Legumicultorii sunt acum în mare fierbere. Unii se pregătesc de primele recoltări pentru a ieşi pe piaţă cu trufandale, cele plantate în spaţii protejate, alţii, micii fermieri, gospodarii, aleargă după seminţe sau răsaduri. Noi, ceilalţi, consumatorii continuăm să cumpărăm legume aduse din import, fără gust, fără miros, doldora de îngrăşăminte, pesticide şi fitohormoni, însă atrăgătoare după aspect.
Nu mai găseşti nici măcar în grădinile ţăranilor legume pur româneşti, gustoase şi sănătoase, în goana după producţii mari, se face rabat de la calitate, renunţând la soiurile noastre, care au făcut sute de ani deliciul cămărilor bunicilor şi părinţilor.
Cum s-a ajuns aici şi care sunt remediile imediate şi de lungă durată, am încercat să aflăm de la specialiştii uneia dintre cele mai prestigioase şi longevive unităţi agricole, aflată la marginea oraşului, un adevărat stat major al cercetării româneşti: Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Producţie Legumicolă Bacău, unitate aflată sub tutela Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice şi Ministerului Agriculturii.
Înfiinţată în septembrie 1974, staţiunea este profilată pe ameliorare şi producere de sămânţă din categorii biologice superioare, plus categorie biologică certificată. Tot aici se face cercetare în fiziologia şi protecţia plantelor, funcţionează şi un laborator de culturi in vitro, cât şi o minifermă de agricultură ecologică (cercetare şi producţie). Activitatea de bază este cercetarea, în SCDL Bacău lucrează 10 cercetători, cinci cu gradul I, doctori în legumicultură, iar cinci sunt nou veniţi, masteranzi sau doctoranzi.
„Soiurile noastre sunt copiii noştri”
Aici, puţină lume ştie, au fost create zeci de soiuri de legume, omologate şi brevetate, de la tomate, ardei gras, ardei lung, ardei gogoşar, fasole pitică şi urcătoare, pepene galben, cimbru, mărar, leuştean, pătrunjel, sfeclă roşie, ridiche de lună şi de vară, spanac, salată, castraveţi, ceapă, până la porumb zaharat. Interlocutorul nostru este dr.ing. Silvia Ambăruş, cercetător ştiinţific I, care lucrează în staţiune încă de la înfiinţarea ei, iar mulţi ani a şi condus această prestigioasă instituţie de cercetare. „Eu sunt cea care ţine steagul sus de aproape 45 de ani, sunt, cum se spune din vechea gardă. Câteodată mă apucă tristeţea când văd cum trece timpul, însă mă bucur că rămâne ceva după mine şi unitatea a dăinuit, cu toate greutăţile – şi nu au fost puţine în ultimii ani. Soiurile noastre sunt copiii noştri la care ţinem foarte mult, create şi aclimatizate aici, cunoscute atât de cultivatori cât şi de consumatori. Suntem numărul unu pe ţară la multe soiuri. Noi lucrăm numai pe bază de comenzi, solicitările fiind cu fiecare an tot mai numeroase, atât ca diversitate cât şi cantitativ”, ne spune dr.ing. Silvia Ambăruş.
Două sunt soiurile la care staţiunea băcăuană deţine supremaţia, este number one la porumb zaharat (porumbul de fiert), cu soiul „Deliciosul”, care întrece hibrizii din import, atât calitativ cât şi cantitativ. Soiul are perioada de vegetaţie scurtă, cu doi- trei ştiuleţi pe plantă. „Nu-i nicio glumă, pe o planta leagă doi- trei ştiuleţi, sămânţa acestui soi este căutată în toată zona Moldovei, plus sudul şi vestul ţării. O altă specie legumicolă la care deţinem supremaţia este celebra de acum fasole urcătoare soiul «Auria Bacăului», soi cu păstaia galbenă lungă de peste 20 cm, lată de 1,5-2 cm, fără aţă şi foarte productiv. Se cultivă pentru păstăi, atât în spaţii protejate (solarii), cât şi în câmp. La fasolea urcătoare la fel de performant din punct de vedere al calităţii şi productivităţii avem brevetat şi soiul «Verdana», cu păstaia de culoare verde. Soiurile create, omologate şi brevetate de colectivul de cercetători care au lucrat asiduu şi lucrează la SCDL Bacău, sunt medaliate şi ne aduc bucuria muncii depuse, dacă luăm în calcul şi faptul că pentru crearea unui nou soi, se munceşte între opt şi zece ani”, ne mai spune dr.ing. Silvia Ambăruş.
Unde-i gustul de altădată!
O mare problemă pe care ne-au semnalat-o mai mulţi cititori este calitatea seminţelor de pe piaţa liberă, de multe ori una cumperi şi semeni sau plantezi şi alta culegi. În acelaşi timp, piaţa este invadată de legume din import, care excelează prin aspect, dar sunt deficitare la calitate şi gust. Cum Staţiunea Legumicolă Bacău este specializată pe producerea seminţelor, am abordat şi aceste aspecte cu interlocutoarea noastră. Cum alegem, cum ştim că sămânţa sau răsadul sunt ceea ce se spune, ceea ce scrie pe etichetă?
„Recomandarea noastră este ca doritorii, persoane fizice, mici fermieri, dar şi persoane juridice, să se aprovizioneze de la firme specializate, în piaţă nimeni nu-ţi garantează calitatea, ci doar îţi dă asigurări verbale! Acelaşi lucru este valabil şi pentru răsaduri, care seamănă unul cu altul. Noi avem două soiuri de roşii foarte bune, aclimatizate, certificate, omologate, foarte apreciate de clienţi: UNIBAC şi BACUNI, care se pot consuma proaspete dar şi sub formă de paste sau suc, deoarece conţinutul de substanţă uscată este destul de mare, gospodinele ştiu despre ce este vorba. De la noi se pot aproviziona cu seminţe sau răsaduri toți producătorii sau distribuitorii, atât în cantităţi mici (de la câteva grame, pentru grădina de lângă casă), cât şi pentru marii cultivatori. Toţi cei care se aprovizionează de la staţiunea noastră au garanţia calităţii şi autenticităţii. Din păcate, iarna şi primăvara timpuriu pe piaţa de consum găsim doar roşii din import, care sunt hibrizi, modificaţi genetic pentru rezistenţă la transport, la păstrare o perioadă lungă, cu un conţinut mare de celuloză, spre deosebire de roşia românească, care are gustul pe care-l ştim de când eram copii şi după care tânjim şi acum.”, ne dezvăluie din secretele roşiilor, cercetătorul Silvia Ambăruş.
Concluzia este una simplă şi firească: aprovizionaţi-vă din surse sigure, de la firme specializate, căutaţi soiuri româneşti, cum sunt cele două de roşii de la staţiunea băcăuană, create aici, aclimatizate, au gustul acela dulce-acrişor, leagă foarte bine, cu producţii foarte bune. Problema este că nu poţi să le obţii în extrasezon, cu toate că Ministerul Agriculturii are un program axat pe tomate, cheltuielile cu încălzirea sunt foarte mari, ridicând costul de producţie, iar sămânţă românească pentru roşii cultivate în spaţii protejate este foarte puţină. Cele două soiuri de roşii ale Staţiunii de Cercetări Legumicole Bacău sunt numai pentru câmp (sămânţă sau răsad). „Este roşia care ne trebuie nouă. Noi plantăm la sfârşitul lui aprilie, iar la început de iulie ieşim cu roşia din câmp, maturată normal, fără biostimulatori, fără fitohormoni. Pentru cultura tomatelor româneşti în câmp oferim atât seminţe cât şi răsaduri, nu toate au aspect comercial, dar la gust sunt extraordinare. Mulţi merg în piaţă şi iau cu ochii, la privit, să fie frumoase, dar nu ştii cum sunt la gust”, mai precizează dr.ing. Silvia Ambăruş.
„Bucuriile le trăim împreună cu clienţii noştri”
Staţiunea poate onora toate comenzile de sămânţă, făcute prin telefon, prin e-mail, pe facebook, le expediază oriunde în ţară. La fel şi răsadurile. Micii fermieri pot cumpăra sămânţă sau răsaduri direct de la staţiune, în cantităţi mici, chiar de două, cinci sau zece grame. Pe lângă roşii, porumb zaharat, ardei, Staţiunea de Cercetări Legumicole Bacău a creat şi un soi de varză de toamnă, „Silviana”, cu frunza foarte fină, foarte căutată de gospodine, care întrece soiul de Buzău.
Este foarte bună pentru murat. „La început a fost mai greu să pătrundem pe piaţă, toată lumea căuta varză de Buzău şi atunci am hotărât să oferim sămânţa gratuit, (până la cinci grame), pentru ca oamenii să se convingă că nu vindem vorbe, ci un soi foarte bun atât din punct de vedere al calităţii cât şi al cantităţii. Acum solicitările au cescut. Mă bucur foarte mult când primesc un telefon, o felicitare, de sărbători, prin care diferiţi clienţi ne mulţumesc pentru colaborare, pentru că soiurile create de cercetătorii unităţii noastre le-au adus roadele aşteptate. Cum să nu te bucuri când cineva apreciază munca ta!”
O altă realizare despre care am vorbit este soiul de gogoşari „Creolica”, care se maturează până la jumătatea lunii octombrie, în proporţie de peste 90 la sută, până dă prima brumă, ardei mare, cu pulpa groasă, dulce, la care se adaugă soiul de ardei lung, „Ionel”, şi două soiuri de ardei gras, „Dariana Bac” şi „Dariochea”.
„Toate legumele ar trebui testate”
„Ar trebui să existe un sistem de control al calităţii legumelor, atât a celor din import cât şi a celor cultivate la noi. S-a întrecut măsura aplicării pesticidelor şi îngrăşamintelor. Noi ne zbatem de mai mulţi ani să înfiinţăm un laborator propriu de control al calităţii, să ştim ce mănâncă oamenii. Or fi şi banii importanţi, însă mai importantă este sănătatea consumatorilor. Am făcut demersuri, însă este foarte greu cu finanţarea, au fost ultimele informaţii pe care le-am obţinut de la dr.ing. Silvia Ambăruş.
Cercetarea ar trebui să nu mai fie lăsată la coada bugetului, atunci când vine vorba de repartizarea fondurilor, mai ales că, de-a lungul anilor, cu mari sacrificii, s-au obţinut rezultate remarcabile, care au adus şi aduc beneficii economiei româneşti, cât şi sănătăţii populaţiei.
Dincolo de ce vedem şi cumpărăm pe piaţă, legume în marea lor majoritate importate, există lângă noi, pe Calea Bârladului, o staţiune care, de 40 de ani, cercetează şi crează soiuri de legume pur româneşti, aclimatizate şi testate, o adevărată avere, de care ar trebui să beneficiem şi să ne înfruptăm zilnic.
Informaţii se pot obţine la telefon: 0234.544.963;
e-mail: sclbac@legumebac.ro, silvia_ambarus@yahoo.com.
www.legumebac.ro.
