”Jocul popular l-am descoperit în familie, prin anul 1960, în satul Tărâța (com. Pârjol), când se făceau șezători, unde se cânta, se spuneau glume, ghicitori iar femeile coseau, făceau plăcinte! Noi, copiii fiind, ne doream fiecare să ajungem cât mai departe… ” Așa își începe destăinuirea cum a descoperit și cum s-a dedicat dansului popular coregraful oneștean Francisc Enășel, ce a activat peste 40 de ani la Ansamblul artistic ”Doina Trotușului” din Onești ca dansator și care de mulți ani inițiază pentru cunoașterea tainelor puternicului nostru tezaur cultural elevi din Căiuți (unde a înființat Asociația Culturală ”Căluțul”) și la Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti” din Onești. Cu multă bucurie în suflet Francisc Enășel menționează: ”Unii dintre elevii mei sunt la rândul lor formatori de noi talente artistice și dansatori ce au înființat grupuri de dansuri populare. Astfel, Marian Lungu la Sănduleni a înființat Ansamblul «Siminocul», Geta Stanciu a format grupul de dansatori și interpreți de folclor «Răzeșii lui Ștefan cel Mare» iar Cristian Blănaru duce mai departe cântecul și dansul popular cu Ansamblul «Mugurașii mănăstireni», din com. Mănăstirea Cașin. Am sprijinit-o în activitate și pe înv. Nicoleta Mândru, ce conduce formațiile de dans popular «Alunelul» și «Crenguțele Oituzului», ce au obținut numeroase succese”.

Rememorând amintiri ale tinereții Francisc Enășel a mărturisit:” După susținerea unui examen la Moinești la care au fost 72 înscriși și 9 locuri (unde am reușit pe primul loc!), am urmat cursurile Școlii Profesionale de Petrol și Gaze Mediaș (jud. Sibiu) – secția Prelucrări prin așchiere. La Mediaș am găsit oameni devotați folclorului și cântecului popular românesc și am făcut parte din formația de dansuri a acestei școli, cu care am dat spectacole la Drobeta Turnu Severin, la Craiova, la Moreni, Moinești (unde erau școli din același domeniu). Acolo l-am descoperit pe profesorul de Limba și literatura română Viorel Baciu, un veritabil patriot, ce a iubit limba, istoria, tradițiile și obiceiurile poporului nostru și a transmis aceste valori elevilor săi. Acest profesor lăsa catalogul pe catedră și cu toții intonam cântece patriotice, peste toate vocile auzindu-se glasul său inconfundabil. Eu eram strigat «No, Enășel, spune ceva din Moldova lui Ștefan cel Mare să audă și colegii tăi din Ardeal, Haraseniuc (din Baia Mare), Kraischer (din Sighișoara)!» Atunci eu recitam din poeziile lui Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri și prezentam un cântec cu o puternică încărcătură emoțională («Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim», «Sara pe deal» și altele). Orele cu acest profesor mi-au dat imboldul să facem cunoscute în toată țara cântecele și dansurile noastre populare! Bărbuncul, Purtata, Hațegana sunt primele dansuri pe care le-am învățat!”

După absolvirea școlii profesionale de la Mediaș, Francisc Enășel a fost repartizat la Onești, când încă se mai fredona melodia ”Onești, Onești, zâmbet nou pe harta țării!” Despre Oneștiul anilor 70 el a menționat:”Orașul avea două bulevarde și se termina la Casa de Cultură! La Grupul Școlar de Chimie era stație facultativă, la care coborau doar cei care urmau cursurile serale dar Oneștiul avea formații de estradă, de muzică ușoară, de teatru, de mandoline, de dansuri populare … «Povestea mea» la Onești a început când practicant fiind, am participat la un spectacol folcloric de 1 Decembrie. Atunci am văzut prima dată Ansamblul de cântece și dansuri populare «Doina Trotușului» (orchestra fiind condusă de Miluță Cristian). La Casa de Cultură a Sindicatelor din Onești prima dată am fost la Brigada artistică (maistrul principal Viorel Sita, de la CAROM, fiind cel care o conducea) . Fiecare uzină de pe platforma chimică Borzești avea formații proprii, erau concursuri artistice pe ramura chimiei. Cunoscând mai mulți dansatori ai ansamblului (pe Petrică Tudureanu, Constantin Patrolea, Vasile Drug, Vasile Roman, Vasile Ciosu, Vasile Pricopie), am intrat la «Doina Trotușului», care a fost o adevărată «legendă vie» pentru municipiul Onești. Periodic, prin 1980, dădeam spectacole la Bacău, am participat la festivalurile « Toamna Culturală Băcăuană», la «Retorta de Cristal» (de la Onești) iar în 1988 am susținut în 100 de zile 100 de spectacole pe litoralul Mării Negre, în stațiunea Eforie Sud. Într-o seară de iulie abia și-au găsit loc la spectacolul nostru actorul Nicu Constantin și fotbaliștii Florea Dumitrache și Ilie Balaci. Am dus frumusețea cântecului și jocului popular și în străinătate, lăsând spectatorilor amintiri de neuitat! Primul turneu în străinătate al Ansamblului «Doina Trotușului>. (ce este membru al Federației Naționale a Ansamblurilor Folclorice din România), a fost în 1977 în Olanda, ajungând în această țară când lalelele erau înflorite! În 1981 am fost în Marea Britanie, la Bilingham (unde am participat la un festival alături de dansatori din 16 țări (festivalul fiind înscris în Confederația Internațională de Organizare a Festivalurilor Folclorice). În 1983 am fost în Suedia iar în 1984 în Siria. În anul 1999 am revenit în Olanda la un festival internațional, unde fiecărui instrumentist de la «Doina Trotușului» i s-a dăruit câte un instrument muzical iar autocarul nostru a fost împodobit cu flori! Am fost în turnee și în alte țări din străinătate: în Franța, Elveția, Italia, Grecia, Letonia, Spania, Turcia! Doamne, ce vremuri, ce spectacole, ce oameni! Nu eram liberi, nu era bine dar cântecul și dansul românesc era pe atunci pe o culme foarte înaltă și noi eram tineri, frumoși și entuziaști!”

Coregraful Francisc Enășel a mai menționat:”Am în minte și profesorii și coregrafii cu care am lucrat: George Sfârlogea și Petrică Vlase (de la Bacău), Viorel Vatamaniuc, Tita Sever, Nicolae Holevaș, profesorul Teodor Vasilescu, prof. univ. Zamfir Dejeu (de la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj) și pe regretatul Nicolae Nistor”. Acum, cu multă pasiune și răbdare oneșteanul Francisc Enășel face cunoscută frumusețea dansului și pregătește alte noi generații de iubitori ai dansului strămoșesc la Căiuți, la Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti”, la Liceul cu Program Sportiv ”Nadia Comăneci” și colaborează și cu alte instituții oneștene. Iubitorilor de cântec și joc popular românesc el le adresează cuvintele ”să aibă sufletul mereu tânăr și frumos, plin de voie bună, precum hora românească!”