Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice ar fi trebuit să intre în vigoare pe 26 decembrie 2015. Prima amânare a fost făcută prin OUG nr. 61/2015, când s-a propus data de 31 decembrie 2016 ca dată de intrare în vigoare, însă aplicarea actului a fost amânată iarăși, de data asta pentru 1 august 2017, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016. Cu toate acestea, autoritățile au spus că nu sunt pregătite pentru intrarea în vigoare a legii la 1 august, legea putând să intre în vigoare abia la 1 ianuarie 2018, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2017. Numai că iată, abia acum a fost definitivat ultimul act al unei legi chinuite, făcută pentru nişte oameni la rândul lor chinuiţi.

Respectiv, calculul privind coşul alimentar minim necesar celui ce solicita deschiderea falimentului personal. Comisia de Insolvenţă la Nivel Central (a nu se confunda cu Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă), a emis Decizia nr. 7/2018 Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 41 din 16/01/2019 privind aprobarea Criteriilor generale pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil. Valoarea coşului minim lunar de consum reprezintă pragul minim sub care nu pot fi stabilite cheltuielile pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil. Această valoare reprezintă suma de bani din veniturile debitorului – care nu poate fi oprită pentru plata datoriilor deoarece îi este necesară pentru acoperirea cheltuielilor indispensabile asigurării traiului zilnic pentru sine şi familia sa.

Valoarea coşului minim lunar de consum se stabileşte diferenţiat pentru procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor/procedura simplificată de insolvenţă şi procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active.

Valoarea coşului minim lunar de consum diferenţiată pentru debitorul care trăieşte în mediul urban şi membrii familiei sale în procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau procedura simplificată de insolvenţă este:
   a) 797 lei pentru fiecare adult;
   b) 587 lei pentru fiecare copil cu vârsta de peste 14 ani;
   c) 419 lei pentru fiecare copil cu vârsta de până la 14 ani.

Valoarea coşului minim lunar de consum diferenţiată pentru debitorul care trăieşte în mediul rural şi membrii familiei sale este redus aproximativ cu 100 lei pentru fiecare din categoriile enunţate mai sus.

Pentru stabilirea cheltuielilor pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil se va ţine cont de particularităţile de ordin financiar ale situaţiei debitorului şi familiei sale în funcţie de mediul urban sau rural şi de locul unde trăiesc. În acest sens, valorii coşului minim lunar de consum i se vor adăuga sumele necesare asigurării: nevoilor locative, precum plata utilităţilor şi serviciilor care depăşesc cuantumul financiar prevăzut pentru acestea în coşul minim lunar de consum; necesităţilor alimentare ca urmare a preţurilor existente în zona unde debitorul şi familia sa trăiesc sau a unor situaţii de sănătate ce impun un regim nutriţional special; necesităţilor de transport atunci când debitorul şi membrii familiei sale sunt nevoiţi să se deplaseze către locurile de muncă, şcoală sau alte instituţii de învăţământ şi orice alte locaţii pentru realizarea unor activităţi aducătoare de venituri sau pentru respectarea unor tratamente medicale ca urmare a condiţiilor de viaţă existente şi angajamentelor asumate, care impun depăşirea cuantumului financiar prevăzut pentru acestea în coşul minim lunar de consum; altor nevoi curente ale debitorului şi familiei sale ca urmare a unor situaţii neprevăzute sau necesităţi imperioase precum: reparaţia, achiziţionarea sau înlocuirea articolelor de îmbrăcăminte, obiectelor de uz personal sau casnic, inclusiv a mobilierului, obiectelor necesare îngrijirii bolnavilor sau persoanelor care suferă de un handicap, bunurilor care servesc la exercitarea ocupaţiei sau profesiei debitorului, inventarului agricol, inclusiv a animalelor de muncă, furajelor pentru aceste animale şi seminţelor pentru cultura pământului, dacă debitorul se ocupă cu agricultura, în măsura necesară continuării lucrărilor în agricultură; susţinerii cursurilor de învăţământ obligatoriu şi începerii sau continuării studiilor postliceale, universitare sau postuniversitare pentru debitor şi persoanele cărora acesta le asigură ori le datorează, în condiţiile legii, întreţinere în mod curent etc. Nu e deloc rău.

Era necesar ca protecţia legii să vizeze şi cele mai mai vulnerabile categorii de debitori, în fapt manipulaţii „creditului cu buletinul”. Subiectul nu se încheie aici, vom reveni, pentru că, se pare, e mai confortabil să-ţi declari falimentul personal decât să ţi se poprească salariul şi să fii toată viaţa sclavul băncii.

Jurist Adrian M. Ionescu