Aidoma transhumanţei oierilor, an de an, în toiul lunii lui Cuptor, în pieţile băcăuane sosesc cultivatorii de pepeni. Printre ei se numără şi familia Ion şi Maria Istrate care vine tocmai de la Cudalbi, judeţul Galaţi, ca să-şi valorifice recolta. Românul hâtru zice că, deşi bărbatul este capul familiei, femeia este vocea, astfel că “purtătorul de cuvânt” al familiei este, fără doar şi poate, doamna Mărioara. (L.M.)

“Cultivăm pepeni de 26 de ani. Noi cultivăm, noi producem, noi vindem, noi tot-tot. Şi tot de 26 de ani, în fiecare vară, luăm doar drumul Bacăului ca să ne vindem marfa. Am învăţat asta de la părinţii noştri şi, o dată cu familia, am pus bazele propriei noastre afaceri în agricultură. După noi, însă, nu mai este nimeni care să se ocupe de pepeni. Pe copii i-am stimulat să înveţe şi i-am îndrumat spre şcoli “înalte”, facultăţi. Nu e numai cazul nostru. Cei tineri au cam început să plece fiindcă e din ce în ce mai greu.

Nici noi nu-i ajutam pe părinţi la munca câmpului, dar când am ajuns şi noi la vârsta maturităţii şi a trebuit să ne facem o casă şi un rost, nu aveam din ce altceva aşa că ne-am apucat de agricultură. Atunci se putea ca din recolta pe care o scoteam să ne ridicăm o casă, să ne luăm maşini şi utilaje, dar vremea aia a apus. Acum îţi vine angrosistul la tarla şi-ţi dă 20 de bani pe kilul de pepeni. Omul meu a zis că mai degrabă bagă discul în câmp şi face recolta una cu pământul decât s-o dea degeaba. Dar nu ne-a lăsat inima să facem asta, aşa că am venit la Bacău pentru o ultimă dată. De la anu’ ne ocupăm numai de zootehnie, fiindcă merg bine tăuraşii la export, mai ales la arabi.

Timp de 26 de ani, am găsit Bacăul la fel. Şi cu bune, şi cu rele. Avem clienţi fideli care vin an de an şi cumpără pepeni doar de la noi, dar cei mai mulţi nu vor decât să te “rupă” la bani. Cum? Uite-aşa: eu zic – costă 6 lei şi 80 de bani, ei – da’ nu se poate doar 6 lei sau numai 5? În 90% din cazuri se întâmplă aşa. Într-un an, când Bacăul era blocat cu pepeni, am încărcat un TIR cu marfă şi ne-am dus la Cluj.

Acolo, când clientul nu avea să-mi dea 10 bani, eu îi ziceam “Lăsaţi” obişnuită ca în Bacău, iar a doua zi mă trezeam cu el că-mi aduce acei 10 bani datorie. Nu zic, mai las şi eu de la mine, dar vreau să las atunci când vreau eu şi cui vreau eu, nu să fiu obligată să fac asta. În rest, Doamne-ajută şi, dacă mai vreţi pepeni de la noi, vă aşteptăm la Cudalbi”.