Ordinul de protectie este reprezentat, în fapt, de o hotărâre judecătorească pronunțată în regim de urgență, prin care se dispun măsuri imediate pentru protejarea victimelor violenței fizice ori psihice în familie.
Procedura se desfășoară în camera de consiliu, cu citarea părților, și are ca scop apărarea integrității fizice și psihice a victimelor față de agresorul care este un membru al familiei ori o persoană care este asimilată acestei noțiuni, în sensul indicat de art. 5, alin.1 din Legea 217/2003.
Procedura de emitere a ordinului de protecţie:
Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima și se întocmeşte potrivit formularului de cerere anexat, fiind scutită de taxă judiciară de timbru.
Cererea se judecă de urgenţă şi, în orice situaţie, soluţionarea acesteia nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, participarea procurorului fiind obligatorie.
ATENŢIE! În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor.
Ordinul de protecţie este executoriu, iar executarea se face fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen (potrivit art. 29).
Hotărârea este supusă numai apelului în termen de 3 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de la comunicare dacă s-a dat fără citarea părţilor. De asemenea, executarea poate fi suspendată până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către instanţa de apel.
Prin modificările legislative recente, a fost introdus și ordinul de protecție provizoriu, ce se emite de către polițiștii care constată existența unui risc eminent pentru viața, integritatea fizică sau libertatea unei persoane, pentru o perioadă de 5 zile.
Legea defineşte în art. 3 înţelesul juridic al conceptului de violenţă domestică fiind reprezentată de „orice acţiune sau inacţiune de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori intre soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.”
Violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme:
a) violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
b) violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări care, prin frecență, conținut sau momentul când sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la litera e);
d) violenţa sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;
e) violenţa economică – interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
f) violenţa socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă,interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces in spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
g) violenţa spirituală – subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Măsurile dispuse:
Conform art. 24 din lege durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului, în vederea înlăturării stării de pericol. Astfel, preluând din practica şi legislaţia statelor occidentale în materia combaterii violenţei în familie, legea română permite judecătorului să dispună, potrivit art. 23 alin. (1), una dintre următoarele măsuri:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei parţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
c1)cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
e1)obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
De asemenea, prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi:
– suportarea de către agresor a chiriei şi a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc sau urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială;
– obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie, și poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Punerea în executare. Consecinţa nerespectării.
Ordinul de protecţie se comunică, în ziua pronunțării, Poliţiei Române în a cărei rază teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului şi se pune în executare de îndată de către sau, după caz, sub supravegherea poliţiei. Poliţistul poate intra în locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
În cazul în care ordinul judecătoresc nu este respectat de către cel împotriva căruia s-a emis, poliţia are obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti situaţie în care agresorul va putea fi condamnat de către instanţa penală la o pedeapsă cu închisoarea între o lună şi un an.
