Conceptia potrivit careia credinta în Dumnezeu înseamna sobrietate maxima, zambete lipsa, genunchi cu bataturi cauzate de matanii, priviri pironite în pamant si gura hodorogita de rugaciuni fara sir este deja istorie. Credinta înseamna si împrietenirea cu bucuria, zambetul, jocul, distractia si voia buna. În definitiv, fericirea nu prea este posibila fara aceste ingrediente umane. Am înteles toate acestea mai ales în Salina de la Targu Ocna, acolo unde niste tinere dedicate studiului religios crestin cochetau natural, alaturi de ceilalti muritori pacatosi, cu voia buna. Îmbracate splendid, la patru ace crestinesti, unele dintre acestea s-au aruncat, cu mare încantare, si în bucuriile unui leagan-scranciob, pe care noi l-am numit Leaganul lui Dumnezeu. Rar mi-a fost dat sa vad atata inocenta furata de voluptatile bucuriei. Cuvios si respectuos cum ma cred, am solicitat unda verde pentru a fotografia. Am primit aprobarea fara nicio rezerva. Dumnezeu, oameni buni, ne vrea veseli, optimisti, cu chef de supravietuire. Asta am înteles în adancurile ocnei, privind la leaganul Sau, care, putin nonconformist pentru ochii unora, îmi spunea ca a fi credincios nu înseamna a cocheta cu statutul de schimnic sau sfant împietrit în durere.
Ion Fercu
Leaganul lui Dumnezeu
