Observăm doar în treacăt, în isteria zilelor noastre, cum ni se duc marile valori, și cât de săraci rămânem. Ne-a părăsit, la începutul acestei luni, regizoarea Cătălina Buzoianu, o personalitate uriașă a teatrului românesc contemporan. Natură tumultoasă, fecundă, ceea ce ținea și de natura ei feminină, după cum avea s-o mărturisească ea însăși, regizoarea nu a avut deloc un drum ușor într-un domeniu artistic dominat de bărbați.

Au fost doar câteva regizoare importante în România, femeile reușind foarte greu să se impună în această profesie. Și nu pentru că nu ar avea talent, forță creatoare, cultură și imaginație, ci pentru că sunt altfel privite, și anume, deloc binevoitor.

O spune foarte tranșant Cătălina Buzoianu, în cartea ei Mnemosina, bunica lui Orfeu: „Cât despre femei, ele sunt considerate o adevărată pacoste, orice bărbat le dorește acoperite cu burka, punctul de vedere al talibanilor este invidiat, nostalgic, în societatea ierarhică totalitară masculină! Oricât de europeană s-ar dori”. Îmi vin apoi în minte spusele unei actrițe, de la repetiția unui spectacol care includea amintiri, mici istorii personale: „am avut revelația că, în clasele primare uniforma fetelor includea un șorț”. Iar regizoarea spectacolului, care s-a confruntat și ea cu multe situații în care colegii ei bărbați erau preferații directorilor de teatru, acum, când și-a făcut un nume și are succes, a adăugat, cu ironie, dar și cu ușoară mâhnire: „Dar un șorțuleț invizibil plutește în aer”.

Unei femei îi sunt puse multe piedici în calea afirmării, izbindu-se de tentative de intimidare, de cinice insinuări, avansuri grobiene, hărțuire, în unele cazuri, în fine, de tot soiul de abuzuri. Așa că nu m-a mirat să văd, zilele trecute, cum trei domni, din zona elitei intelectuale, adică un cunoscut critic de artă și scriitor, un regizor de teatru și un arhitect au postat pe Facebook niște mesaje la adresa feministelor într-un limbaj de o extremă violență și o vulgaritate incredibilă, de nereprodus.

Ei au fost reclamați la CNCD, evident, pentru că multe dintre femeile de astăzi nu mai sunt doar din acelea cu șorțulețe în față, stând la coada cratiței. Sau simple obiecte sexuale. Și asta e bine. Dar m-am întristat foarte tare văzând (a câta oară?) ce multă dreptate avea regretata regizoare vorbind despre unii nostalgici.