DE LA VIRGULE CORECTE… Unul dintre motivele părerii de rău că s-a desfiinţat nu ştiu ce direcţie a finanţelor publice este că avem mai puţin cu o mostră de folosire corectă a unei perechi de virgule. La etajul al II-lea al clădirii de lângă fosta Curte de Apel cineva a aşezat pe un perete această vorbă de duh a lui Lucian Blaga: „Sunt oameni care, de teamă să nu abuzeze în vreun chip, preferă să nu făptuiască nimic. Despre aceşti oameni se poate spune că însăşi existenţa lor este un abuz“. Dacă eliminăm virgulele, denaturăm parţial înţelesul.
…LA VIRGULE INCORECTE. Pe crowlul unei televiziuni citim: „Persoanele, care au scăpat de pe targă rănitul, nu au fost sancţionate“. Aplicăm proba de mai înainte şi constatăm că renunţând la virgule ajungem la înţelesul cel bun: „Persoanele care au scăpat de pe targă rănitul (şi nu altele!) nu au fost sancţionate“. Lingvistic, avem o atributivă determinativă şi nu una explicativă, de care ne putem lipsi fără riscuri.
CU -L SAU FĂRĂ? Aşteptând să intrăm într-un birou al unei instituţii din Bacăul acesta mare, ne tot băteam capul dacă o literă de culoare apropiată de celelalte (deci o literă adăugată) trebuia pusă sau nu. Aşadar, OFICIU JURIDIC sau OFICIUL JURIDIC? Să verificăm: pe o uşă alăturată ar trebui scris CONTABILITATEA sau CONTABILITATE, SECRETARIATUL sau SECRETARIAT? Avem deja răspunsul, iar cazul îl catalogăm ca probă de hipercorectitudine.
NE ÎNTOARCEM LA PRIMUL SISTEM DE SEMNALIZARE? „Piesa lui Matei Vişniec ne face să medităm la starea unei lumi în care se comunică onomatopeic“, ne avertizează regizorul Geo Balint. Noi rămânem totuşi la al doilea sistem de semnalizare, cuvântul, chiar dacă aceasta ne obligă să-l invocăm pe I. P. Pavlov, cel ce vedea cuvântul ca semnal al semnalelor directe.
ÎNAPOI LA LIMBILE CLASICE! În Franţa e un cor foarte… vocal când e vorba de latină şi greacă, limbile care ne învaţă să scriem corect. „Ortografia are a doua importanţă în raport cu gramatica şi logica exprimării“, iar „dispreţul curent faţă de scrierea normată este simptomul unei boli grave, manifestată prin renegarea limbii materne şi a istoriei ei“. („România literară“) La noi t(e)renul oricum e pierdut: aflăm cu uimire că în programele analitice ale filologiei dintr-un mare centru universitar nu a mai încăput, din 2013, limba latină. Poate de când se tot spune că româna e de fapt mama latinei…
TIPTIL, NU PE FURIŞ. Par echivalente, dar la o analiză atentă nu sunt: primul are încărcătură pozitivă, iar al doilea, negativă. „Tiptil printre sinonime“ e o rubrică de un minut care merită ascultată la RRA zilnic, în jurul orei 11,45.
ALERGĂTORUL CU CARTEA ÎN MÂNĂ. „Şcoala noastră îl învaţă pe elev din ce e alcătuit ochiul, în loc să-l înveţe să privească“, spune invitatul unei emisiuni de la RRC (29.06). Remarca ne-a dus cu gândul spre vorba lui Eminescu că aşa cum un atlet se pregăteşte nu citind manuale despre pregătirea fizică, ci alergând constant, tot aşa o definiţie nu poate înlocui antrenamentul rezultat din exerciţiu.
GRECISME ROMÂNEŞTI, VIA ITALIA. „– E autohton? (Cumpărătorul, către vânzătoare, într-un magazin din Bacău, mai 2013) –?! – Vă întreb dacă e autohton produsul, insistă cumpărătorul. – Hai, dom’le, lasă-ne cu italienismele matale!…“ Autohton e chiar străin, mai precis e alcătuit din doi termeni greceşti: autos „însuşi; singur“ şi htonos „pământ“.
TERMINAŢIILE NE TERMINĂ. „– Am pregătit tot felul de legume, pentru că invitaţilor trebuie să le oferi o cât mai mare diversiune. – Diversiune? Poate diversitate…“ (Horia Vârlan, la Academia lui, 19.05.2013) Diversiunea a încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intenţiile, gândurile, acţiunile sau planurile cuiva (DEX); diversitate a varietate.
O NOUĂ ABREVIERE. „– De unde ai bluza asta? – De la ssehaşt.“ De bună credinţă, persoana curioasă s-a ambiţionat să găsească, în Comăneşti, magazinul cu sigla S.H. Zadarnic! Şi-a adunat forţele lingvistice, a descompus „sehaşul“ şi a ajuns la… second-hand. Să recunoaştem: e aproape nobil gestul de a procura un bun de la sehaş, comparativ cu mulţimea care cumpără de la second-hand (pardon: ssecăndhendt).
