„AICI ODIHNESTE OMUL CARE ARDE”

Asa cred eu ca ar trebui sa se scrie pe placa memoriala a prietenului meu Dumitru Sechelariu, omul caruia prietenii si cunostintele ii spuneau cu dragoste „Doru”.

Doru a fost nu numai un pionier al capitalismului românesc, nu numai un primar de exceptie al orasului Bacau timp de 8 ani, dar in primul rând a fost un OM cu litere mari.
In aceste rânduri voi incerca sa-l descriu pe Doru asa cum l-am cunoscut eu si poate cum putini oameni il cunosc.
L-am intâlnit pe Doru in zilele Revolutiei, 22-23 decembrie 1989.
Auzisem de el ca fiind un om de o vitalitate extraordinara, dar si ca fiind “foarte bogat”, bogat prin prisma vremurilor de atunci.
L-am revazut mai târziu când devenisem presedintele Camerei de Comert si Industrie a judetului Bacau. A fost primul om de afaceri care a dorit sa-si constituie o companie privata cu capital propriu din judetul Bacau – SC Selena SA.

Dumitru Sechelariu – OMUL DE AFACERI

Am discutat zile intregi cu Doru si ne-am sfatuit cum poate pune bazele unei societati comerciale pe actiuni conform legislatiei din acea perioada. L-am intrebat ce stie sa faca. Mi-a raspuns simplu: „Eu am fost mecanic auto, stiu sa demontez o masina “Dacia” bucatica cu bucatica si apoi sa o asamblez la loc. Acum ma ocup cu jocuri mecanice si sustin din aceasta activitate teatrul din Bacau. De aici am si banii necesari inceperii unei afa­ceri proprii.”
Practic, pionieratul constituirii societatilor comerciale cu capital propriu din judetul Bacau l-a deschis Doru Sechelariu. A ales ca numele societatii sale sa fie “Selena”, numele nepoatei sale la care a tinut foarte mult, el neavând copii la acea data.
In doi ani a reusit sa faca din Selena S.A. una dintre cele mai mari societati comerciale private din România si cea mai mare din judetul Bacau.
Ca element de noutate in Romania, societatea Selena a construit statiile Selena, amplasate in statiile de autobuz având inglobate magazine de produse alimentare. Pentru prima data orasul Bacau devenea unic fata de celelalte orase românesti prin existenta acestor statii. Doru punctase pentru prima oara la nivel national. Bacauanii erau incântati, erau mândri de ceea ce exista in orasul lor. Magazinele comerciale aveau o gama larga de produse, iar statiile erau deschise zi si noapte. Statiile “Selena” au fost ideea lui, a pus-o in practica si a reusit.
Când a cumparat primele 5 capuri de tractare pentru camioanele de transport international, Doru a plâns de bucurie. Camioanele de transport “Selena” incepusera sa cutreiere tara si Occidentul.
Societatea lui, Selena, era bine organizata atât din punct de vedere logistic, cât si din punct de vedere managerial. Doru conducea activitatea curenta si vroia sa se extinda cât mai mult, pentru a arata ca si bacauanii sunt oameni inteligenti cu initiativa.
In perioada respectiva era nemultumit de cum conduceau primarii de dupa Revolutie, orasul Bacau. Dorea ca si orasul Bacau sa devina un oras modern si civilizat asa cum vazuse el orasele din Occident.
In perioada 1992-1996, Doru si-a extins afacerile construind motelul Hemeius si un microlaborator la nivel de dotare occidental, cu utilaje de la cel mai mare producator de utilaje alimentare “Laski”, extinzând totodata reteaua de statii Selena si divizia de transport intern si international.
Pâna in 2004, Doru a dezvoltat si variat domeniile de activitate operând in domeniul imobiliar, turism, sport, proiectare si presa. A cooptat trei lideri de piata din presa: presa scrisa – cotidianul DESTEPTAREA, un post de radio – Radio Alfa si un post local de televiziune Alfa TV, formând astfel singurul trust de presa din judetul Bacau si chiar din Moldova – Trustul de presa Desteptarea.
O alta provocare pentru Doru a fost si industria – a cumparat pachetul majoritar al SC Letea SA, singurul producator de hârtie de ziar din România si o tipografie. Curajul si ambitia de a incerca domenii de activitate cât mai diverse l-au provocat si l-au incununat ca un bun conducator ce era. A avut de luptat cu mafia hârtiei de ziar condusa de patronii de presa la nivel national. In timp ce Doru se chinuia sa salveze Letea, proprietarii si directorii ziarelor din Bucuresti se imbogateau importând hârtie fara taxe vamale din Ucraina, Turcia sau chiar din China. Nu avea cum sa se bata cu o asemenea retea, oricât ar fi muncit si ar fi incercat.
A finantat si mai apoi a preluat echipa de fotbal a Bacaului intr-un moment când era cel mai mare nevoie de sprijinul sau. Prin implicarea sa, fotbalul bacauan a avut cele mai bune rezultate, contribuind la construirea unei ima­gini pozitive pentru oras. A muncit mult, peste masura, sa redea bacauanilor un fotbal de cali­tate, impartasindu-le iubirea pentru sport. Si daca a putut, si daca nu a putut, a sustinut echipa de fotbal si nu s-a dat inapoi de la niciun sa­crificiu personal pentru a se vedea ca si bacauanii pot avea performante sportive la nivel national. A fost sufletul fotbalului bacauan!

Dumitru Sechelariu – PRIMARUL NOSTRU

In anul 1992, Doru mi-a spus ca vrea sa candideze la alegerile locale din mai pentru a obtine functia de primar. Si a candidat.
In noaptea de sâmbata spre duminica in care urmau sa se desfasoare alegerile, am visat ca Doru va pierde alegerile cu un numar de 417 voturi dupa primul clasat. A pierdut la un numar de 413 voturi, candidând independent fiind al doilea dupa câstigatorul alegerilor: Liciu din partea PNL.
In 1996, Doru a candidat din nou pentru a obtine primaria municipiului Bacau, tot ca independent. De aceasta data a reusit. A câstigat fotoliul de primar.
In turul II, Doru Sechelariu s-a confruntat direct cu mine, in calitatea mea de director gene­ral al campaniilor electorale din partea PDSR. Desi am avut un candidat puternic, in persoana lui Constantin Apostol, fost subprefect al judetului Bacau, desi am aruncat in lupta electorala impotriva lui Doru toate resursele de care dispuneam: experienta in alegeri, finantare, un aparat de partid foarte bine pus la punct, un candidat puternic, noi am pierdut si el a câstigat; de fapt, noi toti bacauanii am câstigat.
Atunci când am condus campania electorala impotriva lui, eram convins ca nu era capabil de a fi primar, ca era nascut sa fie un mare om de afaceri. Viitorul mi-a demonstrat ca am gresit profund fata de el, necunoscând capacitatile multiple pe care le avea.
Am avut o singura rugaminte la el: sa puna in practica si proiectele bune pe care le aveam noi ca partid. S-a tinut de cuvânt si a realizat integral programul sau cu care câstigase alegerile, cât si o parte din promisiunile noastre electorale.
In perioada 1996-2004, perioada mandatelor primarului Bacaului, Dumitru Sechelariu, Bacaul a devenit un oras deschis si modern de care se vorbea in toata România.
A inceput prin a reface infrastructura orasului, marind si modernizând capacitatile subterane ale retelelor de canalizare, a asfaltat pentru prima data toate strazile municipiului Bacau, a pus borduri si a largit anumite artere principale de circulatie, a construit trotuare. A refacut, a modernizat si a extins retelele de iluminare ale tuturor strazilor, astfel incât noaptea Bacaul sa fie luminat ca un oras occidental. Lupta intruna pentru schimbarea orasului.
Intr-o noapte am ajuns in Bacau, venind de la Bucuresti in jurul orei 2 dimineata si lânga Liceul Economic am vazut parcata masina primarului, un Volvo de care era foarte mândru. Intr-un sant am vazut o persoana imbracata in camasa alba care sapa de zor. Lânga el, pe marginea drumului, stateau sprijiniti in hârlete mai multi muncitori imbracati in salopete.
Persoana care sapa era primarul Bacaului, Doru Sechelariu, transpirat tot. Am oprit masina si indreptându-ma spre el, amuzat, l-am intrebat ce face acolo la acea ora târzie din noapte. A iesit din sant si mi-a raspuns: “Cornele, aseara am adormit pe la orele 11. Am avut un cosmar. Se facea ca in partea asta a orasului nu voi termina la timp canalizarile; m-am trezit brusc din somn, stiind precis unde sunt lucrarile pe care nu le voi termina din cauza faptului ca muncitorii nu isi fac datoria asa cum trebuie. Am venit de acasa direct aici, si ce sa vezi: oamenii astia stateau la taifas in loc sa sape, asa ca am coborât eu in sant sa le arat cum trebuie sapat serios. A finalizat lucrarile subterane la timp.

Traia pentru a realiza si realizând “ardea”.

Asa aborda primarul nostru orice proiect pe care si-l propunea. Alt episod: eram la masa de Revelion in jurul orelor 9:30-10:00 seara. Doru a primit un telefon dupa care a inceput sa mormaie nemultumit. Cineva ii daduse un telefon spunându-i ca podul spre Serbanesti nu este luminat cum trebuie. La masa se afla si viceprimarul de atunci Dragos Benea. L-a chemat si i-a spus: “Dragos, cred ca becul 14 de pe partea stanga cum mergi spre Serbanesti s-a ars din nou, mereu ne face probleme, vezi tu cum faci sa fie inlocuit acum.” Dupa vreo 30 de minute cât a lipsit de la masa, Dragos
s-a intors si i-a spus ca s-a rezolvat. Doru era fericit: strazile si podurile orasului Bacau erau luminate. Bacaul si bacauanii treceau in noul an in lumina. Asa era Doru: considera ca bacauanii merita servicii de calitate si trebuie sa traiasca in siguranta.
Pe lânga mutatul tarabelor urâte din piata centrala, a contruit piata noua, a construit “oraselul copiilor”, a reamenajat parcul central precum si celelalte parcuri ale municipiului Bacau. A asfaltat si largit centura orasului Bacau. Una dintre cele mai mari realizari ale primarului Doru Sechelariu a fost impunerea ca toate magazinele aflate la parterul blocurilor sa schimbe tâmplaria existenta cu tâmplaria de aluminiu si termopan iar fatadele blocurilor sa fie schimbate, vopsite si reparate. Asa facusera si primarii oraselor din Germania de Est.
Punerea in practica a tuturor acestor proiecte pe care le-a avut Doru a avut ca rezultat transformarea orasului Bacau intr-un oras curat si civilizat. Nu intâmplator am lasat la urma cel mai important punct – aductiunea de apa de la Valea Uzului, proiect prin care Doru vroia ca bacauanii sa nu mai aiba apa la robinete doar câteva ore pe zi cum era inainte ca el sa fie primar. Visul tuturor bacauanilor era sa dispuna de apa rece si apa calda 24 de ore din 24. Bazele acestui proiect i se datoreaza, ca si atragerea in premiera a unei sume uriase din fonduri europene pentru refacrea infrastructurii in România. Din pacate, la atâtia ani de la inceperea proiectului, nu s-a reusit finalizarea lui!

Dumitru Sechelariu – OMUL

Asa cum l-am perceput eu pe Doru, de când l-am cunoscut si pâna când a trecut in nefiinta, asa am sa incerc sa vi-l redau in câteva rânduri. Nimic din ceea ce este omenesc nu i-a fost strain.
Spre surprinderea multora care vor citi aceste rânduri, Doru Sechelariu era un timid, si ca orice timid incerca sa isi ascunda timiditatea si sensibilitatea sub masca unei duritati aparente, a avântului verbal.
Era un om avid de cunoastere. Era un om foarte ambitios si orgolios.
Avea o inteligenta nativa iesita din comun, Doru a avut mai mult decât noi ceilalti “SCÂNTEIA”. Aceasta “scânteie” cu care Dumnezeu il inzestrase se intetea si de multe ori se transforma in vâlvataie, vâlvataia il transforma in “OMUL CARE ARDE”.

“Decât o viata corb, mai bine un an vultur”…

Aceste cuvinte le spunea Doru când dorea sa se autodefineasca – ii povestisem cândva legen­da lui Alexandru Macedon.
Doru Sechelariu a dorit din toata fiinta lui “sa lase o urma pe pamânt”, si a lasat.
Toata viata a avut un cult pentru tatal sau, isi iubise si admirase tatal foarte mult. Spunea deseori ca el stie ca nu o sa aiba mult de trait si ca la fel ca tatal sau nu o sa atinga vârsta de 60 de ani. Doru a fost urmarit de ideea unei morti timpurii toata viata. Din nefericire, moartea sa survenita in urma unei boli necrutatoare l-a smuls din sânul familiei si al oamenilor care
l-au iubit, indeplinindu-i profetia.
Doru Sechelariu a dat totul vietii si a cerut totul de la viata. A fost un om onest, tumultuos si darnic.
A ajutat pe foarte multi. Rari sunt aceia care i-au solicitat ceva ce daca ii era cu putinta iar Doru nu le-a indeplinit cererile. Nu era un om avar si nici avid dupa bani, avusese bani toata viata, bani munciti de el. Nu avea cultul luxului si al opulentei. Banii pentru el nu au insemnat scopul, ci mijlocul.
Dumitru Sechelariu a fost un luptator si un om curajos, poate prea curajos pentru epoca in care am trait si inca traim.
A fost contestat si apreciat. A fost si este “VIU”.
A fost un om care a avut marele curaj de a cere comunitatii si societatii din care facea parte sa fie respectat si sa-i fie recunoscute meritele. Nu stia ce este ipocrizia.
In ultimii ani s-a retras din viata publica si eu cred ca a gresit fundamental, i-am spus de multe ori acest lucru.
Adevarata cauza a mortii sale timpurii nu a fost boala, ci nedreptatile suferite, care l-au macinat, de multe ori fiind acuzat pe nedrept, el luptând cu indârjire sa-si apere nevinovatia.
Doru, Ema, Mara, Dora fiti mândri de tatal vostru! V-a iubit si a cautat sa va ofere o viata mai buna decât a lui. In ciuda celor care l-au haituit si persecutat, Bacaul a vorbit – cei peste 7.000 de oameni care l-au insotit pe ultimul drum cu aplauze au aratat tuturor ca Doru Sechelariu a fost iubit si respectat de bacauani.
Printre acei oameni, m-am numarat si eu, daca nu fizic, ci cu inima si sufletul.
Aceste rânduri pe care le-am asezat pe hârtie doresc sa constituie un omagiu adus prietenului meu Doru Sechelariu.

Doru Sechelariu: “OMUL CARE ARDE si ACUM.
Fie ca lumea in care te afli acum, Dorule, sa fie acea lume in care in tot timpul vietii ti-ai dorit sa traiesti: O lume de domni si domnite”.

Adio, prieten drag!
Corneliu Iacobov
Rahova, 8 martie 2013