Lipsuri, progrese si multa daruire la Oncologie
In sectia Oncologie a Spitalului Judetean de Urgenta Bacau, se duce in fiecare zi lupta cu una dintre cele mai cumplite si din ce in ce mai raspândite boli: cancerul. Deficitul de personal, spatiul insuficient si lipsa unor medicamente sunt probleme pe care oamenii in halate albe incearca sa le compenseze cu multa munca si daruire.
Când deschizi usa sectiei Oncologie din Spitalul Judetean de Urgenta Bacau te surprinde linistea. Nu se aude, ca in alte sectii, zgomotul usilor sau al carucioarelor cu mâncare ori cu lenjerie. Personalul vorbeste aproape in soapta, iar bolnavii tac. Au nevoie de fiecare strop de putere in lupta cu cancerul. I-am urmarit pe medici trecând din salon in salon, la vizita. Nimeni nu indrazneste sa intrerupa acest ritual. Rudele pacientilor asteapta in hol, dincolo de usa incuiata. Bolnavii stau aproape nemiscati pe paturi, iar fetele lor surprinzator de senine par sa reflecte lumina alba, de iarna. Medicii si asistentele trec de la unul la celalalt. Intrebarile si raspunsurile se succed atât de linistit incât e greu sa crezi ca vorbesc despre cancer, despre speranta de viata si amenintarea de moarte. Ai crede ca medicii nu mai simt nimic, nu mai sunt impresionati de suferinta. Gresit. Dr. Mihaela Spiridon, sefa sectiei, ne spune ca specialitatea oncologie nu este printre primele alegeri ale tinerilor medici, tocmai din cauza incarcaturii emotionale negative. Dintre cei care se specializeaza in acest domeniu, multi pleaca in alte tari. Doi dintre specialistii sectiei au plecat in Franta. In strainatate, un medic oncolog se ocupa cam de 3 bolnavi pe zi. In Spitalul Judetean Bacau sunt 3 oncologi la o medie de 225 de internari pe luna. Medicul din policlinica spitalului lucreaza o norma si jumatate pentru a face fata numarului mare de pacienti, iar daca nu ar limita consultatiile Casa de Asigurari, probabil ca ar avea 100 de pacienti pe zi.
Nu le place sa se plânga
„Ar fi bine sa avem mai multi medici, mai mult spatiu, sa se redeschida Cobaltoterapia, fiindca prin inchiderea ei s-a eliminat o veriga din tratament”, ne spune dr. Spiridon. Sectia a ramas in aceeasi locatie in care dr. Spiridon a gasit-o la inceput, in 1994. A fost renovata in urma cu câtiva ani cu sprijinul Consiliului Judetean si al Asociatiei Sofiroz, a pacientelor cu cancer. Si numarul de paturi este neschimbat, desi bolnavii sunt tot mai multi. „La Piatra Neamt sunt 60 de paturi, la Botosani la fel, la Vaslui sunt 50, iar la Bacau, 30. Ar fi bine ca tot ce tine de oncologie sa fie in acelasi loc. Bolnavii alearga din sectie la policlinica si inapoi, apoi la farmacie, iar starea lor nu este chiar cea mai buna. Nu vreau sa se inteleaga ca ne plângem. Spun doar cum ar trebui sa fie.”
Pacientii sunt tot mai tineri
In timp ce unele lucruri au ramas neschimbate, in alte privinte s-au facut progrese. Tratamentele respecta protocoalele internationale aprobate in România. Exista medicamente care au crescut speranta de viata pentru bolnavii cu metastaze. Din pacate, nu ajung pentru toti cei care au nevoie, iar dreptul la viata este stabilit de o comisie care nu ii cunoaste pe pacienti si care alege pe criterii reci, dure. Este o trista realitate, la fel ca si incidenta tot mai crescuta a cancerului si „preferinta” lui pentru oameni cât mai tineri. „Avem pacienti de 19-20 de ani. Sunt forme de cancer pe care literatura de specialitate le asocia cu vârsta a treia, dar care apar acum la 28-30 de ani, cum este cancerul mamar, sau la 47 de ani, cum este cancerul de prostata.” Speranta este la progresele medicinei si in programele de depistare precoce a cancerului prin screeningul la grupele de risc.
