Acasă Blog Pagina 1333

Termen scurt pentru depunerea cererilor de subvenții în agricultură

    Luni, 16 mai, este ultima zi în care fermierii băcăuani mai pot depune cereri pentru a primi subvenții de la stat, fără a fi penalizați. Este vorba despre plățile pe hectar și pe cap de animal care, și în acest an, se derulează prin Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).

    Solicitările pot fi depuse la sediile APIA din județ, dar și online, pe internet, prin intermediul aplicației IPA, scutindu-i, astfel, pe agricultori de eforturi în plus. Potrivit APIA Bacău, de la 1 martie, când a debutat campania, și până în prezent, instituția a primit circa 14.900 cereri pentru o suprafață de peste 124.000 de hectare, reprezentând circa 90% din totalul beneficiarilor de anul trecut. „Reamintim fermierilor că se va completa o singură Cerere Unică de Plată, chiar dacă se utilizează suprafeţe de teren în diferite localităţi sau judeţe”, au precizat reprezentanții APIA Bacău.

    Primăriile, obligate să transmită adeverințele centrelor APIA

    Trebuie știut că, pentru a beneficia de plățile directe, fermierii trebuie ca, la depunerea cererii unice de plată, să prezinte documentele necesare care dovedesc că terenul agricol se află la dispoziția lor și, mai mult, aceste documente să fie valabile la data depunerii solicitării. Totodată, primăriile pe raza cărora se află terenurile agricole sunt obligate să informeze, în prealabil, fermierul cu privire la eliberarea adeverinței conform înscrisurilor din registrul agricol, și să elibereze aceste documente, fără a-l condiționa pe beneficiar de plata impozitelor sau a taxelor locale. Apoi, la solicitarea funcționarilor APIA, responsabilii din cadrul primăriilor trebuie să transmită adeverințele către centrele județene sau locale. „Fermierii care sunt deja beneficiari APIA își vor actualiza doar datele care au suferit modificări față de anul anterior. În acest fel, se reduce timpul de completare a cererii, iar probabilitatea de a introduce date greşite este mai mică”, mai aflăm de la specialiștii APIA.

    Penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere

    Urmează ca funcționarii APIA să îi contacteze pe fermieri în vederea închiderii electronice a cererii, stabilind împreună data când beneficiarii vor trebui să ajungă la sediile instituției pentru semnarea cererii de subvenție și a declarațiilor atașate acesteia. Important de știut că, înainte de semnarea cererii unice de plată, solicitanții trebuie să verifice încă o dată informațiile înscrise și documentația depusă, responsabilitatea privind legalitatea şi valabilitatea documentelor aparţinând fermierului sau, după caz, autorităţii care a emis aceste documente. Cei care nu au depus dosarele de subvenții până la termenul de săptămâna viitoare, o mai pot face până la 10 iunie. Însă, de data asta vor fi penalizați cu 1 la sută din valoarea subvenției, pentru fiecare zi lucrătoare trecută peste termenul legal.

     

    Noaptea Muzeelor…în fiecare zi

    Grozavă această inițiativă, venită – de unde se putea? – din partea Ministerului Culturii din Franța, îmbrățișată apoi de Consiliul Europei, de UNESCO și Asociația Internațională a Muzeelor, de a deschide porțile muzeelor (de stat), o dată pe an, într-o noapte, pentru tot poporul.

    Gratis, oricine, mic sau mare, poate vizita un muzeu sau, dacă îl țin puterile, pe toate, într-o noapte, beneficiind de ghidaj profesionist, pe toate palierele și specialitățile. Și publicul a răspuns. În fiecare an, și an de an, interesul crește, pentru artă, pentru știință, literatură, istorie, arheologie, numismatică și medalistică, științele naturii, Cosmos etc. Și, Slavă Domnului! și Statului, în Bacău ai unde merge și ce vedea, și nu numai în reședința de județ.

    S-a format obiceiul ca în această noapte, să mergi la muzee cu familia, de la bunici, la nepoți, aceste scene m-au impresionat de fiecare dată. Și am mai observat un aspect lăudabil și benefic: foarte mulți tineri vin la muzeu, cum a fost și anul acesta. Zeci de muzeografi, dar și voluntari se pun la dispoziția publicului. Când intri într-un muzeu, te descoperi, vezi și asculți, domină emoțiile și curiozitatea. Am avut privilegiul să-i urmăresc mai mulți ani, parcă sunt aceiași, dar nu sunt. Anul acesta am văzut foarte multe microbuze școlare în preajma muzeelor, semn că și tinerii de la sate vin la Noaptea Muzeelor.

    Mă întreb de ce doar o Noapte a Muzeelor, de ce nu mai multe. Sau mai pe scurt, ar fi lăudabilă inițiativa administrațiilor locale, cele care patronează muzeele, să considere fiecare zi…o Noapte, astfel ca elevii, de la grădiniță, la clasa a VIII-a, să intre gratuit în muzee, nu numai când vin cu clasa, ci și când vin individual sau cu părinții. Nu cred că aceste instituții ar sărăci și nici nu s-ar îmbogăți cu banii de pe bilete, dar am câștiga în plan cultural, educațional, informațional, al bunelor maniere, al respectului pentru valorile noastre naționale și locale. Putem încerca!

    P.S. Am o curiozitate: de ce sunt închise muzeele și galeriile de artă sâmbăta și duminica? Prin țările pe unde am fost, sunt deschise, că atunci are cetățeanul timp și de muzeu, și de expoziție. Cu o pregătire adecvată și insistentă, am putea avea, tot cu succes, o sâmbătă, o duminică a muzeelor.

    E tot mai bine !

    Eu am zis de mult timp că ne ducem naibii în pas de defilare. Asta e, atât s-a putut. Desigur că ne rămâne, încă, posibilitatea de a face mișto de toți ăia, care, cu un băț în fund, au impresia că-s vreo sculă pe basculă…

    În fine, autoritățile au luat în brațe explicația „Putin did it” și au impresia că asta ar fi un fel de vestă antiglonț. Părerea lor. Nici Ceaușescu n-a reușit să explice de ce se trăiește prost în țară, în ultimii ani ai săi.

    Dacă am trecut de aceste note intoductive, să precizăm că o primă firmă românească a fost supusă sancțiunilor rusești. Dacă vă amintiți, acum câteva zile, un ministru se bătea bucuros pe burtă că România nu importă direct gaz din Rusia, deci nu trebuie să-l plătească în ruble.

    Ei, bine există o firmă numită WIEE România SRL – o divizie a Swiss Wintershall Erdgas Handelshaus Zug AG – un intermediar în vânzarea gazelor rusești în România.

    Zilele trecute, acestă firmă a fost pusă pe lista celor care nu vor primi gaze rusești.

    Să mai notăm că Ucraina a închis o facilitate de tranzit al gazelor rusești pe motiv că stația de pompare a ajuns pe teritoriul ocupat de ruși. Acest lucru a scăzut cam cu o treime volumul de gaze livrat Europei și a crescut prețurile la 1200 dolari mia de metri cubi.

    Mai mult, Gazprom a anunțat că nu va mai putea folosi secțiunea poloneză a gazoductului Yamal-Europe întrucât proprietarul, EuRoPol GAZ, a căzut sub incidența sancțiunilor rusești.

    EuRoPol GAZ este o societate mixtă între Gazprom (48,82%) și PGNiG (51,18% direct sau indirect printr-o subsidiară a GAS-TRADING SA), care operează tronsonul polonez al gazoductului Yamal-Europe în lungime de 683 km. Gazprom a fost scoasă din managementul societătii care administrează acest gazoduct și nu i s-au plătit dividende din profiturile societății mixte. La sfârșitul lunii aprilie, Polonia a impus sancțiuni Gazprom, înghețând drepturile asupra acțiunilor și altor valori mobiliare ale EuRoPol GAZ, precum și plata dividendelor. Ca urmare, Rusia a închis robinetul și bate apropouri pentru Nord Stream 2. Pentru că, gazul mergea spre Germania, de vreme ce Polonia a refuzat să plăteasca în ruble si i s-a interzis livrările .

    Consecința directă este că prețurile la gaz vor crește în continuare. Rusia va vinde mai puțin dar va încasa mai mult iar sancțiunile vor lovi cel mai mult țările europene. Adică exact ceea ce urmărește SUA.

    Fotbal/ Liga a III-a: Sus-jos-sus

    Prin victoria cu 2-1 contra Metalului Buzău, Aerostar nu mai poate pierde locul 3 în play-off-ul Seriei 2, CSM Bacău este ca și retrogradată ca urmare a remizei interne cu Știința Miroslava, în timp ce revelația FC Dinamo Bacău a obținut a șaptea victorie din cele opt meciuri disputate în play-out: 3-1 la Făurei

    Campionatul Ligii a III-a se apropie de final. Iar etapa a opta a dat deja primele verdicte. Astfel, se cunosc semfinalistele din Seriile 1 și 2 care se vor întâlni în barajul pentru promovare: Dante Botoșani- CSM Focșani 2007 și SC Oțelul Galați- Foresta Suceava. În ceea ce privește echipele băcăuane, Aerostar nu mai poate pierde locul 3 în play-off-ul Seriei 1. Vineri, în uvertura penultimei runde, „aviatorii” s-au impus cu 2-1 pe teren propriu contra Metalului Galați. Sucesul echipei antrenate de Mișu Ionescu a venit la finalul unei întâlniri atractive, în care portarul gazdelor, Ovidiu Mocanu a avut un rol de determinant. Băcăuanii au deschis scorul în min. 30, atunci când la centrarea lui Șt. Pavel, șutul lui Al. Zaharia a fost deviat în proprie poartă de Al. Stănică. La pauză se putea intra cu 1-1, însă Mocanu a avut o dublă intervenție magistrală în min. 35, parând atât penalty-ul executat de C. Stoica, cât și șutul succesiv expediat de jucătorul buzoian. Debutul părții secunde a înregistrat un forcing buzoian, Mocanu ieșind din nou la rampă și opunându-se lui Zamfirewscu scăpat singur spre gol în min. 54. Mișu Ionescu a mutat inspirat, aruncându-l în luptă pe Viorică în min. 65, iar la două minute de la introducerea sa, atacantul Aerostarului a reluat în plasă cu precizie balonul centrat perfectă de Cătălin Vraciu. Cu zece minute înainte de final, golul de 2-1 înscris de Atomei a dat iluzii oaspeților, însă Aerostar nu a cedat, consolindu-și locul 3 în formula Mocanu- Șt. Pavel (min. 85 Bobârnac), Benchea, Vișinar, Bacalu- D. Tofan (min. 62 Belciu), A. Gavrilă, I. Chirilă, H. Ilie- Al. Zaharia (min. 65 Viorică), Vraciu. Dacă Aerostar termină campionatul sus, în schimb CSM Bacău are toate șansele să-l încheie jos de tot. „CSMeii” sunt ca și retrogradați după remiza internă de sâmbătă, 1-1 cu Știința Miroslava. Echipa antrenată de Codrin Mindirigiu avea nevoie de victorie pentru a se apropia la două puncte de locul 4, ocupat chiar de Miroslava, însă băcăuanii au fost mai degrabă aproape de înfrângere, pe care au evitat-o grație penalty-ului transformat în prelungiri de Adăscăliței. Cu două etapei înainte de final și cu cinci puncte de recuperat, soarta CSM Bacău pare pecetluită. Cu totul altfel stau lucrurile în play-out-ul Seriei 2, acolo unde FC Dinamo Bacău este marea revelație a sezonului de primăvară. Echipa antrenată de Andrei Întuneric a obținut sâmbătă a șaptea victorie (din opt meciuri), impunându-se cu 3-1 la Făurei, prin golurile lui Gabi Boghian (min. 6), Ionuț Senteș (30) și Bebe Brăescu (60). Succesul de la Făurei s-a dovedit important pentru gruparea lui Remus Pozînărea și din perspectiva securizării locului 3, în condițiile în care CSM Râmnicu-Sărat a reușit să câștige cu 1-0 pe terenul liderei Sporting Liești. Etapa viitoare, dinamoviștii băcăuani vor primi vizita Lieștiului, singura echipă în fața căreia au capotat în play-out. Ar cam fi vremea revanșei!

     

     

    Seria 1/ Play-off

    Rezultatele etapei a opta: Hușana Huși- Bucovina Rădăuți 2-1, Dante Botoșani- Foresta Suceava 1-1.

    Programul etapei viitoare, ultima din play-off (sâmbătă, 21 mai, ora 18.00): Foresta Suceava- Hușana Huși, Bucovina Rădăuți- Dante Botoșani.

    Clasament

    1 Dante Botoșani     8        4        2        2        10-4   54p.

    2 Foresta Suceava   8        4        3        1        10-5   50p.

    3 Hușana Huși        8        2        4        2        7-11   38p.

    4 Bucovina Rădăuți  8        0        3        5        4-17   31p.

     

    Seria 1/ Play-out

    Rezultatele etapei a opta: CSM Pașcani- Sporting Juniorul Vaslui 0-3, Ceahlăul Piatra Neamț- Șomuz Fălticeni 1-1, CSM Bacău- Știința Miroslava 1-1.

    Programul etapei viitoare, penultima a play-out-ului (sâmbătă, 21 mai, ora 18.00): CSM Bacău- CSM Pașcani, Știința Miroslava- Ceahlăul Piatra Neamț, Șomuz Fălticeni- Sporting Juniorul Vaslui.

    Clasament

    1 Ceahlăul P. Neamț                   8        5        3        0        11-3   45p.

    2 Șomuz Fălticeni              8        3        4        1        12-6   37p.

    3 Sporting Juniorul Vaslui  8        3        2        3        8-7     35p.

    4 Știința Miroslava             8        3        1        4        8-9     30p.

    5 CSM Bacău                    8        1        5        2        4-6     25p.

    6 CSM Pașcani                  8        1        1        6        3-15   8p.

     

    Seria 2/ Play-off

    Rezultatele etapei a opta: Aerostar Bacău- Metalul Buzău 2-1, SC Oțelul Galați- CSM Focșani 2007 3-0.

    Programul etapei viitoare, ultima din play-off (vineri, 20 mai, ora 17.00):  CSM Focșani 2007- Aerostar Bacău, Metalul Buzău- SC Oțelul Galați (se joacă de la ora 18.00).

    Clasament

    1 SC Oțelul Galați              8        7        0        1        17-2   67p.

    2 CSM Focșani 2007          8        4        2        2        7-7     58p.

    3 Aerostar Bacău              8        2        2        4        10-10 39p.

    4 Metalul Buzău                8        1        0        7        6-21   36p.

     

    Seria 2/ Play-out

    Rezultatele etapei a opta: Sportul Chișcani- Viitorul Ianca 1-2, Sporting Liești- CSM Râmnicu-Sărat 0-1, CS Făurei- FC Dinamo Bacău 1-3.

    Programul etapei viitoare, penultima din play-out (21 mai, ora 18.00): CSM Râmnicu-Sărat- Viitorul Ianca (se joacă vineri, 20 mai, de la ora 18.00), CS Făurei- Sportul Chișcani, FC Dinamo Bacău- Sporting Liești.

    Clasament

    1 Sporting Liești                8        5        2        1        22-7   45p.

    2 Viitorul Ianca                 8        4        1        3        17-17 41p.

    3 FC Dinamo Bacău           8        7        0        1        23-9   35p.

    4 CSM Rămnicu-Sărat        8        2        1        5        10-11 34p.

    5 CS Făurei                      8        1        0        7        5-24   11p.

    6 Sportul Chișcani             8        3        0        5        13-22 9p.

     

    Premiați de Școala „SMART ABC

      Ce își poate dori un tânăr, înainte de a ajunge la vârsta majoratului, pe lângă alte multe visuri, dacă nu și împlinirea aceluia de a obține permisul de conducere, de la șaisprezece ani ani. Familia Olga și Gioni Popa (Școala „SMART ABC”, Piața Centrală) se implică de șapte ani, prin acțiunile de sponsorizare a tinerilor participanți la deja clasicele concursuri Miss și Mister Boboc, organizate de liceele băcăuane în fiecare an, pentru obținerea acestor permise.

      Inclusiv cele organizate la Universitate de stundenți, pentru categoriile B. Cum decurg lucrurile aflăm direct de la sursă, de la managerul Gioni Popa:

      „Trebuie să recunosc, soția este cea care se ocupă mai mult de această activitate. Noi sponsorizăm, a devenit un obicei, nu numai liceele din Bacău ci și din județ, la aceste baluri ale bobocilor, cu premii constând în materiale de școlarizare și informare, cursuri de legislație privind cunoștințele de bază necesare pentru obținerea permisului auto. Și oferim câte un premiu, care se cheamă „Premiul Special ABC”, unei tinere și unui tânăr participant, printr-un contract legal de sponsorizare.

      Un curs în valoare de 2500 lei, care include 30 de ore de conducere, cu mașinile societății, omologate pentru această vârstă, și cursuri de legislație rutieră.Pe noi ne bucură faptul, că toți premianții noștri au intrat în posesia permisului de conducere de la prima examinare.”

      O inițiativă care poate că stârnește invidie dar care generează și concurență. A fi „SMART” capătă mai multe sensuri, de ciculat pe drumurile vieții.

      UN „MEDICAMENT”…UNIVERSAL!

      În cine te mai poți încrede și ce atitudine să ai în fața atâtor dezinformări care nu fac decât să deruteze și să manipuleze? În fond, la ce servește manipularea? E o întrebare la care vă rog să vă răspundeți după ce veți fi citit această atitudine   firească, în opinia mea, la toată „zvonistica” menită  să întrețină  o psihoză colectivă alimentată din timp cu „fantasme” care să inducă panică și frică?!

      Indiferent pe ce meridian și făcând abstracție de situația politică, sau de poziția geo-strategică, nu există nimic! Decât o concurență loială sau neloială, cum vreți să o luați, dar sălbatică și crudă distrugând totul: în plan, mai ales, uman și social.

      …Se mizează în primul rând pe „memoria scurtă” a individului, pe o comoditate tacit acceptată, dar fals înțeleasă și indusă de o tehnică „parșivă” ce o „ia înaintea” culturii, formării și informării corecte și oneste a individului,  având rolul de a inhiba orice atitudinea firească. Vedeți că am omis termenul de „educație”. I Kant, spunea: „Educația este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare și moralizare a omului, iar scopul educației este de a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil…” Oare asistăm la folosirea unor mijloace „moderne” de disciplinare a omenirii, care, ipocrit, poartă denumirea de educație? Sau să-l cităm pe Herbert care spunea: „Educația este acțiunea de formare a individului pentru el însuși, dezvoltându-i-se o multitudine de interese?” Dar, oare, se mai ține cont de interesul individual, în sine? De dorința și voința fiecărui individ în parte de a se dezvolta și trăi în PACE și în armonie cu lumea sa interioară și cu lumea înconjurătoare?!

      La o primă analiză, educația poate fi realizată din mai multe perspective dintre care m-aș opri doar la trei dintre ele: perspectiva de acțiune ( formarea  comportamentelor și valorilor); perspectiva procesuală ( dimensiunea psihologică, de transformare individuală, de dobândire a unor comportamente); și la perspectiva relațională( atitudinală, de stabilirea a relațiilor interumane conștiente și aplicabile).

      Poate mă înșel, și chiar aș vrea să mă înșel. Nu asistăm, oare, la o activitate educațională în sensul de a-l face pe individ să „creadă orice” fără să treacă informația prin filtrul experienței și culturii sale? Iar atitudinea să fie una de acceptare a minciunii care pe nebăgare de seamă și repetare capătă valoare de adevăr? O fi mai comod așa? Acceptăm atât de ușor sintagma „omul are memorie scurtă?” Dar care ar fi limitele memoriei active și ce ar putea determina o reîmprospătare a memoriei individuale sau colective?

      Să înțelegem că se mizează  și se profită fără scrupul de fragilitatea psihicului uman numai pentru a se atinge un anumit obiectiv: acela de ascultare „oarbă” și de obediență „acceptată”, individuală și colectivă? Să facem un mic efort de memorie și să  ne întoarcem într-un trecut nu foarte îndepărtat. Am auzit și eu, ca tot omul, nu-i așa? Cum că folosirea telefoanelor mobile, „celulare” sau cum am apucat fiecare și ne-am deprins a spune, ar produce o nu știu ce „tumoare” la creierul mare sau la cel mic, nu mai țin bine minte care parte sensibilă a corpului uman a fost vizată de data asta.  Și, evident, fără să-mi fac probleme mi-am amintit de un zvon lansat cu scopul de a crea embargou exportului de carne de vită engleză. Acest zvon care, desigur, ca orice zvon n-a fost confirmat, a creat ultima  „nebunie” care a bântuit Franța mai anii trecuți: psihoză care a atins o intensitate fără precedent și care a fost denumită „la vache folle” ( vaca nebună). În mod natural, constatând unele efecte, și necunoscând cauza, aceasta, se „presupune”, a salvat „imaginea” și…,autoritatea.  Așa și Ministerul Sănătății al Marii Britanii a „presupus” că cele zece cazuri de boală umană  „Creutzfeld-Jakob” depistate în Anglia s-ar fi datorat consumului de carne de „vită nebună”. Presupunerea s-a bazat pe faptul că simptomele sunt aceleași la om ca și la vacă…Și probabil a fost mai greu să se cerceteze care a fost cauza reală ce a dus la apariția celor zece cazuri de boală la oameni, așa că s-a cercetat și s-a presupus cauza care a dus la apariția bolii la biata vacă: acesta fiind hrănirea vacilor cu un soi de „praf” de carne și oase de animal transformând blândele vaci din ierbivore în carnivore. Astfel cică s-ar fi produs un „incest biologic” care ar „viola” o lege a speciei, dar, Doamne iartă-mă! Pe când se va găsi cineva să depisteze vreo boală datorată „incestului astrologic”, care să „violeze” legea gravitației? Nu-i așa că ne-am trezi cu toții în aer? Valul de „nebunie”  care i-a apucat atunci pe francezi a fost speculat și de rețeaua de restaurante „Hippopotamus” care s-a grăbit, inteligent, să introducă un steak vegetarian pe bază de soia pe care l-au botezat „vegiburgher. Personal, fără să fi gustat acest steak, cu siguranță insipid, v-aș recomanda, pe răspunderea mea, să nu renunțași nici la un mușchi de vită, în sânge, și nici la gustoșii noștri mititei.

      Acum, având proaspăt în memorie „valurile” de „boală” trecute peste noi, n-aș putea aprecia cum s-a trecut de la liliac la om, și cum apoi de la om la om…Dar cine ar putea afirma cu certitudine că ar ști? Și în acest caz se „merge” tot pe bâjbâite, pe „presupuneri”, cu alte cuvinte. Asta în cel mai bun caz… Că, și de data aceasta, nu „se știe”  absolut nimic. Încă „se cercetează”, se „experimentează”…Totul! Cert este, doar că.., „ se presupune” .

      Să presupunem și noi că… Pe bazele „cercetării” și „experimentării”, niște „rezultate” vor fi dezvăluite peste ani și ani. Doar să presupunem, nu-i așa? Și atunci?! Iată o întrebare retorică în cel mai pur sens.

      Până una alta, aud că „ne paște” una  și mai și! Adică „una”, sau „unul” și ”mai periculos”, ”mai contagios”, adică! Care  ar provoca o mortalitate și mai mare! Și asta ni se spune așa, din filantropie, cu alte cuvinte „din grijă față de omenire” și preocupați fiind, „filantropii”, de viitorul planetei! Cine știe care ar fi intențiile lor reale? Doar un singur lucru pare sigur: ACUMULAREA DE PROFIT! Pe orice cale și cu orice mijloace.

      …Cât privește „zvonistica” eu v-aș spune ceva, întru imunitatea noastră psihică: Cică cercetătorii „de peste ocean” ar fi pus la punct un „aliment” revoluționar pentru găini, botezat „Omega 3”, datorită căruia ouăle vor fi lipsite de colesterol. Păi nu colesterolul preocupă un procent însemnat din populația globului? Ei bine, tot omul va căuta să consume numai ouăle găinilor hrănite  cu acest „aliment” miraculos.

      Aș presupune la rândul meu că peste câțiva ani niște savanți, tot de peste ocean, de unde altundeva, vor descoperi că „alimentul” cu pricina ar produce fenomenul  numit „găina nebună”, care ar explica apariția din senin la consumatorii de ouă a maladiei „Jonsen-Krakauer”.

      Concluzia ar fi una, în opinia mea: „valurile” și „zvonistica” vin și trec unul după altul, dar nu contaminează pe toată lumea.

      Față de tot ceea ce ni se inoculează în conștient și mai ales în subconștient cu scopul declanșării unei psihoze colective,  ar exista un singur antidot: O ATITUDINE! Dar asumată! Conștientă!  Activă!

      Și…Un „MEDICAMENT” UNUVERSAL: PACEA!

      Doinița Ioneț

       

       

       

       

       

      Educație și civilizație la Horgești. Luminița din fruntea comunei a reușit!

      N-au trecut doi ani de când Luminița Temea este primar la Horgești și a schimbat deja o comună unde oamenii aveau nevoie de… orice. De la drumuri sau iluminat public la grădinițe și școli moderne, toate au fost pe agenda zilnică a primăriței, iar reușitele se văd. Pentru că natalitatea este una peste media județului – sunt 800 de copii în toată comuna – asigurarea unor condiții foarte bune de învățătură și de joacă a fost o prioritate. Cu fonduri guvernamentale, județene sau locale, s-a reușit într-un timp relativ scurt modernizarea locațiilor vechi și chiar construirea altora noi. Aceste investiții în infrastructura școlară din comuna Horgești au fost luate la pas de o echipă a social-democraților: președintele PSD Bacău, europarlamentarul Dragoș Benea, deputatul Ionel Floroiu, președintele Consiliului Județean, Valentin Ivancea, prefectul Lucian Bogdănel, inspectorul școlar general Ana-Maria Egarmin și consilierul județean Adrian Nistor.

      La Sohodor, Recea, Horgești sau Răzești, grădinițele și școlile noi sau modernizate la nivel occidental au dotări care, din păcate nu se găsesc în prea multe comune sau chiar orașe din țară. Iar școala nouă din satul Sohodor (care va fi dată în folosință vara aceasta) este, probabil, cea mai modernă din județ. Table inteligente în fiecare clasă, calculatoare, tablete și bănci ergonomice pentru elevi, încălzire și aerisire în toate spațiile, vor primi elevii din anul școlar viitor. De asemenea, locuri de joacă sigure și atractive sau terenuri de sport de nivel euro sunt mărturiile că pentru Luminița Temea viitorul comunei este cel mai important.

      Un proiect din fonduri europene de alimentare cu apă și de canalizare a fost depus și, foarte probabil, va primi finanțare prin Programul de Investiții ”Anghel Saligny”, program promovat și sprijinit de PSD. În acest fel, condițiile de viață ale oamenilor din comună vor fi și mai bune, iar tot mai mulți tineri plecați la muncă în străinătate se vor întoarce acasă. Această investiție se adaugă altora, cu finanțare europeană, de la Guvern, Consiliul Județean sau de la bugetul local.

      „Știu cât e de important este să asculți oamenii, pentru a afla ce necazuri au, atât personal, dar și ca locuitori ai comunei. Dar nu este suficient să-I asculți, trebuie să și muncești în fiecare zi pentru a găsi soluții și a rezolva cât mai repede problemele, fie ele individuale sau ale comunității. De aceea sunt primar, ca să ajut locuitorii să ducă o viață cât mai bună la ei acasă!„

      Luminița Temea, primarul comunei Horgești

      „20 de ani s-a furat la Horgești, iar incompetența a stat în fruntea Primăriei. În ultimii doi ani, aproape că a fost recuperat ceea ce s-a pierdut, iar asta se vede în toată comuna.„

      europarlamentarul Dragoș Benea, președintele PSD Bacău

      Alegerile din septembrie 2020 au adus, în primul rând, omenie, implicare și competență pentru cei lăsați de izbeliște de foștii primari. Ce a făcut doamna primar Temea? A alungat nepriceperea și hoția din Primărie, iar pe urmă a adus fonduri pentru dezvoltarea satelor uitate. Am început cu refacerea drumului județean, o arteră modernă, care a schimbat într-adevăr în bine viața oamenilor de aici. Dar la Horgești educația este – de aproape doi ani – cea mai importantă investiție, dovadă fiind milioanele de lei ce se văd bine chibzuite la nivel de învățământ al mileniului III. Echipa PSD nu promite viitorul în județul Bacău, îl construiește cu fapte.„

      deputat Ionel Floroiu

      „ Primarul comunei, doamna Luminița Temea Luminița, fire neobosită și bun gospodar, cu pricepere în administrație, face toate eforturile pentru ca obiectivele pe care și le-a propus să fie realizate. Constat cu satisfacție că, în toate zonele județului, primarii respectă angajamentul pe care și l-au luat în fața cetățenilor. Clepsidra mandatelor curge, iar proiectele finalizate sunt dovezi certe ale implicării și dedicării echipei PSD.„

       Valentin Ivancea, președintele Consiliului Județean Bacău

      „Investițiile şi proiectele implementate în ultimii 2 ani de doamna primar Luminița Temea au scos comuna din anonimatul în care au aruncat-o primarii ultimelor două decenii, readucând-o acolo unde îi este locul. Pe drumul dezvoltării durabile. Implicarea doamnei primar şi a echipei sale este garanția că lucrurile au intrat pe făgaş normal la Horgeşti, iar investițiile vor continua în comună cel puțin în ritmul consacrat de ultimii 2 ani.„

      Lucian Bogdănel, prefectul județului Bacău

      Ziua Internațională a Familiei la Insula de Agrement

        Un eveniment deosebit de frumos organizat cu ocazia acestui eveniment a avut loc duminică, 15 mai, pe insula mică de la Insula de Agrement. Centrele din subordinea Direcției de Asistență Socială Bacău (DAS) au fost prezente cu dorința de a-și promova activitatea și să petreacă un timp bun, frumos, de calitate, împreună cu familia.

        Astfel au fost organizate câteva locuri de socializare dar și de creație, în care toți cei care au venit au putut participa la atelierele de pictură sau atelierele de lucru pentru copii și chiar jocuri. Seniorii de la Clubul Pensionarilor au susținut un moment artistic iar pictorul naiv băcăuan Ioan Măric a prezentat o expoziție alături de alți pictori.

        „Cu ocazia acestui eveniment am pregătit și niște chestionare pentru publicul larg pe care să le completeze în ceea e privește familia. Să îi facem să se gândească la familie, la timpul pe care îl acordă familiei, să conștientizeze importanța acesteia pentru că, din păcate, în societate poate că acest concept s-a perimat iar noi vrem să aducem în centrul atenției familia”, a declarat Daniela Pozinărea, directorul DAS Bacău.

        Ziua internaţională a familiei este marcată neîntrerupt, din 1993, la data de 15 mai. Obiectivul principal al acestei sărbători este acela de a sublinia importanţa familiilor, fără discriminare, în societate. Cu această ocazie sunt promovate valori precum toleranţa, respectul, împărţirea sarcinilor casnice şi combaterea tuturor formelor de violenţă în familie.

        Două zile de Bucurie în Mișcare

        Centrul orașului a fost închis în weekend și luat cu asalt de sute de băcăuani. Pentru două zile aici a fost polul distracției într-o acțiune pusă la cale de Asociația 11even , cu sprijinul Kaufland România și pus în „scenă” cu aportul deosebit al Frndației de Sprijin Comunitar Bacău, Dechatlon, Liga Studențească Bacău și alte ONG-uri.

        Festivalul „Bucurie în mișcare” a ajuns astfel la ediția a X-a și a avut un impact important după ce a lipsit băcăuanilor după o perioadă de restricțiile impuse de pandemie.

        Cu o dorință mult mai mare de „bucurie în mișcare”, sute de copii însoțiți de părinți, frați sau părinți, dar și tineri și adulți, s-au bucurat împreună de mișcare în aer liber. Organizatorii au adus la un loc și mai multe cluburi de dans, de arte marțiale, școli de voce și câte și mai câte, care împreună au oferit celor prezenți și un spectacol de neuitat cu toate aceste „forțe” 100% băcăuane.

        Au mai fost organizate diferite jocuri dar și concursuri cu premii oferite de partenerii din acest proiect – „Bucurie în Mișcare”.

        Mii de băcăuani au luat cu asalt muzeele băcăuane

        Și în acest an, cea mai iubită manifestare culturală – NOAPTEA MUZEELOR – s-a bucurat de succes.

        După anii pandemiei, când aproape toate instituțiile de cultură au fost închise pentru public, toate muzeele din Bacău și-au deschis porțile pentru publicul dornic să afle noutățile oferite de organizatori, fie că a fost vorba de Galeriile Frunzetti, unde a avut loc deschiderea oficială a ceea ce Consiliul Europei a numit Noaptea Muzeelor, cu vernisarea unei extraordinare expoziții de artă, cu lucrări ale artiștilor participanți la Rezidența Tescani 2021, fie că pur și simplu au luat cu asalt Muzeul de Științele Naturii, cu expoziții în premieră sau cu Grădina Senzorială, ori au urcat etaj, cu etaj la Observatorul Astronomic.

        I-am întâlnit apoi la Muzeul de Istorie, la cel de Etnografie, unde se stătea la cozi impresionante, mai ales după ora 20.00, unde au avut ocazia să viziteze expozițiile permanente, să participe la lucrări practice sau să participe la un concert de muzică, cum am văzut că s-a întâmplat și la Casa Memorială „Nicu Enea”. Muzeul de Artă sau „Casa Bacovia” au alte puncte de atracție pentru băcăauni, în special tineri și copii. Interesant, anul acesta am întâlnit și elevi din școlile din județ, și nu numai din jurul orașului.

        La ora 01.00, ultimii vizitatori, obosiți, dar fericiți, au părăsit muzeele, însă cu promisiunea că vor reveni și anul viitor.

        Un reportaj ilustrat, în ediția tipărită a ziarului DEȘTEPTAREA, de luni, 15 mai.

        Cum devin cuvintele vii

        Ați simțit vreodată cum cuvintele devin vii? Că vin în fața voastră, de pe hârtie, dintr-o carte, nu doar rostite, ci interpretate, ca și cum ar fi fost trăite? Dacă basmele, poveștile, cărțile nu ar mai fi doar ferestre spre alte lumi, ci oportunități de a trăi? Nu v-ați dorit niciodată să trăiți odată cu firul poveștii în care ferestrele acestea deschise ne-au prins? Secolul în care locuim ne oferă posibilitatea de a crea un film după carte sau invers. Însă eu mă refer la ceva mult mai apropiat, decât un ecran, de această dată. Ei bine, Centrul de Cultură ”George Apostu”, ne-a deschis larg, în ziua de 5 mai, în cadrul programului ”Zilele Centrului George Apostu”, încă o fereastră, ce ne-a purtat în mijlocul unui fir de poveste. Mai concret, a avut loc ”Spectacolul Cărții”, ce a adus în atenție cea mai nouă apariție editorială a traducătorului băcăuan Gheorghi Iorga, anume ”Casa este neagră”, de Forugh Farrokhzād, Editura „Tracus Arte”, 2021.
        Nu te poți gândi la cultură fără teatru, nu? Ei bine, ”Spectacolul Cărții” a fost pus în picioare de către Eliza Noemi Judeu, care a devenit una cu personajul interpretat, inspirat de cartea lansată. Și, ca o regulă ce poate deveni de aur, actrița i-a uimit (ca de fiecare dată) pe toți cei prezenți la momentul potrivit în sala de marmură a Centrului. Persoana ce ne-a întâmpinat a fost o tânără ce era oprită din a fi ea. Nu avea voie să iasă, nu avea voie să iubească, nu avea permisiunea de-a trăi cum își dorea. Toate acestea s-au întâmplat din vina faptului că nu a iubit pe cine trebuia sau cel puțin așa spuneau adulții ce o controlau pe ea. A vrut doar să iasă, nu conta dacă toată lumea ar fi venit cu ea. Avea nevoie doar de o gură de aer…
        Însă sunt și oameni care preferă filmele, și nu teatrul, așa că evenimentul le-a avut pe ambele. A fost prezentată producția de teatru și videofilm „Spectacolul lumii – Estul întâlnește Estul”, imaginat și realizat de Gheorghe Geo Popa, în colaborare cu Chromatique Photo Studio & Art Gallery. Și dacă printr-o întâmplare nefericită niciunul dintre momentele culturale de mai sus nu ar fi fost pe gustul vreunui participant, criticul literar Adrian Jicu a mai adus încă un pion în joc, crescând din nou miza evenimentului, prin prezentarea făcută cărții lansate.
        Astfel că a fost, în concluzie, o experiență ce merită trăită de fiecare persoană, măcar odată în viață, un moment pentru apopierea culturilor, ”într-o perioadă în care lumea întreagă ridică ziduri”, un alt nivel de cultură, din mai multe puncte de vedere. Atmosfera te-a lăsat purtat în mijlocul poveștii, a secvențelor din filmul omonim realizat de scriitoarea iraniană Forugh Farrokhzād în leprozeria de lângă Tabriz. Poate că datorită filmului sau doar datorită lui Forugh Farrokhzād, o urmă de mister a fost și ea prezentă acolo, în seara aceea, între candelabre și muzică.

        MARIA-ALEXANDRA VAMAN, 14 ANI, elevă, în clasa a VII-a, la Școala Gimnazială ”Dr.Alexandru Șafran”, membră a Cercului de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
        Sursa foto: Centrul de Cultură ”George Apostu”

        O formă de neuitare

        Se spune despre scris că este o profesie a vanității, cred ca la Camus am întâlnit expresia asta. Și înclin să-i dau, în mare parte, dreptate, pentru că sunt mulți aceia care scriu pentru că sunt vanitoși, grandomani, fiindcă sunt atrași de ideea de putere și pentru că le vor să prindă gloria din zbor. Niște infatuați antipatici. Și caraghioși. Cel puțin, eu așa-i percep pe veleitarii care se cred scriitori, producțiile lor având calități literare doar în închipuirea lor. În realitate sunt doar niște însăilări submediocre, cu aer de compuneri școlărești.
        La întrebarea despre motivația scrisului, m-am oprit cândva la răspunsul prinţesei Martha Bibescu, personalitate feminină foarte controversată, adorată, admirată sau, dimpotrivă, negată cu tărie de către detractorii săi. Ea spunea că „scrie pentru a nu uita viaţa”. Iar viaţa ei a fost una atât de plină şi de interesantă, încât ar fi fost păcat să nu o povestească în pagini de carte, în file de jurnal, de memorialistică. Prinţesa Bibescu a fost confidenta unor oameni faimoşi (ştia să asculte, era inteligentă şi sensibilă, astfel că i se potrivea această postură) şi „martoră privilegiată a unor momente decisive din istorie”. Este o autoare cu un acut spirit de observaţie, atentă la nuanţe, la detalii expresive, astfel că portretele trasate de ea sunt extrem de vii. A cunoscut multă lume, regi, diplomaţi, oameni politici, artişti, savanţi, scriitori. Printre aceștia a fost Marcel Proust, despre care spunea că „s-a interpus ca o umbră crescândă între viaţa mea stearpă şi mine”. Desigur, exagera, viaţa ei nu era deloc stearpă, era chiar strălucitoare. Citind „La bal cu Marcel Proust”, am avut senzația că-l văd pe celebrul scriitor pornit în căutarea timpului pierdut. Înfrigurat, venit la acel bal îmbrăcat sau mai curând înfofolit într-o blană prea largă, „împrăştiind frigul, cum un vrăjitor împrăştia o vrajă… cu faţa lui secată de sânge şi barba neagră, ca un Crist armean în mormânt”. Puternică, sugestivă imagine!
        Înţeleg apoi foarte bine cât de mult a suferit această femeie de excepție când a fost silită să plece din ţară, când nu şi-a mai putut vedea cele mai dragi locuri unde și-a petrecut copilăria și când a trebuit să se despartă de viața ei de la Palatul Mogoşoaia. Dar a îndurat toată nedreptatea cu multă demnitate. „Mă simt ciudat de detaşată, liberă şi puternică, luându-mi adio de la tot ce am iubit pe acest pământ ameninţat: cele două case, cele două grădini ale mele, câmpiile şi pădurile moştenite de la tatăl meu, care ţinea la ele. Secretul celor care sunt legaţi de pământ, ca noi, e că moşiile noastre sunt în interiorul nostru. Chiar dacă le pierdem, ele ne rămân. Am în inimă balta mea, cu apele ei adormite, fagii şi munţii mei nu mă vor părăsi niciodată”.
        Acesta e şi secretul celor care au avut mari pasiuni, trăiri intense, experienţe unice. Ele rămân înlăuntrul fiinţei lor, sporind omenescul din ei. Cât despre mine, iciodată nu m-am legat de lucruri, de bunuri materiale, doar trăirile, sentimentele, dăruirea au contat pentru mine. Multe lucruri din viața mea au fost nişte risipiri care m-au îmbogăţit sufleteşte. Şi care, atunci când ajung să fie puse pe hârtie, sunt tocmai pentru a nu uita ce am trăit. Cu tot ce a fost unic, irepetabil şi mi-a aparţinut numai mie. Scrisul (cât mai simplu, mai direct, nu prețios, sofisticat) mă ajută să-mi ordonez gândurile, să decantez înțelesurile clipei care a trecut prea repede, îmi este martor, confident, mă ține în legătură cu ceilalți. Scrisul, o formă de neuitare.

        Libertatea, diavolul și dictatura

        După ce s-a crezut că România și-a apropiat valorile democrației de ființa națională, am intrat în faza în care aceasta a devenit o dictatură deghizată. Când Platon ne spune că dictaturile se ridică din democrație, unii îl privesc de parcă ar fi orfan de logică. Ființă instruită, cu instincte virile de seismograf social, Charlie Chaplin a explicat foarte interesant mecanismul apariției bolii: indivizi cu un tupeu care sfidează cel mai elementar bun simț, copleșiți de mediocritate și frustrări, se eliberează pe ei înșiși din acest prizonierat și încătușează mulțimile.
        Pârghiile sunt simple, observați? Ființe malefice, dictatorii își apropie/ aservesc serviciile secrete, Curtea Constituțională, Justiția, Poliția, Jandarmeria, Parlamentul și Executivul, prin practici clasice: șantajul, steaua de pe epoleți, accesul facil la funcții importante și visterii generoase etc. Cu niște consilieri școliți la tertipurile machiavelice, dictatorul în devenire poate crea iluzia socială că acest registru otrăvit al derapajelor de la democrație ființează în limitele democrației.
        Dacă privim atent către peisajul democrației noastre năucită de tot felul de vânătăi, observăm că am trecut deja de faza numită zorii dictaturii. Simptomele bolii sunt evidente. Un partid care în doctrină are înscrise toate virtuțile democrației și-a ales ca lider, prin manopere gestionate de Klaus Iohannis, un candidat unic. Acesta nu este unul oarecare: militar, beneficiar de dispensă, întrucât este proaspăt înregimentat în politică. UE tace chitic, deși altădată lua foc la semnalele de militarizare a politicii. Prin ecou, toate înjghebările democrației suferinde procedează astfel. Candidat unic la FRF, de pildă. Susținut politic, băcăuanul Burleanu poate deveni președinte pe viață al unei federații care gestionează un sport în care doar vocalizele jenante ale unor Becali sau Dragomir contează, nu fotbalul. PSD a consacrat formula unicului candidat, Iohannis a perfecționat-o, noile partide care se încropesc pentru alegerile viitoare o aplică într-o veselie. Acceptăm asta?…
        În ,,Marele Inchizitor”, considerat cel mai tulburător poem al lumii despre libertate și credință, ni se spune că nu există ceva mai ademenitor pentru om decât libertatea conștiinței, dar, în același timp, nu există ceva mai cumplit. În principiu, Iisus este acuzat de Marele Inchizitor că le-a oferit oamenilor liberul arbitru, libertatea spiritului. Dar, zice vicleanul acuzator, acestea sunt un supliciu pentru om, care ar prefera liniștea și chiar suprimarea capacității sale de a alege între bine și rău… ,,Marele Inchizitor” aruncă în dezbatere problematica ispitelor pe care diavolul le-a trimis către Hristos, după ce postise patruzeci de zile în pustiu: ispita lăcomiei (să transforme în pâini pietrele pe care le avea în față), ispita iubirii de avuție și ispita slavei deșarte. Iisus învinge ispitele, dar Marele Inchizitor pune la îndoială avantajele victoriei lui pentru omenire. Nu ar fi fost bine, de pildă, dacă ar fi transformat pietrele în pâini? Mai întâi oamenii au nevoie de pâine, de lucrurile lumești, apoi de libertate…
        Ce vrea omul? Libertate ori securitate? Risc ori siguranţă? Suflet curat sau dezmăț de viscere? Curaj sau lașitate? Transparență ori secretomanie? Îi credem proști pe dictatori, dar ne înșelăm. Ei sunt niște ticăloși cu instincte sociologice; știu răspunsul pe care mulți oameni îl oferă acestor întrebări.
        Acceptăm revenirea la dictatură?… Dictatorii/ dictatorii în devenire mizează pe ispita Marelui Inchizitor: ,,Vezi pietrele acestea din acest pustiu dogorit de arșiță? Poruncește ca ele să se facă pâini și omenirea întreagă, plină de recunoștință, va alerga pe urmele tale ca o turmă ascultătoare, deși tot timpul va fi cu frica-n sân ca nu cumva, la un moment dat, să-ți retragi brațul întins și, o dată cu asta, să se isprăvească și pâinea dăruită de tine!”… Acești orfani de spirit ar fi capabili să afișeze pe frontispiciul buncărelor în care și-au amenajat veritabile laboratoare ale Răului și o altă zicere a aceluiași perfid Inchizitor: ,,O, în vecii vecilor, fără noi, oamenii nu vor ajunge să-și astâmpere foamea! Toată înțelepciunea lumii nu va putea să le dea pâine, atâta timp cât vor rămâne liberi; dar ai să vezi că, până la urmă, ne vor ne vor aduce singuri plocon libertatea și, depunând-­o la picioarele noastre, ne vor spune: «Înrobiți-ne, dar astâmpărați-ne foamea!»”… Acesta este, de fapt, tragicul avertisment dostoievskian pe care nu reușim să-l înțelegem în profunzimea sa.

        IISUS HRISTOS, CARE VINDECĂ…

        În miez de lună Mai, pentru că este ziua Domnului, Biserica rânduiește a ne ține încă aproape de Ierusalimul Învierii. Spre a nu ne pierde nădejdea în venirea Mângâietorului. Și pentru a înțelege faptul că Dumnezeu S-a făcut Om pentru ca omul să nu fie lipsit de ajutor în vindecare. Nu întâmplător, pericopa Apostolului, așezată ca pre-text al Evangheliei de astăzi, păstrează amintirea vindecării unui paralitic, aflat în boală de opt ani, Enea, dar și neuitarea învierii unei femei virtuoase, trecută prin pragul morții, Tabita (Fapte 9, 32-42). Și nu fără temei suntem încredințați de lucrarea mântuitoare a Domnului, revelată sub chipul ei empatic de către Apostolul Ioan (5, 1-15). Dumnezeu – Omul toate le vindecă cu moartea pe moarte călcând.
        Corpuscul evanghelic al zilei ne întoarce aproape de începutul activității mântuitoare a Domnului Hristos pe pământ. Și nu oriunde. Denumirea ”Poarta Oilor”, de la scăldătoarea Vitezda, ne spune tot. Căci, fideli ai tradiției de curățire a animalelor aduse spre jertfă la Templu din Ierusalim, oamenii religioși ai vremii duceau pe acolo mieii, în timpul Paștelui, spre a fi curățați și adăpați. Animalul de jertfă, dincolo de a nu avea niciun beteșug și de a fi curat, nu trebuia nicidecum adus epuizat. În pridvorul Vitezdei, mulțime și de orbi, șchiopi, uscați, care așteptau mișcarea apei. Printre ei, un paralitic ce suferea de mult timp. De aproape patru decenii. Din pricina slăbănogelii, își petrecea majoritatea timpului pe mal, nădăjduind. Căci, un înger al Domnului venea, din când în când, în adunarea de apă a Scăldătorii Oilor  și o tulbura, iar cel care intra primul căpăta sănătate. Mântuitorul se arată acolo în zi de Sabat, când Legea cerea omului să nu umble mai mult decât calea unui drum până la Templu și nu îi îngăduia să se atingă de persoane impure. El interpelează, fără a leza ori oculta libertatea: „Voieşti să te faci sănătos?” Iar, prin cuvânt, redă sănătatea: ”Ridică-te, ia patul și umblă!” Și omul se însănătoșește, revine la viață, trăiește și saltă de bucurie. Dar cârcotașii reacționează… ca de obicei, nu înțeleg nimic!
        Încercăm a cuprinde cheia parcurgerii pericopei evanghelice în această perioadă a Bisericii, între Înviere și Pogorârea Duhului Sfânt. Imaginea intrării  Îngerului Domnului în apă și schimbarea vieții celui afundat este importanta lecție. Pentru că Vitezda este despre Botez, despre cum s-a făcut Dumnezeu Om pentru ca niciodată omul să nu mai fie lipsit de ajutor în vindecare.

        Inspector scolar,
        pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu

        Cuvântul bine rostit, bine scris

        Record pedagogic
        I se poate atribui lui Ion Ghelu-Destelnica (7 mai 1922, satul/comuna Stelnica, jud. Ialomiţa – 17 dec. 2001, Bacău), cel care deţine un loc de frunte în memoria culturală recentă a judeţului care l-a adoptat. Au fost număraţi peste o sută de slujitori ai artei teatrale care sunt produsul pedagogic al profesorului de actorie şi de regie teatru de la Şcoala Populară de Artă din Bacău, între 1961 şi 1982 şi după aceea. Transcriem în ordine alfabetică pe cei inventariaţi de Eugen Budău în „Bacăul literar”: Viorel Baltag, Romeo Bărbosu, Mona Bordeianu, Doina Deleanu, Mihai Drăgoi, Radu-Bogdan Ghelu, Ion Goranda, Ştefan Hagimă, Doina Iacob, Dumitru Lazăr-Fulga, Diana Lupescu, Florin Mircea, Geo Popa, Al. Simionică, Carmen-Maria Strujac, Florin Zăncescu. Doi dintre aceştia sunt şi manageri de instituţii culturale: Geo Popa (la Centrul de Cultură „George Apostu” Bacău) şi Florin Zăncescu ( la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale). Aceştia şi ceilalţi nenumiţi aici au deprins de la mentorul Ion Ghelu-Destelnica arta rostirii cuvântului destinat publicului spectator de la Teatrul Municipal „Bacovia” îndeosebi, dar şi de la alte entităţi artistice din ţară.

        Fericită îngemănare
        Dascălul de teatru a fost şi un mânuitor al cuvântului scris. La 24 de ani publica poezie în „Iaş[i]ul literar”, pentru ca în 1953 să debuteze ca dramaturg. Continuă să publice în revistele „Ateneu”, „Glasul armatei” ş.a. piese de teatru, proză şi poezie, după ce „absolvise” stagiul de cenaclist la Feteşti-Gară (sub bagheta lui Jean Petrovici), Constanţa (cluburile „Aripi” şi „Tudor Arghezi”), Iaşi („Flacăra”) şi Bacău. O piesă de teatru scrisă „la cald” rămâne fie „o baladă a eroului necunoscut” (Octavian Voicu, despre drama „Depărtarea”), fie „un caleidoscop în care capătă relief visele” (George Genoiu, despre aceeaşi piesă).

        Poetul
        „Scriitor cu vocaţie” (Vasile Sporici/Vlad Sorianu), pentru care „proza, poezia, dar mai ales teatrul i-au fost pensulă şi şevalet, scut şi spadă, bucurie şi tristeţe” (Mihai Freamăt), Ion Ghelu-Destelnica ne-a lăsat exerciţii lirice de factură intelectuală şi civică. Volumul „Simfonie pe nisip sau bocet pentru moartea planetei” este pe alocuri şi un semnal de alarmă privind starea limbii noastre, expus direct, acuzator („bătrânii mei agramaţi/ citiţi încă o dată titlul poemului” – primele două versuri din „despre lipsa de responsabilitate” – sau „din cauza lipsei de acţiune/ a murit orice verb./ rătăcind prin pădurea carbonizată/ vântul rupe coarne de cerb”) ori aluziv („ce grea, conjugarea!… ce grea!/ o, atomii aceştia care se caută/ între uitare şi neuitare,/ îndepărtaţi şi străini… îndurare!/ unde-i legenda de aur?/ uitată şi ea.// nu ne mai naştem, goi şi frumoşi, ca Afrodita din mare,/ dulci semizei gânditori/ cu trupul de marmora moale,/ căci nu mai vor lupoaicele romane/ ca să ne fie-a doua oară doici./ şi doar un sentiment, al durerii, ne-acoperă, încet şi uniform, în zale…// (sau, dacă refuzaţi metafora,/ în scoici)” (dilemă).

        Identitatea creştină

        Cunoscutul artist Paul Gustave Dore (1821-1883) şi-a pierdut paşaportul pe când călătorea prin Europa. Când a ajuns la o graniţă i-a explicat unui grănicer situaţia specială în care se afla. Spunându-şi numele, Dore spera că va fi recunoscut şi i se va permite să meargă mai departe. Grănicerul i-a spus însă că sunt mulţi cei care pretind că ar fi unul sau altul, apelând la nume sonore, fără să fie de fapt cine spun. Dore a insistat însă că el este cine pretinde că este. “Bine”, spuse atunci grănicerul. “Îţi vom da un test, iar dacă îl treci îţi vom permite să mergi mai departe.” I-a dat un creion şi o bucată de hârtie, cerându-i să îi deseneze pe ţăranii care se aflau alături. Dore a executat cererea rapid şi cu îndemânare, grănicerul fiind convins atunci că el este cu adevărat artistul care pretindea că este. Acţiunea lui i-a confirmat identitatea.
        Pentru creştini a fost mereu o problemă să spună lumii cine sunt. În unele perioade ale istoriei, şi chiar şi astăzi în anumite locuri din lume, îmbrăcămintea a jucat şi joacă un rol important în declararea identităţii cuiva.
        Folosirea unor haine speciale este o soluţie pentru a exprima cine suntem noi cu adevărat. Suntem fiinţe care ne folosim de simboluri, şi însăşi credinţa noastră îşi are simbolurile ei. Chiar şi Isus a fost interesat de această problemă, de a-şi evidenţia discipolii de necredincioşii din jurul lor. Dar abordarea Lui merge dincolo de haine. Pentru Isus, diferenţa esenţială dintre creştini şi necreştini nu stă în modul în care se îmbracă, ci în modul în care trăiesc. “Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul. Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13,34-35). Iubirea este identitatea creştină. Iubirea este obiceiul creştinului. Dacă noi ne îmbrăcăm în iubire arătăm cu adevărat că aparţinem grupului creştinilor. Dacă nu, ne excludem singuri.
        Cea mai mare cinste pe care o putem aduce credinţei creştine este să o trăim astfel încât, prin noi, oamenii să poată să intuiască iubirea nelimitată şi necondiţionată pe care Dumnezeu ne-a arătat-o în Cristos.

        Pr. Richardo-Dominic Baciu

        Lucrările de reabilitare și modernizare pe DJ 117, în comuna Poduri, au fost finalizate

          Reabilitarea și modernizarea DJ 117 a fost finanţată prin PNDL II iar valoarea finală a investiției este de 16,5 milioane lei. Locuitorii comunei Poduri beneficiază acum de o cale de tranzit realizată la standarde europene.
          Esențiale sunt și cele 4 poduri la care s-au efectuat lucrări de racordare cu DJ 117, intervenții la structura de rezistență dar și regularizarea albiilor. Valoarea finală asigurată de Consiliul Județean Bacău prin SPJD este de 6,5 milioane lei.
          „Modul în care doamna primar a gestionat realizarea acestor lucrări este un model de bună practică aplicabil în orice UAT. De când a preluat frâiele administrației locale, comuna a cunoscut un ritm susținut atât pe linia dezvoltării cât și a modernizării.
          Tot în această parte a județului, se lucrează intens pentru reabilitarea DJ 117, pe raza comunei Berzunți. În următoarea perioadă, voi reveni în zonă pentru recepția lucrării și pe acest sector de drum. După finalizarea intervențiilor, cetățenii de pe Valea Trotușului vor avea la îndemână o legătură rutieră modernă, pentru a ajunge mai rapid în localitățile din zonă”, a declarat președintele Consiliului Județean Bacău, Valentin Ivancea.

          „Destupătorul de minți”, sărbătoarea caricaturii

            S-a întâmplat vineri, 13 mai, de la ora 16.00, la Galeriile KARO, din Bacău. Cocheta galerie câștigă din ce în ce mai mult preferințele publicului, cât și ale artiștilor plastici, care expun aici, artiști din toată țara, mari artiști, cu palmares și aderență la public. Artizan al acestor memorabile întâlniri artist – public este un neobosit și selectiv promotor al artei, patron, curator și artist: Constantin Țînteanu

            Pe cele două nivele ale Galeriilor KARO expune artistul-caricaturist Ion Barbu, de loc din Petrila, fost miner, iar din 1990, caricaturist, legat „trup și suflet” de Ion Iliescu, căruia i-a consacrat peste 6000 de caricaturi, „un lucru fără Ion Iliescu, este un lucru fără valoare”, după cum mărturisea autorul la vernisaj.

            De altfel, în premieră, în România, a realizat și o caricatură cilindrică, expusă și la KARO, care cuprinde caricaturi din 1990 și până în zilele noastre, denumit de autor și „Stâlpul infamiei”, „o istorie a lui Ion Iliescu, o isotrie a societății românești”. Merită văzut. De altfel, Ion Barbu, colaborator la mai multe publicații din București și din țară, cu extensii și în străinătate, mai ales prin câteva expoziții de succes, i-a luat repede pâinea moderatorului, expunându-și crezul, subiectele, tehnica și impactul caricaturii aupra societății publicului.

            Sunt pe simeză, lucrări inedite, expuse în premieră, realizate în timpul pandemiei, a izolării la domiciliu, dar și recente, cu tema războiului din Ucraina, evident, caricaturi de salon, pentru uzul vizitatorilor, care pot veni la KARO, până la sfârșitul lunii iunie. Chiar merită să faceți un efort, poate constitui o terapie în grup sau individuală, o terapie prin râs. Temele? „Orice, nu-mi plac indicațiile și interdicțiile, fă asta, fă cealaltă, în caricatură, mai ales, nu trebuie să fie limite, opreliști, totul poatre și trebuie atacat, mai ales în România, pentru că totul merge prost!”, a mai spus Ion Barbu, în dialogul cu publicul, printre care un grup de elevi de la Colegiul Național de Artă „George Apostu”, care s-au dovedit cunoscători ai genului.

            Este Ion Barbu, caricaturist, artist, profesor, făcător de muzee (acesta este un alt subiect), observator amuzat al realităților patriei, excelent cunoscător al răspunsului la întrebarea „Poate omu’ să fie așa de porc?”, optimist până la ieșirea din casă, pesimist până la Cotroceni și‘napoi, migălos ascuțitor de creioane; veninului îi preferă tușul.

            Eveniment la Târgu Ocna: Aniversare a 25 de ani de la înființarea Școlii Naționale de Pregătire a Agenților de Penitenciare

              Împlinirea a 25 de ani de la înființarea Școlii Naționale de Administrație Penitenciară Târgu Ocna, instituție de învățământ militar, devenită emblematică pentru sistemul penitenciar românesc, a prilejuit organizarea a mai multor activități – eveniment, cu însemnătate specială pentru instituțiee, dar și pentru comunitatea locală.

              Astfel, pe 12 mai 2022, a fost organizată festivitatea de aniversare a 25 de ani de la înființarea școlii, la care au luat parte: personalul școlii, foștii angajați care au activat de-a lungul celor 25 de ani în instituție, Cristian-Aurelian Ciubotaru, primarul orașului stațiune Târgu Ocna și colonel (r) Ioan Grefu, primul comandant al școlii naționale. De asemenea, a avut loc inaugurarea Parcului cu teatru de vară, care va purta numele onorific ”Colonel Ioan Grefu”, și dezvelirea totemului dedicat domniei sale.

              În continuare, au fost lansate volumele „Memorie și Mărturisire la Școala Națională de Pregătire a Agenților de Penitenciare Târgu Ocna”, semnată de comisar șef de poliție penitenciară Valeriu Ștefănescu, „Gânduri târzii”, ”Reflexii de toamnă” și „Similitudini”, semnate de col.(r) Constantin Panțîru, fost director adjunct al școlii, respectiv
              Festivitățile au continuat și în zilele de 13 și 14 mai, cu activități cultural – științifice, ceremonialul religios de resfințire a capelei școlii de către Preasfințitul Andrei, Episcop al Episcopiei Harghitei și Covasnei, cât și cu dezvelirea bustului Sfântului-Voievod Constantin Brâncoveanu – ocrotitorul spiritual al școlii, inaugurarea Muzeului penitenciarelor și, evenimentul central al zilei, sfințirea Bisericii „Martirilor și mărturisitorilor din închisorile comuniste” de către Înalt Preasfinția Sa Părintele Ioachim Băcăuanu, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului.

               

              Recunoașterea valorii: Revista ATENEU, Premiul Național „Iacob Negruzzi” pentru cea mai bună revistă literară

              În perioada 12-14 mai 2022 s-a desfășurat, la Iași, cea de-a XXVI-a ediției a Zilelor Revistei „Convorbiri Literare”. Manifestările au debutat joi, 12 mai 2022, ora 17.00, la sediul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași (Casa cu Absidă, Sala „Mihai Ursachi”) cu simpozionul „Alexandru Tzigara-Samurcaș (1872-1952)”, director al revistei (ianuarie 1924- februarie1939). Simpozionul a fost urmat de lansarea Antologiei Biblioteca Revistei Convorbiri Literare 2021.

              Ziua de vineri, 13 mai 2022, a debutat, tot la Casa cu Absidă, Sala „Mihai Ursachi”, cu simpozionul: „Diplomație Culturală la Convorbiri Literare”, după care a avut loc lansarea unor cărți de prestigiu pentru cultura română.

              Așteptată cu interes, de la ora 18.00, s-a desfășurat festivitatea de acordare a premiilor anuale ale revistei.

              Premiul Național pentru cea mai bună revistă literară a fost acordat Revistei ATENEU, din Bacău, placheta și diploma au fost înmânate de Cassian Maria Spiridon, director al revistei Convorbiri literare. A fost prezent și Varujan Vosganian, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, directori și editori, jurnaliști, reprezentanți ai instituțiilor de cultură și din administrația Iașului.

              Alte amănunte, în ediția tipărită a ziarulu Deșteptarea, de luni, 16 mai 2022.

              ULTIMELE ȘTIRI