– Bre, Dionisie, uite, fu ambasadorul american la noi în oraș. Dacă te întâlneai cu el pe stradă și dacă intra în vorba cu tine, ce i-ai fi zis?

– Crezi că aș mai fi încăput și eu pe stradă?

– Să zicem că da…

– Păi, cum să-ți spun… i-aș fi zis că o fi bună America, dar prea ne tratează cum ne tratau rușii…

– Păi n-avem noi parteneriat strategic cu americanii?

– Și cu rușii n-aveam?! Noi le dădeam petrolul și ei, în schimb, ne luau grâul… Crezi că americanii-s mai altfel? Ne-au interzis să lucrăm cu chinezii ca să terminăm centrală atomică de la Cernavodă, că nu-s buni, noi trebuie să lucrăm cu americanii. Nici 5G-ul chinezesc nu-i bun pentru noi, doar ăla american este bun. Dar suntem buni să trimitem soldați în războaiele lor, alea în care ei câștigă și noi pierdem.

– Bă, tu ești comunist!

– Ba, s-avem pardon, din care comunist crezi că aș fi? Din ăla internaționalist, venit cu tancurile ruseșți în ’45 sau din ăla naționalist care a ajutat americanii să negocieze cu China sau să încheie războiul din Vietnam?

– Iar ajungi la americani…

– Păi nu crezi că ar trebui să le reamintim niște lucruri?

– Și crezi că ajută la ceva?

– Ei oricum nu o să-și amintească episoadele de genul ăsta, că sunt tipul de oameni care sunt învățați că li se cuvine totul. Noi trebuie să ne amintim că n-am fost tot timpul niște sclavi pentru un hegemon cu aere de faraon. Că a mai fost un Dariu al lui Istaspe care a venit și a cerut pământ și apă…



PUBLICITATE