E neplăcut în auto-izolare? Trece timpul greu? Sunați-l pe Ionuț Rotaru! O discuție cu el de două ore se scurge în două minute. Și ai și ce vorbi. De la efectele pe care le poate produce pandemia asupra omenirii la micile bucurii care fac de fapt diferența în viață și de la parenting până la bricolaj. Evident, și despre handbal. Și despre Bacău. Și asta deoarece handbalul și Bacăul sunt același lucru pentru John. Analizați „(S)portretul” fostului și, totodată, viitorului handbalist de la CSM Bacău pentru a vă convinge.
Data și locul nașterii: 31 ianuarie 1986, Adjud.
Stare civilă: Căsătorit cu Alina, doi băieți: Ayan, în vârstă de patru ani, și Patrick de șapte. Doi viitori handbaliști? „Nu știu, e posibil. Deocamdată, Patrick are la activ patru antrenamente la CSM Bacău. Doar patru pentru că noul Coronavirus a oprit totul. În privința lui Ayan, medicul a spus atunci când i-a examinat șoldul la naștere «Se vede că-i din neam de sportivi»”.
Principala realizare profesională: „Mă opresc la două. Și le așez în ordine cronologică. Prima e calificarea cu Știința Municipal Dedeman în grupele EHF: o satisfacție extraordinară. Mi-aduc aminte și acum sala arhiplină la jocul cu Nantes. Cealaltă mare realizare este câștigarea Cupei Challenge cu Potaissa Turda. Deși a trecut ceva timp, mă simt și astăzi mândru de cucerirea trofeului”.
Principalul regret profesional: „Că la un moment a trebuit să părăsesc Bacăul. Mi-a fost greu, foarte greu, dar nu aveam încotro la momentul respectiv. Pentru mine, Bacăul înseamnă ACASĂ, drept dovadă că m-am și întors ACASĂ. Și am făcut-o și din dorința de a întoarce ceva din tot ce am primit bun aici”.
Sportivul preferat: „Mă voi îndepărta nițel de noțiunea strictă de sportiv și voi opta pentru numele unui antrenor: Mateo Garralda. Am avut mulți antrenori care și-au pus amprenta pe cariera mea handbalistică – nu aș putea să-l uit niciodată pe regretatul Marcel Păunică, ca să dau doar un nume – dar întâlnirea cu Mateo Garralda a fost exponențială pentru mine. Și asta cu toate că nu a stat la Bacău decât opt sau nouă luni și că, paradoxal, la început nu am fost deloc pe aceeași lungime de undă. Dar deloc. Prin octombrie chiar mă gândeam să plec de la Bacău. După care s-a produs o chimie și am realizat câtă dreptate avea Mateo. Pentru mine, rămâne un etalon handbalistic”.
Hobby: „Exceptând handbalul, care reprezintă o profesie…de credință, îmi plac foarte mult pescuitul și bricolajul. În ceea ce privește pescuitul, «vinovat» e fostul meu coleg de echipă Dospinescu. Referitor la bricolaj, am foarte multe proiecte legate de casă. De câte ori îmi permite timpul și, bineînțeles, familia, dau cu bucurie o mână de ajutor celor care au nevoie: mai o ușă, mai niște pavele… Prietenii și coechipierii chiar au o vorbă, pe care o iau cu titlu de compliment: «Dacă nu ai au John, trebuie să-ți faci rost de unul». Mulțumesc, băieți!”.
Mâncarea preferată: Salatele.
Muzica preferată: „House. Romantic FM și Dance FM”.
Actori favoriți: „Îmi place mult Morgan Freeman. În special în serialul Povestea lui Dumnezeu”.
Nu poate trăi fără…: „familie și handbal”.
Vacanța perfectă: „Am petrecut-o de multe ori, cu familia și cu prietenii dragi, pe litoralul nostru. Nu sunt adeptul vacanțelor exotice”.
Oraș de suflet: „Poftim întrebare! Bacăul, nici nu se poate altfel”.
Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Obiecte? Oho, trebuie să supraviețuim, așa că voi lua o undiță și un cort. Și, neapărat un album foto cu familia” .
Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Să ne imaginăm că suntem încă pe insula pustie. Prima dorință ar fi să revin cât mai rapid lângă familie, în Bacău. A doua: sănătate. Și a treia: să fac handbal în continuare. Pentru că îmi doresc să mai joc handbal și știu bine că mai pot”.
Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Hai să facem o aroganță aici: cu Chuck Norris. Și mi-ar plăcea să servesc o cafea și cu maestrul Florin Piersic”.
O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar fi dispus să o facă: „Cea mai mare nebunie a fost după Supercupa pierdută în fața Constanței, la Ploiești, în martie 2013. În autocar, la întoarcere toată lumea era foarte tristă. Și era și normal având în vedere că pierdusem trofeul cu scorul de…45-44 la capătul unui meci-maraton, cu prelungiri și lovituri de la șapte metri. Și în acea atmosferă apăsătoare eu m-am apucat să sărbătoresc de parcă am fi cucerit și nu pierdut Supercupa. Părea și chiar era o nebunie, dar a avut efectul scontat și toți băieții au început să scandeze și ei. Un astfel de meci merita așa ceva, mărturie stând faptul că și astăzi, la atâția ani distanță, multă lume revede cu plăcere înregistrarea acelei finale inedite”.
Cum își petrece timpul în perioada noului coronavirus: „Nu mă plâng: familie, bricolaj, citit. Ultima carte citită se numește «Părinți liniștiți, frați fericiți» și are ca tematică parenting-ul. În fața casei am niște brazi pe care-i îngrijesc pentru a crește cum trebuie. La fel vreau să crească și feciorii mei. Iar pentru aceasta, eu, ca tată, trebuie să-mi dau tot concursul”.
Sfaturi pe timp de coronavirus: „Să fim cât mai responsabili”.
Ascultă sau spune bancuri? „Nu-mi place nici să spun bancuri și nici măcar să le citesc. Am alte subiecte de lectură”.
Cum se vede la 70 de ani: „Sănătos fizic și mental, alături de familie și mulțumit cu ceea ce am realizat în handbal. Sper ca în viitorul nu foarte îndepărtat, bazându-ne în primul rând pe răbdare, să readucem echipa de handbal a Bacăului la nivelul așteptărilor publicului nostru care este unul pretențios, cunoscător și, lucru esențial, foarte- foarte pasionat”.
