Încă de la începuturile istoriei, omul şi-a ridicat privirea spre cer, bolta cerească reprezentând o sursă inepuizabilă de întrebări, mituri şi legende. Personificarea naturii, a fenomenelor naturale, era prima încercare timidă a omului primitiv de a-şi explica lumea aparent fără sens pe care o observa. Aşa a apărut zeificarea naturii, religiile.
Ulterior, evoluţia gândirii a condus către filosofie, care mai apoi s-a transformat treptat în ştiinţă, cum este astronomia. Au trebuit sute de ani pentru ca omul să pătrundă tainele universului, folosindu-se de legile fizicii şi de instrumente sofisticate, de mare performanţă, cum sunt observatoarele astronomice. Bacăul este privilegiat, de mai bine de cinci ani, graţie unor oameni pasionaţi, dar şi a unui proiect european, Observatorul Astronomic “Victor Anestin” poate fi considerat unul dintre cele mai moderne din ţară.
Despre astronomie, observator şi misiunea lui, am vorbit cu Maria Velea, muzeograf. De mică a fost pasionată de astronomie, de misterele stelelor şi planetelor, însă a urmat Şcoala de Artă (fiind fiica a doi artişti plastici cunoscuţi, Gheorghe şi Salomeea Velea), apoi Liceul “Gheorghe Vrănceanu”, după care a urmat Facultatea de Fizică, la Cluj, pe care a absolvit-o în 1995. (Gh.B)
“M-am bucurat că în facultate am făcut astronomie şi astrofizică, de altfel, astronomia a fost a doua mea pasiune. După terminarea studiilor, în urma unui concurs, am ajuns muzeograf la Observatorul Astronomic «Victor Anestin» din Bacău.
Prietenii şi cunoscuţii tot mă întrebau de ce am ales fizica, un domeniu, se spunea, accesibil mai mult băieţilor, însă mie mi-a plăcut să învăţ, să aflu cât mai mult despre lumea înconjurătoare, despre fenomenele care au loc şi se produc în jurul nostru.
Astronomia este ştiinţa care se ocupă cu studiul aştrilor şi a legilor mişcării lor, al constelaţiilor, galaxiilor şi al universului în totalitatea sa. De asemenea, studiază evenimentele ce au loc dincolo de atmosfera terestră, planetele, cometele, forma şi formarea universului.
În perioada contemporană, aproape toţi astronomii au cunoştinţe solide de fizică, iar rezultatele observaţiilor sunt puse în context astrofizic, care explică practic universul la scara cea mai mare absolut toate fenomenele din Univers şi are partea de aplicaţie cea mai concretă.
Este adevărat că la observatorul nostru, care este unul public, pentru public, majoritatea activităţii este direcţionată pentru observaţii, nu pentru cercetare, cum este cel al Academiei Române, însă avem şi posibilitatea de a face cercetări, pe aparatura din dotarea observatorului.
Avem un telescop performant, destinat în principal publicului pentru observaţii, dirijate sau pur şi simplu pentru a-şi confirma unele cunoştinţe acumulate de pe diverse surse de informare. Practic, prin tot ce avem şi facem aici, expoziţii şi aparatură, popularizăm astronomia, apropiem copiii şi tinerii de tot se numim Univers. Satisfacem cea mai mare calitate a acestora – curiozitatea.
Îi învăţăm să pătrundă în Univers, acolo unde încă sunt multe întrebări fără răspunsuri. Interesul publicului a crescut în ultimul timp mai ales după ce astronautica a luat un avânt extraordinar, ca urmare a ieşirii omului în spaţiu şi a descoperirilor cu telescoapele spaţiale.
Această explozie a nevoii de informaţii se datorează şi televiziunilor care difuzează filme documentare foarte bine făcute şi e normal ca un copil să vină la noi să verifice ce a văzut şi auzit.
Copiii, care sunt majoritari ca public sunt foarte bine informaţi, se vede asta şi după întrebările pe care ni le adresează. Sunt adorabili, sunt extraordinari şi cum să nu te bucuri când vezi interesul lor pentru ceea ce reprezintă Universul.
Din păcate, în şcoală nu se face astronomie, doar dacă un profesor este pasionat, atrage alături de el copii, în cadrul unor cercuri de astronomie, după care vin la noi pentru observaţii, completării unor informaţii disparate, incomplete.
Asta-i misiunea noastră, asta-i misiunea Planetariilor şi observatoarelor. Observatorul Astronomic din Bacău are cea mai mare şi completă expoziţie de astronomie din România, publicul beneficiind de ghidaj specializat, eu, colegii mei, avem pregătirea necesară pentru a face acest lucru. Cea mai mare atracţie sunt spectacolele de Planetariu şi observaţiile prin telescop, însă este nevoie de vreme bună, cu cer senin.
De aceea astronomii nu sunt, cum se spune, cu capul în nori, ci cu capul în…stele. Noi spunem că vrem ziua cu nori, iar noaptea cu cer senin, propice pentru observaţii. Programul nostru de lucru cu publicul este până la ora 18.00, însă, atunci când au loc fenomene astronomice deosebite, organizăm sesiuni de observaţii speciale pe timp de noapte.
Evident că fiecare fizician, fiecare astronom visează să facă o mare descoperire, numele lui să figureze în marile cataloge cu descoperiri, însă, ca şi la actori, care vor să-i joace pe Hamlet şi Ofelia, nu toţi au această şansă, acest noroc, că putem vorbi şi de…noroc, însă noi îi ajutăm să facă primii paşi.
Ce satisfacţie mai mare poate avea un muzeograf de la observator decât că are posibilitatea să deschidă ochii unui copil pentru avedea ce se întâmplă în Univers. Dacă ar fi şi numai atât şi poţi spune că ţi-ai îndeplinit misiunea.
Este fascinant să asculţi întrebările lor, copii de la grădiniţă, de la clasele I-IV, vin cu nişte întrebări care te pun, uneori, în dificultate: cum se produc anotimpurile, aureolele polare, există viaţă şi pe alte planete, când s-a format Universul şi …unde se termină, ce sunt «găurile negre», când va avea loc şi de ce o coliziune a Pământului cu asteroizi sau comete, ce au descoperit americanii pe Lună şi de ce nu se mai duc…
Cel mai mult îmi place să interacţionez cu publicul, mă simt bine în Planetariu, dar şi să lucrez la noi expoziţii. Ştiţi că Bacăul a avut încă de la sfârşitul anilor ‘70 un Planetariu octomecanic? A fost adus şi montat de astronomul Matei Alexescu, care a fost director al Observatorului din Bucureşti.
Tot el a adus şi două lunete din Germania şi făcea observaţii din curtea fostului Muzeu de Naturale. A fost un mare specialist, un împătimit al astronomiei, a fost un bun orator şi ţinea conferinţe publice pe teme de astronomie şi astrofizică, a scris şi 20 de cărţi de popularizare a ştiinţei astronomice.
Un cercetător român, care acum lucrează la un mare observator din străinătate, căruia Matei Alexescu i-a fost mentor, a descoperit un asteroid şi, în semn de apreciere, l-a denumit: asteroidul 263516 «Matei Alexescu».
De altfel şi noi, în semn de respect pentru tot ce a făcut în Bacău, am denumit Planetariul «Matei Alexescu».
Tot dumnealui, împreună cu directorul de atunci al Muzeului de Ştiinţe Naturale, Nicolae Barabaş, a transformat Turnul de Apă, abandonat de mulţi ani, în Planetariu şi a făcut prima expoziţie de astronomie în Bacău.
La fel ca înaintaşul nostru, nu ne limităm doar la ceea ce facem la Observator, mergem în şcoli şi licee, pe baza unor parteneriate, în Bacău, dar şi la sate, cu laptop şi videoproiector, şi le prezentăm imagini, filme, expoziţii pe teme de astronomie, deoarece mulţi dintre aceşti copii nu au posibilitatea să vină la Observator, nu toţi au acces la internet.
Coordonez şi un club de astronomie, Clubul «Matei Alexescu», la care vin zeci de copii, construim machete de planete, rachete, asteroizi, facem observaţii pe diferite planete, alte corpuri cereşti, organizăm concursuri şi expoziţii.
De asemenea, în luna iulie, organizăm Şcoala de Vară de Astronomie, suplinind astfel setea de cunoaştere a elevilor. Ca un specific al meseriei mele este şi faptul că trebuie să te pregăteşti permanent, să citeşti mereu, să te documentezi, deoarece noutăţile vin permanent peste tine, secunda şi descoperirea, domeniul este viu, tehnica avansează.
Este cel mai fabulos «teren» al descoperirilor. Părăsind astronomia pentru câteva clipe, sunt pasionată de pictură şi desen, moştenire de familie, le practic ca hoby, în timpul liber, îmi plac şi călătoriile…terestre, dar şi lectura.
Au trecut, iată, 23 de ani de când am intrat în Observatorul din Bacău, ani foarte frumoşi pentru mine, dar şi pentru instituţie, mai ales că, în ultimii ani, a beneficiat de un program de modernizare şi dotare cu cea mai performantă aparatură.
Am muncit mult, avem de respectat un blazon, suntem onoraţi de prezenţa publicului tot mai numeros la Observator, suntem un colectiv foarte bun, fac această muncă din plăcere, este relaxantă, avem o dotare la care nici nu am visat, de aici şi satisfacţiile cotidiene.
Care este dorinţa noastră? Să vină publicul la noi, avem ce le arăta, au ce vedea şi, cu siguranţă, vor pleca mai bogaţi, mai buni şi mai informaţi. La Observator este deschisă permanent o fereastră spre cer…”
