Problema relației cu Bruxelles-ul este una de maximă importanță la ora actuală în țările de la periferia Uniunii Europene. Mai ales țările din est descoperă că au înlocuit hegemonia Moscovei cu cea europeană și tratează foarte serios maniera în care suveranitatea lor este încălcată prin decizii ale UE.
Nu o să intru în istoria problemelor create de „motorul” UE – Franța și, în special, Germania -, care și-au asigurat privilegii în relațiile cu celelalte state, însă maniera aceasta de a face politică a început de mai multă vreme să deranjeze țările care se trezesc că deciziile care le afectează viitorul sunt luate la Bruxelles și ele nu mai pot face nimic.
Polonia s-a revoltat împotriva anumitor practici ale UE, Ungaria refuză să primească refugiați, Cehia tocmai a reales un președinte eurosceptic. În Italia se pregătește să câștige puterea o formațiune anti-UE – Mișcarea Cinci Stele. De UK și Grecia nici nu are rost să mai amintim. România este singura țară care nu are nici o părere.
Ba chiar ridică ode stăpânilor de la Bruxelles, atunci când nu merge să-și pârască politicienii că nu ar respectă întocmai ucazurile date de Uniunea Europeană. În țară nu avem o dezbatere de nici un fel referitoare la problema relației cu instituțiile europene, nici măcar nu ne putem imagina că politică UE ar avea nevoie de ceva reforme sau că ceea ce ni se dictează de la Bruxelles ar putea să ne afecteze negativ și noi am putea refuza să aplicăm deciziile.
Noi ne-am mulțumit cu faptul că ni s-a dat voie să muncim în spațiul comunitar și nu ridicăm glasul ca nu cumva să pierdem aceste joburi care ne aduc un venit cât să supraviețuim. Nu ne punem întrebări despre modul în care aderarea la UE a desființat milioane de locuri de muncă în România.
Nu ne întrebăm cum de fabrici și uzine românești au fost cumpărate de companii din UE doar pentru a fi închise, ultimul exemplu fiind cel al fabricii de zahăr de la Oradea. Nici în privința refugiaților nu avem, se pare, dileme. Când a fost vorba de români, țările occidentale i-au ținut departe cu sistemul de vize iar când îi prindeau pe teritoriul lor, îi băgau în lagăre.
Drept mulțumire, noi ar trebui să primim cu brațele deschise mii de migranți economici. În vreme ce companiile germane câștigă milioane din afaceri cu Rusia, noi nu avem voie să facem bani, ci doar să pierdem ca urmare a sancțiunilor economice.
România are alte probleme mai presante. Nu o deranjează statutul relației cu UE. Iar unii lideri politici par să fie extrem de atenți ca atunci când se votează ceva în organismele europene, să nu iasă din cuvântul Germaniei, chiar dacă deciziile ne afectează negativ.
