Daca vi se pare suspecta izbucnirea ostilitatilor in Nagorno Karabah, intr-un conflict intrat de mula vreme in hiberbare, atunci asa este. Secesiunea provinciei azere si apropierea de Armenia a facut zeci de mii de victime in urma cu ani de zile, dar, astazi, razboiul mai era doar o amintire si un motiv serios de negociere din partea ambelor parti.
Asa ca, izbucnirea luptelor, cu zeci de morti din ambele parti, trebuie privita cu circumspectie, mai ales ca Azerbaijanul este aliatul traditional al Turciei iar Armenia este apropiata de Rusia. Iar Turcia se misca, in aceste zile, ca un elefant intr-un magazin de portelanuri, reusind sa irite pe toata lumea, atât pe inamici, cât si pe aliatii din NATO.
Si SUA si UE au transmis semnale Turciei ca se afla pe cont propriu si ca nu mai sunt dispuse sa accepte miscarile pe care le face. SUA e deranjata ca Turcia ii strica socotelile in Orient iar Uniunea Europeana s-a saturat de santajul practicat de guvernul de la Ankara, care cere acum si bani si ridicarea vizelor pentru a pune capat invaziei de refugiati. De Rusia nu mai are rost sa vorbim, pentru ca, deja relatiile sunt mai mult decât proaste dupa ce turcii au doborât avionul rusesc in Siria.
Nici situatia interna din Turcia nu este mai buna: atentatele alunga turistii si pot determina schimbari politice pentru ca populatia se poate satura sa mai traiasca intr-o atmosfera de razboi doar pentru ca Erdogan are gânduri mari pe plan politic. Dar, dupa cum am mai spus, in Turcia mai trebuie luata in calcul si atitudinea Armatei care ar putea, la un moment dat, sa dea jos actuala Putere. E drept, in ultimii ani, Armata a fost epurata insa se pot intâmpla multe.
Sa recapitulam: Turcia a pierdut influenta in Siria, se confrunta cu o miscare secesionista – cea a kurzilor, a racit relatiile cu Rusia si a pierdut economic din aceasta cauza, relatiile cu Irakul vecin sunt incordate, relatiile cu SUA sunt proaste iar Bruxelles-ul numai bucuros nu este ca Ankara cere ridicarea vizelor pentru cetatenii turci care intra in UE in schimbul opririi imigrantilor care asediaza Uniunea Europeana.
Pe acest fond s-a reaprins conflictul din Nagorno Karabah. Intrebarea care se pune este daca focul a fost aprins doar de Turcia sau sunt si alte interese la mijloc? Pentru Ankara, conflictul ar fi o distragere a atentiei de la problema din Orient si un câstig in materie de negociere. Insa, daca largim perspectiva, vedem ca Armenia este un aliat traditional al Rusiei in zona Caucazului.
La finele anului trecut, Moscova a trimis elicoptere de atac la baza sa din Armenia, pentru a apara granita cu Turcia. Un conflict conventional intre Armenia si Azerbaijan ar putea atrage in lupta si Rusia dar si Iranul, acesta din urma nefiind prea dornic de o zona de conflict in Caucaz.
