Răzvan Bibire

Am vorbit puțin, săptămâna trecută, despre o lege care a trecut prin Parlament votată de toate forțele politice și salutată de lumea subțire ca fiind un imbold la adresa “puturoșilor” care nu vor să muncească. Desigur, este vorba despre acea lege care taie venitul minim garantat (VMG) oricărui cetățean care refuză un loc de muncă.

Pare o inițiativă bună, dar nu este. Cum am mai explicat, venitul minim garantat reprezintă o suma infimă: 142 de lei pe luna pentru o persoană; dacă sunt mai multe persoane în familie, valoarea ajutorului scade astfel că la cinci membri de familie, suma maximă pe care o poate primi acea gospodărie este de 527 de lei.

Nu e o suma din care se poate trăi, însă odată cu VMG, familia respectivă primește și o asigurare de sănătate care ar costa, in alte condițîi, 2280 de lei pe an de fiecare persoană. Acum să ne imaginăm că o persoană e chemată la primărie, unde i se spune că proprietarul fermei agricole are nevoie de zilieri și, conform legii, dacă nu acceptă oferta, va pierde VMG. Odată cu VMG, pierde și asigurarea medicală. Așa că omul trebuie să meargă la fermier și să “negocieze”.

Problema e că negocierea e viciată din start de condiția legală: dacă omul nu acceptă oferta, pierde VMG. Dar și dacă o acceptă și contractul ii oferă mai mulți bani decât ar fi primit de la stat prin VMG, conform legii, va pierde ajutorul social și odată cu acesta și asigurarea de sănătate deoarece contractele de zilieri nu oferă așa ceva.

Mai pe românește, dacă din familia de cinci persoane care primește, după cum spuneam, 527 de lei pe luna, cel care se angajează ca zilier primește 528 de lei, familia respectivă este descalificată de la VMG și pierde și asigurarea de sănătate.

Omul rămâne la mâna primarului și a afaceristului. La mâna primarului pentru ca acesta să nu-l oblige să meargă să negocieze cu afaceristul și la mâna afaceristului pentru că dacă tot l-a trimis primarul, măcar să fie plătit la negru, ca să nu piardă VMG și, in același timp, asigurarea de sănătate.

Oficial, claca, munca datorată de iobagi proprietarilor moșiei, a fost desființată de Cuza, însa sub o formă sau alta, a supraviețuit până la venirea comuniștilor. Astăzi, este reinstaurata prin lege.