Marți, 21 aprilie, în Aula „Pr. Ștefan Erdeș” a parohiei romano-catolice „Sfântul Nicolae” din Bacău, la ora 19.00, a avut loc întâlnirea lunară organizată de Academia „Petru Tocănel”. Invitată specială de această dată a fost doamna Tatiana Niculescu, renumită jurnalistă, scriitoare, romancieră, dramaturg și traducătoare.
După ce au fost prezenți în număr mare la Sfânta Liturghie, credincioșii din Bacău, au venit în aula „Pr. Ștefan Erdeș” pentru a participa cu bucurie la momentul lansării cărții „Viețile și morțile lui Constantin Noica”. Această prezentare a fost urmată de un moment de discuții și dezbateri referitoare la demagogia religioasă în spațiul public.
Activitatea a început cu salutul adresat invitaților dar și participanților de gazda întâlnirii, pr. Benone Lucaci, paroh și decan de Bacău. Într-o atmosferă destinsă și distinsă, pr. Dragoş-Paul Mîrţ, președintele Academiei „Petru Tocănel”, a prezentat pe scurt auditoriului, activitatea și personalitatea distinsei doamne Tatiana Niculescu.
Între anii 1995 și 2008 a fost redactor și realizator de programe, iar apoi redactor șef la secția română a postului de radio BBC World Service, la Londra și București, a scris numeroase cărți dintre care amintim: Spovedanie la Tanacu, Brâncuși contra SUA; Sfântul nr. 6; 101 cărți în 101 minicronici; Delicioasa poveste a cozonacului românesc; Singur. Viața lui Mihail Sebastian; Mihai I, ultimul rege al românilor; Regina Maria. Ultima dorință, etc.
Apoi, a luat cuvântul doamna Tatiana Niculescu, care, de peste 10 ani, scrie biografii despre personalități istorice și culturale, oameni care au marcat istoria și cultura României. Din copilărie își amintește cum, cu încredere, asculta povestirile spuse de bunica ei din realitatea dureroasă a istoriei, a celor care au preferat să se sacrifice, să trăiască cu speranță și pasiune credința, indiferent de încercările vieții, în timp ce în școală se prezenta o istorie ideologică, diferită, de multe ori eronată propusă de regimul comunist. Datorită acestor personalități care s-au sacrificat în perioada respectivă, creștinii pot acum vorbi, pot da mărturie despre credința lor.
Mărturisea autoarea la lansarea cărții că scrie biografii ca să învețe să trăiască cu speranță, în lumina credinței, să se înțeleagă pe sine. Cea mai recentă carte este despre viața lui Constantin Noica, despre ceea ce el reprezintă pentru cultura românească într-o perioadă plină de încercări. „Cine se încumetă să scrie o biografie critică a lui Constantin Noica are de înfruntat, mai întâi, mitologia creată în jurul acestui om cu totul aparte. Apoi, are de descifrat așezarea lui în fiecare dintre epocile pe care le-a traversat și modul lui de a coabita cu totalitarismul de orice fel”, spunea doamna Tatiana Niculescu.
Constantin Noica deși a trăit într-o altă perioadă a istoriei, redevine contemporanul nostru. Povestea vieții sale ne vorbește nouă, astăzi. El a întemeiat, la Păltiniș, o școală de tip socratic, în care se practica dialogul între discipol și maestru, unde se învățau lucruri despre cum se creează un destin. Destinul este ceea ce faci tu cu tine, soarta este să-ți lași viața să decurgă la întâmplare. Viețile se construiesc în așa fel încât să aibă mereu o bază de susținere, să poată supraviețui încercărilor vieții.
Își punea discipolii să urmeze cu rigurozitate un program cu o formidabilă disciplină intelectuală, care devine proprietate a cuvintelor și să obțină izbânda minții. Este un loc al prieteniei cuvântului în care discipolul era învățat să-și creeze propriul drum, să gândească, să se strunească, dacă sunt prea energici, să-si dea drum trăirilor, dacă sunt prea închiși. Creează acele întâlniri de tip cenacol, unde se leagă între participanți o mare prietenie. Constantin Noica a făcut parte din Generația de Aur interbelică împreună cu Emil Cioran, Mircea Eliade, Nae Ionescu.
A avut ca discipoli, printre alții, pe Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. A suportat consecințele mărturiei trăite, fiind „turist în infern” deoarece a stat „doar” 2 ani la vestita închisoare de la Jilava, un loc în care simți suferința trăită, credința neclintită plină de speranță a celor care au fost închiși aici pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă datorită formării lor intelectuale sau culturale. Și astăzi zidurile închisorii Jilava „scrâșnesc de durere”. Chiar dacă trece prin situații de răscruce, el nu le neagă, ci încearcă să argumenteze cum a ajuns aici, la momentele regretate și cum le poate depăși.
După război pierde tot, dar îi rămâne proprietate cuvântul. Era de un optimism molipsitor, întotdeauna vedea partea plină a paharului. Citindu-i dosarele de la Securitate, te uimește cum voia să îi pună în slujba culturii pe cei care îl interogau, umanizându-i. Spunea doamna Tatiana Niculescu că: „un biograf onest va încerca să înțeleagă lecturile, traumele, gândirea și construcția de sine a unui filozof al limbajului care mânuiește cuvintele cu uluitoare subtilitate.
În fine, ca să scrii despre Noica trebuie să reziști farmecelor lui, precum Ulise cântecului sirenelor, priponit de catargul propriei lucidități. Descriindu-i parcursul, am vrut să le înfățișez cititorilor un Constantin Noica eliberat deopotrivă de hagiografie și de judecăți pripite și nedrepte”. Au urmat apoi discuții și dezbateri legate de abuzurile și demagogia limbajului religios în spațiul public.
La sfârşitul întâlnirii, părintele Benone Lucaci, paroh și decan de Bacău, a mulțumit Domnului, pentru această seară binecuvântată, a iubirii lui Dumnezeu împlinită în mărturia dată de înaintași. De asemenea. a mulțumit doamnei Tatiana Niculescu, care a vorbit de la inimă la inima, părintelui Dragoș Paul Mîrț care a moderat această lansare de carte emoționantă, dar și auditoriului, pentru disponibilitatea participării la acest moment de cultură și spiritualitate.
Prof. Loredana Cojan
