Weekend de vis pentru dansul sportiv românesc.
Capitala Letoniei, Riga, a gazduit in perioada 18-20 decembrie 2015 Campionatul Mondial de Juniori II, Latin, la care România a reusit obtinerea medaliilor de bronz prin Alin Beca – Catalina Elena Tampa, pereche legitimata la clubul bacauan Authentic Dance Sport 2007.
Miscarea Populara devine din ce in ce mai mare. Presedintele organizatiei bacauane, Ion Vrânceanu, a anuntat ca s-au strâns circa 4.500 de adeziuni pâna acum, iar 80 la suta dintre cei interesati sa intre in formatiunea politica sunt persoane care nu au mai facut politica. Totodata, 12 primari doresc sa se inscrie in partid si doar in 12 comune nu s-au constituit inca organizatii locale.
Cu prilejul conferintei de presa in care s-a facut acest bilant, presedintele Miscarii Populare a anuntat ca la primaria municipiului Bacau va candida Constantin Scripat, recent inscris in formatiune. „Este pentru prima data când candidez la Primaria Bacau. Am o experienta administrativa de 24 de ani, având mai multe functii.
Am lipsit o perioada de pe scena politica. Sunt bacauan si sunt total nemultumit de cum arata Bacaul. Orasul a stagnat si a ajuns sa fie ultimul din Moldova, desi in perioada 1996 – 2000 a fost fruntas. Actuala administratie va avea de furca cu mine, voi veni cu documente care sa arate unde suntem”, a explicat Constantin Scripat, care a vorbit pentru prima data si de gradul de indatorare al orasului si creditele facute de administratie.
„Vom veni cu documente care sa arate in ce masura ne-am indatorat si ce se intâmpla cu banii”, a mai promis candidatul MP. Pentru a comunica mai bine, si direct cu cetatenii, acesta si-a facut numarul de telefon public pentru a asculta ce nemultumiri au oamenii si ce solutii propun.Constantin Scripat poate fi contactat la numarul 0726/100105.
Scripat a anuntat ca nu si-a format inca o echipa si nici nu a facut sondaje de opinie, dar este increzator in sansele sale. A promis ca va organiza mai multe conferinte de presa in care va discuta pe capitole despre problemele orasului. In iunie 2012 acesta a candidat la functia de presedinte al Consiliului Judetean, dar a pierdut pe fondul succesului USL. Anterior, a fost prefect in Guvernul Boc.
S-au implinit, pe 20 decembrie, 81 de ani de la nasterea marelui sculptor bacauan George Apostu. Nascut la Stanisesti, dintr-o familie modesta, prin vointa si talent, ajunge la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, pe care il finalizeaza in anul 1959, unde a studiat sculptura cu Ion Lucin Murnu si Constantin Baraschi. Începând cu 1964 si pâna când s-a stins din viata (13 octombrie 1986, Paris) George Apostu a avut numeroase expozitii personale în România si în strainatate (Franta, Belgia, Italia, Spania, Brazilia, India etc.). În 1983, Primaria orasului Paris ii atribuie un atelier de creatie, acolo unde se stabilise, dupa ce a intrat in conflict cu autoritatile române.
Înca din primii ani ai productiei sale artistice, Apostu a gasit în creatia populara – în deosebi în sculptura în lemn sau piatra si în piesele de etnografie – temeiurile inovatiei stilistice, drumul spre modalitati de expresie eliberate de cliseele si conventiile unui realism îngust, academizant. Prin acest mod creator de raportare la valorile patrimoniale, Apostu a dovedit ca si-a însusit esenta lectiei lui Constantin Brâncusi. Realizeaza sculpturi în aer liber la Grenoble, 1967; Magura (Buzau), 1970, 1975; Costinesti, 1972; Voronet, 1972; Balta Alba-Bucuresti, 1972. Unul din cele mai cunoscute cicluri ale sale, „Tatal si Fiul”, constituie o prelucrare sculpturala a vechiului motiv al „arborelui vietii”, starea de comunicare dintre elementul uman si cel vegetal. Alte cicluri – „Laponele”, „Fluturi” – dezvolta sugestii formale ale artefactului taranesc, ale caror morfologii preiau în mod firesc datele naturii vii.
George Apostu a fost distins în 1966 cu premiul “Ioan Andreescu” al Academiei Române, în 1970 cu marele premiu pentru sculptura al Uniunii Artistilor Plastici. Este biografia aflata la indemâna oricarui cititor, cea ce se cunoaste mai putin este opera lui, zbaterile creatoare pentru a-si croi un drum propriu in arta inceputului de secol XX, dominata, mai ales in sculptura, de geniul lui Brâncusi, exilat, si el, la Paris.
Ramas multi ani in umbra marelui artist de la Hobita, dupa 1990 a inceput o repozitionare a marelui artist in galeria nationala a valorilor nemuritoare, prin stradaniile unor aristi si critici români, un rol important avându-l criticul Mihai Oroveanu. In Bacau, Centrul International de Cultura, infiintat imediat dupa 1990, a primit numele marelui sculptor, unde s-a organizat si cea mai importanta expozitie cu lucrari semnate George Apostu. Tot ca gest de recunostinta, o strada si un colegiu din municipiul Bacau au primit numele de George Apostu.
La Stanisesti, satul natal, nepotul de sora, Dinu Apostu, a refacut casa parinteasca, transformând-o in muzeu, iar de patru ani, se organizeaza aici un simpozion de creatie, la care sunt invitati artisti din tara si din strainatate pentru a “pune la lucru” lemnul din padurile locului, sub genericul “Impreuna cu George Apostu la el acasa”. Printre cei mai cunoscuti artisti plastici invitati au fost Maxim Dumitras, Gheorghe Zarnescu, Ioan Pop Vereta, Nicolae Fleissig si Leonard Rachita, veniti special din Franta, patria lor de adoptie, precum si Marius Bacriu de la Caransebes. Lucrarile ramân in patrimoniul Casei Memoriale “George Apostu” din Stanisesti.
O personalitate a scenei muzicale internaţionale – dirijorul american Robert Gutter – la pupitrul Concertului Extraordinar de Crăciun, organizat de Teatrul Municipal “Bacovia” şi Filarmonica “Mihail Jora”
Teatrul Municipal “Bacovia” şi Filarmonica “Mihail Jora” vă invită luni, 21 decembrie 2015, ora 19.00, la un Concert Extraordinar de Crăciun, ce va avea loc la Teatrul de Vară “Radu Beligan” din Bacău.
Sub conducerea dirijorului Robert Gutter (SUA), o personalitate a scenei muzicale internaţionale, Orchestra Filarmonicii “Mihail Jora” va interpreta lucrări renumite, semnate de compozitori precum Leonard Bernstein, George Gershin, Fr.Lehar, D.Sostakovici sau J.Strauss, prezente şi în programul celebrului Concert de Anul Nou de la Viena, care se încheie prin tradiţie cu Radetzky March, compus de Johann Strauss Sr.
Vor lua parte la spectacol, cu încântătoare momente de muzică, dans sau poezie, în calitate de invitaţi, Diana Bucur, soprană a Operei Naţionale Iaşi, Corul ”Ateneu”, condus de prof. Gheorghe Gozar, Secţia de Coregrafie a Colegiului Naţional de Artă “George Apostu”, coordonată de prof. Simona Baicu, şi actriţele Anca Sigartău şi Eliza Noemi Judeu.
Evenimentul va fi prezentat de actorul Matei Bogdan.
Concertul Extraordinar de Crăciun încheie seria evenimentelor din programul de spectacole “Teatru de Vacanţă” al Teatrului Municipal “Bacovia”.
Diana Bucur este soprană a Operei Naţionale din Iaşi din anul 1999. Colaborează cu Opera Naţională din Bucureşti, Opera Naţională din Timişoara, Filarmonica „Moldova” din Iaşi, Filarmonica „Mihail Jora” din Bacău s.a.m.d. A avut turnee în Germania, Elveţia, Austria, Japonia, Franţa, Olanda, Belgia, a susţinut recitaluri la Conservatorul de Muzică din Verona (Italia) şi la Conservatorul de Muzică din Frosinone (Italia) şi este invitată permanentă la Stadthalle Balingen (Germania), Italia Mura Nagoya (Japonia),
Robert Gutter s-a născut la New York, a studiat la celebra Universitate de Muzică Yale şi a obţinut Diploma la Academia Chigiana din Siena, unde a studiat dirijatul cu Franco Ferrara. A predat, la rândul său, în multe dintre cele mai renumite universităţi americane.
În cei 40 de ani ca dirijor profesionist, s-a dedicat orchestrelor din Statele Unite şi din străinătate. Dirijează şi este apreciat în peste patruzeci de ţări, inclusiv în oraşele mari ale lumii: New York, Washington, Londra, Paris, Viena, Milano, Florenţa, la Madrid, Stuttgart şi Tienjin (China).
A fost invitat ca dirijor principal pentru a efectua turnee cu orchestre importante, precum Orchestra Maggio Musicale din Florenţa, Moravia Filarmonica din Viena, Orchestra Naţională de Cameră a Republicii Moldova, Orchestra de Camera din New Catania şi Orchestra de Camera din Tenerife.
În 1994 a efectuat şapte concerte în Spania şi Germania, cu Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti. În 1996 a fost numit dirijor principal invitat al Orchestrei Simfonice Naţionale din Kiev – Ucraina. Un an mai târziu a fondat Institutul Internaţional pentru dirijori, la Kiev. De 12 ani este directorul artistic al Cursurilor Internaţionale de Dirijat din Bacău, în cadrul cărora a pregatit, împreună cu maestrul Ovidiu Bălan, peste 100 de tineri dirijori din şase continente.
Robert Gutter are o experienţă de peste 30 de ani ca director muzical al Orchestrei Simfonice din Fayetteville şi a celei din Greensboro – Carolina de Nord.
Acest experimentat muzician, o personalitate a scenei muzicale internaţionale, ce abordează lucrări simfonice, de operă, camerale şi corale compuse în secolele XVIII-XI, va spune “Sărbători fericite!” publicului băcăuan, alături de Orchestra Filarmonicii “Mihaiul Jora”, şi de invitaţi, printr-un program muzical ce va aduce bucuria în sufletele tuturor celor prezenţi.
Vă aşteptăm cu drag alături de noi să trăim împreună bucuria Muzicii!
Preţuri bilete: 50 de lei, 25 de lei
Câinii din curtea Spitalului Judetean de Urgenta (SJU) s-au inmultit si au devenit agresivi. Dragos Benea, presedintele CJ, i-a cerut lui Gabriel Gritcu, directorul DSP, sa-i prinda si sa-i duca in adapost. Gabriel Gritcu afirma ca hingherii se ocupa doar de maidanezii de pe domeniul public
Multasteptatii brazi românesti au ajuns in sfârsit pe pietele bacauane, concurându-i cu succes pe mult mai falosii pomi de Craciun importati din Ungaria sau Olanda. Cu preturi pornind de la 20 de lei si ajungând la cel mult 100 de lei, brazii autohtoni si-au gasit cu usurinta noi proprietari, bacauanii, in general, cei din categoria celor cu mai putini bani fiind cei mai incântati de pomii de Craciun recoltati din padurile noastre. De altfel, in spatiul din Piata Centrala special rezervat vânzarii pomilor de Craciun, de-o parte si de alta a aleii, e plin de brazi, care mai de care mai bogat in cetini, dar si de lume entuziasmata de febra sarbatorilor.
Constantin Mitrofan, de 36 de ani, e din Comanesti, Laloaia, si a dus in Bacau peste 500 de brazi de toate taliile si pentru toate buzunarele. Noaptea doarme intr-o rulota, iar ziua, cât e de lunga, vinde brazi. „Sunt adusi de la Slanic Moldova. Noi facem exploatare forestiera si, când vine sezonul Craciunului, luam autorizatie pentru o raritura, iar inainte de a se dobori copacul, le luam vârfurile. Se vând, daca nu tii la pret. Nu vedeti ca lumea nu are bani?! Te mai uiti si in ochii omului si mai lasi zece lei, câstigi de la altii mai bogati”, explica Constantin. Toader Mihaila, pensionar din Bacau, tocmai a cumparat un bradut dragut, cu 30 de lei. „Piata e…normala, deh, ca vremurile de azi. Nu are lumea bani.
Poate o sa avem mai multi când vom intra cu adevarat in Europa si o sa sa ne dea si noua euroi”, glumeste pensionarul. In câteva minute, munteanul Costel vinde brazi ca pe banda rulanta, toti cu reducere 5-10 lei, ceea ce-i incânta pe clienti. „40 de lei si gata, am plecat. Vin nepotii si trebuie sa gaseasca ceva acolo, sub brad. Când eram eu tata, nu bunic, nu erau asa copiii, ca acum, cu tablete, telefoane de alea scumpe…”, marturiseste Gheorghe Adjudeanu, un alt pensionar. Altii se multumesc cu doar câteva crengute de 1-2 lei sau cu o impletitura de cetini, la 10-20 de lei bucata. Mai spre margine, un comerciant incerca sa vânda o duzina de brazi frumosi, cu tot cu radacina, asezati in vase cu pamânt. „180 de lei bucata, negociabil. Sunt adusi din Olanda. N-are lumea bani, asta e. Mai mult cumpara cei care stau la casa. Am dat vreo 3-4, de azi dimineata. E fain ca, dupa Sarbatori, brazii astia pot fi pusi in pamânt, ca sa creasca mai mari”, explica vânzatorul.
IN MEMORIAM PROFESOR UNIVERSITAR DOCTOR DUMITRU MOŢET
(07.11.1934 – 17.12.2015)
A petrecut și străbătut 57 de ani în „profesia de a face bine semnilor în suferință”! Începutul l-a învățat din studenție, de la dascălii care i-au insuflat dragostea de semeni – de cei aproape, cei care prin măiestria cuvântului și a faptelor au reușit să-l învețe să prețuiască „OMUL” de lângă tine, să-l înțeleagă și să-l iubească, să-și pună în slujba lui toate cunoștințele pentru a-l servi cât mai bine, cât mai cu folos”. Acesta a fost „JURĂMÂNTUL SĂU DE CREDINȚĂ”, de la care nu s-a abătut niciodată în viață, indiferent de condiții și de locul în care și-a desfășurat activitatea. Fie că s-a ocupat de copii, adolescenți, tineri, maturi sau de persoane în vârstă, s-a străduit, ca prin cunoștințele și priceperea dobândită, să le aducă „un strop de bucurie”, care să le lumineze terna lor existență.
Ceea ce l-au învățat dascălii săi, viața și profesia, i-au fost de real folos, atunci când a ajuns în postura de a crește viitori profesioniști, cărora – de la începuturi – le-a atras atenția că, această „meserie” poate fi îmbrățișată doar de cei ce-și iubesc semenii și pot să le dăruiască o parte din „sufletul și ființa lor”.
Calităţilor intelectuale proprii apostolului de vocație, Excelenţa Sa le-a adaugat o rodnică activitate la catedră şi o importantă contribuţie ştiinţifică în domeniul recuperării medicale şi a kinetoterapiei. Personalitate marcantă, spirit laborios şi tenace, cu priceperea apropierii sufleteşti, a cultivat în randul studenţilor, colegilor, practicienilor, cu har şi dar, cu blândeţe şi eleganţă, trecând dincolo de aparenţă, de constrângere, de oboseală, de monotonie, cu rigurozitate și exigenţă profesională, cu implicare și dedicare pentru nevoile pacienților.
Cu harul şi darul întemeierii, iubind şi preţuind profesia de dascăl, a devenit piedestal profesional și uman, înlesnind multor generaţii de kinetoterapeuţi desăvârşirea personală și profesională.
Profesor universitar în specialitatea kinetoterapie, Cercetător științific gradul I, inițiatorul (1956) introducerii Educației Fizice și a Corectării deficiențelor fizice în Învățământul Special din România, Fondator al Clubului sportiv „Cutezătorii” de la Palatul pionerilor, membru fondator al Federației Române a Sportului pentru persoane cu handicap și Director coordonator al pregătirii sportivilor cu handicap de intelect pentru Paralimpiada de la Madrid (1992).
Fondator al învățământului superior de kinetoterapie din România (1991) și întemeietorul şcolii de kinetoterapie din cadrul Universității din Bacău (1992), Domnia Sa este Mentorul și Maestrul a numeroase generații de kinetoterapeuți și un vizionar al sistemului multidisciplinar de pregătire și perfecționare al profesioniștilor în domeniul recuperării. Între 1992-2000, a fost cadru didactic și șeful Catedrei de Kinetoterapie din cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport, a Universității din Bacău.
Este membru fondator al Federației Române de Kinetoterapie (1997).
A fost cadru didactic la specializarea Psihopedagogie Specială de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București.
A fost distins cu diferite medalii și diplome pentru activitatea desfășurată în cadrul Federației Române de Gimnastică în perioada 1975-1992.
A fost premiat de Ministerul Învățământului și Culturii pentru lucrările privind dezvoltarea Învățământului special, de către Academia Olimpică Română cu Premiul „Florin C. Ulmeanu” pentru Fiziologie-Kinetoterapie-Medicină Sportivă (2001).
Pentru întreaga sa activitate a fost inclus în Enciclopedia educației fizice și sportuluii din România (2002).
În întreaga sa activitate, a dovedit o distincţie sufletească proprie unui intelectual de clasă, abnegaţie, urmărind cu consecvenţă întărirea spiritului de echipă, îmbinând tactul cu politeţea şi cu respectul celuilalt; în opţiunile sale, căutând să asigure un fel de temperatură morală, pentru a întări relaţiile şi coeziunea colectivului. Expresia fericită a ataşamentului faţă de profesie, ştiinţă, pacienţi, studenţi, kinetoterapeuţi sunt lucrările ştiinţifice,tratatele, cărţile ce au devenit lucrări de majoră importanţă în domeniul psihopedagogiei speciale, recuperării medicale şi al kinetoterapiei.
Monografiile, manuale universitare și celelalte lucrări de specialitate în domeniul kinetoterapiei și psihopedagogiei speciale (peste 60 de titluri), rezultat al experienței sale (în studii, cercetare, formare de specialiști și activitatea practică cu pacienții), se bucură de apreciere unanimă a specialiștilor domeniului (medici, kinetoterapeuți, logopezi), a persoanelor ce au nevoie de recuperare, ca și a familiilor acestora.
Ultima sa lucrare de anvergură, „Enciclopedia de Kinetoterapie – volumul I (2009) și II (2010)”, poate fi considerată victoria sa de palmares, deoarece prin ea a realizat o operă de nivel științific elevat, un act autentic de cultură kinetoterapeutică de mare utilitate studenților, profesioniștilor în domeniu și tuturor celor interesați și doritori de lărgirea orizontului de cunoaștere și de emancipare intelectuală.
A încoronat anii petrecuţi împreună cu tenacitate şi ambiţie profesională, cu real ajutor, mentorat adevărat, cu bucurie și cu empatie, cu provocări şi idealuri, devenind instanţă morală şi reper profesional, model şi competitor greu de ajuns în nelimitările generozităţii sufleteşti.
Aceasta este moștenirea sa profesională, pe care o lasă urmașilor săi, copiilor săi spirituali, spre continuă desăvârșire.
Noi, cei care am avut privilegiul şi binecuvântarea de a-l fi cunoscut, de a-i fi ascultat şi citit cuvântul inspirat şi înţelept, îi vom păstra un loc aparte în cel mai frumos ungher al sufletului.
Preţuirii dintotdeauna, îi adăugăm acum, pioasă noastră recunoştinţă şi rugăciune pentru odihna Sa veşnică în Lumină lină.
DUMNEZEU SĂ-L IERTE ȘI SĂ-I FACĂ PARTE, ACUM ȘI ÎN VECII VECILOR!
AMIN!
18.12.2015
Asociația Kinetoterapeuților Bacău
Pentru trei familii din comuna Horgesti, sarbatorile de iarna nu vor mai fi atât de triste, iar in casele lor va fi caldura. Asta datorita Bisericii „Sf. Gheorghe” din Bacau, care a decis ca lemnele rezultate in urma dezafectarii fostului centru social sa fie donate nevoiasilor. Sâmbata dimineata, prima autoutilitara incarcata cu lemne s-a oprit la poarta Virginiei Raducan, din Horgesti. Femeia creste singura trei copii, pe Ancuta (18 ani), Adrian (14 ani) si Daniel (12 ani), dupa ce sotul i s-a prapadit de cancer, si traiesc in conditii greu de imaginat.
Invatata cu greul, i s-au umplut ochii de lacrimi, când a vazut ca cineva s-a gândit si la ei, acum, in prag de sarbatori. Locuinta in care stau este una saracacioasa, cu doar doua camarute, lipite pe jos cu lut. Prin grija bisericii, soba mare din metal va fi calda multe zile la rând, iar copiii vor putea zâmbi. „Le multumim din suflet si sa le dea Bunul Dumnezeu sanatate ca ne-au facut aceasta bucurie. Nu aveam lemne si ne incalzeam si noi cu plapume primite de pomana de la vecini. Acum o sa ne fie cald”, spunea Virginia (55 ani).
Pentru copii, preotul a trimis pachete cu hainute, jucarii, alimente si multe dulciuri, iar cel mai bucuros de darurile primite a fost Daniel, mezinul familiei, care uitase gustul ciocolatei. Din cele câteva sute de lei, din care ei trebuie sa traiasca o luna intreaga, nu-si permit sa cumpere si desert. Se multumesc cu o bucata de turta unsa cu gem, care de cele mai multe ori este toata masa pe o zi. Maturizat mult prea devreme, din cauza traiului greu, Daniel isi doreste cel mai mult un cal, ca sa aiba cu ce sa mearga la padure si sa aduca lemne de foc. Cineva din comuna i-a promis ca-i va cumpara unul, iar el nu mai poate de nerabdare. „Daca o sa am cal, o sa trec lacul cu sania, dupa ce ingheata, si ma duc la lemne”, ne-a marturisit baiatul. Din pacate nu are si dorinte legate de scoala, pe care a abandonat-o, asa ca sansele ca viata lui sa fie mai buna decât cea a parintilor sunt mici.
La câteva ulite mai incolo, o alta familie se zbate in saracie. Patru copii, care au intre 2 si 9 ani, desculti si ciufuliti, isi primesc fericiti dulciurile si jucariile si se urca repede in patul pe care-l impart zi si noapte. Situatia lor este si mai dramatica, pentru ca locuinta in care stau alaturi de mama lor, tatal fiind plecat de doar câteva zile la munca in Italia, nici macar nu le apartine. Este a unei firme si se adapostesc acolo pentru ca nu au unde sta. „Noi speram sa faca sotul rost de bani si sa ne facem o casuta. Pâna atunci ne chinuim asa”, spunea mama Vasilica. Desi sunt saraci, copiii merg la scoala si la gradinita, iar mama are de gând sa le faca si un bradut. Vrea sa-i vada fericiti in ziua de Craciun, asa cum au fost si când au primit darurile de la parohie.
„La propunerea consiliului Parohiei „Sf. Gheorghe”, cu binecuvântarea IPS Parinte Arhiepiscop Ioachim, am hotarât sa trimitem acest material lemnos, rezultat in urma dezafectarii cladirii vechi a asezamântului social filantropic din parohia noastra, unor familii defavorizate din comuna Horgesti. Am luat legatura cu cei de la primarie, am primit dosare sociale si astfel avem nadejdea ca trei familii vor primi putina incalzire in aceasta perioada foarte rece.”
Constantin Gherasim – preot paroh Biserica „Sf. Gheorghe” Bacau
In „sferturile” competitiei europene, Stiinta va da peste detinatoarea trofeului
Di-na-mo Kras-no-dar! Viitoarea adversara a Stiintei Bacau in „sferturile” Cupei CEV suna ca un compresor. Si chiar este unul! Sezonul trecut, echipa din Krasnodar si-a „asfaltat” toate adversarele din CEV, cucerind trofeul dupa o finala câstigata cu Atom Sopot.
Anul acesta, rusoaicele sunt din nou puse pe fapte mari. Mai ales ca afiseaza o super-echipa, in frunte cu „secunda” Tatiana Kosheleva, care stie cum este sa câstigi nu doar Cupa CEV, ci si Campionatul Mondial si pe cel European. La Europenele din 2013, Kosheleva a fost desemnata jucatoarea turneului, ea aducându-si o contributie decisiva si la succesul Rusiei din acest an, la editia desfasurata in Belgia si Olanda.
„Intr-adevar, vom intâlni o echipa foarte buna, dar asta nu inseamna ca suntem gata eliminati”, a prefatat antrenorul Stiintei, Florin Grapa, dubla confruntare din ianuarie, cu Dinamo Krasnodar. „Chiar daca suna ca un paradox, faptul ca jucam primul meci acasa poate fi un avantaj. Sansele de victorie in meciul tur sunt 50-50.
Daca vom invinge, insa, presiunea se muta in retur pe echipa din Krasnodar”, a adaugat Florin Grapa, care isi va tine echipa in priza pâna pe 23 decembrie. Pe 24 si pe 25 decembrie, studentele vor avea liber, urmând sa-si continue pregatirile in perioada 26-30 decembrie. Va urma o noua pauza cu prilejul Revelionului, primul antrenament din 2016 fiind programat pe 2 ianuarie. Cu gândul, evident, la echipa-compresor, Dinamo Krasnodar.
In 2014, „Gala Sportului Bacauan”, manifestare prin care Consiliul Local obisnuia sa-i premieze, la final de an, pe cei mai merituosi sportivi ai orasului, nu s-a mai desfasurat.
Chiar daca la vremea respectiva oficialii au intretinut ideea ca evenimentul va avea, totusi, loc, dar cu o intârziere de aproximativ o luna, „Gala Sportului Bacauan” nu s-a tinut nici la inceput de 2015.
Acum, scenariul se repeta. Cel putin la nivelul promisiunilor. Vineri, cu ocazia Micro-Revelionului organizat de SCM Bacau, viceprimarul Radu Ababei i-a anuntat pe cei prezenti ca, dupa o intrerupere de un an, „Gala Sportului Bacauan” se va organiza din nou.
„Dupa toate probabilitatile, Gala se va derula la mijlocul lui ianuarie. Speram sa gasim pârghiile legale necesare premierii sportivilor si antrenorilor si sa nu mai fim nevoiti sa recurgem la tot felul de cai alambicate”, a declarat viceprimarul Radu Ababei.
Turneul „Simba Invest is Golden”, organizat de ACS Golden Kids, a ajuns la cea de-a treia editie
Printre obiceiurile (bune) ale Sarbatorilor de Iarna se numara, de câtiva ani, si turneul de mini-handbal organizat, la fiecare final de sezon, de ACS Golden Kids, in parteneriat cu Simba Invest si Federatia europeana de Handbal.
Ajuns la cea de-a treia editie, turneul „Simba Invest is Golden” a reunit sâmbata, la baza sportiva Gepex, 165 de copii nascuti intre anii 2003 si 2008, de la urmatoarele cluburi: OK Sport Onesti, CSS Tecuci, CSS Târgu-Neamt, Scoala Generala nr. 80 Bucuresti, CS „Nadia Comaneci” Onesti, CSU Suceava (cu doua grupe) si gazdele de la ACS Golden Kids, care au avut, la rândul lor, doua grupe de vârsta. Absenta tabelei de scor a fost compensata de voia buna, intretinuta si de piesele muzicale care au avut rol de…cronometru.
La final, toti participantii au fost premiati, pe lânga cadourile „dulci” oferite de Simba Invest, acestia intrând si in posesia unor mingi de handbal numarul zero si numarul 1, oferite de Federatia Europeana de Handbal, reprezentata prin lectorul EHF, Alexandru Acsinte.
„Pentru noi, numarul mare de participanti si bucuria pe care acestia o manifesta atunci când intra pe terenul de minihandbal reprezinta o satisfactie extraordinara. Tinem sa le multumim tuturor celor care au si-au dat concursul la buna desfasurare a turneului: sponsorului Simba Invest, Federatiei Europene de Handbal pentru sustinerea clubului organizator de promovare a mini-handbalului, conform regulamentului EHF, echipei Gepex, voluntarilor implicati, parintilor si antrenorilor”, a declarat presedintele ACS Golden Kids, Sandu Iacob.
Interviu cu dr. Alin Moscu, medic veterinar la Clinica PROVET Bacau
Un veac si jumatate de presa in tinuturile Moldovei de Mijloc. Era 21 septembrie 1867, când, in Bacau, apare prima publicatie – DIORILE, periodic, cu aparitie saptamânala, pâna la 16 aprilie 1868. Incepe astfel istoria presei bacauane, initiatorii, “pionierii” fiind Iancu Negura, D. Holban, Mihai Climescu, Stefan Costandachi si Costache Radu, care consemneaza momentul in a sa monografie “Bacaul de la 1850 – 1900”, aparuta in 1906. Trecuse 422 de ani de la infiintarea tiparului de catre Gutemberg. Prin stradania si amabilitate jurnalistului Mihai Buznea, care si-a dedicat intreaga viata gazetariei (scrisa si video), publicam in trei editii consecutive istoria presei bacauane, asa cum a fost. Prima aparitie, astazi, 21 decembrie, cuprinde istoria presei scrise, pâna la 1953, va urma povestea ziarului DESTEPTAREA, care implineste, pe 22 decembrie, 26 de ani de la prima editie, si vom incheia cu istoria presei comuniste. (G.B.)
La început a fost cuvântul. Rostit. Abia mai apoi, scris. Si astfel, de la dictonul latin „vorba volant, scripta manent” pâna la aparitia presei nu a mai fost decât un pas. Unul urias în timp. Dar unul singur. Începea aventura cuvântului, ce marca asaltul globalizarii informatiei, cu extensii permanente de la aproape spre tot mai departe, pâna la desfiintarea granitelor si schimbarea dimensiunilor geografice în orizonturi ale cunoasterii. Cuvântul s-a metamorfozat, sine die, în globe trotter cu libera trecere neconditionata si purtator oficial de mesaje. Având ca suport logistic: gazeta. Inventarea Galaxiei Gutemberg a fost explozia cosmica a ceea ce se va numi comunicare prin jurnalism. Prin intermediul-suport al tiparului. Care jurnalism va da nastere gazetarului cu chipul pe care îl întâlnim astazi la tot pasul. O specie aparte a lui Homo Informaticus, vesnic pe drum, curios incurabil, cu temperament frenetic si curaj dus pâna la extreme. Si despre care avea sa se spuna: „Jurnalistii sunt niste muncitori manuali, muncitorii cuvântului” ce fixeaza clipa în eternitatea timpului.
Întâiul „descalecat”
Pe meleagurile noastre, bacauane, cei dintâi cronicari ai clipei au descalecat în urma cu aproape un veac si jumatate. Aducând în sa prima gazeta cu nume prevestitor de lumini cosmice – DIORILE. Începea astfel istoria presei din tinuturile Moldovei de Mijloc, anul 1867 fiindu-i debutul. Unul de bun augur si cu evolutii ce i-au conferit o bogata consistenta, o mare diversitate si o viguroasa personalitate. Constatate si puse în evidenta, pentru contemporani, de profesorul Gheorghe Patrar, ilustru bibliofil si autor al valoroasei lucrari-document „Publicatiile periodice bacauane” de la începuturi – a doua parte a veacului al XIX-lea, si pâna la mijlocul secolului trecut. O suta de ani de presa. Lucrare aparuta sub egida Bibliotecii Municipale Bacau si ramasa pâna în prezent ca unic demers istoriografic în materie pentru cercetatorii fenomenului publicistic bacauan. Iata ce ne spune despre acesta, în „Precuvântare”, reputatul profesor universitar iesean Corneliu Dima-Dragan: „Într-un veac de existenta, presa bacauana a cuprins în substanta ei principalele forme de periodicitate, de la cotidianul cu neta orientare de partid, pâna la revistele literale, anuarele, calendarele sau publicatiile oficiale si administrative, reflectând, cu diversitatea unui caleidoscop urias, toate framântarile politice, economice sau spirituale ale unei colectivitati în formare, în ascensiune si, mai cu seama, în perpetua cautare de sine”. Pentru ca autorul sa ni se destainuie în „Nota introductiva”: „…Bibliografia prezenta vrea sa ofere o imagine de ansamblu asupra dezvoltarii publicisticii în aceasta parte de tara”. Care a avut un început încarcat de profunde semnificatii semiotice.
Memoria plumbului
DIORILE
Este publicatia port-drapel a istoriei presei bacauane, cel dintâi numar al sau fiind consemnat la 21 septembrie 1867, cu un articol-program din care citam: „Crezul nostru politic va fi: A sustine unitatea politica cu descentralizarea administrativa; instructia si armata generala; moralitatea poporului, prin desvoltarea principiilor religioase si de justitie; chestiunile iconomice – financiare, facând mare act de protectiunea comertului si a industriei nationale”. Va aparea, saptamânal, mai putin de un an, pâna la 16 aprilie 1868. Îi vor urma: BISTRITA – foaie politica, judiciara, literara si comerciala. Cu o aparitie de „odata pe an”; CALAUSU (februarie 1868) pentru „unirea tuturor românilor”; RUSALIILE (mai 1868), cu aparitie saptamânala, având drept motto „Ori te poarta cum ti-i vorba, ori vorbeste cum ti-i portul”; ARMONIA – (saptamânal, cu prima editie aparuta la 24 ianuarie 1869, dar cu o existenta foarte scurta – doar pâna la 2 februarie acelasi an). Prin editorialul de debut se declara radical-nationalist si democratic, militând pentru „…autonomia deplina a României, unirea tuturor românilor în un singur Stat Român, întinderea serioasa a instructiunii publice gratuite si obligatoare în toate punctele tarei, armarea generala, independenta absoluta a Comunei, egalitatea tuturor românilor în alegerile reprezentantilor Natiunei”. Dintre cele 118 ziare aparute pe parcursul unui secol, unele cu prezente efemere în peisajul media bacauan, iar altele cu lungi state de servicii, se cuvin a fi selectate spre a le impune atentiei publicului prezent doritor de cunoastere istorica, alte câteva: Gazzeta de Bacau – cu un prim-numar scos în toamna anului 1870 (nu se cunoaste exact data), va reusi sa se adreseze publicului cititor, chiar daca nu de putine ori cu intermitente de luni de zile, timp de 20 de ani. Gazeta are drept crez politic „libertatea întrunirilor, libertatea gîndirii si a esprimarii ei, si mai presus de toate libertatea alegerilor; cestiunile arzatoare ale zilei, precum soarta clerului de mir, soarta satenilor, scolile rurale, industria nationala s.a.” Asadar, un precursor al presei democratice si militante de mai târziu; PROVINCIALUL – jurnalul intereselor generale, opera societatii oamenilor de bine, are aparitii meteorice, între anii 1876 si 1879: MUNCITORIUL – ce se declara jurnal de orientare libera, propunându-si sa sustina „adevaratele idei liberale si democratice” (octombrie 1878 – martie 1879); COMETA – pe care l-am selectat pentru non-conformismul motto-ului, cu o singura prezenta pe piata (la 9 mai 1879), acesta declarându-se „jurnal extra-ordinar, fara abonati si fara de partid”; RENASTEREA BACAULUI – saptamânal (1 iunie 1877 – 21 martie 1888) îsi marturiseste crezul în editorialul cu acelasi titlu: „Voim din toate puterele noastre ca Bacaul sa renasca si sa devenim demni de gloria anti-mergatorilor nostri pe calea patriotismului, a libertatei (…), sa ne putem exercita drepturile noastre cetatenesti în liniste si în deplina libertate; vroim, în fine sa dovedim ca mai existam”.
”Totul pentru tara, nimic pentru noi”
In contextul dezvoltarii exponentiale a gazetariei românesti, publicistica bacauana reuseste sa tina pasul cu brio prin publicatiile ce se adauga listelor de titluri, tirajele tot mai mari si tematicile abordate, cu priza directa la publicul cititor. Nu putem sti daca marea de ziare aparute la Bacau era stimulata si de maxima-definitie a unui observator al fenomenului publicistic ce cuprindea tot mai mult lumea epocii sale, dar de un mare si indubitabil adevar si în zilele noastre: ”Fereastra spre lume poate fi acoperita cu un ziar”. Care vine si reuseste sa demonstreze ca presa începea sa-si dobândeasca statutul de clipa concentrata într-un infinit de evenimente si fara de care am fi orbi, muti, ignoranti, dezinformati si colportori de zvonuri. Pâna una-alta, bacauanii „îsi acopereau ferestrele” cu noi si noi publicatii, dintre care citam: LUMEA NOUA – (cu aparitii între 22 august si 19 septembrie 1888), facându-se remarcat prin celebrul îndemn al deputatului P.P. Carp în discursul rostit la cea dintâi reuniune a primului parlament al românilor: ”Totul pentru tara, nimic pentru noi”; MOLDOVA – ziar democratic, bisaptamânal (13 noiembrie – 1 decembrie 1895), cu adresabilitate directa populatiei rurale, desconsiderata si lipsita de drepturi; REDESTEPTAREA – ziar zionist periodic, editat la Moinesti, având pe frontispiciu „Tinta zionismului este crearea unei patrii pentru poporul evreu asigurat prin drept public”.
Civismul – ca mod de manifestare
Începutul de secol XX este însotit de o avalansa de publicatii, precum: „Vocea” (la Tg. Ocna), „Curierul Slanicului”, „Crainicul” (in Bacau), „Dreptul taranilor” (gazeta pentru sate), „Valea Trotusului”, „Alarma”, „Nu doarme” – saptamânal ce se declara visator si care-si propune drept crez politic criticarea tendintei celor care au înabusit în sânge rascoalele din 1907, „Geamatul codrului” – ziar de critica si discutiuni pe tema jafurilor si abuzurilor din padurile judetului, „Învierea” – organ popular religios spre apararea ortodoxismului, „Secerea” – gazeta Partitdului Taranesc din judetul Bacau, „Viitorul neamului” – cu o aparitie de peste 6 ani, „Bacaul” – ziar agricol, industrial, comercial si al intereselor generale, cu o existenta de doua decenii, între 27 aprilie 1924 si 31 ianuarie 1944. Celor 118 ziare, jurnale, gazete si foi ce alcatuiesc fondul de aur al acestei perioade de gratie pentru publicistica bacauana, li se adauga alte aproape o suta de titluri de reviste, calendare, anuare, buletine oficiale, pedagogice si tehnice, monitoare, rapoarte, expuneri. Dintre acestea, în ordinea aparitiei: „Femeia” – jurnal nepolitic (cu editii la Roman si Bacau), promovând îndemnul, înscris pe frontispiciu: „Ajutati-ma oameni ca sa va ridic. Învatati-ma, sa va fac mari… Femeia”; „Mica revista” – foaea Societatii Oamenilor carii sciu ceti; „Magazin literar”; “În ore libere” – litere, stiinte, arte, cronica Bacaului; „La Romanie timbrophile” – journal mensuel d’annonces; „Rasaritul” – revista pentru popor si scoala (Palanca si Bacau), revista economica si culturala.
Numitorul comun
Pentru o definire succinta a fenomenului bacauan al presei, se cer subliniate cel putin trei trasaturi. Prima: aparitia, dezvoltarea si diversificarea ideatica a publicatiilor au loc pe fondul emulatiei în context national, aceasta si ca efect al desteptarii/redesteptarii constiintei de sine si de neam, prin unirea principatelor române de la 1859 si, mai apoi, prin cucerirea independentei de stat, la 1877 si, patru decenii mai târziu, al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. A doua: „ofensiva” noii intelectualitati ce se forma în universitatile din marile capitale europene si care purtau cu sine suflul schimbarilor radicale în gândire si actiune, modernismul. A treia: sentimentul patriotismului si al responsabilitatii. Pentru ca marea majoritate a celor care si-au asumat curajul de a edita o publicatie erau intelectuali – avocati, profesori, medici, scriitori, dar si oameni de afaceri, mosieri, industriasi, si care le-au sustinut financiar din propriile surse, neurmarind profitul imediat, ci doar „propasirea” concitadinilor si a colectivitatilor carora le apartineau. De aici, poate, si un anume numitor comun al orientarilor politice si programatic-editoriale: adevarul, obiectivitatea, colectivismul, atitudinea, legalitatea, dreptatea. Intre condeiele-editori ce s-au facut remarcate se cer consemnate cele ale unor contributii notorii, precum: avocat G. Movileanu, Ioan B. Stefanoiu, Theodor Tautu, C. Radu, Ioan Bacauanu, Iancu Gheorghiu-Budu, Dimitrie Rosetti-Tescanu si Vasile Al. Donici, Iorgu Gh. Theodor, Grigore Grigorovici, Emil Rhey, Nicolai Donici, V.C Metaxa, Mihai Anania si multi altii.
Doi corifei si revista lor
Un moment aparte avea sa-l marcheze aparitia revistei „Ateneul cultural” – revista de literatura, arta, stiinta, al carei prim-numar este consemnat în luna martie 1925, sub îngrijirea a doua mari personalitati stiintifice si culturale ale epocii – pedagogul Grigore Tabacaru si poetul George Bacovia. Apare cu intermitente timp de aproape patru ani (pâna în august 1928). Va reaparea pe firmamentul culturii românesti, 36 de ani mai târziu, în august 1964, cu titlul „Ateneu”, din initiativa unor scriitori avându-l ca mentor pe poetul Radu Cârneci si cu sprijinul altor oameni de bine din cultura bacauana. Dintre alte reviste care au contribuit la promovarea creatiei literar-artistice din aceasta zona a tarii, cât si a celei nationale, sunt de retinut si consemnat: „Trotusul” (Comanesti), „Zari senine”, „Revista învâtorilor”, „Înfrâtirea” – revista de cultura nationala a cercului studentesc bacauan, „Glasul nostru”, ”Orientari”, „Pedagogia experimentala” – editata de profesorul Grigore Tabacaru, „Sphinx” – revista de jocuri distractive. De asemenea, o seama de reviste scolare: „Luminite bacauane”, „Revista noastra”, „Zorile”, „Ardeiul”, „Orizont”, „Gaudeamus”, „Confluente”, „Preludiu”, „Ucenicie”, „Izvorasul”.
Vremea „noua” si tribunele sale publicistice
Daca în anii începuturilor, dar si în perioada interbelica, multe dintre publicatii si-au afirmat orientarea democratica si progresista, reusind chiar sa-si convinga cititorii, o schimbare radicala de atmosfera în ceea ce priveste continutul, tonul si mesajul actului publicistic a început sa se faca resimtita înca din deceniile III – IV ale secolului trecut, prefigurând într-un anume sens „noile vremuri” ce aveau sa culmineze odata cu instalarea la putere a regimului comunist, judetul Bacau dovedindu-se un teren deosebit de fertil, dovada fiind numeroasele titluri ce si-au facut aparitia. Astfel: ziarul „Curierul” (februarie 1935) se autointituleaza „gazeta antifascista” editata de un grup de intelectuali îndrumati de partid (comunist – n.a.); în „Cuvânt înainte” se spune: „Democratia nu este un cuvânt desart decât pentru cei care sunt subt dânsa îsi permite toate potlogariile (…). Democratia e amenintata. Nouri grei de plumb se arata la orizontul ei. Avem datoria s-o aparam”. „Înainte” (15 octombrie 1935) se declara organ de aparare a libertatilor cetatenesti. Este un ziar saptamânal, editat de P.C.R. si va aparea într-o prima serie de 13 editii, ultima la 4 iunie 1936. În coloanele sale abordeaza o arie tematica extrem de larga, accentul fiind pus pe actiunile muncitoresti, lupta antifascista, militantismul de partid. lupta de clasa s.a. Dupa o absenta de peste opt ani, va reaparea într-o noua serie ca organ declarat de lupta democratica, la 15 octombrie 1944, cu sase editii pe saptamâna, pâna la 8 februarie 1948. Va milita pentru crearea Frontului Popular si a Blocului Democratic s.a. Promotorii publicatiei vor fi oameni cu o recunoscuta, deja, notorietate politica si publicistica, precum Constantin Prisnea, avocatul Dionisie D. Ionescu – viitor prefect comunist de Bacau, Costea Patic – militanti ai „valului” schimbarilor de regim. „Vremuri noi” este cea de a treia gazeta ce se va impune constiintei publice în formare dupa noile canoane ideologice. Este oficios al Partidului Social-Democrat pentru Regionala Moldova de Mijloc, cu un prim-numar ce apare la 1 mai 1946, pentru ca ultimul sa fie scos de sub tipar la 25 ianuarie 1948. Din articolul-program retinem: „Lumea traieste acum sub zodia unor adânci prefaceri. Vechea societate capitalista, putreda si dislocata, pârâie din toate încheieturile si sta sa se prabuseasca pentru totdeauna. Trebuie sa fim gata la timp pentru a-i lua locul”. Se poate spune ca fiecare din aceste patru gazete, si toate la un loc, au prefigurat momentul aparitiei celui mai de forta ziar al perioadei – „Luptatorul”, la 1 mai 1946, fiind organ al Regionalei Valea Trotusului – Bistrita al P.C.R. Bacau si care „…apare la începutul unei mari batalii, a bataliei alegerilor. El va fi combatant pentru pace, pentru democratie, pentru reconstructie, va fi un combatant împotriva reactiunii, împotriva speculantilor, a sabotorilor”. Misiunea sa politica se va încheia, fiind preluata si continuata în alte dimensiuni doctrinare de ziarul „Steagul rosu” începând cu data de 8 ianuarie 1953.
Multe-au fost, putine-au ramas…
Vom asista, în continuare, la o ampla emulatie pe frontul propagandistic al noului regim politic, care pentru a-si consolida puterea si capacitatea de influentare a maselor în amplul proces de „faurire a omului nou, cu o înalta constiinta de clasa” va înfiinta o serie de publicatii cu aceleasi chip si înfatisare: „Zorile socialismului” – ca organ al Comitetului raional P.M.R. si al Sfatului popular raional Moinesti, bisaptamânal derivat din „Constructorul hidrocentralei”(de la Bicaz – n.a.) si devenit ulterior „Flacara Moinestiului”, „flacara” ce „va arde” de la 30 aprilie 1954 pâna la 30 decembrie 1964. La Roman si Piatra Neamt sunt editate alte doua bisaptamânale – respectiv „Steaua rosie” si „Flacara”, iar în municipiul de pe Trotus apare saptamânalul „Onestiul nou”. Ele îsi vor încheia aparitia simultan, odata cu toate celelalte gazete raionale din tara, cu exceptia a patru ziare „de traditie revolutionara din ilegalitate”, precum „Clopotul” Botosani si „Înainte” Braila. De o existenta mai lunga, si mai sigura, au avut parte acele gazete departamentale sau de uzina, dintre care amintim: „Steaua rosie” – al combinatului de celuloza si hârtie „Letea”, „Muncitorul textilist” – de la fabrica de postav Buhusi, „Cauciucul” si „Chimistul” – ce apareau în marile uzine de la Borzesti, reunite sub acelasi titlu – „Petrochimistul” – odata cu înfiintarea Grupului Industrial de Petrochimie. Revolutia din decembrie 1989 a însemnat, si pentru ele, obstescul sfârsit, dar si începutul unei noi ere, a presei cu adevarat libere si democratice. „Desteptarea” a fost port-drapelul. Au mai aparut, în proxima perioada sau pe parcurs: „Pur si simplu” (cu trei etape de referinta), „Glasul Moldovei”, „Opozitia”, „Reporter special”, „Impartial de Bacau”, „Pulsul afacerilor”, „Informatia Bacaului”, „Monitorul de Bacau”, „Asa”, „Ziua”, „Ultima ora”, „Ziarul de Bacau”, „Observator”, „Ziarul de garda”, „Informatia de Nord-Est”. Multe-au fost, putine au mai ramas. Batrânul „Luptator” îsi poarta „Steagul…” mai departe, trezit dintr-o lunga inertie doctrinara, spre a le suna bacauanilor „Desteptarea”, în timp ce „Viata bacauana” continua începuturile unei vechi traditii – apare când poate.
…dar aventura cuvântului continua
Peste mai putin de doi ani vom putea consemna, asadar, o suta si cincizeci de ani de presa bacauana. Un capitol ce ramâne mereu deschis, cu noi acumulari cantitative si calitative. Iata de ce consider ca cea mai potrivita încheiere pentru acest longeviv si notoriu parcurs mediatic bacauan este cugetarea unui distins român, om al „cuvintelor potrivite” în coloane de ziar: „Presa este un plamân prin care respira o natiune”, este clipa turnata în tiparul de plumb al eternitatii. O eternitate la care au zidit, si continua sa o faca, si bacauanii.
Selectie, comentarii si adnotari de Mihai Buznea
Am presupus, acum câteva saptamâni, ca mega-campania de presa orchestrata pentru compromiterea lui Raed Arafat a fost comandata pentru ca existau interese in privinta privatizarii serviciilor de urgenta, asa cum se incercase in 2012. Am fost pe aproape; de fapt, interesul este pentru privatizarea intregului sistem de sanatate.
Acum câteva zile s-a anuntat, pe surse, ca la Cotroceni se poarta discutii despre introducerea asigurarilor private de sanatate in România. Stirea a aparut dupa ce, timp de o luna de zile, secretarul de stat Raed Arafat, simbolul luptei impotriva privatizarii sanatatii, a fost tinta unor campanii agresive de discreditare.
Nici nu mai merita mentionate capetele de acuzare; Arafat le-a lamurit pe toate. Campania de discreditare continua pentru ca persoanele aflate in spatele ei au nevoie de compromiterea lui Raed Arafat.
Odata compromis si demis sau chiar arestat, nu va mai exista nimeni care sa se impotriveasca privatizarii serviciilor de sanatate. Ni se spune ca privatizarea este leacul universal pentru toate; sa luam, insa, un exemplu aflat la indemâna: privatizarea stomatologiei.
Practic, nu mai exista dentisti de stat in România iar rezultatul este ca tarifele au crescut ingrozitor mersul la stomatolog ajungând sa fie un lux.
Si asta se vede in statisticile europene, românii fiind pe primul loc la probleme dentare. Iarasi, ni se spune ca „asa e in Occident”. Ceea ce este fals; in Europa de Vest sunt state in care exista sistem public de sanatate – Franta Germania sau Anglia, care coexista cu spitalele private. Mai mult, in Germania, de exemplu, toti cetatenii cu venituri de pâna in 50.000 de euro pe an sunt obligati sa se inscrie in sistemul public si doar cei care depasesc aceasta limita au voie sa aleaga asigurarile private.
Dar daca aleg sistemul privat, nu mai au voie sa se intoarca la asigurarile de stat. Motivul este cât se poate de simplu: statul vrea sa aiba finantare pentru sistemul public. România, cu o populatia imbatrânita, aflata sub limita de saracie, macinata de boli pentru ca statul nu a mai avut bani sa faca preventie, nu-si poate permite un sistem privat.
Pensionarii CAP cu 2-300 de lei venit lunar cu siguranta nu vor putea cumpara o asigurare privata, nici pensionarii „mai bogati” si nici angajatii cu salariul minim. Este sistemul public de sanatate subfinantat?
Este, si asta si din cauza nivelului scazut de salarizare. S-a ajuns ca pâna si China sa aiba salariul minim mai mare decât România (1.300 fata de 1.000 de lei). Revenind la intrebarea din titlul: de ce a fost nevoie de aceasta campanie anti-Arafat? Pentru ca niste smecheri, ramasi fara combinatiile din energie sau restituiri, au pus ochii pe o noua masina de facut bani.
M-a mirat faptul ca, dintre toate sedintele din acest an, cea din postul Craciunului a fost cea mai aprinsa. Intâlnirea se anunta linistita, prin ordinea de zi. Nu existau motive care sa provoace dispute, dimpotriva. Erau putine proiecte, plus câteva vesti bune pe care liderul social-democratilor a tinut sa le anunte in plen.
Daca tot se intâmpla si lucruri bune, uneori, sa ne bucuram impreuna. Atunci de ce au sarit unii in sus, aprinzând fitilul razboiului? Ca sa contracareze vestile bune si sa activeze. Consilieri care au fost aproape muti timp de un an, ba si cu mintea in alta parte (de vreme ce nu mai stiu ce proiecte au votat) vin acum cu solutii discutate si rasdiscutate, mai rau, propun variante pe care propriul partid le-a respins.
Ultima intâlnire a alesilor a fost de-a dreptul dezamagitoare. Am crezut ca unii sunt inactivi deoarece au bun simt, sunt mai timizi, mai putin razboinici din fire. Acum am descoperit ca habar nu au ce se intâmpla in sedinte si ma intreb pentru ce sunt platiti? Nu mi-am facut iluzii ca, fiind alesi de cetateni, chiar lucreaza pentru cetateni. Nu. Stiam ca lucreaza pentru partid, fiind pusi pe liste de partid, trimisi in consiliu judetean de partid.
Ma resemnasem de multa vreme in privinta asta, dar la urma urmei si partidul, nu-i asa, tot pe cetateni ii reprezinta. Sau nu-i asa? Mi-am dat seama ca, din pacate, nici macar pentru partid nu lucreaza, lucreaza doar pentru ei insisi, straduindu-se sa demonstreze sefilor politici ca sunt activi, ca sunt pretiosi.
Nu conteaza ca prin interventiile lor fac deservicii formatiunii politice care i-a promovat. Sa arati (fara sa fie necesar) ca nu stii ce s-a discutat de-a lungul timpului in plen, sa-ti dai cu parerea fara sa cunosti legea sau fara sa fi citit raportul care insoteste proiectul si care, in 99 la suta dintre cazuri, e foarte clar si pentru un ins obisnuit, care nu e consilier si nu participa la sedintele comisiilor de specialitate, e jenant si e trist.
Asemenea “luari de cuvânt”, nepotrivite si fara substanta, au o singura explicatie: la partid se fac evaluari, iar domnii consilieri vor iarasi pe liste!
Auditul de calitate si Combaterea spalarii banilor au fost temele dezbaterii profesionale cu membrii sai
Filiala Bacau a Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din România (CECCAR) a organizat, la sfârsitul saptamânii abia incheiate, ultima activitate din programul de perfectionare profesionala a acestui an. Este vorba de o dezbatere axata pe doua probleme importante pentru activitatea profesionistilor contabili, prima legata de buna desfasurare a auditului de calitate, iar cea de a doua de necesitatea combaterii fenomenului spalarii banilor, vizavi de care legislatia prevede anumite obligatii si pentru profesionistii contabili.
Pentru prima tema a dezbaterii, in special, prezentata de auditorul de calitate Mihai Schiopu, au fost invitati la dezbatere chiar profesionistii contabili care vor fi verificati din acest punct de vedere in anul 2016, conform planificarii si aprobarii ultimei Adunari Generale a filialei din Bacau. „Pentru anul 2016 – a precizat Mihai Schiopu – sunt programate pentru auditare 70 de cabinete contabile, dintre care 53 nu au fost auditate niciodata sau au trecut prin acest control in urma cu mai mult de zece ani. Celelalte 17 cabinete, din clasa C, au fost auditate in anul 2013, iar controlul se face odata la doi ani. Sunt si câteva cabinete care s-au eschivat de la audit, dar din motive pe care noi le-am considerat nejustificate”.
Auditul se face conform Regulamentului CECCAR, in baza standardelor si recomandarilor internationale, a metodologiei Consiliului Europei si a codului etic al profesionistilor contabili. Auditul de calitate desemneaza un ansamblu de masuri luate de CECCAR si vizeaza analiza modalitatilor de organizare si de functionare a unui cabinet, aprecierea modului de aplicare în cadrul acestuia a fiecarei norme profesionale emise de Corp si verificarea modului de respectare a obligatiilor de membru al acestuia. Dezbaterea de la Bacau, care a trezit un real interes, a vizat organizarea auditului si planul acestei operatiuni, domeniile in care se face auditul, fisa centralizatoare a operatiunii si aspectele concrete pe care le verifica auditorul. Mihai Schiopu a insistat mai ales pe ceea ce a constatat pâna acum ca nu este in regula in cabinetele de contabilitate, asupra relatiei cabinetului cu clientii sai, dar si pe obligatiile si drepturile unei asemenea forme de practicare a contabilitatii.
Tema despre necesitatea combaterii spalarii banilor a fost sustinuta de presedintele Comisiei de disciplina a filialei CECCAR Bacau, Sebastian Popa. „Este – a precizat, referitor la aceasta, Marcel Bulinschi, presedintele filialei -, o tema la moda, dar, din pacate, s-au inmultit cazurile de infractiuni in acest domeniu”.
Scena incredibila in Bacau, in zona Orizont, unde trecatorii au aprins o lumanare la capataiul unui caine maidanez lovit de o masina. Ce e drept, cainele a fost lovit, dupa cum se specifica pe facebook, chiar pe trecerea pentru pietoni.
Pe trupul cainelui a fost amplasata o hartie pe care cineva a scris:
„Iubiti si cainii bagabonti! A murit un suflet! Un sofer fara… Un caine e mai bun ca un om”.
„Asta seara la trecerea de pietoni de langa Luca (Orizontu) oameni cu mila lasa mesaje pentru soferii care, dau peste un animal si apoi isi vad in continuare de drum” – a scris Valentin pe Facebook.
In aceasta seara a avut loc un eveniment rutier grav si la Traian.
Din pacate, in urma acestuia o batrana de 82 de ani si-a pierdut viata.
Aceasta s-ar fi angajat in traversarea neregulamentara a drumului national si a fost lovita de o masina, condusa de un barbat de 60 de ani.
Politistii de la Rutiera au deschis in acest caz un dosar pentru ucidere din culpa.
Inca un accident a blocat Podul Serbanesti din Bacau.
|
|
