-mi doresc decât, atunci când urc pe scena, sa daruiesc placere, sa daruiesc arta, sa bucur oamenii, sa incânt suflete. De aceea urc pe scena. Sa daruiesc un zâmbet celor care ma privesc. De asta sunt si la München, de asta vreau sa ma perfectionez, de aceea lucrez foarte mult. Acolo, in Germania, unde am fost foarte bine primit, lucrez strict pe balet, desi fac si teorie: istoria baletului, teorie muzicala si medicina de dans. Apoi, când revin in tara, continui sa studiez si materiile pe care le voi avea la examenul de bacalaureat, o sa-mi dau si diferentele. Altfel nu se poate, desi e cam greu. Nu mai am colegi români, la Scoala de Balet din Germania, si regret, dar imi doresc sa ajunga si fratele meu acolo. Si va ajunge”, mi-a mai declarat Severin. Un viitor solist pe marile scene ale lumii, asa cum isi doreste sa ajunga, Severin s-a dezvoltat frumos, a performat. „Dar scoala din Bacau imi va ramâne in suflet. Aici m-am format, aici am obtinut primele performante, aici e rampa mea de lansare. Iar doamna profesoara Simona Baicu… mmmm, a fost, este si va ramâne pentru mine ca o a doua mama. Dumneaei m-a sustinut, a avut grija de mine, tot ce stiu acum, stiu de la doamna Baicu. E cea care ma tine cu picioarele pe pamânt, alaturi de familie si de fratele meu, Quirin. Dar, cel mai important pentru mine, e cea care mi-a deschis aripile sa zbor”, a mai adaugat emotionat Severin. Numai anul acesta a fost distins cu premiul I la Olimpiada Nationala de Coregrafie, la Concursul International de Dans „Marea Neagra” (categoriile Dans clasic, solo, si Dans de caracter, ansamblu), la Concursul National „Primavara Artelor” (categoriile Dans contemporan, solo, Dans clasic, ansamblu, si Dans contemporan, ansamblu), la concursul „Marele Premiu al Palatului Copiilor” (categoriile Dans contemporan, individual, Dans contemporan, ansamblu, si premiul special pentru cel mai bun dansator). Acum, e si elev, si student. Iar acesta este doar inceputul pentru el. Un nou inceput. La un alt nivel. (Roxana Neagu)

„Severin, Sevi, cum imi place sa-l alint, avea un adevarat potential inca de la inceput. Numai ca el nu era constient de asta. Insa, pe parcurs, a descoperit tot ce inseamna arta coregrafica, a inceput sa-i placa, iar din clasa a VII-a, de când a putut sa participe, conform regulamentelor, la concursuri si olimpiade nationale, a inceput sa obtina si premii. A prins curaj si incredere in fortele lui, in ceea ce exista, repet, latent in el. Stiam ca are toate posibilitatile si calitatile de a ajunge departe. Mi-am dorit sa ajunga departe, la fel ca si fratele sau, Quirin. Sunt doi copii speciali. Iar satisfactiile sunt mult mai mari acum pentru ca in timp s-a dovedit ca ceea ce se face cu pasiune si cu multa munca nu are cum sa nu dea si roade. Sunt bucuroasa ca toata daruirea noastra se vede acum si la nivel international.”
profesor coregraf Simona Simion Baicu,
Colegiul National de Arta „G.Apostu” Bacau

Seceta pune in cumpana cultura sfeclei de zahar si in anul agricol abia inceput

Economie
Interviu

Petru Done

6 noiembrie 2015

Asociatia Cultivatorilor de Sfecla de Zahar din Moldova, din care fac parte si fermieri din judetul Bacau, a organizat, in colaborare cu compania Agrana România, care detine fabrica de zahar Agrana din Roman, Ziua Sfeclei de Zahar. La eveniment au participat, alaturi de fermieri din toata Moldova, furnizori de input-uri (de seminte de sfecla de zahar, de pesticide si de ingrasaminte). Presedintele asociatiei, inginerul Ioan Puiu, ne-a vorbit, cu acest prilej, despre situatia din acest an a culturii de sfecla de zahar in zona Moldovei si despre sperantele fermierilor pentru anul agricol care abia a inceput.

Cum a fost, domnule presedinte, pentru cultivatorii de sfecla de zahar moldoveni, anul agricol 2015?

A fost un an foarte dificil. Noi ne aflam intr-o zona cu un climat foarte prielnic pentru aceasta cultura in nord-estul României, unde se afla si cea mai mare suprafata cultivata cu sfecla din tara noastra arondata unei fabrici de zahar. Vorbim de circa 8.400 ha, adica circa 37% din suprafata cultivata cu sfecla din România. In acest an, foarte secetos, clima nu ne-a ajutat. Solul a fost pregatit prost si am avut seceta chiar de la inceputul anului. Rasarirea plantelor a fost deficitara, ierbicidele nu au lucrat cum trebuie, nici ingrasamintele nu au fost folosite cum trebuie. Am inceput deja campania de recoltare a sfeclei de zahar si avem o prima estimare pe evaluarea productiei, de circa 30 de tone la hectar. Ceea ce inseamna pentru noi, fermierii, ca vom inregistra pierderi in acest an. Circa 50 – 60% dintre fermieri, chiar daca se vor acorda subventii mari, asa cum au fost promise de Guvern, vor inregistra pierderi.

Aveti, insa, o colaborare traditionala cu procesatorul de sfecla, fabrica Agrana. Cât va ajuta aceasta?

Ponderea sfeclei intr-o ferma a României este foarte mica, de circa 3 – 5% din suprafata cultivata. La Roman, insa, avem un sistem foarte bine pus la punct, care implica si procesatorul de sfecla, cu input-uri. Fermierii pot primi de acolo seminte, ingrasaminte. Partenerii nostri ne pot oferi pesticide tot in regim de prefinantare, cu plata la sfârsitul sezonului. Este o filiera a productiei foarte buna, cu un integrator foarte serios, Agrana România. Dar fermierii tot vor inregistra pierderi. Este vorba de apetitul pentru risc al fiecarui fermier de a continua cu sfecla de zahar.

Din aceasta perspectiva, cum va fi noul an agricol pentru cultivatorii de sfecla din Moldova?

Ne gândim foarte serios daca este bine sa continuam cu aceasta cultura pe suprafete mari sau sa avem o abordare mai atenta, la culturi pe suprafete mai mici, care sa asigure continuitate si procesatorului de sfecla din aceasta zona. Riscurile sunt foarte mari: investitii mari la hectar si o clima tot mai greu de anticipat, iar politicile guvernamentale nu sunt atât de solide incât sa avem siguranta ca se va intâmpla ceva. La aceasta ora, inca nu exista o hotarâre de guvern care sa dea siguranta fermierului ca va primi o subventie mai mare la sfecla. Sunt numai declaratii si estimari. Noi stim, din experienta anilor trecuti, care au fost tot secetosi (2009, 2012), ca fermierii vor continua sa planteze sfecla, dar pe suprafete mai mici, si ca sunt si fermieri noi care vor cultiva. Agrana are planuri foarte ambitioase pentru anul care vine, de 10.000 ha (fata de 8.400 in acest an). Va fi o alta tema pe care o vom aborda: pretul de baza al sfeclei. Sfecla este o cultura la care sunt cote de productie, iar pretul garantat este doar pentru sfecla in cota. Celalalt pret este mult mai mic. Cu toate ca investitiile la hectar sunt cele mai mari din sectorul vegetal, de 1.500 – 1.700 de euro.

Cum apreciati subventia la hectar propusa pentru cultivatorii de sfecla?

Subventia la sfecla va fi de 750 – 800 de euro la hectar. Foarte mare, atractiva. Insa nu avem o reglementare sau o hotarâre de guvern prin care sa fim siguri ca o vom primi. Si este foarte târziu, pentru ca in aceasta perioada ne pregatim pentru productia anului care vine. Si mai este o problema nereglementata: cu toate ca fermierii din Moldova sunt cei mai mari cultivatori din România, sistemul de cote nu a fost adaptat acestei realitati. Avem inca o cota mica. Cota României este de circa 22%, de 24.240 t de zahar, iar restul zaharului fiind platit la alt pret, cu circa 30% mai mic.

Care este reactia furnizorilor de input-uri vizavi de anul care a fost foarte greu in agricultura si fata de anul care vine, care nu se anunta nici el foarte bun?

Nu sunt nici ei fericiti. Sunt pusi in situatia de a recupera sume foarte mari de bani la sfârsitul sezonului, de a relua finantarea. Dar, aceasta este situatia, iar noi trebuie sa facem ca acest sistem de productie sa functioneze in continuare. Seceta a lovit puternic, iar preturile nu sunt la un nivel care sa acopere aceste pierderi. Sunt zone in România cu productie ceva mai buna ca in Moldova, iar acestea influenteaza pretul final al produselor pe care le comercializam in toamna. Este o situatie pe care trebuie sa o inteleaga si furnizorii de input-uri, sa asigure cofinantarea pentru anul urmator pentru toate culturile.

Mama celor patru copii, acuzata ca si-a ucis sotul, a fost arestata

Geta Panaite

6 noiembrie 2015

Judecatorii de la Tribunalul Bacau au decis arestarea preventiva a femeii de 33 de ani, din comuna Berzunti, care este acuzata ca si-a ucis sotul.

Mandatul a fost emis pentru o perioada de 30 de zile. Suspecta este mama a patru copii, un baietel si trei fete, cu vârste cuprinse intre 5 luni si 13 ani, acestia fiind preluati dupa comiterea faptei de catre Directia Generala pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bacau.

Reamintim ca, marti dupa-amiaza, intre cei doi soti s-a iscat un scandal iar femeia ar fi pus mâna pe un cutit si i l-ar fi infipt sotului in picior, in zona pachetului vascular femural, acesta decedând in urma unui soc hemoragic.

Un oras din SUA poarta numele unui pictor bacauan

Reportaj

Gheorghe Bălțătescu

6 noiembrie 2015

Un pictor nascut in Bacau, uitat in tara, a devenit celebru in lumea occidentala. Creator de scoala europeana, Dimitrie Berea a locuit si creat in toate marile orase din lume. A devenit pictorul oficial al caselor regale din Europa si preferatul presedintilor SUA si al vedetelor de la Hollywood. Casatorit cu o printesa, dupa moartea artistului, aceasta doneaza oraselului Berea, din satul Kentucky (SUA), o colectie fabuloasa, unde a fost construit un modern muzeu, ce poarta numele „Dimitrie Berea”.

Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” Bacau si Serviciul Public Judetean pentru Promovarea Turismului si Coordonarea Activitatii de Salvamont au organizat, la Muzeul de Arta, Simpozionul “Dimitrie Berea. Rememorare 40”, ca prima parte a proiectului “Personalitati locale”, care isi propune sa aduca in atentia publicului personalitati marcante din domeniul artei care, intr-o anumita perioada a vietii, au fost sau sunt legate de Bacau, unele mai putin cunoscute in tara, insa devenite celebritati pe alte meleaguri. Coordonatorii primei editii au fost Romulus Dan Busnea, inspector de specialitate, care, in cadrul simpozionului a prezentat viata si creatia marelui pictor nascut in Bacau, si Mihaela Babusanu, muzeograf. Dionis Puscuta, sef Sectie Arta a prezentat câteva tablouri semnate de Dimitrie Berea, cât si o expunere cu privire la pictorii modernisti si postmodernisti. La finalul manifestarii, elevi ai Colegiului National de Arta “George Apostu” au sustinut un intermezo muzical.

Singurul pictor român care a expus impreuna cu Picasso si Matisse

Dimitrie Berea s-a nascut pe 2 noiembrie 1908, in Bacau, dintr-o familie instarita, tatal avocat-politician, mama artist plastic cu studii in Franta, si a decedat in 1975, la Paris. A urmat Liceul Ferdinand I, unde l-a avut ca profesor de desen pe George Bacovia, dupa care, la 19 ani, pleaca la Bucuresti, unde studiaza la Facultatea de Arhitectura si Arte, urmându-si destinul artistic fabulos, locuind pe rând in România, Italia, Elvetia, Franta, Statele Unite, devenind un Cetatean al lumii. In Bucuresti fondeaza Academia de arta non-conformista si progresista, numita „Ileana”, devenind, in anii ’30, cel mai promitator tânar artist român. Beneficiaza de o bursa a statului italian si urmeaza, la Roma, Academia Regala de Arte Frumoase, expune in mai multe galerii din Roma, calatoreste, cunoaste artistii impresionisti din Capitala Artelor, pe Bonnard, Vuillard, Matisse, este singurul artist român care expune impreuna cu Picasso si Matisse. Se intoarce, in 1943, in România, este numit director si curator al Muzeului Th. Aman, continua sa expuna, uimeste lumea cu o personala, insa simpatia fata de miscarea politica de dreapta, il obliga, in 1946, sa paraseasca definitiv România, devenind, in scurt timp, “noul apostol” al Scolii din Paris.

Casatorit cu o printesa

Odata cu capatarea cetateniei franceze, in 1950, pentru Berea practic lumea nu mai are margini, calatoreste, expune, lucreaza de-o maniera prodigioasa, ajunge rasfatatul vedetelor de la Hollywood, este cautat de capetele incoronate ale lumii, duce o viata luxoasa. A ramas celebru un scurt dialog dintre prima Doamna Nancy, sotia presedintelui Reagan, care l-a angajat sa-i faca portretul, si când la un moment dat distinsa doamna, care-i poza in curte, isi anunta dorinta de a intra in casa, deoarece s-a facut frig si ar putea raci, Berea ii raspunde prompt: „O raceala e de scurta durata, arta este eterna”, astfel ca portretele lui Berea sunt o legitimatie spre nemurire. Dupa ce divorteaza de prima sotie, Dimitrie Berea se casatoreste, in 1972, cu printesa Alice Gurielli, nepoata ultimului rege al Georgiei, care, dupa o scurta sedere in România, pleaca in SUA, unde practica diferite meserii, printre care si sofer de taxi. Ajunge ca secretara-menajera in casa lui Berea, iar dupa cinci ani se casatoresc. Mariajul lor a durat aproape trei ani, pentru ca, in 14 ianuarie 1975, la numai 67 de ani, Dimitrie Berea se stinge la Paris, faimos, bogat, cunoscut mai mult in lume decât in tara sa de bastina. Sotia a mostenit intreaga avere si uriasul patrimoniu ale lui Dimitrie Berea.

A vândut o buna parte din tablouri, iar când a auzit dintr-un ziar, ca in statul Kentucky (SUA) exista un orasel numit Berea (printesa nu stia ca artistul pictase mai multe tablouri in acea localitate si le donase colegiului local) si un colegiu denumit tot Berea, printesa face acestuia o donatie fabuloasa, fondând astfel cea mai mare colectie din lume a pictorului român, dupa care, in 2003, in orasul Berea, cu aproape 10.000 de locuitori, s-a construit si inaugurat un muzeu modern, cu titulatura:
Dimitrie Berea Gallery-Berea College-Berea, care adaposteste Galeria Dimitire Berea, un centru de arta a carui expozitie permanenta sunt lucrarile pictorului român, cu spatii pentru expozitii temporare, o “Sala Româneasca”, in care sunt expuse obiecte românesti si documentare referitoare la pictorul Berea.

Muzeul din Bacau detine doar doua lucrari ale pictorului Berea

Muzeul din Bacau detine doar doua lucrari ale pictorului Dimitrie Berea, una fiind achizitionata, cu mari eforturi, anul trecut. La expozitia organizata la Muzeul de Arta, cu ocazia rememorarii vietii si carierei fabuloase a lui Dimitrie Berea, au mai fost expuse alte patru lucrari, care fac parte dintr-o colectie particulara. Tot la Muzeul de Arta se gaseste si o fotografie a pictorului, donata de acesta Liceului “Ferdinand”, in 1967, cu o frumoasa dedicatie, insa donatia a fost refuzata, deoarece Liceul se chema atunci “Bacovia”. Operele marelui pictor bacauan se vând cu preturi intre 3.000 si 40.000 de dolari (la o licitatie, lucrarea “Salvador Dali la Paris” s-a vândut cu 20.000 de dolari), cu mult peste cotele altor artisti celebri. Pictorul post-impresionist Dimitrie Berea este cunoscut pentru peisajele lui colorate si portretele pe care i le-au comandat familii nobile europene, case regale si sefi de stat. Operele sale fac parte din 473 de colectii private si regale, printre care cele ale lui Sir Winston Churchill, Ducele si Ducesa de Windsor, Sir Lawrence Olivier, Bette Davis, Henry Ford II, Katherine Hepburn, Conrad Hilton, Regele Carl al Danemarcii, Regina Elizabeta a II-a a Angliei si Salvador Dali.

Strada Razboieni ar putea deveni “Dimitrie Berea”

Scriitorul Viorel Savin: „Este de apreciat acest proiect, ma bucur ca am fost invitat. In Bacau s-au nascut si au creat mari artisti plastici, daca ar fi sa-i amintim pe Nicu Enea, Dimitrie Berea, Gheorghe Zlotescu si sa nu-l uitam pe George Apostu. De aceea as recomanda ca proiectul sa se numeasca Personalitati ale locului si nu „locale”, fara a mai argumenta, deoarece se intelege.” De aceeasi parere a fost si istoricul Ioan Mitrea, care a avansat ideea publicarii unei monografii Dimitrie Berea, tradusa in cel putin trei limbi de circulatie mondiala. Profesorul Ioan Danila a recomandat extinderea proiectului si in alte domenii, atragând atentia asupra criteriilor de alegere a personalitatilor. Dionis Puscuta a propus si va solicita Primariei Bacau (consilierul Ilie Birzu a promis ca va sustine proiectul) ca una dintre strazile din centrul Bacaului, Razboieni, de exemplu, sa poarte numele pictorului Dimitrie Berea, acesta fiind nascut intr-o casa aflata in zona actualului ATENEU.

http://www.berea.edu/publications/bereacollegemagazine/documents/BereaCollegeMagazine-Spring2003.pdf p. 22
http://rogallery.com/Berea_Dimitrie/berea-biography.htm
http://rogallery.com/Berea_Dimitrie/dbereahm.htm
http://bio.parkwestgallery.com/artists/Dimitrie-Berea
http://www.berea.edu/publicrelations/newsreleases/2003/2003-02-21-colorfullives.asp
http://patzeltart.ro/v/BEREAADIMITRIE/berea/

„Dezvoltare rurala prin energie regenerabila” la Universitatea „Vasile Alecsandri”

Deșteptarea

6 noiembrie 2015

Universitatea „Vasille Alecsandri” din Bacau a gazduit manifestarea „Dezvoltare rurala prin energie regenerabila” din cadrul proiectului IN2RURAL – innovative practices in renovable energies to improve rural employability (Practici inovative in domeniul energiilor regenerabile pentru cresterea angajarii in mediul rural), ce promoveaza practici inovatoare in sectorul energiilor regenerabile pentru a imbunatati capacitatea de insertie profesionala a studentilor in zonele rurale din Bacau (România), Castellón (Spania) si Gyöngyös (Ungaria). IN2RURAL este un program ErasmusA, Key Action 2, Cooperare pentru inovare si schimb de bune practici, coordonat de Universitatea Jaume I din Spania. Originea acestui proiect este Programul intensiv Erasmus „IT Forest – Innovative Training in Forest Biomass for Sustainable Rural Development”, desfasurat ca un parteneriat intre Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau, Károly Róbert University College, Ungaria si Universitat Jaume I., Spania. Locurile de munca generate de acest domeniu de activitate sunt considerabile ca numar si se prevede posibilitatrea crearii altora in zonele rurale. Parteneriatul IN2RURAL integreaza universitati publice si IMM-uri din Spania (Universitat Jaume I si Heliotec), România (Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau si General Electric) si Ungaria (Karoly Robert Föiskola si Geolin). Manifestarea gazduita de universitatea bacauana a avut ca invitati specialisti din diverse domenii de activitate: invatamânt, administratie, agentii de dezvoltare, spin-off-uri, societati comerciale. Prezentarile acestora au avut in prim plan energia regenerabila ca posibilitate de dezvoltare a zonelor rurale.

Conf.univ.dr. Cristina Cirtita – Buzoianu,
Prorector cu etica si imaginea universitatii

Lumea de astazi, vazuta de copii

Gheorghe Bălțătescu

6 noiembrie 2015

M-am intrebat de ce o expozitie de pictura, cu frumoase, sensibile si emotionante „priviri” in natura ale copiilor, se verniseaza la Facultatea de Stiinte Economice a Universitatii „Vasile Alecsandri”. Raspunsul a venit din partea managerului Proiectului „Consiliul Social al Tinerilor Bacauani”, presedinta Asociatiei Limited Connections Bacau – Oana-Elena Radu: „Aici avem multi prieteni!” Peretii salii de cursuri de la parter erau acoperiti cu peste 100 de picturi si desene, rod al activitatii elevilor participanti la Tabara Sociala de Vara de la Moinesti, sustinuta financiar de Consiliul Judetean. La aceasta tabara au participat peste 250 de elevi din opt localitati rurale : Valea Seaca – Nicolae Balcescu, Cleja, Vladnic, Frumoasa, Pustiana, Faraoani, Arini, Fundu Racaciuni, care a avut in program si un modul de Arte si Creativitate. Expozitia este finalul etapei a doua a proiectului, la care au fost invitati copii din cele opt sate, impreuna cu invatatorii, profesorii si directorii de scoli, dar si indrumatorii din tabara. „Micii artisti” au luat cu asalt simezele improvizate, pentru a-si vedea „operele”realizate in tabara. A fost prezent si Gheorghe Bejan, presedintele Asociatiei Romano-Catolice „Dumitru Martinas“, partenera a evenimentului, dar si prof. dr. Anton Cosa, unul dintre cei care au sustinut mai multe cursuri in Tabara de Vara de la Moinesti, cât si deputatul Cosmin Necula. „Proiectul nostru s-a bucurat de mare succes, ne-am bucurat de sprijinul scolilor, bisericilor si autoritatilor locale. In serii de câte o saptamâna, copiii cu probleme sociale au participat la numeroase activitati de integrare sociala, de comunicare, de educatie prin joc, prin teatru, muzica, istorie si geografie. Expozitia de astazi este darul lor pentru parinti, pentru prieteni, lucrarile fiind apoi expuse in scolile lor”, a spus Oana-Elena Radu. Expozitia ramâne deschisa mai multe zile, astfel ca poate vizitata de toti cei care vor sa vada cum gândesc si cum vad lumea copiii de astazi.

Un nou Arghezi rebusist?

Cultură

Ioan Dănilă

6 noiembrie 2015

Sunt aproape convins ca scriitorul Vasile Ghica nu a cunoscut volumul 30 al seriei „Scrieri“, de Tudor Arghezi, intitulat în succesiunea cartii de debut (1927) „Cuvinte potrivite si… încrucisate“ (1933). Un student la Litere, N. Gh. Popescu-Rebus, l-a convins pe poetul de la Martisor sa dea definitii unor cuvinte îngrilate în careuri dupa alfabet si apoi pe teme. Au rezultat denumiri surprinzatoare pentru dezlegatorii de cuvinte încrucisate, dar si pentru cititorii de poezie: „ABATOR – Garderoba vitelor; OS – Sâmburele carnii; P.S. – Locul ideii principale într-o scrisoare ipocrita“ etc.
Vasile Ghica (n. 8 nov. 1940) a început cu doua volume de aforisme, în 1989 si 1990, foarte bine primite de publicul cititor si de critica literara. Îi lipseste un N. Gh. Popescu-Rebus care sa-i puna definitiile în dreptul cuvintelor respective, îngrilate asemenea volumului arghezian. „Nu e greu de gasit definitii – ne atentioneaza în ianuarie 1989 –, ci definitia.“ (Îl obliga si simpla etimologie: în greaca veche, aforismos înseamna „definitie“.) Si iata ca îi reuseste exercitiul: turmele coborând sunt „tulburatoarele corabii ale muntilor“, iar iubirea este „marea funie care înca ne-ar putea scoate din abis“. Gimnastica intelectuala pe care o promoveaza combina perifraza („Gioconda – o noua dovada ca omul este un altar de surâsuri“) cu alternativa („Îndoiala poate fi fereastra prudentei. Dar si oblonul ei“) si metafora („Strada – cotidiana noastra arena“; „Muzica – o broderie pe pânza bucuriei“; „Absurdul – aceasta scriere maya a vietii noastre“ etc.). De aici si pâna la poezia pura nu mai e decât un pas, pe care Vasile Ghica îl face cu gratie: „realitatea“ e vazuta ca „o rana în aripa dorului“, când „poezia poate face dintr-un instinct o aripa de curcubeu“. Cum era de asteptat, cuvântul tiparit sau pregatit pentru a fi facut public este în atentia autorului: „O carte valoroasa înseamna înca o îmbrânceala data prostiei“, pentru ca „Nu chiar toate editurile au cap de linie în Parnas“, iar „Pentru istoricii literari, cosul de hârtii al unui mare scriitor este o adevarata mana cereasca“.
Din structura unei definitii V. Ghica renunta la genul proxim si ne captiveaza cu diferentele specifice: „un fel de bunica a progresului“ devine traditia, Cupidon – „un tintas din plutonul sperantei“, iar literatura – „un imperiu mai mult sau mai putin organizat al cuvintelor“. Subiectele migreaza dintr-un volum în altul: „Saptamâna chioara – adica perioada când îngerul pazitor al barbatului se afla în concediu“ („Surâsuri migdalate“ – Iasi, Ed. „Junimea“, 1989, p. 10) si respectiv: „Ce dioptrii poarta, oare, inima în saptamâna chioara?“ („Cristale de fum“, Galati, Ed. Porto-Franco, 1990, p. 20; lector, C. Frosin). Motivul zborului e poezie la Nichita Stanescu („Oamenii sânt pasari nemaiîntâlnite,/cu aripile crescute înalauntru“ – Lauda omului) si aforism la Vasile Ghica: constatativ („La om, aripile nu pot fi montate decât în interior“ – 1989, p. 23) sau fatalist („Bine ca nu ne-au crescut aripi! Ce faceam fara mâini?“ – ib., p. 25).
Moralist niciodata ostentativ, risipitor de metafore si de alte imagerii proprii poeziei de calitate, Vasile Ghica încruciseaza vocabulele cu arta desavârsita. Daca am avea rabdarea sa-i citim în tihna cugetarile, convinsi ca fiecare e o lectie de viata, am scapa de o teroare istorica – repetarea greselilor în propria-ne devenire.

Roxana Ciuhulescu este prima femeie civil care a zburat, in Bacau, cu IAR – 99 Soim

Ramona Ionescu

6 noiembrie 2015

Cunoscuta realizatoare de emisiuni TV si-a implinit visul de a zbura cu IAR – 99 Soim, la
Baza 95 Aeriana Bacau. Roxana Ciuhulescu povesteste pe pagina sa de socializare ca a fost cea mai spectaculoasa experienta a ei de anul acesta.

Pasionata de sporturile cu motor, dar si de aeronautica, Roxana Ciuhulescu a facut raport catre ministrul Apararii Nationale in care preciza ca doreste sa zboare cu IAR – 99 Soim si dupa ce a primit inclusiv acordul sefului Statului Major al Fortelor Aeriene, a venit in Bacau sa-si indeplineasca visul.

Evident, zborul in sine a avut si rolul de a realiza un reportaj, material difuzat de o televiziune nationala. Roxana a prins o zi frumoasa de zbor, in care s-a aflat la mansa alaturi de comandorul Valentin Tanase si in formatie cu echipajul compus din comandor Virgil Iftode si locotenent Romina Mârza. Zborul a durat 60 de minute, decolarea s-a facut cu peste 200 km/ora, iar misiunea a vizat traseul Târgu Neamt, Bicaz, Ardeluta si Onesti. In plus, a cuprins viraje strânse, tonouri, picaje, schimbari de pozitie in cadrul formatiei, elemente de acrobatie.

“N-a fost simplu ca sa-mi realizez visul, dar am avut alaturi multi oameni, prieteni pe care ii apreciez si carora le port un mare respect. Intâi a fost controlul medical riguros ce s-a desfasurat la INMAS (Institutul de Medicina Aeronautica si Spatiala), a urmat Scoala de Aplicatii pentru Fortele Aeriene Boboc, unde am fost la simulator si am dat prima proba a Soim-ului. Aici mi-am reintâlnit prieteni de suflet care mi-au dat cele mai frumoase sfaturi si mi-au oferit tot suportul de care aveam nevoie.

Omul care a luptat alaturi de mine si care mi-a fost inger pazitor este Gelu Miron. El m-a incurajat si când am zburat cu MiG-ul 21 LanceR. Le multumesc tuturor pentru ca m-au ajutat ca visul meu sa zboare mai departe!”, a declarat Roxana Ciuhulescu pe pagina sa de socializare. Tot in Bacau, pilotii au facut si botezul pentru IAR – 99 Soim. Aeronava este folosita pentru antrenamente si scoala, un avion militar de productie româneasca, subsonic, din dotarea Fortelor Aeriene Române.

Toamna se numara… solzii

Ioan Bîșcă

6 noiembrie 2015

„Acum ii vezi cât de mari si cât de sanatosi sunt, dupa cum le stralucesc solzii. Acum, când «spargi gheata»!” Da, „a sparge gheata” este o expresie care in piscicultura, in prag de iarna, capata sens atât la propriu cât si la figurat. O spune inginerul Ion Vlad, fermierul de la Motoseni. Am sosit acolo odata cu zorile, la sfârsitul saptamânii trecute, la actiunea de recoltare pentru valorificarea pestelui. Peste pentru care s-au depus eforturi timp de un an, sa creasca mare si sanatos, intr-o apa curata. Oamenii de la sate nu pierd noptile la televizor. Truda de peste zi ii adoarme dupa ce dau de mâncare la animale, si-i trezeste in zori, când acestora li se face iarasi foame. Asa ca nu prea se stiau multe despre tragedia provocata de incendiul, din clubul de la Bucuresti. Ei au venit la munca. Temperatura sub zero grade de peste noapte le-a decalat insa tuturor programul. Un tempou numai bun de a sta de vorba si a afla ce presupune desfasurarea de forte si modul in care va decurge procesul de „recoltare”. In acest rastimp, programul de organizare isi urma cursul.

Trebuie sa faci valuri

Soare cu dinti si nicio adiere de vânt. Mergem la fata locului pe marginea iazului, pentru a intelege si a vedea cu ochii nostri, specificul etapelor. Pe apa, o barca lunga pescareasca parca e-n mijlocul furtunii. Se clatina dintr-o parte in alta, mai sa se rastoarne. Vâslasul abia isi tine echilibrul. Da agitat la rame, prins intre valurile care se propaga concentric, spre larg si spre mal. Trebuie sa te uiti mai atent. Nicio picatura de apa nu sare sa-l ude. Experienta si indemânare. „Vasilica!!! Da-i si mai la stânga!” Si omul lopateaza, parca se joaca, mai departe. Efortul depus… doar face… valuri. Chestie care nu e de durata, insa alunga benefic crusta de gheata. Si mitingurile fac valuri. Aici, valurile ajuta pentru a putea intinde spre pestele dat la fund, plasa. Oamenii se aduna pe dig. Unii doar sa asiste. Echipati in combinezoane de cauciuc, pescarii intra in apa scazuta. Bucatile de gheata, de doi-trei centimetri grosime, fac praguri la mal, ca o mica banchiza pe care au esuat câtiva pestisori. S-au intins ca o dantela alba, separând apa de malul ramas dezgolit si cleios, in care cizmele se afunda. Trag ca un magnet noroiul, curioase sa vada cât de mult cântareste. Mie mi-e rece la mâini când tin aparatul, d-apai lor, cu apa ajungându-le pâna la brâu. Trag de funii ca si când ar depana un caer imens. In prima faza se trage plasa in barca, dupa ce a fost adusa pe mal. Este grea si umeda. Masoara o suta douazeci de metri. Cu o zi inainte a mai fost folosita.

„Ninge, soare, furtuneaza, programu-i program”

„Acum asa-i vremea. Depindem de ea. Furtunatul vine de pe valea asta a Zeletinului. Tot timpul e mai rece ca-n alte parti.” Nea Gelu, Gheorghe Raclaru dupa buletin, indeamna oamenii la treaba si supravegheaza daca nu sunt ochiuri rupte. Are experienta. Vine la munca, la ferma, de doisprezece ani in fiecare dimineata, la ora sapte si jumatate. La program. E din satul vecin, Cornatelu, sapte kilometri distanta. Acum verifica fiecare metru care se aduna maldar, intr-o coafura tapata, pe fundul lotcii. Unde vede o gaura, intervine si insaileaza rapid, dregând rostul. Cum este una dintre cele mai lungi plase din zona, fiind inchiriata si altor iazuri mai mici pentru recoltat, e nevoie de o privire agera, vigilenta. Si atentia ii e distributiva. Urmareste tot ce se intâmpla in jur. Când e cazul, intervine hâtru. „Sa nu alunece vreunul. Face hipotermie. Ba! Tu de ce stai cu mâinile in buzunar? Parca esti prefectul Gorjului. Treci aici si trage!” Ca o justificare a tonului, imi face cu ochiul: „c-asai omul nostru. Ptiu, ptiu, stuche in palme, câte un stuchit de fiecare, sa aiba spor la treaba… si-apoi le baga-n buzunare.” Pe digul inalt au venit tractoare cu remorci in care sunt budane cu apa, pentru depozitarea unei parti a pestelui prins. Va fi transportat si lasat sa se acomodeze, in cele trei bazine pregatite pentru iernat. O ferma piscicola care se respecta isi asigura singura reproducatorii. Toti asteapta, urmarind munca celor ce transpira in apa, pentru a aduce spre punctul de valorificare, tonele de peste. Ceasul arata noua si douazeci.

Dina apa in tigaie

„Recoltarea presupune efortul unui an de munca. Se face o singura data, toamna. A fost un an dificil, cu seceta. Implicit, a urmat lipsa apei, perioada in care nu am furajat. E oricum mai bine decât intr-un an cu multe ploi. Am pescuit caras in lacul mare, in cursul anului, pentru consum. De doua ori. Acolo este dificil sa bagi plasa. Am folosit-o pe cea cu ochiuri largi. N-am scos mult. Sase-sapte sute de kilograme. Dar caras mare, cu putin sub un kilogram. Metodele astea ale pescarilor asa zis sportivi, care profita de ingaduinta noastra de a trece pe biletul platit, «cantitatea la caras nelimita», au depasit imaginatia si bunul simt. Au plecat cu saci intregi. Trebuie regândita treaba. Aia nu vin de placere. Vin sa rada tot, mai ales in perioada de prohibitie. Dupa aia nu-i mai vezi tot anul. Ii stim. Daca si novacul, care nu cadea la undita, a ajuns sa fie capturat cu nade care imita zooplanctonul. E ca o japca. El nu are conformatia buzelor facute sa reziste la un cârlig.”

[wonderplugin_gallery id=”382″]

Apa fiind scazuta controlat, pestele se aduna in canalul drenor al iazului. Sistemul de pescuit este vechi, folosit pe lucii de apa mari. Materialul de baza, cânepa, apoi bumbacul, a fost inlocuit in ultima perioada de firele sintetice. Navodul folosit la recoltarea de fata este constituit de fapt din trei elemente: doua plase egale ca dimensiune, atât in lungime cât si in adâncime, si „matita”, o plasa care ia forma de sac, amplasata la mijloc, in care se aduna pestele. Matita are dimensiunea ochiurilor in functie de marimea pestelui care se doreste a fi capturat. S-a intins, prima data, desfasurata din barca si trasa manual de pescari, prima jumatate de navod, pe lânga dig. La mijloc, ridicata pe pari si atârnând pâna pe fundul apei, astepta sa fie legata matita. S-a desfasurat apoi din barca, a doua parte a navodului, tras la fel de alti pescari, prin apa, inapoi pâna la punctul de pornire. Dar pe celalalt mal al canalului drenor.

Barca a ramas in urma. Acum, efortul simultan al celor doua echipe, de a aduna tonele de peste ramas captiv in matita, a devenit solicitant. Navoadele au avut doar rolul de ghidare, chiar daca si in ele au ramas agatati multi pesti. Exemplarele din speciile prinse care nu faceau scopul recoltarii au fost eliberate. Productie frumoasa. Buluc la cântar. Se facuse de ora doisprezece. Pentru cine nu a tinut cont de distanta si a vrut sa cumpere pentru zacusca sau afumat direct de la producator, a meritat pretul. Treisprezece lei crapul, sapte fitofagul, sase lei carasul si cinsprezece somnul si stiuca. Am dat si eu treizeci de lei pe un crap, numai bun sa incapa in tava argazului meu de la bloc. Nu conteaza unde il prepari, ci cum.

1...3.2713.2723.273...5.789 Pagina 3.272 din 5.789